Obligaţie de a face. Decizia nr. 1278/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1278/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 1278/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1278R
Ședința publică de la 14 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul pârât M. APĂRĂRII NAȚIONALE și recurentul reclamant I. P. împotriva deciziei civile nr. 212A/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă ASOCIAȚIA SOLIDARITĂȚII PENTRU LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ și intimații pârâți P. M., B. E. și MINISTZERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimatul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât reprezentat de consilier juridic V. C. cu delegație la dosar și recurentul reclamant personal și asistat de avocat S. A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant având cuvântul în susținerea recursului arată că se impune menținerea în cauză a pârâtului M. Finanțelor Publice și a intimaților pârâți P. M. și B. E. având în vedere că există în spețele privind faptele de discriminare, o minută a CSM din anul 2008 pentru unificarea practicii care stabilește că M. Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă pentru că este cel care elaborează bugetul de stat și alocă fonduri pentru acordarea despăgubirilor, privind faptele de discriminare.
Arată că pârâții P. M. și B. E. trebuie menținuți în cauză întrucât răspunderea civilă delictuală fiind solidară, iar pârâții au fost generali în armată și au avut un rol definitoriu în cercetarea prealabilă și trimiterea în judecată a reclamantului, iar pârâtul P. M. a avut o atitudine discriminatorie față de reclamant și la mulți ani după ce acesta a fost trecut în rezervă. În acest sens invocă cotidianul Adevărul din anul 2007 în care a spus că pe toată perioada activității sale, respectiv din anul 1995 și până în 2004 a încălcat regulamentele militare și statutul său de militar datorită participării sale la activitățile organizate de Asociația MISA, iar pârâtul B. E. este cel care a emis Ordinul de trecere în rezervă a reclamantului.
În susținerea motivelor de recurs arată că pe parcursul considerentelor deciziei atacate, instanța de apel a constatat existența faptelor discriminatorii și cenzurând hotărârea instanței de fond a constatat, în mod legal, că anularea capătului de cerere privind anularea ordinului de trecere în rezervă nu reprezintă și renunțarea la constatarea faptelor discriminatorii.
Arată că a fost demonstrată existența faptelor discriminatorii care au fost multe, persistente și violente și care au avut ca reper participarea reclamantului la Mișcarea MISA, fiindu-i încălcate convingerile de conștiință, religioase, în condițiile în care a fost un militar eminent, pregătit pentru misiuni speciale, urmând să aibă o carieră militară, iar trecerea în rezervă a fost făcută, în mod forțat.
Cu privire la prejudiciul și întinderea acestuia solicită ca instanța să aibă în vedere explicitările financiare efectuate, pe consecințele care s-au produs atât din punct de vedere material cât și moral.
Dezvoltă oral motivele de recurs, depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea recursului declarat de către pârât, ca nefondat.
Reprezentanta apelantului pârât M. Apărării Naționale solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către reclamant și admiterea recursului declarat de către pârât astfel cum a fost formulat și motivat, în scris și pe fond respingerea acțiunii.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._/302/2006 la data de 3.11.2006, reclamanții I. P. și Mișcarea de I. Spirituală în Absolut au chemat în judecată pe pârâții General mr. dr. P. M., General dr. B. E., M. Apărării Naționale și M. Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, respectiv: repunerea sa în postul de sanitar șef în cabinetul de medicină a muncii la
Batalionul 300 Deservire al Corpului l Armată Teritorială "General loan C.", gradul plutonier pe care le deținea în luna aprilie 2004, plata cuantumului pretențiilor sale financiare constând în: a. salarii restante în valoare de aproximativ 40.000 RON, suma reprezentând un calcul estimativ pentru perioada mai 2004 - octombrie 2006, precum și suma aferenta perioadei de la data introducerii acțiunii și până la plata efectiva a sumelor datorate de Pârâți; drepturile financiare aferente echipamentului specific și concediilor de odihnă; despăgubiri morale în valoare de 500.000 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului moral creat de actele discriminatorii la care a fost supus el și familia lui în decursul acestor aproape 3 ani.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele:
În luna aprilie 2004 reclamantul era angajat al M.. Militară nr._ in funcția de sanitar șef în cabinetul de medicină a muncii la Batalionul 300 Deservire al Corpului l Armată Teritorială " General loan C.", funcție pe care o deținea din anul 2002.
La data de 1.04.2004 aflându-se în zona Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici" din București, a fost ridicat și reținut de jandarmi și amendat pentru o presupusă tulburare a liniștii publice cu P. V. . nr._/ 01.04.2004. În zona respectivă se aflau mai multe persoane de la cursurile de yoga organizate de M.I.S.A. Procesul verbal de contravenție l-a contestat în instanță și a fost anulat prin sentința civila cu nr. 4807/_ a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cu toate acestea, conducerea unității militare unde lucra s-a autosesizat pentru de presupusa participare la acea adunare și a decis trimiterea sa în fața Consiliului de Onoare de pe lângă U.M._ unde, în ședința din data de 07.04.2004-în absența sa, s-a decis trimiterea în fața Consiliului de Judecată de pe lângă U.M._ București (Corpul I Armată). În data de 16.04.2004 C. de Judecată, de pe lângă U.M._ București s-a întrunit și l-a judecat pentru încălcarea prevederilor art.29 lit d, e și g din Legea nr.80/1995.
C. de Judecată a luat măsura propunerii de trecere a sa în rezervă în temeiul art. 85 lit. j din Legea 80/1995 fără a se dispune, cum era legal și statutar într-o asemenea situație, eventuala suspendare a sa din funcție până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești cu privire la anularea procesului verbal de contravenție și numai după aceea, dacă era cazul, trecerea sa în rezervă.
