Revendicare imobiliară. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 5917/2/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 103 R
Ședința publică din data de 22.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenții reclamanți M. M., G. E., G. L. A., G. N., M. (G.) C. E. împotriva deciziei civile nr.396A/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații pârâți B. G., C. E. S. A.,, . CONSTRUCȚII BUCUREȘTI SRL prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI REORGANIZARE SPRL, C. DE A. A LEGII NR.10/2001 DE PE LÂNGĂ P. M. BUCUREȘTI, P. M. BUCUREȘTI, C. G. AL M. BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, cauza având, ca obiect, „revendicare imobiliară”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București la data de 29.06.2005, sub nr. 7055/2005, reclamanții M. M., G. N., G. N., G. L. și G. C. au solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții B. G., C. E. S. A. și C. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea contractului de vânzare-cumpărare a terenului încheiat între pârâții B. G. și C. E. S. Anie în calitate de vânzători și cumpărătorul T. - T. de Construcții București; reconsiderarea dreptului lor, al reclamanților, de proprietate asupra terenului vândut ilegal și abuziv de către pârâți; obligarea cumpărătorului și a pârâților la stoparea lucrărilor de amenajare pentru construcții pe terenul lor, al reclamanților; sesizarea Comisiei de restituire a imobilelor preluate abuziv pentru anularea Dispoziției nr. 917/2003 privind amplasamentul suprafeței de 3576,79 mp în mod aleatoriu pe fosta Calea Piscului fără a preciza și numărul poștal, necesar și obligatoriu în identificarea și localizarea oricărui imobil; sancționarea pârâților conform normelor de procedură penală; sesizarea Tribunalului București și ONCGC București pentru recuzarea de pe lista experților a pârâtului C. M. și anularea și retragerea certificatului de autorizare a acestuia.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâții, în calitate de proprietari ai suprafeței de 3576,79 mp recunoscută lor prin Dispoziția PMB nr. 917/2003, dar amplasată aleatoriu, fără identificare cadastrală și fără indicarea unui număr poștal, au vândut ilegal cea mai mare parte a terenului proprietatea lor, a reclamanților.
În drept, reclamanții au indicat dispoziții ale codului penal, iar în dovedire, au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză cadastrală.
Pârâții Banescu G. și C. E. S. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamanții M. M., G. N., G. N., G. L. și C. și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6009/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București - Secția contencios administrativ, reținându-se că potrivit art. 23.7 din HG 498/2003, dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății.
Cauza a fost înregistrată, după scoaterea de pe rolul Secției a VIII a Tribunalului București, pe rolul Tribunalului București Secția a V a civilă sub nr._, dosar în care prin sentința civilă nr. 407/28.03.2006 Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, constatând ivit conflictul negativ de competență și înaintând dosarul Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență. Prin decizia civilă nr. 1593/11.09.2006 din dosarul nr._, Curtea de Apel București a constatat nul recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 407/28.03.2006 a Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 31/3.09.2007, în dosarul nr._, Curtea de Apel București a soluționat conflictul negativ de competență și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București sub nr._, dosar în care reclamanții și-au precizat cererea lor de chemare în judecată în sensul că pretențiile lor sunt: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 1594/2004 pentru cauză ilicită, căci pârâții au încheiat un contract ce privește bunul altuia; constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 917/2003 emisă de PMB; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 9309/2003 emis de CGMB – AFI în baza Dispoziției nr. 917/2003; rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară nr._ sector 4 București. În același dosar prin încheierea de ședință din data de 17.12.2007 judecătoria a admis excepția de litispendență și a dispus atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._ având în vedere că procesele au același obiect, privesc aceleași părți fiind îndeplinite condițiile legale, și, luând act de precizările reclamanților;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 24.09.2007 sub nr. 8977/2007, reclamanții M. M., G. N., G. L., G. N. și G. C. au solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții C. E. S. A., B. G., S.C. T. T. De Construcții București S.R.L. și C. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei T. T. de Construcții să le lase în deplină proprietate și posesie terenul revendicat situat în Calea Piscului nr. 135, sector 4 București, în suprafață de 900 mp; anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP "Enise E." sub nr. 1594/18.11.2004; anularea Dispoziției nr. 917/2003 emisă de P. M. București și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 9309/9.04.2003 emis de AFI; anularea raportului de expertiză cadastrală întocmit de expert M. C.; compararea de titluri; rectificarea Cărții Funciare a imobilului, notarea litigiului în cartea funciară a imobilului și notarea interdicției de vânzare a acestuia.
