Legea 10/2001. Decizia nr. 1214/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1214/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 1214/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1214
Ședința publică de la 03.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenții-reclamanți P. E. B., P. M. și P. V. A., împotriva sentinței civile nr.1012 din 09.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
P. are ca obiect –Legea nr.10/2001.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.06.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 12.06.2013, apoi la 19.06.2013, apoi la 26.06.2013 și apoi la 3.07.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1012/9.05.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții P. E. B., P. A., P. F. împotriva pârâtului M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin care se solicita anularea deciziei de respingere a notificării înregistrate sub nr.365/17.12.2007 la pârât și restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.500 m.p. situat în ., iar în subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin notificarea nr.26/N înregistrată în data de 15.06.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc M. M. din loc. Slatina, jud. O., reclamanții au solicitat în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001 restituirea în natura a imobilului teren situat în ., în suprafața de 1500 mp.
Prin decizia nr. 365/17.12.2007, M. Administrației si Internelor a respins notificarea cu motivarea ca nu s-a dovedit nici calitatea de moștenitori ai autorilor si nici dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Prin adresa emisă de Primăria Comunei Coteana cu privire la imobilul în litigiu se arată că nu se deține vreun act normativ de preluare de către stat, că terenul a fost dat în folosință fostului Sfat Popular al Comunei Coteana în 30.11.1953, că prin decizia nr.264/1996 suprafața de 500 m.p. a fost dată în administrarea Ministerului de Interne pentru amplasarea postului de poliție.
Totodată se menționa că în registrul agricol din anii 1948-1951 apărea înscris la nr.58 casa 65 gospodăria numitului P. M..
Reclamanții susțin că sunt moștenitorii lui P. M. și P. P. și că aceștia au fost proprietarii terenului, în favoarea acestora fiind dispoziția 72 din 30.08.2001 emisă de Primarul Comunei Coteana, județul O..
Tribunalul a constatat că la dosar s-au depus certificatele de moștenitor nr.141/2010 și nr.27/21.02.2011 după defuncții Petrcu F., respectiv P. A., precum și certificatul de moștenitor nr. S.1685/1994 după defunctul P. V., dar nu au fost depuse certificate de moștenitor după defuncții P. M. și P. P. din care să rezulte că autorul lor, P. V., ar fi moștenitorul legal sau testamentar al celor doi defuncți menționați de reclamanți ca fiind proprietarii terenului.
Potrivit art.3 succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în ceea ce-i privește reclamanți deoarece aceștia nu sunt succesibili ai defuncților P. M. și P. P., această calitate, revenind, eventual lui P. V..
Pe de altă parte, notificarea valorează acceptare doar dacă notificatorii nu au acceptat notificarea, ceea ce însemnă că aveau dreptul de opțiune succesorală, dar nu l-au exercitat.
Or, în cauza de față, un astfel de drept ar fi existat doar dacă reclamanții ar fi venit la moștenirea celor doi defuncți prin reprezentarea defuncților P. V., P. A. și P. F., ceea ce nu este cazul în speța de față.
În consecință, atât timp cât la dosar nu s-au depus certificate de moștenitor din care să rezulte că P. V. este moștenitorul defuncților P. M. și P. P., tribunalul a constatat că reclamanții nu au făcut dovada că sunt moștenitorii, în condițiile Legii nr.10/2001, ai celor două persoane indicate drept moștenitori și, deci, nu li se poate reține calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001, astfel că se impune menținerea deciziei contestate și respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 C.proc.civ., pentru următoarele motive:
- la dosarul cauzei s-au depus certificatul de naștere și certificatul de deces al autorului reclamanților, P. V., din care rezultă că acesta a fost fiul lui P. P. și, prin urmare, și nepotul de frate al lui P. M. (acesta decedând fără moștenitori).
În baza acestor acte de stare civilă ar fi trebuit ca instanța de judecată să constate că autorul reclamanților, P. V., este moștenitorul lui P. P. și P. M., proba calității de moștenitor putând fi făcută în cazul moștenitorilor legali cu acte de stare civilă, legea impunând cerința depunerii unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor doar în cazul moștenitorilor testamentari.
Prin urmare, sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea art.23.1 lit.b din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr.10/2001.
