Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr. 617/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 617/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 617A
Ședința publică de la 14 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul intervenient U C. SA cu sediul în C., .. 1, biroul nr. 5, Jud. D. împotriva sentinței civile nr. 28/FED/30.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient C. S. MUNICIPIAL RÂMNICU-V. cu sediul în Râmnicu-V., .. 14, Jud. V. și petentul FEDERAȚIA R. DE FOTBAL cu sediul în București, . nr. 12, sector 2, având ca obiect: modificări acte constitutive persoane juridice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul intervenient reprezentat de consilier juridic M. M. cu delegație la dosar și intimata petentă reprezentată de avocat I. Ș. cu împuternicire avocațială la dosar și consilier juridic, lipsind intimatul intervenient.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelanta intervenientă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei achitată cu chitanța nr._/11.12.2015.
Reprezentantul apelantului intervenient solicită ca apărătorul intimatei petente să precizeze dacă mai susține faptul că apelantul este în faliment.
Reprezentantul intimatei petente arată că a renunțat la această susținere.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului intervenient având cuvântul în susținerea apelului arată că sentința apelată este nelegală având în vedere că intervenienta a formulat o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului său, întrucât acesta era chemat la DNA, însă instanța a respins cererea de amânare și, totodată, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție.
Arată că obiectul de activitate este, prin raportare la art. 24 alin.1 coroborat cu alin.2 lit. b din Legea Sportului, cluburile sportive se afiliază la Federația R. de Fotbal în vederea participării la o competiție sportivă.
Precizează că art. 36 alin.5 din legea Sportului cu referire la decizia Curții Constituționale nr. 408/2011 stabilește că federația Sportivă nu poate avea comisii de judecată și nu poate interzice accesul la justiție.
Depune practică judiciară, dezvoltă oral motivele de apel și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentanții intimatei petente având cuvântul în combaterea apelului arată că instanța este investită cu apelul formulat de către un intervenient care a făcut o cerere de intervenție principală într-un dosar având ca obiect înregistrarea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor a noului statul al FRF. Cererea a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că apelantul nu justifică interesul pentru a formula o astfel de cerere.
Arată că, în mod corect, instanța a respins cererea de amânare a cauzei întrucât, încă, nu era parte, iar apărătorul trebuia să-și asigure substituirea.
În combaterea apelului arată că instanța trebuie să aibă în vedere caracterul devolutiv al acestei cereri doar în privința admisibilității cererii formulată în prima instanță și nu și cu privire la fondul cauzei.
Arată că nu s-a făcut dovada interesului având în vedere că intervenienta a fost înființată în anul 2013 și nu este afiliată la Federația R. de Fotbal, astfel că statutul FRF este un act care nu produce efecte față de apelant.
Susține oral întâmpinarea formulată și solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, urmând să solicite cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, la data de 1.07.2014, sub nr._, petenta Federația R. de Fotbal (în continuare FRF) a solicitat instanței înregistrarea modificărilor aduse statutului petentei, modificări aprobate prin hotărârea adunării generale extraordinare a FRF din data de 28.06.2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind atașate cererii lista participanților la adunarea generală extraordinară din 27 și 28.06.2014, statutul FRF, hotărârea adunării generale extraordinare a FRF din 28.06.2014, procesul verbal al adunării generale.
Prin cererea intitulată cerere de intervenție voluntară, depusă la data de 3.07.2014, C. S. Municipal Râmnicu V., în calitate de membru afiliat a solicitat intervenția în cauză și a solicitat respingerea cererii de înregistrare formulate de petenta FRF.
Prin cererea depusă la data de 28.10.2014, intervenienta a renunțat la cererea sa de intervenție cerere cu privire la care petenta FRF a arătat că este de acord.