La data de 11.12.2007, reclamanții M. M., G. N., G. L., G. C. Și G. E. și-au precizat și modificat cererea de chemare în judecată solicitând în contradictoriu cu pârâții C. E. S. A., B. G., . Construcții București SRL, PMB prin primar, CGMB - C. pentru aplicarea Legii 10/2001, CGMB - AFI,OCPI-BCF, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1594/2004 pentru cauză ilicită, deoarece a fost încheiat un contract având ca obiect vânzarea bunului altuia; constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 917/27.03.2003 emisă de P. M. București prin Primarul G.; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 9309/9.04.2003 emis de CGMB - AFI în baza dispoziției nr. 917/27.03.2003 și rectificarea înscrierilor făcute în Cartea Funciară nr._.
În motivarea cererii precizate și modificate, reclamanții au arătat că pârâții C. E. S. A. și B. G. au vândut pârâtei T.- T. de Construcții prin contractul nr. 1594/12.11.2004 un teren cu suprafața de 3.558 m.p. cu adresa . București, sector 4, cu nr. cadastral 6237, înscris în Cod fiscal nr._, în acest teren fiind inclus în mod nelegal și abuziv și terenul de 900 m.p., proprietatea lor, a reclamanților, realizându-se în acest fel vânzarea bunului altuia, contractul fiind fondat pe o cauză ilicită, având ca numitor comun reaua-credință a părților, care au urmărit încheierea unui contract de vânzare cumpărare ce are ca obiect vânzarea bunului altuia. S-a mai arătat că prin Dispoziția nr. 917/27.03.2003 s-a restituit pârâților B. G. și C. E. S. A. o suprafață de 3558 m.p. din care cca. 900 m.p. erau restituiți deja reclamanților prin Dispoziția nr. 515/2002.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 948, 966, 968 și 1080 Cciv, Legea 7/1996, art. 1 și 17 Cod procedură civilă, legea 10/2001. În dovedire, au solicitat proba cu înscrisuri și expertiza topografică.
Prin încheierea de ședință din data de 31.03.2008, Judecătoria sector 4 București a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității de reprezentant al reclamanților a mandatarului M. M. și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 4 București.
Prin încheierea de ședință din data de 09.06.2008, Judecătoria sector 4 București a luat act că reclamanții au renunțat la acțiunea în revendicare și că obiectul cererii lor este reprezentat de pretențiile cuprinse în cererea precizatoare de le fila 137 din dosar – precizarea din data de 11.12.2007.
Prin sentința civilă nr. 4158/12.06.2009 pronunțată în dosarul_, Judecătoria Sectorului 4 București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții M. M., G. N., G. L., G. C. și G. E., în contradictoriu cu pârâții C. E. S. A., B. G., S.C. T. T. de Construcții București SRL, CGMB - Administrația Fondului Imobiliar, P. M. București, O. de C. și Publicitate Imobiliară București sector 4 și C. pentru aplicarea legii 10/2001 de pe lângă PMB; a obligat reclamanții să plătească pârâților C. E. S.-Anie și B. G. 800 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții M. M., G. N., G. L., G. C. și G. E., apel înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă în dosar_ .
