Pretenţii. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 7527/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.98 R
Ședința publică din data de 22.01.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1844/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2009*, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. P., cauza având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile au lipsit.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul pârât a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea recursului și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu disp. art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și respingerea ca lipsit de interes a capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative, având în vedere că acest caracter este recunoscut de drept, prin Legea nr.221/2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr._/3/2009, reclamanta N. P. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând:
- recunoașterea masurilor administrative cu caracter politic luate de fostele organe ale statului (securitate, miliție), având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu în . B., împreuna cu părinții care făceau parte din categoria macedoneni, în perioada 01.06.1951 așa cum precizează decizia M.A.I. nr. 200/1951 (Legea nr. 221/2009 - art. 3 alin l lit. e) și până la 14.08.1955 așa cum precizează decizia M.A.I. nr. 6100/1955 (Legea nr. 221/2009 - art. 3 și art. 4 alin. 2) - adică 4 ani l luna și 25 de zile;
- acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin stabilirea domiciliului obligatoriu în suma de 6.000 Euro pentru fiecare an petrecut în domiciliu obligatoriu, adică 6.000Euro X4 ani = 24.000 Euro la care se adaugă și 1 luna și 25 zile în suma de 11.000 Euro, de unde rezulta un total de 35.000 Euro, plătibili la cursul leu/euro din ziua plații – Legea nr. 221/2009 - art. 5 alin 1 și 4.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că este de naționalitate macedoneană și că, datorita naționalității sale, a avut numai de suferit de mic copil, prin faptul că au fost deportați, li s-a instituit domiciliu obligatoriu, au fost prigoniți atât prin România cât și în Bulgaria.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr. 2014/15.11.2011, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta N. P. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în drept, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a, b din Legea nr. 221/2009.
Cu toate acestea, tribunalul a reținut că, prin Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din_ s-a reținut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Tribunalul a apreciat că schimbarea normelor legale în timpul desfășurării procesului declanșat de reclamantă nu este una neechitabilă, ci aceste dispoziții legale și-au încetat efectul ca rezultat al unei operațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al legii, situație în care nu se poate aprecia despre faptul că speranța legitimă ar fi devenit iluzorie.
Față de deciziile Curții Constituționale care sunt general obligatorii și produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, Tribunalul a reținut că, ne mai existând cadrul legal în limitele căruia reclamanta a înțeles să-și organizeze apărarea, dispărând temeiul de drept menționat, în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, existând reglementări paralele și având în vedere și aspectele deduse din jurisprudența instanței europene, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. P., iar prin decizia civilă nr. 2019R din 09.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă, s-a casat parțial sentința civilă recurată, cu trimiterea cauzei la Tribunalul București spre rejudecarea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește soluția pronunțată de tribunal cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamanta a solicitat plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a aplicării măsurii administrative prin Decizia MAI nr. 200/1951, Curtea a constatat că soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, având în vedere că la data de 7 noiembrie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 789 Decizia în interesul legii nr. 12/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. 14/2011.
Prin această decizie, instanța supremă a stabilit că: „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”.
Având în vedere dispozițiile art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dezlegările date prin decizia asupra recursului în interesul legii nr. 12/2011 sunt obligatorii pentru instanță de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 789/07.11.2011, Curtea a constatat că cel de-al doilea capăt de cerere, privind acordarea daunelor morale, a fost în mod corect respins de tribunal.
Cu toate acestea, Curtea a constatat că sunt întemeiate acele critici prin care recurenta susține faptul că tribunalul nu a analizat pe fond temeinicia primului capăt de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative invocate de reclamantă în motivarea acțiunii.
Din examinarea considerentelor sentinței recurate, Curtea a constatat că acestea nu cuprind nicio referire la temeinicia sau netemeinicia primului capăt de cerere, astfel că instanța de recurs nu poate să realizeze controlul judiciar, fapt care echivalează cu necercetarea fondului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a Va civilă, la data de 10.12.2012, sub nr. dosar_/3/2009*.
Prin sentința civilă nr. 1844 din 31.10.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilăa admis în parte cererea formulată de reclamanta N. P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat caracterul politic al măsurii administrative constând în dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu al reclamantei, în baza Deciziei nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne și a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Împotriva reclamantei N. P. s-a dispus măsura dislocării, conform Deciziei MAI nr. 200/1951, fiindu-i fixat la data de 19.06.1951 domiciliu obligatoriu în ., împreună cu părinții care făceau parte din categoria de macedoneni, iar prin Decizia MAI nr. 6100/1955, la data de 14.08.1955, li s-au ridicat restricțiile domiciliare.
Prin urmare, tribunalul a constatat că reclamanta a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, prin raportare la art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009, motiv pentru care a admis cererea de constatare a caracterului politic al măsurii administrative constând în dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu al reclamantei, în baza Deciziei nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne.
Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constatând că, în cauză, nu s-a făcut dovada efectuării acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
În motivarea recursului, recurentul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la constatarea caracterului politic al măsurii administrative, invocând excepția lipsei de interes referitor la acest capăt de cerere.
Recurentul a enunțat conținutul art. 3 din Legea nr. 221/2009, arătând că temeiul în baza căruia a fost luată măsura administrativă se regăsește în enumerarea din acest text legal.
Or, atâta timp cât printr-o lege s-a statuat că anumite măsuri au de drept caracter politic, instanța nu mai poate să constate același lucru, peste prevederile legii, un asemenea capăt de cerere fiind lipsit de interes.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei de interes a capătului de cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative de dislocare a reclamantei și de stabilire a domiciliului obligatoriu și al respingerii acestui capăt de cerere ca fiind lipsit de interes.
În drept, au fost invocate disp.art.304 pct. 9, 3041 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea reține următoarele:
Recurentul pârât a criticat hotărârea atacată sub aspectul soluționării capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative, cu privire la care a invocat excepția lipsei de interes.
Critica este fondată, având în vedere următoarele considerente:
Măsura administrativă cu privire la care s-a solicitat constatarea caracterului politic este stabilită ca având caracter politic prin însăși Legea nr. 221/2009, conform art. 3 lit. e, potrivit cu care, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu (…) întemeiată pe decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne.
Prin urmare, având în vedere că măsura în discuție are de drept caracter politic, capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al acestei măsuri este lipsit de interes, excepția formulată de recurentul pârât sub acest aspect fiind întemeiată.
Reclamanta nu poate obține vreun folos practic nou prin admiterea unei asemenea cereri, respectiv prin obținerea unei hotărâri judecătorești care să constate ceea ce legea prevede deja în mod explicit.
Numai în situația în care măsura administrativă nu ar fi fost prevăzută de drept ca având caracter politic, era necesară formularea unui capăt de cerere distinct în acest sens, în condițiile art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009 potrivit cu care persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Cum măsura administrativă la care a fost supusă reclamanta are caracter politic în baza legii ce reprezintă temeiul juridic al acțiunii formulate, solicitarea de a se constata prin hotărâre ceea ce legea prevede expres este lipsită de interes.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de recurentul-pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1844 din 31.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2009*, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. P..
Modifică în parte sentința recurată.
Respinge ca lipsit de interes capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
M. A. M. G. D. M. B. A. C.
GREFIER,
M. D.
Red/Tehnored MAM
Tehnored. PS/ 2 ex.
Jud. fond: C. M. F.
| ← Anulare act. Decizia nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