Pentru motive identice, respectiv intenția petentei de a ajunge la stabilirea unui drept potrivnic intervenientei (și anume interzicerea accesului la justiția statală) și prin modificările aduse actelor constitutive ale FRF prin hotărârea adunării generale extraordinare din 28.06.2014 un alt terț, U C. S.A., invocând faptul că este persoană care ar putea fi afectată prin înregistrarea modificărilor aduse statutului FRF în urma adunării generale extraordinare din 28.06.2014, a formulat cerere de intervenție, intitulată, cerere de intervenție voluntară, depusă la 7.07.2014.
Prin sentința civilă nr. 28 FED/30.10.2014 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis cererea, a încuviințat modificările aduse statutului Federației Române de Fotbal prin hotărârea adunării generale extraordinare din data de 28.06.2014 și a dispus înregistrarea modificărilor în registrul special al federațiilor.
Pentru a se pronunța în acest mod, prima instanță a reținut următoarele:
Cât privește admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi apreciată ca admisibilă întrucât din motivele invocate de terțul C. S. U C. SA nu pot fi valorificate printr-o cerere de intervenție în cadrul procedurii necontencioase având ca obiect cererea de înregistrare a modificărilor aduse statutului FRF. Într-adevăr, sub acest aspect, tribunalul constată că intervenienta invocă motive de nulitate ale statutului FRF, care țin atât de fondul modificărilor (cele referitoare la modul de soluționare a diferendelor în cadrul FRF), care nu pot fi valorificate decât în cadrul unei acțiuni în anularea hotărârii adunării generale exercitată cu respectarea prevederilor OG nr. 26/2000, dar și motive care țin de aprecieri personale de procedura scopul desfășurării adunării generale extraordinare din 28.06.2014 și a luării deciziei modificării statutului FRF, motive care în nici un caz nu pot fi analizate în cadrul procesual de față.
Așa fiind, tribunalul a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție voluntară formulată de terțul C. S. U C. SA.
În ceea ce privește cererea formulată de petenta FRF, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 35 alin. 2 din OG nr. 26/2000 „federațiile dobândesc personalitate juridică proprie și funcționează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță pentru asociațiile fără scop patrimonial, condiții care li se aplică în mod corespunzător, cu excepțiile stabilite în prezentul capitol” .
Din analiza conținutului statutului actualizat depus la dosar se constată că acesta întrunește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 6 din OG nr. 26/2000.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel în termen legal intervenienta U C. SA solicitând într-o primă teză modificarea sentinței apelate în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție, cu consecința trimiterii cauzei la tribunal în vederea rejudecării fondului, iar într-o a doua teză, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție și rejudecând fondul, respingerea cererii principale, ca fiind inadmisibilă, întrucât are caracter contencios.
Într-o a treia teză s-a solicitat modificarea sentinței apelate în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție și rejudecând fondul, respingerea ca neîntemeiată a cererii principale.
Se susține că, speța nu a fost analizată și în raport de dispozițiile art. 78 alin. l art.
530 - art. 531 C.proc.civilă, astfel că, cererea de intervenție formulată în procedura
necontencioasă este admisibilă, întrucât potrivit art. 532 C. proc. civ. instanța are
dreptul să asculte orice persoană ale cărei interese ar putea fi afectate de hotărâre,
deși instanța de fond arată că intervenientul invocă motive de nulitate ale statutului FRF, care țin de fondul modificării (cele referitoare la modul de soluționare a diferendelor în cadrul FRF).