Prin decizia civila nr. 136/8.02.2010 pronunțata de Tribunalul București, instanța de apel a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4158/12.06.2009 a Judecătoriei sector 4 București, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a reținut că hotărârea atacata nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, împrejurare care este de natură să atragă nulitatea absoluta și virtuala a hotărârii primei instanțe ca act de procedură.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta S.C T. T. de Construcții București S.R.L.
Prin decizia civila nr. 1568R/10.12.2010, Curtea de Apel București a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului în fond.
Susținerile instanței de apel în sensul că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și nu a motivat în mod concret și efectiv soluția pronunțată este în contradicție cu actele dosarului, deoarece dintr-o analiză atentă a considerentelor primei instanțe se constată că prima instanță a cercetat fondul cauzei.
A mai arătat Curtea că susținerile Tribunalului București, în sensul că Judecătoria sectorului 4 București nu a efectuat o analiză efectivă a apărărilor celor două părți cu privire la existența și întinderea dreptului de proprietate al fiecăreia dintre acestea cu privire la terenul situat în București fostă Calea Piscului fără număr lotul B sector 4, nu este corectă, deoarece existența și întinderea dreptului de proprietate asupra terenului litigios invocat de ambele părți nu a făcut obiect al prezentei cauze.
A arătat Curtea că în raport de cuprinsul cererii precizatoare aflată la filele 136-139 din dosarul JS4, vol. I, prima instanță trebuia să se pronunțe numai asupra nulității absolute a Dispoziției nr. 917/2003 a PMB, a procesului verbal de punere în posesie a acesteia și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1594/2004. Prima instanță nu a fost sesizată cu o acțiune în revendicare pentru a statua cu privire la existența și întinderea dreptului de proprietate al fiecăreia dintre părți asupra terenului litigios, ci cu o acțiune în constatarea nulității absolute.
În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a Va a civilă sub nr._ *, iar prin decizia civilă nr. 517/19.05.2011 Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ * a respins, ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți M. M., G. N., G. L., G. C., G. E., împotriva sentinței civile nr. 4158/12.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul_, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. T. - T. de Construcții București S.R.L., B. G., C. E. S. A., C. G. al M. București – Administrația Fondului Imobiliar, P. M. București, O. de C. și Publicitate Imobiliară București, C. de A. a Legii nr. 10/2001 de pe lângă P. M. București.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții – reclamanți criticând-o în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1851/21.12.2011, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie, în dosarul nr._, a admis recursul formulat de recurenții – reclamanți M. M., G. C., G. N., G. L. A., G. E., împotriva deciziei civile nr. 517/19.05.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații–pârâți B. G., C. E. S. A., C. de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă P. M. București, C. G. al M. București – Administrația Fondului Imobiliar, O. de C. și Publicitate Imobiliară București, P. M. București și S.C. T. – T. de Construcții București S.R.L; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut, sub un prim aspect, că atât reclamanții, cât și pârâții au calitatea de persoane îndreptățite, conform actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei și, în realitate, ceea ce se contestă este identificarea, în fapt, a terenurilor ce au aparținut autorilor lor, identificare ce a fost realizată, pentru fiecare dispoziție în parte, conform unor expertize extrajudiciare, pentru reclamanți întocmită de expertul T. C., iar pentru pârâți întocmită de expertul M. C..
Sub al doilea aspect, Curtea a constatat că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul L. F., nici terenul ce a fost atribuit reclamanților prin Dispoziția nr. 515/2002 și nici terenul ce a fost atribuit pârâților prin Dispoziția nr. 917/_ nu este identificat, potrivit expertizelor extrajudiciare, pe același amplasament cu cel stabilit de expertul judiciar.
Curtea a constatat că sunt întemeiate criticile recurenților, prin care aceștia arată că, în mod greșit, tribunalul a apreciat că trebuie să formuleze o acțiune în revendicare. Acțiunea în revendicare presupune compararea a două titluri emise pentru același teren în timp ce, în prezentul litigiu, recurenții au constatat valabilitatea titlului emis pârâților, respectiv Dispoziția nr. 917/2003. Practic, recurenții arată, în mod corect, că la emiterea dispoziției în temeiul Legii nr. 10/2001, P. M. București era obligată să identifice terenul ce a aparținut autorilor pârâților și pentru acel teren să emită dispoziție de restituire în natură.
