Conflict de competenţă. Sentința nr. 95/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 95/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 95 F
Ședința din Camera de Consiliu din 19.05.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………….
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria G. și Judecătoria sector 3 București, în cauza privind cererea formulată de contestatoarea B. Comercială Română SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu intimații B.E.J. T. F., cu sediul în G., . C, jud. G. și M. A. F., domiciliat în A. I., . nr. 10, ..
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 28.07.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr. 1_ contestația la executare prin care contestatoarea B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a solicitat în contradictoriu cu intimații B. T. F. și M. A. F., anularea tuturor actelor de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 2435/2014 al B. T. F., încetarea executării silite făcută față de BCR în dosarul execuțional nr. 2435/2014 în temeiul art. 702 punctul 1 NCPC cu consecința achitării cheltuielilor de executare silită de către creditorul M. A. F. care a sesizat în mod nejustificat organul de executare în vederea recuperării unei creanțe nedatorate.
În motivarea contestației la executare se arată că în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei A. lulia, având ca obiect anulare act-pretenții, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului M. A. F., prin sentința civilă nr. 2313/13.06.2013, instanța constatând caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la punctul 9 lit. f din contractul de credit nr. 967/PF/27.07.2007 si pct. 3.8 din Condițiile generale de creditare(anexa la contractul de credit), ce reglementează comisionul de urmărire riscuri.
Prin aceeași sentința B. a fost obligata la restituirea către reclamant a sumelor achitate cu titlu de comision de urmărire riscuri, începând cu data de 31.10.2013 si pana la data introducerii acțiunii.
Prin decizia civila nr. 1467/R/28.11.2013 Tribunalul A. a respins recursul formulat de BCR SA împotriva sentinței menționate si a obligat banca la plata către intimatul M. A. F. a sumei de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In data de 16.01.2014, clientul M. A. F., prin adresa înregistrată sub nr. DJ_/20.01.2014 -ANEXA 1, a solicitat Băncii punerea in executare a titlurilor din dosarul nr._ al Judecătoriei A. I. cu consecința plații sumelor acordate de instanța.
Ca atare, BCR SA a procedat la punerea in executare a titlurilor executorii deținute de către creditorul M. A. F., constând in sentința civilă nr. 2313/2013 pronunțată de Judecătoria A. lulia si decizia civilă nr. 1467/R/2013, pronunța de Tribunalul A. in dos nr._ .
Astfel, s-a procedat anterior demarării procedurii executării silite în cadrul dos executare nr. 2435/2014 al B. T. F., la restituirea către creditorul M. A. F. a sumei de 1512 euro reprezentând comision de urmărire risc(calculat începând cu data de 31.10.2009 si până la data introducerii acțiunii) și s-au achitat acestuia cheltuielile de judecata in suma de 1.000 lei, încă din data de 18.02.2014 respectiv 21.02.2014, așa cum rezulta din extrasul de cont si fisa de cont.
Ulterior, creditorul M. A. F. a solicitat punerea in executare silită a titlurilor executorii, la B. T. F., constituindu-se dosarul execuțional nr. 2435/2014, deși își încasase creanțele de la BCR SA, prin urmare, obligațiile de plata stabilite in sarcina BCR SA prin titlurile executorii constând in sentința civilă nr. 2313/2013 si decizia civilă nr. 1467/R/2013 au fost îndeplinite de către bancă anterior înregistrării cererii de executare silita.
Concluzionând, contestatoarea arată că obligațiile de plată stabilite în sarcina BCR SA prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 2313/2013 au fost îndeplinite anterior primirii înștiințării de înființare a popririi din partea B. T. F. și în consecința se impune încetarea executării silita fata de BCR SA în dosarul execuțional nr. 2435/2014, art. 702 pct.1 Noul cod de procedura civila și că se poate reține culpa procesuala a creditorului M. A. F., care a sesizat executorul judecătoresc deși își încasase creanțele aferente titlului executoriu pe care îl deține, prilejuind în mod nejustificat cheltuielile de executare silita.
Contestatoarea a invocat prevederile art. 702 Cod de procedură civilă potrivit cărora executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută in titlu executoriu, normele procedurale necondiționând în nici un fel încetarea executării de acordul creditorului, în speță arătând că a făcut dovada prin înscrisurile anexate, că obligația de plata prevăzută în sentința nr. 2313/2013 a Judecătoriei A. lulia, a fost îndeplinită benevol de bancă cu aproximativ 5 luni de zile înainte de primirea înștiințării de înființare a popririi din partea executorului judecătoresc.