Împotriva acestei hotărâri a depus contestația Nr. CR 24/16.04.2004 la secretariatul UM_, prin care sublinia că au fost încălcate prevederile art. 20 din RG. 8 (O.G.37/25.08.1995.
În urma acestei propuneri, Comandantul Statului M. al Forțelor Terestre - Gen. B. E. a dispus trecerea sa în rezervă începând cu data de 05.05.2004 prin Ordinul T.U._ .
Astfel la data de 07.06.2005 a depus Plângere la C. pentru Combaterea Discriminării în care a arătat abuzurile la care a fost supus. Hotărârea nr. 365/18.11.2005 a Colegiului Director a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării apreciază că trecerea sa în rezervă constituie fapte de discriminare conform art. 2 alin. l si 3, art.6 lit. a din O.G. 137/2000.
La data de 02.03.2006, general-locotenent loan S., reprezentant legal al S.M.F.T. depune contestația cu Nr. K 1887/28.02.2006, împotriva Hotărârii nr. 365/18.11.2005. În urma acestei contestații în data de 17.03.2006 Colegiul Director al Consiliului pentru Combaterea Discriminării a decis menținerea Hotărârii cu nr. 365/18.11.2005.
În data de 03.10.2006, respectiv după expirarea termenului în care respectiva decizie ar fi putut fi atacată și anume după termenul de 6 luni prevăzut de art. 11, alin. l, lit. a. din Legea 554/ 2004, Statul M. al Forțelor Terestre nu a contestat Hotărârea nr.365/18.11.2005 a Consiliului Director al C.N.C.D. nici direct și nici la instanța de judecată, după cum rezulta din adresa nr. 5115/03.10.2006 a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
Încetarea raporturilor de serviciu nu s-a datorat altor premise, din cele restrictiv prevăzute în textele de lege ci s-a datorat exclusiv convingerilor reclamantului spirituale și religioase respectiv aderării la ideile promovate de asociația M.I.S.A.
Atât în Raport cât și în Referatul din dosarul cauzei privind chemarea în fața Consiliului de Judecată a plutonierului I. loan P. din U.M._ București se menționează ca și cauză pentru demararea procedurilor de judecată: faptul că acesta a participat la o manifestare de protest neautorizată organizată de MISA precum și faptul că i s-a întocmit proces verbal de sancționare pentru tulburarea liniștii publice.
Ori, în ceea ce privește interdicția participării lui la presupusa manifestare a arătat că nu este incompatibilă cu exercitarea funcției sale, iar în legătură cu amendarea sa, prin Sentința Civilă 4807/01.04.2004 procesul verbal de sancționare a fost anulat. În consecință, prin trecerea în rezervă a dl I. și inclusiv prin încetarea raporturilor de serviciu acestuia i s-a îngrădit dreptul la muncă. Prin demersurile întreprinse către Corpul I Armată Teritorial și implicit prin ordinul emis de Statul M. al Forțelor Terestre dl P. I. a fost supus la un tratament injust și degradant față de alte persoane din cauza apartenenței acestuia la Mișcărea de I. Spirituală în Absolut.
Din aceleași motive, rezultă că pârâții au săvârșit și față de reclamanta M.I.S.A. faptele prevăzute în art.2, alin.3 din O.G. 137/2000.
Faptul că pârâții au considerat ca asociația MISA îi compromite plutonierului I. P. statutul de militar atât de mult încât el trebuie trecut în rezervă, arată că ei dezavuează asociația și consideră MISA o organizație periculoasă prin ideile și tehnicile pe care le promovează și astfel supune asociația unui tratament injust și degradant, deoarece în conștiința celor care iau cunoștința de ceea ce i s-a petrecut lui, M.I.S.A. reprezintă o asociație de care cei care doresc sa aibă un viitor in structurile armatei trebuie sa se ferească si sa se dezică.
Pârâtul M. Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare la acțiunea formulată de reclamantul I. P. prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice și scoaterea din cauză a acestuia.
În apărare, pârâtul P. M. a depus întâmpinare la data de 27.11.2006 prin Serviciul Registratură solicitând respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul I. P. ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: demersurile sale s-au situat în cadru strict regulamentar și legal în limitele competențelor și atribuțiilor funcției, sancționarea administrativă a plt. (r) I. P. s-a făcut în calitatea acestuia de M. și nu de membru MISA.
Participarea subofițerului la mitingul neautorizat este certă și dovedită de reținerea sa în urma violențelor verbale adresate, iar anularea în instanță a procesului-verbal de contravenție nu-l scutește de sancțiunea pe linie militară, baza legală fiind art. 2, punctul 28 din Legea nr. 61/1991.
La data de 11.01.2007 în ședință publică M. Apărării a depus completare la întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a JUDECATORIEI SECTORULUI 5 BUCUREȘTI.
Prin sentința civilă nr. 3214/ 2007 Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin decizia nr. 1601 / 29.10.2007 Tribunalul București- Secția a III a Civilă a respins recursurile împotriva sentinței menționate mai sus, cauza fiind întregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 08.01.2008, sub numărul_ .
