Legea 10/2001. Decizia nr. 47/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 16945/3/2013
DOSAR NR._
(2452/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.47
Ședința publică de la 21.01.2015
Curtea constituită din:
P. - C. B. T.
JUDECATOR - A. P. B.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți G. M. și G. M., împotriva deciziei civile nr.897 A din 25.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. J. A. și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect acțiune civilă formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B.P., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți G. M. și G. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/29.10.2014, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 6 dosar și consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât P. J. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurenților-reclamanți dorește să redepună la dosar un înscris care se regăsește deja la dosarul de fond, pentru a fi avut în vedere de instanță la momentul pronunțării.
Reprezentantul intimatului-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot decizia atacate, admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în judecată și anularea în parte dispoziția emisă de Primăria Municipiului București pentru următoarele considerente:
Consideră că în cauză nu s-a făcut dovada calității de proprietar, având în vedere prevederile art.22 din Legea nr.10/2001. Există un proces-verbal de Carte funciară provizorie care nu are efect constitutiv, nu face dovada dreptului de proprietate, fiind numai un început de dovadă scrisă, astfel că trebuia depus titlul de proprietate, contractul de vânzare-cumpărare care se regăsea la Arhivele Statului, însă nu s-a realizat acest lucru.
Mai mult decât atât, din cuprinsul extrasului de Carte funciară din 1940 rezultă faptul că asupra imobilului existau 3 ipoteci la bănci, astfel că sunt incidente în cauză dispozițiile art.1 pct.3 lit.b din Normele Metodologice a Legii nr.10/2001, care prevăd faptul că dacă imobilul este grevat la data preluării de ipoteci se consideră că nu era preluat abuziv și nu trebuia restituit în natură.
În ceea ce privește modalitatea de trecere a imobilului în proprietatea statului, consideră că există o confuzie și potrivit înscrisului depus la dosar, care a stat la baza dosarului Primăriei, nu se cunoaște de către . era titlul în baza căruia imobilul a fost preluat. În anul 2012 AFI a preluat arhiva din . deținea imobilul în administrare de 60 ani, precizând că ar fi Decretul 50, deși în acel decret nu există această adresă, intimata figurând cu ., față de care a făcut o altă notificare, însă cu nr.4 nu există. Apreciază că, în perioada 1840-1845 ar fi fost executat imobilul aflat la nr.4 de către cele trei bănci, astfel că nici art.3 al.1 lit.b nu este incident în cauză, nefiind făcută dovada existenței unui act de forță publică, de autoritate, de preluare de la autoarea intimatei în prezenta cauză.
Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERALA, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică, decizie care, în opinia sa, în mod corect s-a statuat atât dovedirea dreptului de proprietate de către P. Y. Say E., autoarea intimatei-reclamante în cauză, cât și preluarea abuzivă a imobilului litigios.
Arată că în cauză s-au efectuat expertize în ciclurile anterioare și respectiv s-au depus înscrisuri, acte oficiale care atestă faptul că s-a făcut dovada dreptului de proprietate, faptul că se discută despre un imobil preluat abuziv, astfel că instituția pe care o reprezintă în anul 2005 prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 a dispus restituirea în natură a acestui imobil în integralitate.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Civilă Conflicte și Litigii de Muncă sub nr._/3/2006 reclamanții G. M. și G. M. au chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primar General și P. I. Say E., solicitând anularea în parte a dispoziției nr. 4897/27.12.2005, referitor la restituirea în natură a apartamentului nr.3, situat în București, ., sector 5, cu consecința revenirii imobilului în patrimoniul pârâtului M. București și suspendarea executării dispoziției atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Prin încheierea pronunțată la data de 17.10.2006 Tribunalul București – Secția a VIII-a Civilă Conflicte și Litigii de Muncă a admis excepția de necompetență funcțională și a scos cauza de pe rol, dispunând înaintarea către una din secțiile civile.
Pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă cauza a fost înregistrată sub nr._/3/2006.
La dosarul cauzei au fost depuse dispozițiile nr. 4897/27.12.2005 și nr. 4898/27.12.2005, emise de Primăria Municipiului București prin Primarul General și actele care au stat la baza emiterii acestor dispoziții.
La termenul din data de 30.03.2007 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Prin sentința civilă nr. 466/30.03.2007, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2006 a fost admisă excepția lipsei de interes, fiind respinsă acțiunea, ca lipsită de interes.