A apreciat Curtea că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu este legal ca, emițând prima dispoziție, cea a reclamanților, P. M. București să emită pentru același teren o a doua dispoziție, întrucât la acel moment deja terenul era restituit reclamanților, astfel că nu mai era în patrimoniul Primăriei, ca unitate deținătoare. Dar, întrucât raportul de expertiză, întocmit la fond de expertul F., stabilea că ambele terenuri restituie prin cele două dispoziții emise în temeiul legii 10/2001, nu sunt identificare corect și în raport de obiectul prezentei cauze, Curtea a apreciat că, pentru lămurirea corectă se impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, urmând ca același expert ce a identificat ambele terenuri să precizeze dacă suprafața de 280 mp ce reprezintă suprapunerea celor două terenuri face parte din terenul ce a aparținut autorilor reclamanților sau, din contră, din cel ce a aparținut autorilor pârâților.
În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._ *.
Prin decizia civilă nr. 396 A/08.04.2014 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 4158/12.06.2009 a Judecătoriei sector 4 București de către apelanții reclamanți G. C., G. L., G. E., G. N. și M. M., în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. T. T. de Construcții București S.R.L. prin lichidator judiciar Lider Lichidare și reorganizare SPRL, B. G., C. de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă P. M. București, C. G. al M. București - Administrația Fondului Imobiliar, C. E. S. A., O. de C. și Publicitate Imobiliară și P. M. București.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate nr. 4158/21.09.2009 a Judecătoriei sector 4 București, prin prisma criticilor aduse de apelanți, a art. 292, 294-295 și art. 315 cod pr. civilă, Tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 1568R/10.12.2010 Curtea de Apel București a statuat, în mod irevocabil, că susținerile Tribunalului București, prima instanță de apel din litigiul de față, în sensul că Judecătoria sectorului 4 București nu a efectuat o analiză efectivă a apărărilor celor două părți cu privire la existența și întinderea dreptului de proprietate al fiecăreia dintre acestea cu privire la terenul situat în București fostă Calea Piscului fără număr lotul B sector 4, nu este corectă, deoarece existența și întinderea dreptului de proprietate asupra terenului litigios invocat de ambele părți nu a făcut obiect al prezentei cauze.
Înainte de analizarea concluziilor lucrării de specialitate efectuate în rejudecarea apelului de același expert F. L., Tribunalul a reținut, în prealabil, că unicul „motiv de nulitate” al Dispoziției nr. 917/2003 invocat de apelanții reclamanți a fost acela că aceasta ar îngloba și parte din terenul reclamanților, anterior restituit lor prin Dispoziția nr. 515/2002, respectiv suprafața de 900 mp. Or, această împrejurare, dacă se va verifica ca fiind adevărată, contravine dispozițiilor legii nr 10/2001, temei al emiterii celor două Dispoziții ale reclamanților și pârâților, așa cum a statuat irevocabil Curtea de Apel București prin decizia nr. 1851R/21.12.2011, tocmai pentru că P. M. București nu mai era deținătoarea terenului restituit la emiterea celei de-a doua Dispoziții.
Cât privește întinderea suprafeței afirmate ca fiind înglobată în Dispoziția pârâților nr. 917/2003, Tribunalul a reținut de asemenea că, deși și în rejudecarea apelului apelanții reclamanți, prin mandatar M. M., au încercat a readuce în discuție întinderea suprafeței de suprapunere și stabilirea acesteia la suprafața de 900 mp, cu toate acestea chestiunea vizând întinderea suprafeței de teren pe care s-a constat suprapunerea titlurilor părților ca fiind de 280 mp nu a fost schimbată în calea de atac a recursului prin decizia civilă nr. 1851R/21.12._ a Curții de Apel București, instanța de casare dispunând în mod clar efectuarea unui supliment la raportul la expertiză pentru stabilirea autorilor vechi asupra suprafeței de suprapunere de 280 mp. Așadar în aplicarea aceleiași idei a puterii lucrului irevocabil statuat în interiorul aceluiași litigiu, chestiunea vizând întinderea suprafeței de suprapunere nu mai poate fi analizată și dezlegată în alt mod.
