Revendicare imobiliară. Decizia nr. 790/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 2486/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.790R
Ședința publică de la 4 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant C. O. I. împotriva încheierii din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți H. M.-A., H. M. și H. T. și intimații-intervenienți C. A. F., C. A., C. C. J. (I.) și O. C., cauza având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații-pârâți H. M.-A., H. M. și H. T., reprezentați de avocat Graciela Chekkoury, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-reclamant și intimații-intervenienți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că intimații-intervenienți C. A. F., C. A. și O. C. C. au depus precizări sub aspectul cadrului procesual din prezenta cauză, la care a atașat copia certificatelor de deces ale numiților C. E. și C. T. V. și copia testamentului lăsat de C. E. autentificat sub nr.1695 din 06.04.2007.
Apărătorul intimaților-pârâți invederează că intimatul C. T. V. a decedat la data de 11.05.2010, fiind predecedat mamei sale C. E., astfel cum rezultă din consemnarea aflată la fila 50 din dosarul nr._/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție și hotărârea pronunțată în acel dosar nu îl cuprinde în cadrul procesual.
Curtea apreciază că numitul C. T. V. nu are calitatea de parte în cauză, întrucât era decedat la data decesului defunctei C. E., astfel încât nu putea fi indicat ca moștenitor al acesteia și este lipsit de capacitate procesuală de folosință. În plus, acesta sau eventualii săi moștenitori nu sunt cuprinși în încheierea de suspendare a procedurii succesorale de după C. E., unde apar înscriși succesibilii acceptanți ai moștenirii de după aceasta.
Apărătorul intimaților-pârâți invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimaților-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că recursul este formulat pentru schimbarea temeiului de drept al suspendării. Recurentul-reclamant invocă schimbarea temeiului suspendării din art.243 alin.1 C.pr.civ. în art.244 alin.1 C.pr.civ., în condițiile în care această solicitare nu a fost făcută în fața instanței de fond, ci direct în recurs.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia, deoarece motivarea cererii apare ca un silogism juridic, nicidecum ca un raționament logic, pentru că ceea ce determină, în cele din urmă suspendarea în baza art.243 alin.1 C.pr.civ. este moartea părții. Faptul că există litigii referitoare la cine sunt moștenitorii, aceasta înseamnă că nu există un motiv pentru schimbarea temeiului de drept din art.243 C.pr.civ. în art.244 C.pr.civ.. Ceea ce interesează la suspendare este moartea părților și nu este posibilă aplicarea art.243 alin.2 C.pr.civ., adică continuarea procesului pentru că s-ar fi indicat moștenitorii, tocmai pentru că există litigii.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea din 04.12.2008, înregistrată sub nr._/3/2008, la Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, reclamantul Criestescu O. I. a chemat în judecată pârâții Handroca M., Handroca T. și Handroca M. A., solicitând obligarea acestora la a-i lăsa în deplina proprietate și liniștita posesie apartamentul nr. 1 situat în București, ., parter, sector 2, compus din: vestibul, hol, cinci camere, în suprafață utilă de 166,49 mp împreună cu cota indiviza de 15,45 % din părțile de folosință comună ale imobilului și suprafața de 45,30 mp din terenul situat sub construcție.
În motivare, a arătat că este comoștenitorul defunctei Crutescu E., decedată la 11.05.1951, proprietara imobilului din litigiu așa cum rezultă din actele autentificate de Tribunalul Ilfov – Secția notariat sub nr. 778/1891, nr. 1974/1891, precum și din autorizația nr. 87 din 02.05.1891. Imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat, de la autoarea sa, aceasta figurând la poziția nr. 1368 din anexa la Decretul nr. 92/1950.
La data de 5 decembrie 1996 între Primăria Municipiului București reprezentata prin S.C. Apolodor S.A., în calitate de vânzător, pe de o parte, și soții M. și M. H. în calitate de cumpărători, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. N01450 având ca obiect apartamentul individualizat mai sus.
Ca urmare, a solicitat instanței să procedeze la compararea titlurilor părților și să dea eficienta titlului său de proprietate, ce emana de la adevăratul proprietar, în timp ce cel al pârâților emană de la statul neproprietar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 Cod civil.
La data de 05.01.2009, pârâții, prin întâmpinare, au invocat nerespectarea regulii unanimității în promovarea acțiunii în revendicare. De asemenea, au învederat că acțiunea este inadmisibila în condițiile apariției Legii nr. 10/2001 și a publicării deciziei în interesul legii nr. 33/9.iunie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea acestei legi.
La data de 10.02.2009, numiții C. E. și O. C. C. au depus la dosarul cauzei cerere de intervenție voluntară în nume propriu solicitând obligarea acelorași pârâți să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie același imobil.