La data de 21.11.2008 în ședință publică reclamantul I. P. a depus în contradictoriu cu pârâții General mr. dr. P. M., General dr. B. E., M. Apărării Naționale și M. Finanțelor Publice cerere precizatoare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: acordarea de despăgubiri în vederea reparării prejudiciilor materiale și morale care i-au fost create prin acte de discriminare înfăptuite de pârâți și obligarea în solidar a acestora la plata cătrre reclamant a 150.000 euro reprezentând daune materiale; plata a 350.000 euro reprezentând daune morale; publicarea într-u cotidian de largă circulație de pe teritoriul României a unui articol prin care sunt prezentate reclamantului scuze publice și recunoașterea faptului că i-a fost întreruptă cariera de militar din considerente discriminatorii din cauza propriilor sale convingeri; și pe cale de consecință:anularea Ordinului nr.T.U317/04.05.2004 de trecere în rezervă a reclamantului, reacordarea gradului de plutonier și repunerea sa în postul de sanitar șef în cabinetul de medicină a muncii la Batalionul 300 Deservire al Corpului 1 Armată Teritorială „General I. C..
Actele de discriminare săvârșite de reprezentanții M.A.P.N în perioada anilor 1995 – 01.04.2004 au avut ca efect supunerea reclamantului la tratamente degradante și umilitoare și la încălcarea dreptului la respectarea vieții private, la libertatea de gândire și de conștiință, libertatea de întrunire și asociere.
În ședința publică din 27.03.2009 instanța a respins excepția necompetenței materiale pe capătul de cerere prin care se solicită anularea ordinului de trecere în rezervă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Mișcarea de I. Spirituală în Absolut, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Finanțelor Publice, P. M. și B. E..
Au fost administrate probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu.
La data de 03.12.2009 Asociația S. pentru Libertatea de Conștiință a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, arătând că acestuia i-au fost încălcate prin trecerea în rezervă drepturile fundamentale la libertatea de gândire și de conștiință, la asociere, la muncă, la viață privată și la siguranță, drepturi cu privire la care a fost discriminat.
Prin precizarea la acțiune din 04.12.2009 reclamantul a arătat că daunele morale și materiale reprezintă contravaloarea prejudiciului material și moral produs ca urmare a trecerii în rezervă pe criterii discriminatorii, fapte ce au fost avute în vedere și de către C. Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 365/18.11.2005.
În ședința publică din 18.12.2009, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interesul reclamantului, după punerea în discuție a admisibilității în principiu, a fost respinsă ca lipsită de obiect excepția prescripției extinctive pentru faptele din perioada 1995- 2001, a fost admisă excepția prescripției cererii de anulare a ordinului de trecere în rezervă.
Prin sentința civilă nr. 8132/18.12.2009, au fost respinse cererile formulate de reclamantul I. P., de despăgubiri morale și materiale și de publicare într-un ziar de largă circulație a unui articol cu scuze publice în contradictoriu cu pârâtul M. Apărării Naționale, ca neîntemeiate; au fost respinse cererile de anulare a Ordinului 317/04.05.2004 și de repunere în postul de sanitar sef în contradictoriu cu pârâtul M. Apărării Naționale, ca prescrise; a fost respinsă cererea formulată de Mișcarea de I. Spirituala în Absolut, ca introdusa de o persoana fără calitate procesuală activa; au fost respinse cererile formulate împotriva pârâților M. Finanțelor Publice, B. E. și P. M., ca introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația S. pentru Libertatea de Conștiința, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței menționate anterior reclamanții au declarat recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VII a Civilă sub nr._ .
Prin decizia civilă nr.2473R/31.05.2010 au fost admise recursurile declarate de către recurenții reclamanți, s-a casat sentința atacată și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.4253/01.11.2010 a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții I. P. și Mișcarea de I. Spirituală în Absolut.
Împotriva sentințe reclamanții au declarat recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ .
Prin decizia civilă nr.4462/30.09.2011 s-a luat act de cererea reclamantului de renunțare la judecarea capătului privind anularea Ordinului nr. TU_/2004/05.05.2004 emis de M. Apărării Naționale; a fost admis recursul formulat de către reclamantul I. P., s-a casat sentința atacată și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 09.02.2012 sub nr._ .
Reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare în cuprinsul căreia a arătat că solicită acordarea de despăgubiri în vederea reparării prejudiciilor materiale și morale, respectiv 150.000 euro reprezentând daune materiale și 75.000 euro reprezentând daune morale, precum și obligarea pârâților la publicarea într-un cotidian de largă circulație a unui articol prin care sunt prezentate reclamantului scuze publice și recunoașterea faptului că i-a fost întreruptă cariera de militar din considerente discriminatorii.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art.132 C., art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 republicată, art.1349 și 1388 C. civil, art. 3, 6, 8, 10, 11 raportate la art.14 din CEDO.
La data de 26.04.2012 a fost depusă la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură, cerere de intervenție formulată de către Asociația S. pentru Libertatea de Conștiință.
În ședința publică din data de 24.05.2012 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamant și pârâtul M. Apărării Naționale, proba testimonială cu câte 1 martor pentru fiecare. Totodată, a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către Asociația S. pentru Libertatea de Conștiință; a respins ca neîntemeiată excepția de necompetență materială; a respins excepția netimbrării acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată.
Prin sentința civilă nr. 7922/11.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Finanțelor Publice, B. E. și P. M., a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste părți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea principală formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Apărării Naționale și a admis în parte cererea de intervenție accesorie. În consecință, a obligat pârâtul M. Apărării Naționale la plata către reclamant a sumei de 2000 de euro, cu titlu de daune morale. A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului M. Apărării Naționale la plata de daune materiale și de publicare într-un ziar de largă circulație a unui articol cu scuze publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. F. Publice, B. E. si P. M., instanta a re’inut urmatoarele:
Calitatea procesuala pasiva presupune identitatea dintre persoana chemata in judecata si cea obligata in cadrul raportului juridic dedus judecatii, fata de care poate fi opus dreptul solicitat pe calea actiunii in justitie.