Revenind la chestiunea de a ști cui a aparținut suprafața de suprapunere de 280 mp dintre terenurile reclamanților și pârâților, respectiv dacă a aparținut autorilor reclamanților sau autorilor pârâților, chestiune de tranșat în prezentul apel față de indicațiile din decizia de casare nr. 1851R/21.12.2011 a Curții de Apel București, Tribunalul a reținut în continuare concluziile expertului din cauză, concluzii sprijinite și pe actele noi relevante depuse la dosar în rejudecarea apelului la filele 117-242 vol. I dosar, actele de altfel solicitate și de expertul cauzei pentru a putea răspunde obiectivului suplimentar astfel cum a fost stabilit prin decizia de casare.
Concluziile expertizei în rejudecarea apelului au fost în sensul că suprafața de suprapunere de 280 mp a aparținut în timp, aspect rezultat și din planul cadastral de la 1911, numitului S. N., persoană față de care apelanții reclamanți nu au probat nici o descendență.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții G. L. A., G. E., G. N., M. (G.) C. E. și M. M..
În motivarea recursului, aceștia încep prin a face un istoric al cauzei menționând cele reținute prin dispoziția nr. 515/2002 a Primăriei M. București, 917/2003 a Primăriei M. București, procesul verbal nr._/2002, procesul verbal nr. 9309/2003, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1594/2004
De asemenea recurenții reclamanți au făcut vorbire și despre faptul că T. a înregistrat terenul și l-a intabulat cu nr._, având număr cadastral 6247, și că, în cauză, la baza Dispoziției 515/202 a stat expertiza cadastrală efectuată de T. C., iar la baza dispoziției nr. 917/2003 a stat expertiza întocmită de M. C..
S-a precizat că urmare a emiterii de către P. M. București a celor două dispoziții cu nr. 515/2002 și nr. 917/2003 a rezultat o suprapunere ce a impus o expertiză cadastrală efectuată de către expertul F. L..
Se mai arată că O. de C. și Publicitate Imobiliară București a arătat că scrisoarea nr._/2009 ca suprapunerea este de 836 mp.
Dispoziția PMB 917/2003, avizată de un specialist jurist și un specialist cadastral a fost emisă ilegal și abuziv. Se precizează că este inacceptabil, absurd și fals să restitui la nivelul anului 2003, un imobil fără să-i nominalizeze adresa exactă, numărul poștal de pe Calea Piscului.
Se arată că cei doi specialiști din P. M. București erau obligați să-i respingă raportul ca nefondat, întrucât nu a identificat, nominalizat amplasamentul terenului cu numărul poștal din Calea Piscului și vecinătățile lui.
Recurenții menționează că procesul-verbal 9309/2003 de punere în posesie întocmit de AFI, este o altă falsă probă ilegală și abuzivă oferită pârâților interesați, deși proba este clar falsă, contrară prevederilor art. 1695 Cod procedură civilă care precizează că punerea în posesie se face la fața locului si nu în birou, comisia neavând unde să se deplaseze pe Calea Piscului, necunoscând numărul poștal și vecinătățile terenului respectiv -restituit.
Se arată că, în speță, contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la BNP Enise E. cu nr 1594/2004, încheiat între pârâții B. Gr, C. S. vânzători și T. de Construcții București cumpărător este încă un vădit document fals. Vânzătorii pseudoproprietarii terenului de 3576 mp primit ilegal, l-au înstrăinat inclusiv cu cei 836 mp din proprietatea recurentului reclamant, cumpărătorului printr-un contract fals.
