Acţiune în constatare. Decizia nr. 2280/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2280/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2012 în dosarul nr. 2280/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2280R
Ședința publică de la data de 07.12.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L. - M.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat domnul procuror V. D. C..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr. 1133/23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având ca obiect „despăgubiri – Legea nr.221/2009”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, în cauză s-a solicitat de către recurenta-reclamantă, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a arătat că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat, având în vedere că s-a solicitat de către recurenta - reclamantă, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2010, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr._ reclamanta P. M. (fosta B.-L.) a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate caracterului politic al condamnării suferite de autorului său dr. L. C., condamnare survenita prin pronunțarea sentinței penale nr. 1877 din 28.11.1958 de Tribunalul Popular Raion B. în dosarul penal nr. 5172/958; obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata contravalorii în lei a 400.000 euro, la cursul de schimb valutar la momentul efectuării plații, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de pe urma defunctului său tată dr. L. C., ca urmare a condamnării politice a acestuia, precum și a masurilor administrative cu caracter politic, dispuse în baza sentinței penale nr. 856/22.11.1949 pronunțata de Tribunalul M. B., respectiv sentinței penale nr. 1877/28.11.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Raion B..
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a autorului său dr. L. C., decedat la data de 24.03.1989. Acesta, urmare regimului comunist proaspăt instaurat după terminarea celui de-al doilea război mondial și datorita etichetării de „mic burghez" prin prisma studiilor definitivate (in data de 19 iulie 1933 fiindu-i conferit titlul de doctor în medicina și chirurgie, specialitatea medicina dentara) a suferit doua condamnări politice astfel:
1. Prin pronunțarea sentinței penale 856 din 22.11.1949 de către Tribunalul M. B., a fost condamnat la doi ani închisoare corecționala, 4.000 lei amenda și 5.000 lei cheltuieli de judecata pentru faptele prevăzute și pedepsite de art. 209 pct. IV CP, art. 157 CP și art. 304, 463 și 292 CJM, reținându-se în esența ca ar fi avut legături cu gruparea legionara înarmata, condusa de dr. Șercaianu C., grupare ce ar fi acționat în munții Buzăului.
2. Ulterior, în anul 1958 a suferit o noua condamnare politica, prin sentința penala nr. 1877 din 28.11.1958, pronunțata de Tribunalul Popular Raion B., în dosar nr. 5172/958, în baza art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/947, fiind condamnat la 8 ani închisoare corecționala, cu confiscarea totală a averii mobile și imobile, cu interdicție corecționala de a nu mai ocupa funcții publice 6 ani de zile, pentru deținere ilegală de monede din aur.
Deși tatăl său s-a făcut „vinovat" pentru apartenența la categoria socio-profesionala de „intelectual" și „mic-burghez", prin aceste condamnări politice suferite i s-a instituit stigmatul de „infractor condamnat penal", astfel încât reintegrarea acestuia în societatea comunista a fost dureroasa și nu lipsita de neajunsuri.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr. 1133/23.05.2012 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins cererea de constatare a caracterului politic al condamnării dispuse prin sentința penală nr. 1877/28.11.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Raion B., ca neîntemeiată și a respins în rest, acțiunea formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat, cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită a se constata caracterul politic al condamnării aplicată autorului său prin sentința penală nr. 1877/28.11.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Raion B., că autorul reclamantei, L. C., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare corecțională conform art. 5 și 14 din legea nr. 284/1947, fiind dispusă totodată și confiscarea totală a averii mobile și imobile, precum și interdicția de a ocupa funcții publice timp de 6 ani.
S-a reținut că la percheziția domiciliară ce i s-a făcut s-au găsit 44 de monezi de aur, pe care le deținea ilegal, acestea fiind găsite ascunse și îngropate. S-a mai reținut că a mai cumpărat și a prelucrat monezile din aur precum și aur dentar de la mai multe persoane, enumerate în considerentele hotărârii de condamnare.
În drept, tribunalul a reținut dispozițiile art. 4 alin. 1 și ale art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora, constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, stabilește că sunt considerate infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Așa fiind, tribunalul a constatat că infracțiunea reținută în sarcina autorului reclamantei și pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii corecționale de 8 ani, prin sentința penală nr. 1877/28.11.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Raion B., nu se circumscrie ipotezei textului legal evocat, întrucât din modalitatea de săvârșire nu se rezultă că scopul comiterii acestei infracțiuni corespunde celor enumerate de textul legal evocat.
În acest sens, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținut caracterul politic al acestei condamnări, în raport de criteriile oferite de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, întrucât nicio probă administrată în cauză nu susține o astfel de concluzie.
Împrejurarea că prin decizia civilă nr. 471R/03.09.2004 pronunțată de Tribunalul București, s-a considerat că preluarea monezilor a fost abuzivă, nu echivalează de plano cu aprecierea caracterului politic al unei asemenea condamnări, după cum nici faptul că prin decizia nr. 4150/3.10.2001 Înalta Curte a dispus achitarea inculpatului L. Contantin și a înlăturat pedeapsa complimentară a confiscării monezilor, aceste circumstanțe nefiind de natură a conduce la concluzia că acea condamnare a fost de natură politică.