Sentința apelată este nelegală și netemeinică, întrucât a dispus înregistrarea unui statut care prin dispozițiile art. 6 alin. 2 lit. d), art. 14 alin. 2 lit. d), art. 18 alin. l lit. 1) alin. 2 și alin. 3, art. 41 alin. 8, art. 48 alin. 8, art. 57 alin. 4, art. 61 alin. 7, art. 70 alin. 3, art. 79,
încalcă art. 6 pct. l coroborat cu art. 13 din CEDO precum și pe cele ale art. l alin. 4 și 5, art. 15 alin. l, art. 16 alin. 2, art. 21 alin. l și 2, art. 53, art. 61 alin. l, art. 126 alin. 2 și alin. 5 din Constituție. Or, potrivit art. 3 din OG 26/2000, statutul a cărei înregistrare a fost admisă de instanța de fond, este un act juridic cu caracter civil iar în conformitate cu art. 11 coroborat cu art. 14 din Codul civil, intimata FRF nu poate să deroge de la legea care interesează ordinea publică, mai mult FRF este obligată să își exercite drepturile și obligațiile ce îi sunt recunoscute de Legea nr. 69/2000. Consideră că statutul ce face obiectul sentinței apelate nu a fost adoptat cu bună credință și nici în acord cu ordinea publică stabilită de legea fundamentală precum și de celelalte acte normative cu forță superioară statutului FRF, art. 15 C. civil. Statutul FRF încalcă în mod flagrant art. l alin. 4 și 5 art. 15 alin. l art. 16 alin. 2 art. 21 alin. l și 2 art. 61 alin. l art. 126 alin. 2 și alin. 5 din Constituție precum și art. 6 pct. l coroborat cu art. 13 din CEDO.
Mai mult, instanța de fond a dispus înregistrarea unui statut care nu a fost adoptat pentru a crea cadrul pentru exercitarea dreptului la liberă asociere și nici pentru a se promova valorile civice și statul de drept sau pentru a se respecta ordinea publică. Or, dispozițiile art. 95 din Legea nr. 69/2000 coroborat cu art. 2 din OG nr. 26/2000 sunt pe deplin aplicabile, în plus, dispozițiile art. 6 alin. 2 lit. d), art. 14 alin. 2 lit. d), art. 61 alin. 7, art. 70 alin. 3, art. 79 raportate la art. 18 alin. l lit. 1) alin. 2 alin. 3 din statutul FRF pun în discuție chiar neconstituționalitatea intimatei FRF în raport de prevederile art. 40 alin. 2 din Constituție.
Întrucât legea sportului nu condiționează dreptul de afiliere la o federație sportivă națională în scopul participării la competiția sportivă de obligat corelativă ce vizează renunțarea la dreptul de acces la justiția statală, rezultă că în cazul dedus judecății a fost pronunțată o sentință netemeinică și nelegală, Statutul ce a fost admis a fi înscris în registrul instanței încalcă în mod imperativ legea sportului iar dreptul de a organiza competiția de fotbal nu poate fi exercitat de intimata FRF în scopul de a vătăma în mod grav dreptul de acces la justiția statală.
Accesul la justiția statală este recunoscut tuturor participanților la competiția de fotbal și nu poate face obiectul de reglementare al FRF.
Mai mult, statutul ce face obiectul sentinței apelate stabilește o jurisdicție interzisă prin Legea nr. 551/2004 și interzice, sub sancțiune, exercitarea căilor de atac prevăzute de Legea nr. 551/2004.
Sentința apelată este una nelegală întrucât impune de la data înregistrării calea de atac la TAS și încalcă accesul la justiția statală stabiliți de art. 2 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 304/2004. Or acest act normativ a fost adoptat de legiuitor în aplicarea art. 126 alin. 2 cu referire la art. l alin. 5 și alin. 16 dinConstituție, iar intimata FRF nu face parte din puterea legislativă și deși nu putea invoca cu succes existența dreptului sportiv ca ramură de drept în raport de dreptul muncii, dreptul civil, dreptul penal și dreptul de procedură penală, a fost admisă în mod nelegal înregistrarea statutului în cauză, întrucât, în raport de obiecțiunile ridicate trebuia respinsă cererea intimatei FRF, dreptul sportiv invocat în cauză nu există, chiar și în considerarea existenței unor instanțe sportive înființate în cadrul intimatei FRF nu se pot adopta norme în baza cărora să se înlăture controlul exercitat de puterea judecătorească. Aceasta întrucât, potrivit art.1 alin. 5 cu referire la art. 15 alin, l art. 16 alin, l si 2 din Constituție, intimata FRF are obligația de a se supune Constituției și legii și nu poate adopta norme statutare prin care să înlăture de la aplicare dispozițiile Constituției și nici pe cele ale
legilor organice sau ordinare.