- proba dreptului de proprietate a fost făcută cu rolul agricol, precum și cu procesul verbal din 30.11.1953, prin care Gospodăria Agricolă de Stat a Raionului Drăgănești a predat Sfatului Popular al comunei Coteana mai multe imobile ce au aparținut fraților P. M. și P. P., inclusiv teren curte conac în suprafață de 1,47 ha. Faptul că terenul preluat prin acest act este cel pe care în prezent este situat postul de poliție rezultă fără dubiu atât din actele emise de Primăria Coteana, precum și din expertiza topo efectuată în cauză.
Tot din expertiza topo dispusă în cauză – anexa 8 – rezultă că postul de poliție ocupă efectiv clădirea și 637 m.p. din totalul de 1037,82 m.p. situație în care diferența de 427,82 m.p. teren poate fi restituită în natură, iar pentru cei 637 m.p. obligarea pârâtului la măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.5 C.proc.civ., Curtea va găsi întemeiat recursul, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins acțiunea, reținând că în cauză reclamanții nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite conform art.3 din Legea nr.10/2001.
Singurul aspect verificat de către instanța de fond a fost calitatea procesuală a reclamanților care nu au fost considerați persoane îndreptățite, întrucât nu s-a făcut dovada că P. V. este moștenitorul autorilor proprietari P. M. și P. P..
Verificând probele existente în dosar, Curtea constată că reclamanții recurenți au calitatea de persoane îndreptățite conform art.3 din Legea nr.10/2001.
Astfel, se constată că imobilul în litigiu a fost proprietatea fraților P. M. și P. P., în prezent decedați.
De pe urma acestora a rămas ca succesor fiul lui P. P., numitul P. V. (care a fost înfiat de P. M., fără a se preciza însă dacă a fost o înfiere cu efecte depline sau restrânse). Dovada filiației dintre P. P. și P. V. s-a făcut la instanța de fond prin depunerea certificatului de naștere al acestuia din urmă, din care rezultă că P. V. s-a născut la 4.05.1928, fiind fiul lui P. P. și al E. (fila 8 dosar fond). P. V. s-a căsătorit cu P. F. și a avut doi fii, P. E. B. și P. A., certificatele de naștere ale acestora fiind depuse la fila 7 dosar fond. P. A. s-a căsătorit cu P. M. și a avut un copil, P. V. A..
P. V. a decedat la data de 15.08.1984, conform certificatului de deces aflat la fila 9 dosar fond. Potrivit certificatului de moștenitor nr.1685/1984 autentificat de notariatul de Stat J. D., de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori: soția supraviețuitoare, P. F., și cei doi fii, P. E. B. și P. A. (fila 95 dosar fond).
P. F. a decedat la 11.09.2010 și a fost moștenită, potrivit certificatului de moștenitor nr.141/22.12.2010 al B.N.P. R. B., de P. E. B. și de P. V. A..
P. A. a decedat la data de 12.03.2010 și a lăsat ca moștenitori, potrivit certificatului de moștenitor nr.21/21.02.2011 al B.N.P. R. B., pe numiții P. M. și P. V. A..
Potrivit dispozițiilor art.23.3. din H.G. nr.250/2007 privind Normele de aplicare ale Legii nr.10/2001 prin acte doveditoare se înțelege: orice acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, respectiv: certificat de moștenitor, certificat de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă filiația sau rudenia cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Aceste dispoziții cuprinse într-o lege specială, de strictă aplicabilitate, sunt derogatorii de la dreptul comun potrivit cu care, dovada calității de moștenitor se face numai cu certificatul de moștenitor.
Ca atare, făcându-se dovada filiației dintre autorul P. V. și tatăl său, autorul proprietar, P. P., precum și dovada calității de moștenitori ai reclamanților recurenți față de P. V., recurenții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite conform art.3 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, Curtea va admite recursul și, potrivit dispozițiilor art.312 alin.5 C.proc.civ. va casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care va analiza restul condițiilor cerute de Legea nr.10/2001, pentru admiterea notificării nr.26/N/15.06.2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți P. E. B., P. M. și P. V. A., împotriva sentinței civile nr.1012 din 09.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A. D. T. I. A. H.
P.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/23.07.2013
----------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – C.A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1203/2013. Curtea... | Anulare act. Decizia nr. 237/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
