Revendicare imobiliară. Decizia nr. 896/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 896/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 896/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 896 R
Ședința publică de la 24 septembrie 2015
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul pârât B. ARMÂND C. împotriva deciziei civile nr. 1913A/02.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. G., având ca obiect: revendicare imobiliară.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 14.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 21.09.2015 și apoi la 24.09.2015.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București, la data 24.07.2009, reclamanta O. G. a solicitat, in contradictoriu cu parații B. R. C., B. A. C. si B. ELEFERA, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acestora să-i ales în deplină proprietate și posesie portiunea in suprafata de 875 mp, situata in Bucuresti, .-90 sector 3, evacuarea acestora de pe terenul proprietate privata, conform actelor de proprietate in suprafata de 875 mp, situat in Bucuresti, .-90 sector 3, la plata sumei de 9000 euro, calculati in conformitate cu notificarea transmisa in data de 03.08.2006 prin executorul judecatoresc P. S., pentru lipsa de folosinta a imobilului in conformitate cu art. 998 C. civ.
In motivare a arătat ca, in data de 04.06.1996, in calitate de moștenitoare a defunctului autor O. Z., a primit din partea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Municipiului București, suprafata de teren de 875 mp, situata in București, .-90 sector 3, . 1172/4, prin titlul de proprietate nr._. In data de 06.05.1996, in temeiul Legii 18/1991, a fost pusă în posesia terenului, prin procesul-verbal de punere in posesie nr. 1352.
S-a mai susținut că începand cu anul 2001, paratii au promovat actiuni in contradictoriu cu Prefectura Municipiului Bucuresti prin care s-a solicitat sa se constate nulitatea partiala a titlului de proprietate pe care il detine, iar ca urmare a acestor procese, s-a creat o situatie conflictuala intre parti. Prin decizia civila nr. 737/14.10.2004, din dosarul nr. 3057/2004, de la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a Civila, a respins recursul paratilor definitiv si irevocabil, mentinand pozitia instantei de fond care a constatat actiunea promovata ca fiind inadmisibila. In data de 03.08.2006, a trimis o notificare prin B. P. S., prin care a solicitat in termeni amiabili evacuarea de buna voie a proprietatii de catre parati, iar in cazul in care acest fapt nu va fi infaptuit de buna voie, a solicitat plata lipsei de folosinta a acestuia cuantificat la suma de 250 euro/zi calculati la cursul BNR din data efectuarii platii.
In drept a invocat prev. art. 480-481 C. civ., art. 998 C. civ. și art. 44 Constitutia Romaniei.
La data de 28.01.2010, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a evaluat imobilul revendicat la suma de 4000 RON.
La data de 04.03.2010, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a precizat valoarea lipsei de folosinta a imobilul, in baza careia solicita plata sumei de 9000 EURO, echivalentul in lei a_. A precizat ca perioada lipsei de folosința este începând cu data de 31.07.2006, data la care i-a notificat pe parati prin executor judecătoresc sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul revendicat, pana la data de 27.07.2009, data la care a introdus actiunea. A considerat ca i se revine ca fiind lipsita de folosința suma de 250 euro pe luna.
Prin încheierea de sedinta din 11.03.2010, instanta a dispus suspendarea dosarului in baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c. pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr._/3/2007 (f. 78).
Prin încheierea de ședința din data de 07.06.2012, instanța, in baza art. 245 C.p.c, a repus cauza pe rol avand in vedere si faptul ca dosarul nr._/3/2007 a fost soluționat irevocabil.
Paratul B. A. C. a depus note, prin care a mentionat ca nu a ocupat in mod abuziv terenul din . in mod fals sustine reclamanta. A arătat ca tatăl său, B. A. a fost inginer agronom la CAR DUDESTI, inca din anul 1964 și că acesta a primit, conform legilor in vigoare la aceea data, mai exact in anul 1981 un teren agricol in suprafata de 1000 mp, ca specialist agricol. In acest sens are chitanțele originale din anul 1981 si pana in anul 1990, prin care dovedește ca a plătit impozitul pe acest teren. Terenul a fost împrejmuit cu un gard din fier de către tatal sau inca din anul 1982.
Paratul a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind nefondata si lipsita de temei, întrucât nimeni nu ii ocupa terenul din . să acopere frauda asupra statului român și, eventual, să mai facă rost de niște bani de la pârât.
Prin încheierea de ședință din 24.01.2013, instanța a respins cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar și a dispus și amendarea reclamantei în condițiile art. 108/1 alin. 1 lit. a și pct. 2 lit. h) C.pr.cv (f. 190).
În cauză, au fost administrate probe cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertize.