Competența instanțelor judecătorești este una legala și absolută întrucât este determinata prin lege organică. Principiul legalității în procesul civil impune ca, în sistemul orizontal sau ierarhic al puterii judecătorești, legea și numai legea să determine competenta instanțelor judecătorești, în cazul în speță nu poate exista o excepție de la lege din moment ce FRF nu poate delega justiția. Or, dispozițiile din statutul FRF (art. 6 alin. 2 lit. d), art. 14 alin. 2 lit. d, art. 18 alin. l lit. l) alin. 2 alin. 3, art. 41 alin. 8, art. 48 alin. 8, art. 57 alin. 4, art. 61 alin. 7, art. 70 alin.3, art. 79, s.a.), interzic sub sancțiune exercitarea căilor de atac stabilite prin lege.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod nelegal, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de apelantă, fără a se pronunța asupra acesteia în dispozitivul hotărârii judecătorești pronunțate.
Pe de altă parte, Curtea reține că această cerere de intervenție nu este inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 532 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța poate asculta orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre. De asemenea, în art. 531 Cod procedură civilă se face vorbire de posibilitatea terților de a expune obiecții sau de a formula intervenții în fața instanței învestite cu soluționarea unei cereri necontencioase.
Dacă se poate admite că intervenția voluntară în cadrul procedurii necontencioase, având sediul legal în textele enumerate anterior, nu se poate încadra strict în diviziunea clasică intervenție principală și intervenție accesorie - pentru că, în primul caz, petentul nu urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană (inclusiv intervenientul), astfel că, prin ipoteză, intervenientul nu poate pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta (art. 61 alin. 2 Cod procedură civilă), iar în al doilea caz, nu există vreo parte a cărei apărare să urmărească să o sprijine intervenientul, acesta prin ipoteză opunându-se admiterii cererii introductive formulate de petent (art. 61 alin. 3 Cod procedură civilă) -, în schimb aplicarea, în baza art. 536 Cod procedură civilă, a art. 64 Cod procedură civilă, ca drept comun în materia intervenției voluntare, nu poate fi înlăturată.
Toate argumentele legate de abuzul de drept pe care l-ar implica folosirea acestui text în procedura necontencioasă sunt la fel de valabile și în procedura contencioasă. Or, în aceste condiții, nu există nicio justificare obiectivă pentru a face o asemenea distincție, cu consecința neaplicării lui numai în procedura necontencioasă (nefiind suficientă posibilitatea care s-ar putea deduce ca fiind pusă la dispoziția intervenientului prin art. 534 alin. 4 Cod procedură civilă - de a exercita apelul împotriva încheierii finale, pentru a-i refuza o cale de atac prevăzută de textul de lege cu valoare de principiu - art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă) și nici nu se poate ajunge la înlăturarea sa de la aplicare, în ambele proceduri, cu un astfel de raționament. De altfel, legiuitorul a avut în vedere consecința prelungirii duratei procesului, motiv pentru care a prevăzut prin art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă, un termen special de soluționare a apelului declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.
Conform celor expuse anterior, admisibilitatea intervenției în fața instanței învestite cu soluționarea unei cereri necontencioase este dată de faptul că interesele intervenientului ar putea fi afectate de hotărâre.
În cauză, intervenientul este un club sportiv, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 69/2000.