În motivarea cererii, contestatoarea mai arată că nulitatea este o sancțiune ce intervine în cazul în care s-au nesocotit una sau mai multe cerințe imperative, prevăzute de lege, anterior sau concomitent întocmirii actului anulabil și că pentru a opera aceasta sancțiune este necesara întrunirea cumulativa a 3 condiții: cu prilejul întocmirii unui act juridic sa se fi încălcat una sau mai multe cerințe imperative prevăzute de lege-în speța de fața actele de executare silita au fost emise de către executor fără a exista o creanța certa, lichida si exigibila a creditoarei prin actul juridic încheiat cu încălcarea condițiilor legale sa se fi cauzat pârtii o vătămare(ce trebuie dovedita de partea respectiva)- vătămarea este evidenta in raport de BCR SA, banca fiind somata sa achite încă o data o suma pe care a achitat-o si mai mult sa achite și cheltuielile de executare silita, fata de promovarea cu rea credința a cererii de executare silita de către creditorul M. A. F. vătămarea cauzata părții sa nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului juridic încheiat cu nesocotirea dispozițiilor legale - vătămarea suferita de banca nu poate fi înlăturata in alt mod, decât prin anularea actelor de executare silita nelegale efectuate în dosar execuțional nr. 2435/2014
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 451, art. 656, art. 662, art. 666, art. 669, art. 703, art.711 si urm, art. 718 din NCPC.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum si cu orice alta proba ce s-ar putea dovedi utila, necesara si pertinenta soluționării cauzei in condițiile art. 245 alin. 2 NCPC.
La dosarul cauzei au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: adresă de înființare a popririi din data de 20.08.2013 emisă de B. T. F., extras de cont din 16.07.2014, sentința civilă nr. 2313/2013 pronunțată de Judecătoria A. I., decizia civilă nr. 1467/R/2013 pronunțată de Tribunalul A., Cerere de executare silită, încheierea din data de 13.05.2014 B. T. F., Încheierea nr.4013/2014 pronunțată de Judecătoria G. dosar_, Încheierea din 10.07.2014 B. T. F., adresa de înființare a popririi și extras de cont 16.07.2014 .
La termenul de judecată din data de 13.02.2015, Judecătoria G. a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G..
Prin sentința civilă 736/13.02.2015, Judecătoria G. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru a pronunța sentința civilă de declinare a avut în vedere următoarele împrejurări:
Analizând excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu prin prisma actelor depuse la dosar și a prevederilor art.107, art. 723 alin 3 C proc civ și preved. Deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 privind declararea ca neconstituționale preved. art. 650 alin 1 C proc civ, de imediată aplicare, în vigoare la momentul depunerii cererii, instanța a constatat că instanța de executare competentă în soluționarea prezentei contestații este Judecătoria Sector 3 București, instanță în raza căreia își are sediul debitoarea B. Comercială Română și în circumscripția căreia s-a efectuat executarea silită, motive pentru care văzând și preved. art. 130 – 131 C proc civ, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei G., invocată din oficiu de către instanță și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București privind pe contestatoarea B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA și intimații M. A. F. BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC T. F. .
La data de 12.03.2015, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin sentința civilă nr. 4754/08.04.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București,a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată invocată din oficiu, a fost declinată competența de judecare a cauzei privind pe contestatoarea B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA și intimații M. A. F. și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC T. F., în favoarea Judecătoriei G., a fost constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Instanța a reținut că, potrivit art. 248, alin. 1 C.Proc.Civ., ,,Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, în raport de prev. art. 129 alin. 2 pct. 3 și art. 132 alin. 3 C.proc.civ., instanța reține că potrivit art. 132 C.proc.civ ,,Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.
În cazul în care cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanței de executare înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 348/17.06.2014 a Curții Constituționale, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. 2 C.proc.civ. Așadar, numai dacă instanța de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, competența acestei instanțe este legal dobândită, potrivit vechii reglementări, nu doar pentru această cerere a cărei admitere constituie o premisă esențială a executării silite înseși și, ca atare, constituie mai mult decât un simplu incident, ci și pentru orice altă cerere ulterioară, formulată în cadrul și în legătură cu executarea silită (contestația la executare).
Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de încuviințare a executării înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” (art. 147 alin.(4) din Constituție), nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare a fost fixată la data sesizării acesteia din urmă cu cererea de încuviințare a executării silite și – cu singura excepție a cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate – competența instanței de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) C.proc.civ, legal dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.
Sub acest aspect instanța observă că prin încheierea pronunțată în data de 02.06.2014 în dosarul nr._ Judecătoria G. a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr. 2435/2014 înregistrat pe rolul B. T. F., Judecătoria G. dobândind prin urmare competența de a soluționa toate incidentele care vor surveni pe parcursul executării silite.
Potrivit dispozițiilor art. 650, alin.1 și 2 C.proc.civ (în forma în vigoare înainte de publicarea Deciziei nr. 348/17.06.2014), ,,Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
(2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
Prin urmare, dispozițiile legale mai sus enunțate instituie o competență absolută de soluționare a contestației la executare în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc.
Instanța reține că sediul B. T. F. se află în G., . C, jud. G., aflat în raza de competență teritorială a Judecătoriei G..