Împotriva sentinței civile nr. 466/30.03.2007, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2006, au formulat apel reclamanții, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 08.06.2007.
Prin decizia civilă nr. 105A/18.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel București a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu; de asemenea, a fost admis apelul formulat de reclamanți, fiind anulată sentința civilă nr. 466/30.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, și trimisă cauza, spre judecare, la Judecătoria Sectorului 5 București.
Prin adresa nr._/3/2006 a Curții de Apel București cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 15.04.2008.
În ședința publică din data de 30.05.2012 apărătorul pârâtei P. I. Say E. a învederat instanței faptul că clienta sa a decedat, precum și faptul ca în Germania a fost deschisă succesiunea de pe urma acesteia.
La termenul din data de 10.10.2012 reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare a cadrului procesual pasiv, solicitând introducerea în cauza, în calitate de pârât, a numitului J. A. P., moștenitorul pârâtei decedate P. I. Say E..
În ședința publică din data de 21.11.2012 instanța a încuviințat, atât pentru reclamanți, cât și pentru pârâtul P. J. A. proba cu înscrisuri, în temeiul art. 167 alin.1 Cod de procedură civilă. Totodată, a respins proba cu interogatoriul pârâtului J. A. P., ca nefiind utilă cauzei.
Prin sentința civilă nr.9276/21.11.2012, Judecătoria Sectorului 5 a respins acțiunea, formulată de reclamanții G. M. și G. M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 4897/27.12.2005 emisă de Primăria Municipiului București prin Primar General s-a restituit în natura pârâtei inițiale P. I. Say E., imobilul situat în București ., sector 5, format din construcție (P+1E+M) și terenul în suprafața de 58,49 mp., cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 – .>
De asemenea, prin Dispoziția nr. 4898/27.12.2005 emisă de Primăria Municipiului București prin Primar General s-a respins cererea aceleiași pârâte, referitoare la restituirea integrală a imobilului situat în București, ., sector 5 și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995, respectiv ., imposibil de restituit.
După cum se constată din actele depuse la dosar de Primăria Municipiului București, acte ce au stat la baza emiterii Deciziei ce face obiectul prezentului litigiu, imobilul situat în București, . a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, proprietari fiind, la acea dată, Falk V. Henrich.
Astfel, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr._/23.06.1931 de Secția notariat a Tribunalului Ilfov și transcris sub nr. 6767/1931, numitul Falk V. Henrich a devenit proprietarul imobilului teren în suprafață de 2502 mp. și construcție (P+1E+M) cu 5 corpuri în total, situat în București, .. 44/. și 8.
Conform Certificatului de calitate de moștenitor nr. 47/13.03.2003 emis de BNPA. C. & C. în dosarul nr. 53/2003 conexat cu dosarul nr. 54/2003, în urma defunctului Falk V. Henrich, decedat la 03.07.1944, au rămas ca moștenitori șotia sa Falcoveanu A. cu cota de ¼ și P. Yvone Say E., în calitate de nepoată de fiu cu cota de ¾. În urma defunctei Falcoveanu A. (fosta Falk), decedată la 23.10.1956, a rămas ca unica moștenitoare, numita P. Yvone Say E., pârâta în prezenta cauză, în calitate de nepoată de fiu predecedat.
Față de înscrisurile depuse de primărie la dosar, s-a constatat că, în cauză, a fost dovedita atât calitatea de fost proprietar asupra imobilului în litigiu al autorilor pârâtei, dreptul de proprietate al acestora, cât și calitatea de moștenitoare a acesteia și implicit, dreptul de a revendica imobilul, contrar susținerilor reclamanților.
Raportat la cele mai sus relatate, rezultă că Dispoziția nr. 4897/27.12.2005 emisă de Primăria Municipiului București prin Primar General, respectă actele normative în vigoare în materie, respectiv Legea nr. 10/2001 și a fost emisă în favoarea moștenitorului legal al fostului proprietar, în baza certificatului de moștenitor depus la dosar.
Pe lângă acestea, instanța a fost investită cu o acțiune în anularea Dispoziției Primarului General, motivată pe încălcarea prevederilor legale, precum și pe lipsa calității de persoană îndreptățită. În ceea ce privește prima critică, astfel cum s-a arătat mai sus, aceasta nu a fost dovedită de reclamanți. Față de ultima problemă ridicată de reclamanți, pe lângă faptul că, așa cum s-a arătat, critica este nejustificată, nu constituie o nulitate absolută ci, eventual – în situația dovedirii ei, una relativă (error în personam) ori, nulitatea relativă nu poate fi invocată decât de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului.