Potrivit aceluiași act normativ: „Federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național, constituite prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene și ale municipiului București, pe ramuri de sport” (art. 35 alin. 1), „Federațiile sportive naționale au următoarele atribuții principale: (…) organizează, conduc, controlează și supraveghează activitățile și competițiile sportive oficiale la nivel național, în baza statutelor și regulamentelor adoptate” (art. 37 alin. 1 lit. b); „Ligile profesioniste sunt structuri sportive constituite prin asocierea cluburilor sportive profesioniste pe ramuri de sport” (art. 42 alin. 1); „Pentru o ramură de sport se poate constitui o singură ligă națională profesionistă. Prin excepție, se pot înființa ligi profesioniste, pe niveluri competiționale, în cadrul aceleiași ramuri de sport” (art. 42 alin. 7); „Ligile profesioniste au următoarele atribuții: a) organizează competiția oficială profesionistă în ramura de sport respectivă și la nivelul stabilit de federația sportivă națională” (art. 42 alin. 9).
Prin urmare, independent de calitatea de membru al Federației Române de Fotbal ori al Ligii Profesioniste de Fotbal și doar în virtutea calității de participant la competițiile sportive din fotbal, intervenientul este interesat de legalitatea actelor (inclusiv a înregistrării modificărilor organelor de conducere) celor două structuri sportive, inclusiv a celei în care tinde să acceadă prin promovarea în prima ligă, pentru că deciziile acestor structuri în legătură cu organizarea competițiilor îi pot afecta interesele.
Față de aceste aspecte, Curtea va reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza a doua NCPC, în sensul că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului prin respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție, impunându-se anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât apelantul a solicitat în mod expres acest lucru.
În cadrul rejudecării, instanța de fond va analiza cele două cereri deduse judecății, cererea principală și cererea de intervenție având în vedere procedura necontencioasă precum și faptul că legea cadru în materia înscrierii modificării actelor constitutive și statutelor fundațiilor reprezentata de O.G. nr.26/2000 cu privire la asociații si fundații nu interzice expres posibilitatea terților de a interveni în procedura de verificare a legalității cererii de înscriere ori a cererii de modificare a actului constitutiv sau a statutului persoanei juridice, completându-se prin urmare cu prevederile de drept comun ale art. 531 N.C.Pr.Civ.
Aceste din urmă dispoziții interpretate gramatical prevăd însă în mod categoric posibilitatea intervenției unor terți în procedura necontencioasă, și că în situația în care obiecțiile formulate de terți atrag caracterul contencios al cererii au drept consecință respingerea ei, statuând că ,,dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei ori prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge”.
Procedura grațioasă se realizează de instanțele judecătorești, adică de organele care realizează funcția jurisdicțională, dar activitatea realizată de judecător nu este destinată să soluționeze, cu putere de lucru judecat, un litigiu pendinte între părți cu interese contrarii.
Necesitatea unui control din partea judecătorului asupra actului juridic prezentat de parte este o caracteristică importantă a procedurii necontencioase. Întinderea acestui control este variabilă de la un act la altul, iar verificarea actului și omologarea acestuia de către judecător sunt necesare pentru ca el să producă efectele dorite de parte.
Încredințarea acestei sarcini judecătorului nu este întâmplătoare, ci, dimpotrivă, pe deplin justificată deoarece actele omologate de instanța de judecată intră în circuitul civil.
Încheierea pronunțată în materie grațioasă nu are putere de lucru judecat, dar dobândește forță executorie, ceea ce constituie o caracteristică importantă a actului jurisdicțional.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul intervenient U C. SA cu sediul în C., .. 1, biroul nr. 5, Jud. D. împotriva sentinței civile nr. 28/FED 30.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient C. S. Municipiul Râmnicu-V. cu sediul în Râmnicu-V., .. 14, Jud. V. și petentul Federația R. de Fotbal cu sediul în București, . nr. 12, sector 2.
Anulează încheierea și trimite cauza spre rejudecarea primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. CMS
Tehnored. GC 5 ex
08.01.2016
Jud. fond M. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1234/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1278/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