Or, in speta, reclamantul I. P. pretinde repararea unui prejudiciu de ordin material si moral cauzat de discriminarea la care a fost supus in calitatea sa de angajat al MApN.
In nici un act de la dosar (cerere sau mijloace de proba depuse de reclamant), acesta nu a facut referire la o fapta a vreunuia din paratii enumerati mai sus in ceea ce priveste discriminarea sa.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Sunt indeplinite cerintele art.998 (cu raportare la art.1000 alin.3) din vechiul C.civ. in ceea ce priveste actele de discriminare, respectiv fapta ilicita, vinovatia, prejudiciul si existenta legaturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, acestea verificandu-se in persoana paratului M. A. Nationale. Aceasta, deoarece angajatii MApN au actionat fata de reclamant in calitatea lor oficiala, in virtutea raporturilor de serviciu pe care le aveau cu reclamantul, iar nu in calitate de simple cunostinte, prieteni.
Dimpotriva, discriminarea reclamantului s-a produs in cadrul serviciului si in legatura cu atitudinea reclamantului de simpatizant ori membru MISA fata de calitatea sa de militar.
La stabilirea cuantumului prejudiciului, instanta a avut in vedere, in primul rand, faptul ca acesta se refera exclusiv la actele de discriminare privind raporturile de serviciu ale reclamantului, fara a tine cont si de consecintele incetarii acestor raporturi de serviciu prin Ordinul de trecere in rezerva din 2004, pentru considerentele evocate mai sus. In al doilea rand, suma de 2000 de euro a fost considerata ca suficienta pentru acoperirea disconfortului moral resimtit de reclamant in cadrul raporturilor de serviciu, vazand si data la care actele de discriminare au avut loc si perioada de timp scursa de atunci.
De asemenea, tot pentru motivele aratate anterior, instanta a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la publicarea într-un ziar de largă circulație a unui articol cu scuze publice ca neîntemeiata, intrucat consecintele nu au avut o amploare de natura sa determine un asemenea gest, iar durata de timp trecuta de la producerea evenimentelor nu ar justifica in prezent publicarea unui asemenea articol, impactul in prezent fiind unul minim.
Impotriva acestei sentinte și a încheierii din 25.10.2012 au formulat cereri de apel următoarele părți: reclamantul I. P., solicitand schimbarea in parte a sentintei apelate, in sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. Economiei si F., P. M. si B. E.; obligarea paratilor in solidar la plata prejudiciul material (150.000 euro) si moral (75.000 euro); obligarea paratilor la publicarea . larga circulatie a aunui articol prin care sa fie prezentate reclamantului scuze publice; paratul M. Aparării Nationale, solicitand anularea hotararii, in principal, si in subsidiar modificarea in parte a sentintei apelate, in sensul respingerii cererii, ca neintemeiate; intervenienta S. pentru Libertatea de Conștiința, solicitând schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. Economiei si F., P. M. si B. E.; obligarea paratilor in solidar la plata despăgubirilor pentru prejudiciile morale și materiale cauzate prin faptele de discriminare săvârșite față de reclamanți; obligarea paratilor la publicarea . larga circulatie a unui articol prin care sa fie prezentate reclamantului scuze publice și recunoașterea faptului că i-a fost întreruptă cariera de militar din considerente discriminatorii din cauza propriilor convingeri.
În motivarea apelului, apelantul-reclamant a susținut, în esență, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului P. M. că acesta este cel care a dispus cercetarea prealabilă a reclamantului la data de 2 aprilie 2004, iar la data de 6 aprilie 2004 a dispus trimiterea în fața Consiliului de judecată. Totodată, pârâtul a respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei Consiliului de judecată și a făcut propunerea de trecere în rezervă. De asemenea, pârâtul a făcut o declarație calomnioasă la adresa reclamantului, pe același subiect al apartenenței la MISA, în cotidianul „Adevărul” din 30 mai 2008. Calitatea procesuală a pârâtului B. E. se justifică prin faptul că acesta a semnat ordinul de trecere în rezervă a reclamantului. M. Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, întrucât alocă Ministerului Apărării Naționale fondurile necesare plății drepturilor salariale și celorlalte cheltuieli.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale și materiale, în cuantumul solicitat, apelantul-reclamant precizează că acestea se justifică prin . fapte ample de natură discriminatorie care s-au petrecut în perioada 1 aprilie – 5 mai 2004. Consecințele negative asupra reclamantului au constat în: căutarea unui nou loc de muncă; reșcolarizarea, în vederea obținerii unei noi calificări profesionale; urmarea unor ședințe de consiliere psihologică pentru a se reface ca urmare a trecerii în rezervă și pentru acceptarea reconversiei profesionale; contractarea unor credite pentru a face față acestor cheltuieli.
Cu privire la obligarea intimaților-pârâți la publicarea într-un cotidian de largă circulație a unui articol prin care să fie prezentate reclamantului scuze publice și recunoașterea faptului că i-a fost întreruptă cariera de militar din considerente discriminatorii, apelantul-reclamant susține că faptele discriminatorii au continuat și după 4 ani de la data evenimentelor, respectiv prin publicarea unui articol în anul 2008 în cotidianul „Adevărul”, precum și în articole publicate în același cotidian în anul 2012, dar și în alte publicații, precum „Puterea” și pe site-ul INFOBrașov.net. În aceste apariții publice, apelantul-reclamant este prezentat drept „dezertor”, „răzvrătit”.