Se menționează că expertiza cadastrală întocmită de numitul F. L. este eronată.
Se mai arată că amplasamentul celor două imobile, rezultate în urma expertizei F., nu modifică suprafețele reconstituite anterior, ci numai poziția acestora.
Recurenții reclamanți consideră că, întrucât raportul lui F. inclusiv planurile si anexele cu modificarea amplasamentelor proprietăților inițiale modificate posibil din ingerință și impuls extern, sunt indubitabil false,ireale si tendențioase prin încălcarea prevederilor Legii 10/2001,art. 9, alin. 1 ce precizează ca restituirea să se facă la adresa inițială, înainte de expropriere, trebuie socotit fără rezerve abuziv caduc și lovit de nulitate.
Cât privește stabilirea dimensiunii suprapunerii celor două proprietăți pe care o recunoaște la fila 9, alin. 3 din Raport „Prin reconstituirea terenului aferent celor două imobile „ ... a reieșit cu certitudine că cele două imobile se suprapun parțial " și pe care o „ hotărăște" a fi de 280,0 mp, și nu de 836,0 mp cât rezultă din documentul oficial scrisoarea nr._/2009 comunicată de O. de C. si Publicitate Imobiliară București, instituția de profil cea mai autorizată și cu notorietate și credibilitate totală,care o exemplifică detaliat cu numele proprietarului – T. - și prin Documentul cadastral nr_. Numărul Cadastral 6247, Cartea Funciară_, . și suprafața de 3559 mp.
În opinia recurenților reclamanți, în mod surprinzător expertul F. n-a penalizat ilegalitatea Dispoziției 917/2003,care a restituit fără drept un teren la o adresă necunoscută și care se suprapune cu cel vecin din Calea Piscului 135, contrar Legii nr 10/2001, art. 9, alin.1 și a „ admis " restituirea de două ori prin Dispoziția 515/2002 și 917/2003 a aceleiași suprafețe pe același amplasament ce a produs suprapunerea și ieșirea ilegală și abuzivă din evidențele imobiliare ale PMB. Se arată că expertul F., vădit nu s-a sesizat și n-a amendat că prin suprapunerea pe care o prezintă, indiferent de dimensiune, P. M. București a scos din patrimoniu evidențele sale imobiliare de două ori aceeași suprafață de 836 mp, teren ce constituie gravă infracțiune.
Se precizează că P. M. București nu a dorit intenționat să fie prezentă la nici o înfățișare prin nici un delegat consilier juridic care să explice abuzul, ilegalitatea emiterii Dispoziției 917/2003, a procesului-verbal 9309/2003 de punere în posesie ambele probe pentru un teren necunoscut, Calea Piscului fără număr pe un amplasament aleator care a promovat suprapunerea, cât și a certificatului de atribuire pentru același imobil a adresei .. De asemenea, se arată că nu a dorit a fi prezentă, pentru a evita să explice suprapunerea și dimensiunea ei privind cele două proprietăți, urmarea emiterii, Dispoziția 515/2002 pentru M. M. pe Calea Piscului nr. 135 - adresă certă și 917/2003 pentru C. B. cu amplasament aleator pe Calea Piscului fără număr, cât și prin cele două procese-verbale de punere în posesie.
Se mai precizează că prin emiterea Dispoziției Primăriei M. București nr. 917/2003 a rezultat, a provocat automat indubitabila suprapunere de 836 mp cu terenul recurentului reclamant primit prin Dispoziția PMB nr 515/2002, pe fosta Calea Piscului nr 135. Dispoziția PMB nr. 917/2003 de restituirea unui teren „în natură" pe un amplasament neidentificabil a fost emisă anacronic cu logica și legalitatea, care nu a fost sesizată sau a fost omisă de instanță ce impunea fără rețineri și comentarii nulitatea absolută pentru ilegalitate, abuz și fals intelectual.