Astfel, pentru considerentele expuse, instanța, ținând cont de dispozițiile Legii nr. 10/2001, a respins acțiunea formulată și precizată a reclamanților, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți G. M. și G. M., criticând-i pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului apelanții reclamanți au arătat că hotărârea apelată este nelegală, fiind dată cu greșita aplicare a legii și cu greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză.
În dosarul de restituire format în baza Legii nr. 10/2001 nu există un titlul de proprietate deținut de autorul pârâtului și nici nu a fost făcută de către P. Yvona Say E. (autoarea pârâtului) dovada calității de moștenitoare a autorului său.
Dispoziția nr. 4897/27.12.2005 emisă de Primăria Municipiului București nu a avut la baza un titlul de proprietate.
Instanța de fond în mod greșit a statuat că P. Yvona Say E. (autoarea pârâtului) a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului ei asupra imobilului în litigiu cu Procesul-verbal de intabulare în cartea funciară, întrucât această înscriere în cartea funciară nu avea, în baza legii aplicabile în momentul înscrierii, efecte constitutive de drept.
Aceasta deoarece Procesului-verbal nr. 7/1940 emis de Comisia pentru înființarea Cărților Funciare București nu i se poate recunoaște decât caracterul declarativ de drepturi, și nu constitutiv, față de cadrul normativ existent la data emiterii acestuia.
Pe cale de consecință, neîndeplinirea cumulativă a condițiilor expres prevăzute de art. 22 din Legea nr.10/2001 trebuie să conducă la soluția anularii Dispoziției de restituire în natura a imobilului.
1.2 Numita P. Yvona Say E. (autoarea pârâtului) nu a făcut în mod legal dovada calității de moștenitoare a autorului său, certificatul de moștenitor nr. 47/2003 depus la dosarul cauzei este nul.
În urma dezbaterii succesorale, la 13.03.2003 a fost emis de către L. C., notar public, Certificatul de calitate de moștenitor nr. 47 care, în baza art. 76 și 84 din Legea nr. 36/1995, certifică faptul că de pe urma defunctului Falk Henric V., decedat la data de 03.07.1944, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 5, au rămas conform art. 669 C.civ. în calitate de moștenitori legali Falcoveanu A. (fostă Falk) și P. YVONA SAY E. (născută Falcoveanu). Cei care nu au acceptat moștenirea de pe urma Iui Falk Henric - V. sunt Falk Ș. V. și Falk C. M., nepoți de fiu.
În același certificat de calitate de moștenitor se face mențiunea că de pe urma defunctei Falcoveanu A. (fostă Falk), decedată la data de 23.10.1956, a rămas un singur moștenitor legal în persoana pârâtei P. Yvona Say E., în calitate de nepoată de fiu după tatăl său Falk A. - Hans, decedat la data de 11.12.1994, care a acceptat tacit moștenirea prin depunerea cererii către Primăria Municipiului București, notificată sub nr. 926 și 927 din 27 iunie 2001 potrivit Legii nr. 10/2001. Renunțători au fost Falk Ș. V. și Falk C. M., nepoți de fiu.
Arată faptul că pârâta nu putea avea vocație succesorală directă de pe urma bunicilor săi Falk Henric V. și Falcoveanu A., deoarece nu a făcut în mod legal dovada calității sale de moștenitoare a autorului său Falk A. Hans și nici din mențiunile certificatului emis nu rezultă această situație juridică. în mod obligatoriu, în primul rând, la succesiunea lui Falk Henric V. trebuia chemat fiul său și apoi nepoata de fiu. în niciun caz, P. Yvona Say E. (autoarea pârâtului) nu putea veni la moștenire omisso medio, sărind peste locul ascendentului său. Pe cale de consecință, certificatul de calitate de moștenitor cu nr. 47 din data de 13.03.2003 este lovit de nulitate absolută.
Afirmațiile Instanței de fond, potrivit cărora P. Yvona Say E. (autoarea pârâtului) a moștenit pe Falk V. Henrich în calitate de nepoată de fiu și pe defuncta Falcoveanu A. în calitate de nepoată de fiu predecedat sunt neconforme realității.
2. Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că mobilul situat în ., apt. 3, sector 5, București a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
În Adresa nr. 979/05.04.2002 emisă de .. se precizează faptul clar că „ imobilul din ., sector 5 figurează în administrarea noastră încă din anul 1950, însă nu deținem temeiul legal de trecere în proprietatea statului."
Mai mult decât atât, în Anexa Decretului nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile nu apare numele Falk Henric V. sau Falcoveanu A., ceea ce conduce la ideea că imobilul ce face obiectul cauzei nu a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, așa cum eronat reține instanța de fond.
Imobilul situat în București, ., apt. 3, sector 5, nu se găsește printre cele preluate în mod abuziv de către stat în lumina art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât imobilul era grevat de trei ipoteci, era necesar ca instanța de fond să facă aplicarea dispozițiilor art. 1 pct.3 lit. b teza a doua din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 potrivit cărora nu există preluare abuzivă în cazul în care imobilul preluat era grevat la data preluării de o ipotecă constituită în favoarea creditorului, această ipotecă nefiind radiata prin efectul unor acte normative, urmând a se considera că bunul nu a fost preluat abuziv și prin urmare acesta nu putea să fie restituit în natură.
Având în vedere cele arătate, solicită admiterea prezentului apel, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 9276/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/3/2006, în sensul admiterii acțiunii formulate, respectiv pronunțarea unei hotărâri prin care să dispuneți anularea în parte a Dispoziției nr. 4897/27.12.205 prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, ., apt. 3, sector 5.
Prin decizia civilă nr.897A/25.06.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca nefondat, formulat de apelanții reclamanți G. M. și G. M., împotriva sentinței civile nr.9276/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5, în dosarul nr._/3/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți P. J. A. și M. BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel formulate, Tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Pentru a proceda în acest sens, Tribunalul a reținut că, în esență, prin apelul declarat s-au formulat următoarele motive de apel prin care s-au reiterat criticile împotriva dispoziției atacate: dispoziția nr. 4897/27.12.2005 emisă de Primăria Municipiului București nu a avut la bază un titlu de proprietate, numita P. I. Say E. (autoarea pârâtului) nu a făcut în mod legal dovada calității de moștenitoare a autorului său, certificatul de moștenitor nr. 47/2003 depus la dosarul cauzei fiind nul, instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că imobilul situat în ., apt. 3, sector 5, București a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950. Tribunalul urmează a constata caracterul nefondat al tuturor motivelor de apel formulate.
Astfel, pe de o parte, Tribunalul a reținut că primul motiv de apel prin care s-a invocat că dispoziția nr. 4897/27.12.2005 emisă de Primăria Municipiului București este nulă pentru că nu a avut la bază un titlu de proprietate, ci doar un extras de carte funciară, nu poate fi reținut ca valid de către Tribunal.
Astfel, potrivit art. 23.1 lit. d din Normele Metodologice la Legea nr. 10/2001, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol).
În plus, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, (1) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Or, în cazul de față, pe de o parte, la dosarul administrativ s-a depus un extras de carte funciară care atestă faptul că bunul imobil notificat aparținea autorului pârâtei inițiale, fiind notat faptul că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr._/23.06.1931 de Secția Notariat a Tribunalului Ilfov și transcris sub nr. 6767/1931, numitul Falk V. Henrich a devenit proprietarul imobilului teren în suprafață de 2502 mp. și construcție (P+1E+M) cu 5 corpuri în total, situat în București .. 44/. și 8.
Pe de altă parte, potrivit adresei nr._/22.05.2014 emisă de Administrația Fondului Imobiliar, imobilul situat în București ., sector 5 a trecut în proprietatea statului în baza decretului nr. 92/1950, anexa de București poziția 2632. Falcoianu A., 12 apartamente, București, .>
Or, în aplicarea prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în Decretul nr.92/1950 reprezentând actul normativ prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar. În cauza de față persoana trecută în actul de preluare va fi reținută de către Tribunal ca fiind numita Falcoveanu (menționată dintr-o eroare materială evidentă Falcoianu) A., soția lui Falk Henric-V., decedat anterior preluării, la data de 3.07.1944, de pe urma căreia potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 47/2003 emis de BNPA C. și C., notificatoarea P. Y. Say E. a rămas unică moștenitoare.