În motivarea apelului formulat de apelantul-pârât M. Apărării Naționale, acesta a susținut, în esență, că sentința apelată nu conține motivele de fapt și de drept privind respingerea excepției prescripției extinctive cu privire la acordarea de despăgubiri, în practicaua sentinței nr. 7922/11.10.2012, la care face referire încheierea de ședință din data de 25.10.2012 nefiind indicate astfel de motive, ci doar o înșiruire de fapte privind istoricul cauzei.
În al doilea rând, apelantul-pârât critică soluția primei instanțe de obligare a sa la plata despăgubirilor morale și materiale produse ca urmare a încetării raporturilor de muncă ale apelantului-reclamant, din moment ce la judecarea capătului de cerere privind nelegalitatea ordinului de trecere în rezervă a renunțat reclamantul și s-a luat act de această manifestare de voință procesuală prin decizia civilă nr. 4462/30.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Or, cererea de despăgubiri este indisolubil legată de cererea de anulare a măsurii trecerii în rezervă.
S-a criticat și greșita reținere de către prima instanță în ceea ce privește aplicarea față de reclamant a unui tratament discriminatoriu atât anterior participării la protest, cât și ulterior. Martorii audiați au confirmat faptul că apartenența la MISA nu a intrat niciodată în conflict cu îndatoririle militare ale reclamantului.
În motivarea apelului formulat de apelanta-intervenientă S. pentru Libertatea de Conștiința, aceasta reia considerentele în fapt și în drept precizate în cererea de apel declarată de apelantul-reclamant.
Prin decizia civilă nr. 212 A din21.02.2014 Tribunalul București Secția a IV -a Civilă a respins apelurile ca nefondate.
S-au reținut următoarele:
În ceea ce privește motivele de apel formulate de apelantul-reclamant, Tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a reținut că pârâții M. Economiei si Finanțelor, P. M. si B. E. nu au calitate procesuală în cauză.
În ceea ce-i privește pe pârâții persoane fizice, aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu privind cercetarea disciplinară a reclamantului în perioada evenimentelor din lunile aprilie – mai 2004.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. Finanțelor Publice, din cererea astfel cum a fost modificată, nu rezultă că reclamantul ar invoca săvârșirea unor fapte de către acest pârât. Singura motivare pentru chemarea sa în judecată o reprezintă pretențiile de plată a prejudiciilor moral și material, având în vedere că această instituție asigură fondurile bugetare alocate Ministerului Apărării Naționale. Însă, M. Apărării Naționale are buget distinct, fiind ordonator principal de credite.
Referitor la motivul de apel privind faptul că prima instanță nu a reținut ca fiind discriminatorii și faptele constând în aplicarea sancțiunii de trecere în rezervă și procedura în sine de cercetare și sancționare, Tribunalul a reținut parțial aceste critici, care însă nu modifică soluția primei instanțe. Astfel, Tribunalul apreciază că renunțarea la cererea privind anularea ordinului de trecere în rezervă nu reprezintă într-adevăr și renunțarea la capătul de cerere privind constatarea existenței unei discriminări cu privire la aceste aspecte. Pe baza Hotărârii nr. 365/18.11.2005 pronunțată de C. Național pentru Combaterea Discriminării (fila 7 dosar JS5), coroborate cu celelalte probe aflate la dosar, Tribunalul a reținuz că sancțiunea dispusă a fost discriminatorie, deoarece reclamantului nu-i era interzisă participarea la mitingurile organizate de MISA, acestea neavând caracter politic sau sindical, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 29 lit. g) din Legea nr. 80/1995. În acest fel, reclamantul a fost sancționat exclusiv pe motivul apartenenței sale la MISA, aducând atingere libertății de conștiință.
Referitor la motivul de apel privind neacordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat, Tribunalul a apreciat că este nefondat.
În ceea ce privește prejudiciul material, trebuie avut în vedere că Ordinul de trecere în rezervă și-a păstrat valabilitatea, ca urmare a renunțării la judecată pe acest capăt de cerere. Prin urmare, consecințele pecuniare care au însoțit această măsură, cum ar fi: nevoia de școlarizare, achiziționarea unui apartament sau plata chiriei, drepturile salariale neîncasate și contravaloarea echipamentului militar, contravaloarea ajutorului de șomaj nerealizat, fiind în directă legătură cu încetarea raporturilor de muncă nu pot fi acordate, astfel cum a reținut corect și prima instanță.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la obligarea intimaților-pârâți la publicarea într-un cotidian de largă circulație a unui articol prin care să fie prezentate reclamantului scuze publice și recunoașterea faptului că i-a fost întreruptă cariera de militar din considerente discriminatorii, Tribunalul a reținut că soluția primei instanțe este corectă. De la data faptelor au trecut mai mult de 10 ani, în condițiile în care subiectul legat de activitatea membrilor MISA nu se mai află în dezbatere publică. În toată această perioadă de timp au apărut 3 articole de presă, dintre care unul din anul 2007 (cotidianul Adevărul) prezintă declarația pârâtului P. M. în legătură cu evenimentele petrecute în aprilie – mai 2004, fără alte păreri personale ale acestuia, iar celelalte două apărute în publicațiile „Puterea” și „Adevărul” și pe site-ul InfoBrașov.net prezintă de fapt cazul unei alte persoane, respectiv A. G., și nu îl pune în centrul atenției pe reclamant.