Se invocă ilegalitatea avizului favorabil dat pentru emiterea Dispoziției 917/2003 de oficialii PMB, un jurist - director general - și un inginer cadastral – director care au „omis " să verifice,deși prin funcție și obligațiile de servici trebuiau să se implice și să constate preventiv dacă amplasamentul aleator, stabilit fără probe sustenabile de expertul cadastral C. ce a stat la baza emiterii respectivei dispoziții la un an după cea din 2002, cu numărul 515, tot pe Calea Piscului la nr. 135, se suprapune cu un teren vecin.
Se invocă și ilegalitatea întocmirii procesului verbal nr 9309/2003,de punere în posesie a terenului primit abuziv pe un amplasament aleator pe Calea Piscului, fără număr poștal, prin Dispoziția 917/2003.
Se menționează ilegalitatea contractului de vânzare cumpărare dintre B., C. vânzător și T. cumpărător, autentificat de BNP Enise E. cu nr. 1594/2004 care este un fals, întrucât cei de mai sus au modificat voit adresa terenului menționată în Dispoziția PMB 917/2003 și în procesul verbal nr. 9309/2003 de punere în posesie, din Calea Piscului fără număr, în Calea Piscului nr.103, obligați de faptul că nu se poate înstrăina legal un imobil cu amplasament neidentificabil prin lipsă de adresă completă, stradă și număr poștal.
Totodată, se invocă ilegalitatea raportului de expertiză întocmit de expertul C., întrucât este un fals ce evită să arate că sentința civilă nr. 4480/1948 a fost dată în principiu la general, și că a avut la bază planul 1:500 întocmit de un arhitect și nu de un specialist cadastral, și că „planul" ce a stat la baza sentinței de partaj nu a fost autentificat de o instituție de profil autorizată sau de Serviciul de C. al Primăriei sector 4 pe raza căruia se află Calea Piscului.
Analizând recursul declarat, instanța va analiza criticile ce reprezintă aspecte de nelegalitate cu privire la cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1594/2004, a dispoziției 917/2003 și a procesului-verbal de punere în posesie, critici care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanță constată că nu pot fi analizate criticile prin care se tinde a se analiza ansamblul probelor administrate în cauză, acestea neputând fi încadrate în niciunul din punctele aret. 304 Cod procedură civilă.
În speță, intimatul pârât S.C T. - T. de Construcții București SRL a formulat întâmpinare la recursul reclamanților solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat.
Intimata pârâtă reia situația de fapt existentă în cauză și arată că suprapunerea terenurilor a fost identificată prin raportul de expertiză ca având 280 mp și că, așa cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 4480/1948, a fost omologat un raport de expertiză prin care terenul care îi revenea numitei S. R. era identificat în detaliu.
Se mai arată că toate înscrisurile deținute se coroborează cu rapoartele de expertiză întocmite din prezentul dosar de către expertul F. L., și că suprafața de teren de 280 mp. nu a aparținut autorilor reclamanților, aspect dovedit cu probe și care nu mai poate fi repus în discuție.
Analizând recursul declarat, Curtea de Apel constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța nu a fost investită cu stabilirea întinderii dreptului de proprietate asupra părților în litigiu, ci cu cercetarea legalității emiterii titlului pârâților.
Motivul de nulitate al dispoziției 917/2003, invocat de către reclamanții recurenți este acela că acesta cuprinde și o parte din terenul reclamanților ce le-a fost restituit lor anterior și anume prin dispoziția nr. 515/2002.
În ceea ce privește întinderea suprafeței de teren cu privire la care se pot face verificările de legalitate în ceea ce privește suprapunerea titlurilor părților, trebuie menționat că, așa cum s-a stabilit prin decizia de casare nr. 1851/21.12.2012 emisă de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă, această suprafață este de 280 mp. Curtea de Apel a stabilit necesitatea ca expertul ce a identificat ambele terenuri să precizeze dacă suprafața de 280 mp ce reprezintă suprapunerea celor două terenuri, face parte din terenul ce a aparținut autorilor reclamanților, sau, din contră, din cel ce a aparținut autorilor pârâților.