Prin urmare, instanța de executare competentă a soluționa prezenta contestație la executare este Judecătoria G. în a cărei circumscripție se află sediul B. T. F..
Competența teritorială instituită de art. 650 NCPC. în favoarea instanței de executare este o competență teritorială absolută, care, conform art. 129, alin.1, pct.3 Noul C.pr.civ., nu poate fi înlăturată. Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a instanței, urmând a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Totodată, va constata ivit conflictul negativ de competență și va înainta dosarul către Curtea de Apel București, în vederea soluționării acestuia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV - a Civilă sub nr._ , în conformitate cu art. 135 din Codul de Procedură Civilă.
Cu privire la conflictul de competență ivit în cauză, se învederează următoarele:
Prin cererea din data de 28.07.2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr. 1_, a fost formulată o contestație la executare, prin care contestatoarea B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a solicitat în contradictoriu cu intimații B. T. F. și M. A. F., anularea tuturor actelor de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 2435/2014 al B. T. F., încetarea executării silite făcută față de BCR în dosarul execuțional nr. 2435/2014 în temeiul art. 702 punctul 1 NCPC cu consecința achitării cheltuielilor de executare silită de către creditorul M. A. F. care a sesizat în mod nejustificat organul de executare în vederea recuperării unei creanțe nedatorate.
În cauza de față, s-a pus problema stabilirii instanței competente să soluționeze contestația la executare în raport de dispozițiile art. 650 din Codul de Procedură Civilă, în forma în vigoare la data declanșării executării silite sau aplicabilitatea dispozițiilor art. 650 din Codul Civil, având în vedere publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 348/2014 pronunțate de către Curtea Constituțională.
Curtea constată că contestația la executare a fost formulată la data de 28.07.2014, după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 348/2014 pronunțate de către Curtea Constituțională, motiv pentru care instanța de judecată nu poate face abstracție de efectele deciziei pronunțate de către Curtea Constituțională, care sunt obligatorii atât pentru procesele aflate în curs de judecată, cât și pentru procesele declanșate ulterior.
Chiar dacă legiuitorul a adoptat dispozițiile art. 24-25 din Noul Cod de Procedură Civilă, care consacră aplicarea dispozițiilor legii civile de procedură în vigoare la data declanșării executării silite, instanța constată că aceste dispoziții au fost stipulate cu scopul de a reglementa conflictul între Vechiul Cod de Procedură Civilă și Noul Cod de Procedură Civilă.
În cauza de față, nu există un asemenea conflict între Vechiul și Noul Cod de Procedură Civilă, având în vedere că executarea silită a fost începută după . Noul Cod de Procedură Civilă, motiv pentru care ambele instanțe au stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 650 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În ceea ce privește dispozițiile art. 650 din Noul Cod de Procedură Civilă se constată că modificarea privește modalitatea de stabilire a instanței de executare competente să soluționeze contestația la executare.
Înainte de pronunțarea deciziei Curții Constituționale, se considera că instanța de executare se stabilește în raport de sediul executorului judecătoresc, iar, prin pronunțarea acestei decizii, s-a statuat că este neconstituțional să se stabilească instanța de executare în raport de un criteriu subiectiv, respectiv sediul executorului judecătoresc, fiind necesar să se utilizeze un alt criteriu obiectiv și compatibil cu exigențele art. 6 din CEDO, respectiv locul situării imobilului, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.
Curtea constată că, prin declararea ca neconstituțională a dispozițiilor art. 650 NCPC se produce efectul obligatoriu de la data publicării în Monitorul Oficial.
Consecința declarării neconstituționale a dispoziției legale enunțate este imposibilitatea aplicării acesteia în forma declarată neconstituțională de către instanțele de judecată.
Astfel, Curtea constată că nu mai pot fi aplicate dispozițiile art. 650 din NCPC, în forma declarată neconstituționale deoarece s-ar încălca atât principiul constituțional cât și principiul legal al obligativității și opozabilității deciziilor Curții Constituționale.
Aceste dispoziții nu pot fi aplicate nici ca urmare a invocării dispozițiilor art. 24-25 din NCPC, care nu sunt aplicabile în cauză, deoarece reglementează conflictul dintre legile civile de procedură, nu între formele diferite ale dispozițiilor legale din cuprinsul aceluiași act normativ.
Mai mult, Curtea învederează că nu s-ar putea aplica o dispoziție legală declarată neconstituțională, deoarece s-ar încălca principiul constituțional al obligativității deciziilor Curții Constituționale și s-ar perpetua o inechitate și o discriminare deja constatată de către Curtea Constituțională.
Având în vedere toate considerentele menționate, Curtea va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de contestatoarea B. Comercială Română SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu intimații B.E.J. T. F., cu sediul în G., . C, jud. G. și M. A. F., domiciliat în A. I., . nr. 10, .. 16, jud. A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
Președinte, Grefier,
Z. D. S. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 576/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 85/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