În ceea ce privește motivele primei instanțe care au condus la respingerea excepției prescripției sunt prezentate în considerentele sentinței apelate, principalul argument fiind continuitatea actelor de discriminare. Această soluție este corectă, reclamantul criticând atitudinea constantă denigratoare la adresa sa, pe criteriul convingerilor spirituale. Prin urmare, dreptul de a constata că faptele reclamate sunt discriminatorii nu este prescris.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal reclamantul I. P. și pârâtul M.A.N. criticând-o pentru nelegalitate
Reclamantul I. P. a formulat următoarele motive de recurs:
Într-un prim motiv de recurs, recurentul – reclamant critică neconstatarea de către tribunal a caracterului discriminator al procedurii disciplinare corelat cu cel al acțiunilor concrete al pârâților persoane fizice și privarea sa de un remediu echitabil.
Tribunalul apreciază că pârâții persoane fizice au urmat o procedură legală pentru cercetarea disciplinară a cadrelor militare, fără conotații discriminatorii, eludându-se criteriul conexiunii cu Asociația care fusese atrasă într-un scandal mediatic care a avut drept efect imposibilitatea de a propune probe în apărare, rapiditatea cu care s-a desfășurat ancheta și faptul că autoritățile nu au ținut cont de contestarea în justiție a procesului-verbal de contravenție. Tribunalul invocă lipsa dovezilor care să arate că nerespectarea acestor drepturi a fost consecința convingerilor morale și spirituale ale recurentului reclamant, neavând în vedere faptul că „judecarea" recurentului reclamant s-a făcut prin „administrarea unui probatoriu" în cadrul căruia o proporție covârșitoare au avut-o acțiunile și documentele care îl „legau" pe reclamant de MISA. Acest Raport indică în mod expres presupusa încălcare a art. 29, lit. d, e și g din Legea 80/1995, respectiv „judecarea" recurentului reclamant pentru art. 29 lit. d) aderarea la culte religioase ... care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei; art. 29 lit. e) constituirea într-o formă de asociere ... care contravine comenzii unice, ordinii si disciplinei specifice instituției armatei.
Cu privire la menținerea în cauză a pârâților – intimați M. Economiei și Finanțelor, P. M., B. E., recurentul reclamant apreciază că în mod greșit instanța de apel a stabilit că nu au calitate procesuală pasivă.
Referitor la motivul de apel privind faptul că prima instanță nu a reținut ca fiind discriminatorii și faptele constând în aplicarea sancțiunii de trecere în rezervă și procedura în sine de cercetare și sancționare, Tribunalul a reținut doar parțial criticile formulate de recurentul – reclamant pe calea apelului, însă nu a modificat soluția primei instanțe
Tribunalul ar fi trebuit să constate caracterul discriminator inclusiv al procedurii disciplinare, să identifice răspunderea delictuală a fiecăruia dintre pârâții persoane fizice și să remedieze inclusiv consecințele pecuniare care au însoțit această procedură, cum ar fi: nevoia de școlarizare, achiziționarea unui apartament sau plata chiriei, drepturile salariale neîncasate și contravaloarea echipamentului militar, contravaloarea ajutorului de șomaj nerealizat, fiind în directă legătură cu încetarea raporturilor de muncă.
Al doilea motiv de recurs vizează neacordarea de despăgubiri materiale și necorelarea de către tribunal a cuantumului daunelor morale cu practica CEDO și cu situația de fapt reținută, în ceea ce privește sancțiunea disciplinară.
Cuantumul de 2000 Euro aferent prejudiciului moral este neadecvat, CEDO acordând în cazuri similare cel puțin sume duble față de prezenta, vezi LUCZAK împotriva Poloniei (Dosar nr._/01) Hotărâre CEDO - 27.11.2007 [Secția a IV-a], despăgubiri morale 5 ooo euro, Cauza P. împotriva Bulgariei (nr._/02), hotărârea din 22 mai 2008 [Secția a V-aJ, 4000 euro.
Tribunalul menționează armonizarea cu jurisprudența CEDO doar în referire la recunoașterea încălcării dreptului la nediscriminare, care poate constitui prin ea însăși o reparație suficientă a prejudiciului moral suferit de reclamant (cauza GRZELAK v. POLONIA din 15 iunie 2010). Aceasta vine însă în contradicție cu respingerea obligării intimaților-pârâți la publicarea într-un cotidian de largă circulație a unui articol prin care să fie prezentate scuze publice și recunoașterea faptului că i-a fost întreruptă cariera de militar din considerente discriminatorii. Admiterea unei atari cereri ar fi fost de natură a duce la îndeplinire la modul concret și pragmatic, chiar dacă parțial, această recunoaștere.
Esența acțiunii civile promovata de recurentul – reclamant si care face obiectul prezentei cauze o reprezintă faptele de discriminare săvârșite in mod direct de către paratii-intimati MApN in solidar cu gen. B. E. si P. M. atât anterior participării acestuia la acțiunile MISA din data de 1 aprilie 2004 de la IML, dar si cu ocazia deferirii recurentului reclamant Consiliului de judecata, judecării efective, trecerii in rezerva, si chiar ulterior, prin calomnierea acestuia in presa de către intimați la peste 4 ani de la trecerea in rezerva.
Recurentul – reclamant prin renunțarea la capătul de cerere privind anularea Ordinului de trecere in rezerva, nu a renunțat la dreptul acestuia de a se constata ca a fost discriminat si la drepturile corelate care deriva din aceasta, inclusiv dreptul de a i se repara prejudiciile materiale si morale suferite.