În plus, raportul de expertiză tehnică de la filele 28-30 ale dosarului nr._/3/2006 și nota de reconstituire de la fila 39 confirmă că imobilul deținut de autorului notificatoarei și înscris în Cartea Funciară există în continuare în materialitatea sa, nefiind demolat.
Față de aceste aspecte, chiar dacă la dosarul cauzei nu există în materialitatea sa Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr._/23.06.1931 de Secția Notariat a Tribunalului Ilfov și transcris sub nr. 6767/1931, din coroborarea extrasului de carte funciară cu menționarea în actul de preluare a autoarei notificatoarei ca fiind persoana de la care s-a făcut preluarea, și în lipsa unor probe contrare care să indice că preluarea s-ar fi făcut de la alte persoane, Tribunalul a reținut că în cauză s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în persoana notificatoarei, urmând a respinge primul motiv de apel formulat în acest sens.
Tribunalul a respins și motivul de apel prin care s-a invocat faptul că numita P. Yvona Say E. (autoarea pârâtului) nu a făcut în mod legal dovada calității de moștenitoare a autorului său, certificatul de moștenitor nr. 47/2003 depus la dosarul cauzei fiind nul având în vedere că în cauză chestiunea validității certificatului de calitate de moștenitor nr. 47/2003 emis de BNPA C. și C. a fost tranșată irevocabil prin Decizia nr. 1456/8.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și Pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin care s-a respins irevocabil cererea apelanților din prezenta cauză prin care au solicitata anularea aceluiași certificat de calitate de moștenitor.
Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Pe cale de consecință Tribunalul a reținut contrar susținerilor apelanților, că notificatoarea a făcut în mod legal dovada calității de moștenitoare a autorului său, certificatul de moștenitor nr. 47/2003 depus la dosarul cauzei nefiind nul.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect faptul că imobilul situat în ., apt. 3, sector 5, București a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 întrucât, așa cum deja s-a reținut în analiza primului motiv de apel, potrivit adresei nr._/22.05.2014 emisă de Administrația Fondului Imobiliar, imobilul situat în București ., sector 5 a trecut în proprietatea statului în baza decretului nr. 92/1950, anexa de București poziția 2632. Falcoianu A., 12 apartamente, București, . reținând că persoana trecută în actul de preluare este autoarea notificatoarei, Falcoveanu ( menționată dintr-o eroare materială evidentă Falcoianu) A., soția lui Falk Henric-V., decedat anterior preluării, la data de 3.07.1944, menționat în extrasul de carte funciară de la fila 67 a dosarului nr._/3/2006 ca fiind proprietarul imobilului.
Or, în aplicarea prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în Decretul nr.92/1950 reprezentând actul normativ prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar. În cauza de față persoana trecută în actul de preluare a fost reținută de către Tribunal ca fiind numita Falcoveanu (menționată dintr-o eroare evidentă materială Falcoianu) A., soția lui Falk Henric-V., decedat anterior preluării, la data de 3.07.1944, de pe urma căreia potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 47/2003 emis de BNPA C. și C., notificatoarea P. Y. Say E. a rămas unică moștenitoare.
În aceste condiții, Tribunalul a reținut că, în ciuda faptului imobilul era grevat de trei ipoteci, întrucât s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, nu era necesar ca instanța de fond să facă aplicarea dispozițiilor art. 1 pct.3 lit. b teza a doua din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 potrivit cărora nu există preluare abuzivă în cazul în care imobilul preluat era grevat la data preluării de o ipotecă constituită în favoarea creditorului, preluarea făcându-se în virtutea Decretului nr. 92/1950, nu în contul datoriei față de creditorul ipotecar.
Pe cale de consecință, având în vedere caracterul nefondat al motivelor de apel formulate, Tribunalul a respins apelul, în temeiul art. 296 C.proc.civ., cu consecința păstrării sentinței apelate ca legală și temeinică.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții G. M. și G. M., prin care au solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei recurate în tot, în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte a Dispoziției nr.4897/27.12.2005, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, ., ., cu cheltuieli de judecată.
Decizia pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă).
1.Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că în cauză s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în persoana notificatoarei.
În dosarul de restituire format în baza Legii nr. 10/2001 nu există un titlu de proprietate deținut de autorul intimatului și nici nu a fost făcută de către P. Yvona Say E. (autoarea intimatului-pârât) dovada calității de moștenitoare a autorului său.