În susținerea cererii, au arătat că apartamentul în litigiu a fost proprietatea autoarei lor comune, C. E., decedată la data de 11.05.1951. De pe urma acesteia a rămas ca unică moștenitoare conform certificatului de moștenitor nr. 152/09.10.1998, C. O. E., decedată în 1987, mamă a intervenientei, C. E., respectiv bunică a intervenientului O. C. C.. C. O. E. a fost căsătorită cu C. O. T. având cu acesta trei copii: pe reclamantul C. O. I., pe intervenienta, C. E. și pe O. T.. O. T. a decedat la data de 07.03.1964 având – ca moștenitori conform certificatului de moștenitor nr. 1218/10.06.1993 pe O. R., în calitate de soție supraviețuitoare și O. T. C. și O. M. în calitate de fii.
Astfel, se explică faptul că la moștenirea numitei C. O. E., decedată la 24.07.1987 au venit C. O. I. și C. E. în calitate de descendenți și O. T. C. și O. M. în calitate de nepoți de fiu predecedat, conform certificatului de moștenitor nr. 431/25.09.1997. De asemenea, ambii nepoți de fiu predecedat, O. M. și O. T. C. au decedat la 26.01.2001 și respectiv la 05.02.2007. De pe urma lui O. M. au rămas ca moștenitori conform certificatului de moștenitor nr. 46/14.02.2001, O. R. în calitate de soție supraviețuitoare și O. B. T. în calitate de fiu.
La rândul ei, O. R. a decedat la 18.06.2003, unicul moștenitor al acestei conform certificatului de moștenitor nr. 315/17.09.2003 fiind O. B. T.. De pe urma defunctului, O. T. C. decedat la 05.02.2007 a rămas ca unic moștenitor conform certificatului de moștenitor nr. 164/24.05.2007, și a suplimentului la acesta nr. 152/14.04.2008, fiul acestuia, O. C. C..
Din înscrisurile sus-menționate rezultă că sunt coproprietari ai imobilului din litigiu, intervenienta C. E. cu o cotă indiviză de 1/3 și O. C. C. cu o cotă indiviză de 1/6.
La data de 23.01.2009, O. B. T. a formulat de asemenea cerere de invervenție în nume propriu, care a pretins că este, la rându-i, coproprietarul imobilului din litigiu, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 46/14.02.2001 emis de BNP I. D. și a certificatului de moștenitor nr. 309 din 12.09.2006, emis de același notar după defuncții O. M., decedat la 26.01.2001 și O. R., decedată la 18.06.2003, părinții săi.
La data de 25.03.2009, pârâții au formulat întâmpinare învederând faptul că, din certificatele de moștenitor depuse în cauza și din cererile de intervenție rezulta împrejurarea ca imobilul este revendicat de toți presupușii coproprietari, astfel încât renunță la invocarea excepției inadmisibilității ca urmare a nerespectării regulii unanimității.
La termenul din 11.02.2009, tribunalul a încuviințat în principiu cererile de intervenție în interes propriu.
Prin sentința civilă nr. 943 din 24.06.2009, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea și cererile de intervenție, ca inadmisibile, reținând că după . Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor preluate abuziv nu este admisibilă, dreptul de proprietate putând fi valorificat doar în procedura specială instituită de această lege.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și intervenienții, care au criticat greșita reținere în cauză a incidenței excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare de drept comun.
Prin decizia civilă nr. 68A din 27.01.2010, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că existența Legii nr. 10/2001 nu exclude în toate situațiile posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul, într-o atare acțiune, să se poată prevala la rândul său, de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții, care au susținut nelegalitatea acesteia, ca urmare a înlăturării excepției de inadmisibilitate a acțiunii.
În timpul judecății, în recurs, la data de 18.06.2010, a decedat intervenienta C. E..
Intervenientul O. C. C. a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei, și anume, C. A. F. și C. A., beneficiari ai testamentului autentificat sub nr. 1695/06.04.2007 de BNP Nemesis, C. C. I. și C. T. V., în calitate de moștenitori legali din prima căsătorie a defunctei, menționând că succesiunea acesteia nu a fost dezbătută.
Prin încheierea din 25.11.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a introdus în cauză pe cei 4 succesibili.
Prin cererea din 26.05.2011, reclamantul C. O. I. a solicitat suspendarea judecății cauzei, conform art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București, privind anulare și reducțiune testament referitor la succesiunea defunctei C. E..