Renunțarea la judecarea acestui capăt de cerere a fost făcuta după 8 ani de la emiterea efectiva a Ordinului de trecere in rezerva, când in toata aceasta perioada atât instanțele de judecata pe perioada soluționării acestei cauze, dar si angajatorul MApN au avut o continua atitudine ostila fata de recurentul reclamant, acesta nemaifiind astfel interesat sa i se restabilească in natura situația de dinainte si anume sa revină sa lucreze pe postul de sanitar - șef in cadrul MApN.
Faptele ilicite generatoare de prejudicii materiale si morale sunt faptele de discriminare săvârșite de către intimați din momentul in care recurentul reclamant a fost dus cu forța la unitatea militară, in urma ridicării acestuia in data de 1 aprilie 2004 din fata IML si pana când a fost trecut in rezerva. Discriminatoare au fost toate acțiunile abuzive ale superiorilor recurentului reclamant si implicit a MApN care: l-au deferit in mod ilegal Consiliului de judecata, in loc sa îl judece C. de onoare conform legii cadrelor militare; judecata fulger realizata . de agresiva, ostila, umilitoare; atitudinea de calomniere, marginalizare si umilire manifestata de paratii-intimati inclusiv după ce acesta a fost trecut ilegal in rezerva.
Materializarea prejudiciilor materiale si morale nu rezulta din simpla încetare a raporturilor de munca, ci din faptele grave de discriminare săvârșite de către paratii-intimati in toate procedurile care au dus la trecerea abuziva a recurentului – reclamant in rezerva - acestea provocându-i serioase vătămări atât materiale, cat si psihice si morale. Prejudiciul material și moral suferit din 2004 si pana in prezent si solicitat de către recurentul reclamant prin cererea precizatoare din fata instanței de fond este in directa legătură de cauzalitate cu toate aceste fapte discriminatorii.
Al treilea motiv de recurs privește respingerea cererii de publicare într-un ziar de largă circulație a unui articol cu scuze publice și recunoașterea întreruperii carierei de militar din considerente discriminatorii împreună cu dispozitivul hotărârii.
Se susține că, contrar celor reținute de instanțele de judecată, impactul faptelor de discriminare s-au întins până în prezent, provocând numeroase prejudicii morale, fapt ce rezultă din articolele de presă apărute la începutul anului 2012, când în orice context social-politic blamabil, jurnaliștii din media scrisă și televiziune îl menționează pe recurent ca pe un caz negativ .
Pârâtul M.A.N, a formulat următoarele motive de recurs:
În mod greșit și fără a motiva soluția, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Al doilea motiv de recurs privește modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect daunele solicitate pentru repararea prejudiciului moral și material produs prin încetarea raporturilor de serviciu.
Prejudiciul derivat din încetarea raporturilor de serviciu nu mai poate fi solicitat de către reclamant, față de faptul că, prin decizia civilă nr.4462/30.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act de cererea acestuia de renunțare la judecarea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. TU 317/04,05.2004, emis de M. Apărării Naționale. Acest ordin este încă în vigoare, nefiind anulat, iar solicitarea reclamantului de acoperire a unui eventual prejudiciu care provine din încetarea raporturilor de serviciu, este neîntemeiată.
Trecerea în rezervă a reclamantului s-a datorat nerespectării prevederilor art 29 lit g) din Legea nr. 80/1995, și nu a faptului că acesta era membru MISA. Activitatea reclamantului în cadrul organizației MISA era cunoscută de colegii acestuia și de către conducerea unității militare, acest lucru reconstituind un motiv de marginalizare sau de supunere la un tratament degradant din partea celor din jur.
In soluționarea recursului, instanța trebuie să aibă în vedere, pe lângă susținerile pârâtei, și propriile susțineri controversate ale reclamantului, din nota explicativă a acestuia nu rezultă că ar fi fost discriminat, ci, din contră, că se face vinovat de încălcări ale prevederilor Legii nr. 80/1995: "participarea mea la adunarea spontană din IML din 01.04.2004, ca simpatizant Yoga s-a produs într-un moment de neatenție și, astfel, am încălcat legile și regulamentele militare".
În ceea ce privește Hotărârea nr. 365/18.11.2005, pronunțată de C. Național pentru Combaterea Discriminării, hotărâre favorabilă reclamantului, se susține următoarele:
Instanța a reținut, în mod eronat, că tratamentul discriminatoriu la care a fost supus reclamantul s-a relevat, atât anterior participării sale la protest, cât și ulterior acestuia, punându-se accent pe ideea că atitudinea și comportamentul reclamantului, ca membru al MISA, nu corespund statutului de militar, deși, astfel cum rezultă și din declarațiile ambilor martori audiați în cauză, apartenența sau simpatia sa față de MISA nu au intrat niciodată în conflict cu îndatoririle militare de serviciu.
Un cadru militar în activitate nu poate participa la o ședință de tragere, concomitent cu prezența la o întrunire MISA. Este evident că, în calitate de angajat al instituției, trebuiau să primeze obligațiile militare.