Așadar, nu se poate pune în discuție o suprapunere pentru o eventuală suprafață mai mare de teren, cât timp, sub acest aspect, problema a fost elucidată prin decizia de casare obligatorie a Curții de Apel București.
Prin raportul de expertiză dispus de către instanța de apel expertul a trebuit să precizeze dacă suprafața de 280 mp care prezintă suprapunerea celor două terenuri face parte din terenul ce a aparținut autorilor reclamanților, sau, din contră, din cel ce a aparținut autorilor pârâților, fiind dispusă efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.
Din acest supliment, atașat în primul volum din dosarul tribunalului, la filele 293-297, reiese că terenul în litigiu, și anume zona de suprapunere de 280 m se află inclusă în fosta proprietate a lui S. N., neexistând nici o dovadă în sensul că autorii pârâți ar fi cumpărat vreo suprafață de teren de la acesta din urmă.
Aceleași concluzii au fost reiterate prin precizarea depusă de către expertul F. L. și atașată la filele 13-14 din vol. II din dosarul Tribunalului București., și anume în sensul că zona de suprapunere de 280 mp se include în terenul vecinului de la Nord pe numele S. N..
Planul cadastral reprezentând situația inițială de la 1911 (fila 297 Vol. I din dosarul tribunalului) este anterior anului 1940, când s-a realizat înscrierea în cartea funciară a suprafeței de 6765 mp, în baza actului dotal din anul 1895, act aparținând autoarei reclamanților, numita M. R., aceasta primind suprafața de 5400 mp și neprezentând elemente în vederea unei bune identificări a terenului.
În ceea ce privește pe autoarea pârâților, numita S. F., aceasta a dobândit terenul în suprafață de 3576,79 mp, în baza sentinței de partaj nr. 4480/1948, terenul fiind identificat prin expertiza care a stat la baza acestei sentințe. Acest teren a fost restituit moștenitorilor acesteia prin dispoziția 917/2003. Autorul lui S. F., D. D. a dobândit terenul la rândul său în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 5898/1912 de la numitul P. F. B., în respectivul act fiind menționate atât dimensiunile, cât și vecinătățile terenului.
Așadar, în mod cert, prin probele administrate, s-a stabilit că suprafața de suprapunere de 280 mp, nu a aparținut în timp, autoarei reclamanților recurenți, această suprafață incluzându-se în terenul unei alte persoane.
Probele administrate în cauză și analizate de către instanța de apel nu mai pot fi supuse unei noi discuții pe calea recursului, întrucât dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă nu permit acest aspect.
Cât timp nu s-a dovedit astfel nelegalitatea emiterii deciziei în favoarea pârâților, și faptul că suprafața de suprapunere ar fi aparținut autorilor reclamanților, și nici faptul ocupării ilegale de către pârâți, curtea constată ilegalitatea criticilor invocate prin recurs.
Aspectul neprezentării reprezentantului Primăriei în fața instanței de judecată, nu conduce automat la nelegalitatea deciziei recurate, așa cum se afirmă de către recurenți, cât timp procedura de citare cu această parte a fost legal îndeplinită, iar partea însăși nu invocă vreun viciu de procedură care să-i fi produs o eventuală vătămare.
Față de toate aceste considerente, Curtea de Apel constată că recursul declarat este nefondat și conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți M. M., G. E., G. L. A., G. N. și M. (G.) C. E. împotriva deciziei civile nr.396A/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații pârâți B. G., C. E. S. A., . Construcții București SRL prin lichidator judiciar Lider Lichidare și Reorganizare SPRL, C. de A. a Legii nr.10/2001 de pe lângă P. M. București, P. M. București, C. G. al M. București – Administrația Fondului Imobiliar și O. de C. și Publicitate Imobiliară București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. B. A. C. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC 2 ex
26.01.2015
Jud. apel L. I. G.
C. L. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