Prin sentința civilă nr. 1278/30.01.2014, Judecătoria sector 3 București a admis excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere privind revendicarea; a anulat capătul de cerere privind revendicarea formulat de reclamanta O. G., în contradictoriu cu pârâții B. R. C., B. A. C., B. E., ca netimbrat; a respins ca neîntemeiate capetele de cerere în evacuare și pretenții formulate în contradictoriu cu pârâții Băluteanu R. C. și Băluteanu E.; a respins capătul de cerere privind evacuarea formulat de reclamanta O. G. în contradictoriu cu pârâtul Băluteanu A. C. ca rămas fără obiect; a admis capătul de cerere în pretenții formulat de reclamanta O. G., în contradictoriu cu pârâtul Băluteanu A. C.; a obligat pe pârâtul Băluteanu A. C. să plătească reclamantei suma de 9000 euro în lei la cursul valutar BNR de la data plății; a obligat pe pârâtul Băluteanu A. C. să plătească reclamantei sumele 2100 de lei și 1800 de lei, parte din cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță, în ceea ce privește excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere privind revendicarea că, deși instanța a pus în vedere reclamantei să achite taxele de timbru aferente tuturor capetelor de cerere raportat la valoarea din expertiză, respectiv valoarea solicitată pe capătul de cerere în pretenții, dar aceasta nu s-au conformat dispozițiilor instanței, nici nu au formulat cerere de reexaminare și a învederat expres că nu achită diferența de taxă pe capătul de cerere privind revendicarea,
Prima instanță, în ceea ce privește cererea în evacuare și cererea având ca obiect contravaloarea lipsă de folosință în raport de pârâții Băluteanu R. C. și Băluteanu E. a constatat că sunt neîntemeiate, având în vedere că reclamanta, deși a beneficiat și de asistență juridică prin avocat, nefăcând nicio dovadă că acești doi pârâți ar exercita acte de posesie asupra terenului din ., cel puțin la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, ar fi exercitat vreun act de posesie, sub orice formă pentru a se putea reține necesitatea evacuării lor sau, eventual, respingerea ca rămasă fără obiect pe parcursul procesului sau obligarea lor la plata contravalorii lipsei de folosință.
În ceea ce privește însă capetele de cerere în contra pârâtului Băluteanu A. C., instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului din . de proprietate_/1996, acțiunea în nulitatea acestui titlu introdusă de către pârâtul Băluteanu A. fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. A. C., criticând soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 26.03.2014, sub nr. de dosar_ .
În fapt a arătat că este de acord cu modalitatea de soluționare a acțiunii fata de parații B. R. C. si B. Elefteria, precum si cu anularea capătului de cerere privind revendicarea ca insuficient timbrat si nu înțelege sa formuleze recurs împotriva acestei soluții, motiv pentru care s-a solicitat modificarea parțiala a sentinței civile recurate.
S-a apreciat că, față de obiectul cauzei, fata de motivele de fapt si de drept invocate de către reclamanta recurenta O. G. si având in vedere principiul disponibilității de care aceasta a uzat, înțelegând sa nu mai timbreze capătul de cerere privind revendicarea, instanța fondului nu putea soluționa capetele de cerere subsidiare, privind evacuarea si pretențiile (lipsa de folosința) fara soluționarea capătului de cerere privind revendicarea. Întrucât acest capăt de cerere a fost anulat, soluția corecta era aceea a respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind evacuarea si lipsa de folosința.
Prin decizia civilă nr. 1913 A/2.12.2014 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă respins apelul ca nefondat.
S-a reținut că petitul privind plata contravalorii lipsei de folosință reprezintă o cerere întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, având drept premisă săvârșirea unei fapte de ocupare fără drept a unui imobil, de natură a produce proprietarului un prejudiciu, cu îndeplinirea și a condițiilor referitoare la culpă și la legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu cauzat.
Tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a analizat drepturile invocate de părți și a ajuns la concluzia că doar reclamanta justifică un drept de proprietate cu privire la imobilul în discuție și că adeverința invocată de apelant nu îl îndreptățește să ocupe terenul respectiv, aceste aspecte fiind tranșat cu putere de lucru judecat în cadrul dosarului privind acțiunea în nulitatea titlului de proprietate nr._/1996 precum și acțiunea de obligare la emiterea titlului de proprietate, dosar finalizat prin pronunțarea de către Curtea de Apel București Secția a IV- a Civilă a deciziei irevocabile cu nr.338/2011.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâtul Băluteanu A. C. criticând-o pentru nelegalitate.
Se susține că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este lipsită de temei legal,fiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă având în vedere următoarele argumente:
Instanța fondului nu putea soluționa capetele de cerere subsidiare privind evacuarea și pretențiile fără soluționarea capătului de cerere privind revendicarea. Întrucât acest capăt de cerere a fost anulat, soluția corectă era aceea a respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind evacuarea și lipsa de folosință.