Dispoziția nr. 4897/27.12.2005 emisă de Primăria Municipiului București nu a avut la bază un titlul de proprietate.
Procesul verbal de carte funciară nr. 7 din 1940 are doar efect de opozabilitate față de terți și nu constitutiv de drepturi. Prin urmare, nu este făcută dovada dreptului de proprietate.
Aceasta deoarece Procesului-verbal nr. 7/1940 emis de Comisia pentru Înființarea Cărților Funciare București nu i se poate recunoaște decât caracterul declarativ de drepturi, și nu constitutiv, față de cadrul normativ existent la data emiterii acestuia.
Astfel, în anul 1933, apare Legea nr. 93 pentru organizarea cadastrului funciar și introducerea cărților funciare în Vechiul Regat și Basarabia, iar în anul 1938, Decretul-lege nr. 115 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, care, în ideea de realizare a cadastrului național, a reglementat un sistem unitar și unic de carte funciară pentru întreaga țară.
Față de aceste considerente, înscrierea în cartea funciară provizorie asigură numai opozabilitatea față de terți a dreptului, fără a garanta și existența sau valabilitatea lui.
În consecință, extrasul de pe cartea de publicitate funciară provizorie nu se poate constitui în dovada singulară a dreptului de proprietate al celui înscris ca titular al dreptului, el putând avea cel mult valoarea unei simple prezumții de existența dreptului de proprietate, care, în caz de contestație, cum este situația în speță, trebuie dovedit cu înscrisul constatator ai actului sau faptului juridic translativ de proprietate, ceea ce intimatul nu a putut produce.
În raport de cele arătate rezultă că P. Yvona Say E. (autoarea intimatului) nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului ei asupra apartamentului nr. 3 situat în București, ., apt. 3, sector 5 conform prevederilor art. 22 din Legea 10/2001.
Pe cale de consecință, neîndeplinirea cumulativă a condițiilor expres prevăzute de art. 22 din Legea nr.10/2001 trebuie să conducă la soluția anularii Dispoziției de restituire în natura a imobilului.
2. Instanța de apel a reținut în mod eronat faptul că imobilul situat în ., apt. 3, sector 5, București a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
Imobilul situat în București, ., apt. 3, sector 5, nu se găsește printre cele preluate în mod abuziv de către stat în lumina art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit Anexei Decretului nr. 92/1950, rezultă faptul că numitei Falcoianu A. i-au fost preluate 12 apartamente situate în București, . și nu nr. 4, astfel cum a reținut instanța de fond.
Recurenții – reclamanți învederează instanțe faptul că, autoarea intimatului a formulat în baza Legii nr. 10/2001 două notificări:
> Notificarea nr. 926/2001 transmisă prin intermediul B. D., lonescu și Crafcenco privind restituirea în natură a imobilului situat în București, ., Sector 5.
> Notificarea nr. 927/2001 transmisă prin intermediul B. D., lonescu și Crafcenco privind restituirea în natură a imobilului situat în București, ., Sector 5.
În Anexa Decretului nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile apare la poziția nr. 2632 numele de Falcoianu A. -12 apartamente, București, Apolodor 6.
Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că imobilul situat în ., apt. 3, sector 5, București a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950. Cel care a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 este cel situat în ..
Întrucât imobilul era grevat de trei ipoteci, era necesar ca instanța de apel să facă aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 3 lit. b teza a doua din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora nu există preluare abuzivă în cazul în care imobilul preluat era grevat la data preluării de o ipotecă constituită în favoarea creditorului, această ipotecă nefiind radiată prin efectul unor acte normative, urmând a se considera că bunul nu a fost preluat abuziv și prin urmare acesta nu putea să fie restituit în natură.
Potrivit acelorași norme metodologice, entitatea notificată era obligată să clarifice dacă preluarea imobilului s-a făcut fără titlul sau cu titlul valabil conform actului de naționalizare, în cauză nu a fost soluționată această problemă, întrucât nu există act de naționalizare pentru imobil.
Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că nu era necesar ca instanța de fond să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 pct. 3 lit. b teza a doua din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, întrucât s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, prin faptul că în Decretul nr.52/1950 este individualizată persoana Falcoveanu (menționată dintr-o eroare materială Falcoianu) A..