Mai mult, raportat la modul în care reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu cu M. Apărării Naționale, având în vedere statutul său de fost cadru militar, ar fi trebuit să aibă reprezentarea faptelor sale, iar instanța urma să constate că nu există prejudiciu care să "necesite repararea prin acordarea de despăgubiri.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, Curtea reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs formulat de recurentul – reclamant, Curtea reține că, în mod legal, instanțele de judecată au admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M., B. E. și Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește pârâții, persoane fizice s-a constatat în mod legal că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în cadrul cercetării disciplinare a reclamantului, cercetare disciplinară ce s-a încheiat cu emiterea ordinului de trecere în rezervă nr. TV 317/4.05.2004, ordin ce în prezent își produce efectele prin renunțarea reclamantului la judecată având ca obiect anularea acestuia. Așadar, de vreme, ce Ordinul de trecere în rezervă privindu-l pe reclamant nu a fost contestat, acesta este legal emis, cercetarea disciplinară ce a stat la baza emiterii acestui ordin trebuie considerată legală și în consecință și activitatea de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către pârâții, persoane fizice.
Din conținutul Ordinului emis la 6.04.2014 de către pârâtul P. M., procesul – verbal de ședință din 15.04.2004, Hotărârea Consiliului de judecată din 15.04.2004 precum și din Ordinul de trecere în rezervă emis de pârâtul E. B., reiese că reclamantul a încălcat dispozițiile art. 29 lit. g din legea nr.80/1995, respectiv a participat la o manifestare neautorizată. Împrejurarea că această manifestare neautorizată a fost organizată de Mișcarea pentru I. Spirituală în Absolut nu a avut consecințe asupra sancțiunii propuse și ca urmare activitatea desfășurată de pârâți persoane fizice în calitate de reprezentanți ai pârâtului M.A.N, nu poate fi considerată ca având caracter discriminatoriu.
De asemenea declarația de presă a pârâtului P. M. preluată în cotidianul Adevărul din anul 2007 a fost făcută tot în calitate de reprezentant al Ministerului Apărării Naționale și nu are caracter discriminatoriu.
De altfel, recurentul pârât nu precizează care sunt pasajele din respectiva declarație care au caracter discriminatoriu.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea reține că recurentul pârât nu formulează nici o susținere concretă, însă Curtea reține că modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți este legal întrucât pârâtul M. Apărării Naționale are buget propriu și este ordonator de credite, astfel încât este în măsură să pună în executare o hotărâre judecătorească care să includă plata unei sume de bani.
Analogia făcută de recurentul reclamant cu situația locotenentului G. A. pentru care, de asemenea, s-a luat măsura trecerii în rezervă, nu vine decât să susțină teza pârâtului M.A.N. care a arătat că acesta a fost sancționat pentru participarea la un miting neautorizat, ca și în cazul locotenentului G. A. pentru care s-a luat aceiași măsură, fără a fi în discuție o manifestare organizată de M.I.S.A.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că suma de 2000 Euro stabilită de instanțele de judecată pentru acoperirea prejudiciului moral produs reclamantului este echitabilă și are în vedere decizia pronunțată de C. Național al Discriminării, decizie ce nu a fost contestată în fața instanțelor de judecată de către pârâtul M.A.N.
În mod corect s-a reținut că potrivit cu jurisprudența CEDO, cauza Grezelak V. Polonia de la 15 iunie 2010, recunoașterea încălcării dreptului la nediscriminare constituie prin ea însăși o reparație suficientă a prejudiciului modal suferit de reclamant.
Această recunoaștere nu vine în contradicție cu respingerea obligării intimaților pârâți la publicarea într-un cotidian de largă circulație a unui articol în acest sens întrucât în mod legal a reținut instanța de apel că dat fiind intervalul de timp ce s-a scurs de la data discriminării și până în prezent, publicarea unui asemenea articol nu și-ar atinge scopul în condițiile în care Ordinul de trecere în rezervă a fost emis la data de 4.05.2004.
Așadar, critica recurenților, atât a reclamantului I. P. cât și a pârâtului M.A.N. referitoare la cuantumul prejudiciului moral acordat de instanțele de judecată nu poate fi reținută.
Suma de 2000 de euro stabilită cu titlu de prejudiciu moral este echitabilă în raport de împrejurarea că reclamantul a renunțat la acțiunea în anularea ordinului de trecere în rezervă, ordin ce în prezent și-a produs efectele juridice, fiind legal cât și în raport de constatarea existenței faptelor de discriminare prin Hotărârea nr. 365 /18.11.2005 pronunțată de C. Național pentru Constatarea Discriminării, hotărâre ce de asemenea, nu a fost contestată în fața Instanțelor de judecată, fiind legală.
În acest context, nu se poate reține teza formulată de către recurentul pârât M. în sensul că suma de 2000 de euro ar putea conduce la o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, critică formulată de recurentul pârât M.A.N., Curtea reține că această excepție a fost soluționată legal, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, fiind expuse motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției, soluție la care achiesează și instanța de recurs.
Astfel, faptele de discriminare au fost săvârșite în cursul anului 2004, ordinul de trecere în rezervă fiind emis la data de 5.05.2004 iar reclamantul a introdus acțiunea la data de 3.11.2006, în interiorul termenului de 3 ani prev. de dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul lege nr. 167/1958.
De altfel, recurentul pârât nu expune în susținerea acestui motiv de recurs o altă teză care să conducă la o concluzie contrară.
Față de aceste considerente, Curtea reține că hotărârea judecătorească recurată este legală, nefiind afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prev. de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă și în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurentul pârât M. APĂRĂRII NAȚIONALE și recurentul reclamant I. P. împotriva deciziei civile nr. 212A/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă ASOCIAȚIA SOLIDARITĂȚII PENTRU LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ și intimații pârâți P. M., B. E. și M. FINANȚELOR PUBLICE și intimatul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I.
2 ex./12.01.2016
Jud. apel: R. E. G.; D. N. T.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1344/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