Prin încheierea din 26.05.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat judecata recursului conform art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, dat prin încheierea din 05.12.2013, a repus cauza pe rol, reținând că reclamantul a indicat moștenitorii legali și testamentari ai intervenientei defuncte, astfel încât, sunt satisfăcute cerințele prevăzute de art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 5691 din 05.12.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 68A din 28.01.2010 a Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă, ca nefondat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, care, prin încheierea din 02.04.2014, a suspendat, din nou, judecata cauzei, conform art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
În considerentele încheierii, instanța a reținut că pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București se află înregistrat dosarul nr._/300/2011 având ca obiect nulitatea testamentului autentificat sub nr. 1695/06.04.2007 și reducțiunea liberalității instituită prin acesta, iar procedura judiciară nu este încă finalizată. Ca urmare, nu se poate reține că au fost indicați moștenitorii defunctei C. E..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea temeiului suspendării din art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă în art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
În susținerea recursului, recurentul a susținut că însăși instanța a constatat, în considerentele încheierii, împrejurarea că până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/300/2011, al Judecătoriei Sectorului 2 București, calitatea de moștenitori ai defunctei interveniente C. E. este incertă.
Or, această motivație se circumscrie cazului de suspendare prevăzut de art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă și nu a celui prevăzut de art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Curtea reține că recursul este întemeiat.
Astfel, din examinarea testamentului autentificat sub nr. 1695 la data de 06.04.2007 de Biroul Notarului Public Nemesis rezultă că intervenienta C. E. l-a instituit pe fiul său din a doua căsătorie, C. A. F., și pe soția acestuia, C. A., legatari universali asupra întregii sale averi imobile și mobile.
Prin același testament, i-a instituit pe fiii săi din prima căsătorie C. C. I. și C. T. V., legatari particulari ai unui tablou intitulat „Juditt și Hollofern”.
C. A. F. și C. A. au acceptat moștenirea conform declarațiilor autentificate sub nr. 1984 și nr. 1985 la 19.11.2010 de către Biroul Notarial Legitimus. La rândul său, și C. C. I. a acceptat în mod expres succesiunea de după defunctă conform declarației autentificată sub nr. 1331/28.06.2010 de Notarul public R. De Herbey.
Această situație de fapt și de drept este reliefată și în încheierea de ședință din 30.03.2011 emisă de Biroul Notarial Legitimus, care a suspendat procedura succesorală notarială de după defuncta C. E. decedată la data de 11.06.2010, până la soluționarea dosarului nr._/300/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, având ca obiect nulitatea testament și reducțiune testament, potrivit cererii de chemare în judecată depuse de către C. C. I..
Din certificatul de deces eliberat de după defunctul C. T. V., aflat în dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă (atașat prezentei cauze), rezultă că acesta a decedat la data de 11.05.2010, deci anterior defunctei C. E., astfel încât, acesta nu poate avea calitate de moștenitor al acesteia.
Prin precizarea din acel dosar, C. A., C. A. și O. C. au arătat că după C. T. V. nu au rămas descendenți, astfel încât, singurii moștenitori ai defunctei sunt: C. A. F., C. A. și C. C. I..
Raportat la cele de mai sus, Curtea reține că are prioritate în aplicare cazul de suspendare prevăzut de art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, conform cu care: instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, față de cazul de suspendare prevăzut de art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, conform cu care, judecata pricinii se suspendă de drept prin moartea unei părți, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor.
Aceasta întrucât, singura succesibilă a cărei calitate de moștenitor este pusă sub semnul întrebării până la soluționarea dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București, este C. A., care are doar calitatea de moștenitor testamentar, ceilalți doi succesibili acceptanți ai succesiunii având, în primul rând, calitatea de moștenitori legali.
Ca urmare, de soarta dosarului susmenționat, având ca obiect nulitate și reducțiune testament, depinde menținerea sau nu în proces a numitei C. A., introdusă deja în cauză, în calitate de moștenitoare a defunctei C. E., calitatea celorlalți doi moștenitori fiind certă.
A menține temeiul suspendării până la finalizarea procedurii succesorale înseamnă a prelungi în mod excesiv, și din considerente pur formale, durata procesului, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Este greșită susținerea intimaților-pârâți în sensul că schimbarea temeiului suspendării a fost cerută direct în recurs, atâta vreme cât din dosarul nr._/3/2008 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că prin cererea din 26.05.2011, reclamantul C. O. I. a solicitat suspendarea judecății cauzei, conform art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București, privind anulare și reducțiune testament referitor la succesiunea defunctei C. E..
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul, a se modifica în parte încheierea din 02.04.2014 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, în sensul de a se schimba temeiul suspendării prin prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant C. O. I. împotriva încheierii din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți H. M.-A., H. M. și H. T. și intimații-intervenienți C. A. F., C. A., C. C. J. (I.) și O. C..
Modifică în parte încheierea din 02.04.2014 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, în sensul că schimbă temeiul suspendării în prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. P. F.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
16.09.2015
Jud. fond: C. M. I.
| ← Expropriere. Decizia nr. 381/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 382/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