Având în vedere cele menționate anterior, recurenții – reclamanți solicită admiterea recursului, schimbarea deciziei recurate în tot, în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte a Dispoziției nr.4897/27.12.2005, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, ., ., cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima critică formulată privind greșita reținere a calității intimatei - pârâte de persoană îndreptățită, în sensul legii 10/2001 motivat de nedovedirea dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului în litigiu nu este fondată.
Sub acest aspect, curtea reține că sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, în accepțiunea Legii nr. 10/2001, republicată, asemenea celorlalte acte normative cu un caracter asemănător, un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparație, în spiritul și finalitatea acestei legi.
Dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, translativ sau declarativ, și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
În acest sens, prevederile art. 23 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001aprobate prin HG 250/2007 arată că „prin acte doveditoare se înțelege:
a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea);
d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);
De asemenea,legiuitorul, ținând seama de contextul socio-istoric al perioadei incidente actului normativ arătat, a constituit o prezumție relativă simplă în favoarea persoanelor îndreptățite, prin art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că în absența unor probe contrare se consideră că persoana individualizată în actul normativ a deținut imobilul sub nume de proprietar, existența și întinderea dreptului de proprietate fiind cea înscrisă în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în execuție măsura preluării abuzive.
Făcând aplicarea acestor considerații teoretice la cauza de față, curtea reține, contrar celor susținute de recurenți, că din coroborarea extrasului de carte funciară depus la dosarul cauzei cu mențiunile din adresa nr._/22.05.204 emisă de Administrația Fondului Imobiliar sector 3 București din care rezultă că imobilul în discuție a trecut în proprietatea statului în baza decretului 92/1950 rezultă cu certitudine că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor intimatei – reclamante asupra imobilului în litigiu, aceasta având astfel calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii 10/2001.
Tot astfel, nu vor fi primite nici criticile referitoare la nedovedirea calității de moștenitor a reclamantei întrucât certificatul de moștenitor nr. 47/2003 emis de BNPA C. și C. face o astfel de dovadă, valabilitatea sa fiind analizată într-un alt litigiu soluționat irevocabil prin respingerea acțiunii în anulare.
Așa cum s-a arătat anterior, toate adresele emise de autoritățile statului privind situația juridică a imobilului situat în . arată că acesta a trecut în proprietatea statului de la numita Falcoianu A., în baza Decretului nr. 92/1950, astfel că nu sunt întemeiate nici aceste critici.
Cât privește inexistența unei preluări abuzive motivată de faptul că imobilul în litigiu ar fi fost grevat de trei ipoteci, curtea are în vedere dispozițiile art. 1.3 lit b. care arată că „preluările de imobile pentru datorii, altele decât cele fiscale (impozite neplătite de proprietar din motive independente de voința acestuia), izvorâte din contracte de creditare pentru construirea sau, după caz, pentru achiziționarea imobilului, ca urmare a neplății ratelor aferente creditului respectiv de către debitor din vina acestuia, nu se încadrează în categoria preluărilor abuzive; cu toate acestea, în cazul în care imobilul preluat era grevat la data preluării de o ipotecă constituită în favoarea creditorului, iar ulterior această ipotecă a fost radiată, în tot sau în parte, ca urmare a unor acte normative, urmează a se considera că bunul respectiv a fost preluat abuziv de la proprietar și ca atare se poate dispune restituirea în natură a imobilului respectiv liber de orice sarcini, potrivit art. 9 din lege (îndeplinirea obligațiilor izvorâte din contractul de creditare garantat cu o ipotecă nu este imputabilă proprietarului, ci celui care l-a lipsit de vocația de a respecta contractul de creditare).
Ca atare, pentru a nu fi vorba despre o preluare abuzivă ar fi fost necesar ca recurenții să facă dovada că imobilul ar fi fost preluat pentru neplata ratelor aferente creditelor, ceea ce nu este cazul în speță, simpla existență a mențiunii unor ipoteci asupra imobilului nefiind suficientă pentru a se considera că imobilul nu a fost preluat abuziv, cu atât mai mult cu cât preluarea a avut loc în baza decretului 92/1950.
Pentru aceste considerente, curtea reține că nu există nici un motiv de nelegalitate al deciziei contestate, nr. 4897/2005 a Primăriei Municipiului București, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 C. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții – reclamanți G. M. și G. M., împotriva deciziei civile nr.897 A/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații – pârâți P. J. A. și M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. B. T. A. P. B. A.-D. T.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./27.01.2015
TB-S.4 - E. A.; I.Târțău
Jud.S.5 – I.U.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