Argumentația instanței de apel nu poate fi primită, întrucât analiza „drepturilor” invocate de părți cu privire la imobil în cadrul acțiunii privind lipsa de folosință nu se referă niciodată la compararea titlurilor de proprietate ale reclamantului și pârâtului, ci numai la analiza dreptului de a folosi un imobil, respectiv dacă pârâtul avea dreptul legal de a utiliza imobilul în temeiul unui contract de închiriere, comodat, arendă sau alt act juridic apt să îi confere dreptul de a ocupa imobilul.
În cauză, susține recurentul pârât ambele părți au înfățișat instanței de judecată înscrisuri cu valoare de acte de proprietate, respectiv reclamanta a exhibat titlul de proprietate nr._/1996 iar pârâtul a prezentat adeverința emisă de Primăria Sector 3 București sub nr. 474/23.03.1992 și posesia exercitată de tatăl său asupra terenului începând cu anula 1981.
Ca urmare, recurentul-pârât consideră că fiind un caz clasic de revendicare, instanța de judecată era obligată să analizeze titlurile exhibate de părți.
Instanțele de fond și apel au stabilit că reclamanta intimată deține un drept de proprietate necontestat asupra terenului,acordându-i toate efectele și beneficiile acțiunii în revendicare, deși aceasta nu satisfăcuse timbrajul legal.
Acțiunea în revendicare se deosebește de acțiunea în evacuare întrucât acțiunea în revendicare are caracter petitoriu, ceea ce presupune că pârâtul nu este simplu detentor precar, ci un posesor care stăpânește bunul sub nume de proprietar. Această situație a fost reținută în jurisprudență unde s-a arătat că „soluția respingerii acțiunii în evacuare este legală, deoarece atunci când ambele părți invocă un drept de proprietate asupra aceluiași bun, trebuie să se procedeze la compararea titlurilor ce se opun așa cum a solicitat intimatul pârât, cumpărare care nu este posibilă în acțiunea în evacuare. Mai concis, întrucât pârâtul recurent se consideră un proprietar posesor, invocând ceea ce acesta consideră a fi un titlu de proprietate ce îi permite folosirea imobilului, acțiunea în evacuare, care este îndreptată împotriva detentorului precar nu poate fi admisă în cazul de față.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de critica formulată de recurentul pârât precum și în raport de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de apel, acțiunea în revendicare reprezintă un mijloc de apărare a dreptului de proprietate prin care proprietarul neposesor cere restituirea bunului de la posesorul neproprietar.
Ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare, posesorul pârât este obligat să restituie lucrul către adevăratul proprietar.
În ceea ce privește titlurile de proprietate prezentate de părți se reține că între părți a mai existat un litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului, litigiu finalizat prin decizia civilă nr. 338 R/30.03.2011 a Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă în prezentul litigiu, în fața Judecătoriei Sector 3 București, dispunându-se suspendarea conform art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a respectivei cauze,
În cadrul acestui litigiu s-a reținut cu putere de judecat că în cuprinsul adeverinței nr. 474/1992 emisă de Primăria Sector 3 București nu este identificat amplasamentul terenului iar amplasamentul pretins de pârât a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 respectiv titlu de proprietate nr._/1996 emis reclamantei.
În cadrul acestui litigiu a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1996.
Ca urmare, instanțele de judecată au avut în vedere la soluționarea acțiunii în răspundere civilă delictuală, efectele puterii de lucru judecat în ceea ce privește titlul de proprietate prezentat de reclamantă.
Pe de altă parte, la data soluționării acțiunii în revendicare pârâtul eliberase terenul în litigiu, astfel încât finalitatea unei astfel de cereri nu mai exista.
În ceea ce privește operațiunea de comparare a titlurilor, Curtea reține că această operațiune ar fi lipsită de eficiență juridică de vreme ce această chestiune a fost tranșată irevocabil în cadrul litigiului anterior, fiind evident că în prezent pârâtul recurent nu justifică ocuparea și folosința terenului în litigiu prin adeverința nr. 474/23.03.1992 emisă de Primăria Sector 3 București, înscris ce nu face dovada dreptului de proprietate așa cum a fost stabilit în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 338 R/30.03.2011 a Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă.
În consecință, în mod legal instanțele de judecată au soluționat petitul privind plata sumei de 9000 euro reprezentând lipsa de folosință a terenului în litigiu, fără a soluționa pe fond acțiunile în revendicare și evacuare deduse judecății în condițiile în care pârâtul nu deține un titlu de proprietate și a eliberat terenul în prezent.
Față de aceste considerente, Curtea reține că hotărârea judecătorească recurată nu este afectată de motivul de modificare prev. de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul urmând a fi respins conform dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât B. ARMÂND C. împotriva deciziei civile nr. 1913A/02.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I.
2 ex./01.10.2015
Jud. apel C. A.
R. C. R.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 422/2015. Curtea de Apel... | Uzucapiune. Decizia nr. 825/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