În ceea ce privește cea de a doua condamnare suferită de autorul reclamantei, tribunalul a observat că ea are de drept caracter politic.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a daunelor morale pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a condamnării cu caracter politic, tribunalul a avut în vedere Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010, precum și decizia nr. 12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789/07.11.2011, obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, prin care s-a statuat că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. M..
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotararea recurată este netemeinica si nelegala pe primul capat de cerere, fiind dispusa cu aplicarea gresita a legii, respectiv a Legii nr. 221/2009 si a OUG nr. 214/1999.
Astfel, instanta de fond a apreciat ca infractiunea retinuta in sarcina autorului reclamantei si pentru care a fost condamnat la pedeapsa inchisorii corectionale de 8 ani, prin sentinta penala nr.1877/28.11.1958 pronuntata de Tribunalul Popular Raion Buzau, nu se circumscrie ipotezei textului legal evocat, intrucat din modalitatea de savarsire nu rezulta ca scopul comiterii acestei infractiuni corespunde celor enumerate de textul legal evocat.
Reclamanta consideră ca opinia imbratisata de catre instanta de fond este total nefondata si in contradictie, atat cu normele interne, aplicabile in materie, cat si fata de dispozitiile si principiile universale reglementate de catre Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
Astfel, textul de lege invocat de catre Tribunalul Bucuresti, respectiv art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/1999 se circumscrie intru-totul spetei deduse judecatii, de vreme ce, lit.d) din actul normativ invocat prevede in mod expres faptul ca este considerata infractiune savarsita din motive politice infractiunea ce a avut drept scop respectarea drepturilor si libertatilor fumdamentale ale omului, cunoasterea si respectarea drepturilor civile politice economice sociale si culturale.
Respectarea dreptului de proprietate ca drept fundamental a fost consacrata atat de dispozitiile Constitutiei Republicii Populare Romane (art.12) cat, mai ales, de dispozitiile art.1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ce stipuleaza in mod expres faptul ca :"Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauză de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege ... ".
In aceste conditii, este evident faptul ca autorul reclamantei a fost privat, in mod abuziv, de unul dintre drepturile sale fundamentale, respectiv dreptul de proprietate, decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.4150/03.10.2001 venind sa indrepte, in parte, nedreptatea savarsita de catre regimul social anterior decembrie 1989.
Pe cale de consecinta, reclamanta solicită admiterea recursului și modificarea, in parte, a sentintei recurate, in sensul admiterii capatului de cerere privind constatarea caracterului politic a condamnarii suferite de catre autorul reclamantei prin pronuntarea sentintei penale nr.1877 din 28.11.1958 de Tribunalul Popular Raion Buzau in dosarul penal nr.5172/958.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul declarat de reclamantă nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prioritar, Curtea constată că reclamanta nu a investit instanța de recurs decât cu o devoluțiune parțială, respectiv numai cu privire la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite de autorului său L. C., prin pronunțarea sentinței penale nr. 1877/28.11.1958 de Tribunalul Popular Raion B. în dosarul penal nr. 5172/958,
Din examinarea motivelor de recurs, instanța constată că reclamantul nu a formulat critici în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond asupra capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit de tatăl său ca urmare a condamnării dispuse prin sentința penală nr. 1877/28.11.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Raion B., precum și ca urmare a masurilor administrative cu caracter politic dispuse prin sentința penală nr. 856/22.11.1949 pronunțata de Tribunalul M. B., motiv pentru care Curtea constată că soluția pronunțată de Tribunalul pe cel de-al doilea capăt de cerere a intrat sub puterea lucrului judecat prin nerecurare.
Prin sentința penală nr. 1877/28.11.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Raion B., autorul reclamantei, L. C., a fost condamnat, în temeiul dispozițiilor art. 5 și 14 din Legea nr. 284/1947 modificat prin Decretul nr. 209/1950, la pedeapsa de 8 ani închisoare corecțională, cu confiscarea totală a averii mobile și imobile, precum și interdicția de a ocupa funcții publice timp de 6 ani.
Instanța care a pronunțat această sentință a reținut că la percheziția domiciliară s-au găsit 44 de monezi de aur, despre care s-a spus că tatăl reclamantei le deținea ilegal.
Prin decizia penală nr. 4150/03.10.2001 Curtea Supremă de Justiție, Secția Penală, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general, și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) din Codul de procedură penală l-a achitat pe autorul recurentei-reclamante, L. C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 și 14 din Legea nr. 284/1947 modificat prin Decretul nr. 209/1950, de asemenea fiind înlăturată pedeapsa complementară a confiscării totale a averii, precum și măsura de siguranță a confiscării speciale a monedelor din aur.
Un prim argument adus în susținerea recursului constă în faptul că prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat autorul reclamantei prin sentința penală nr. 1877/28.11.1958, acesta a urmărit scopul menționat la art. 2 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 214/1999, respectiv acela de a pretinde respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, în concret recunoașterea dreptului de proprietate ca drept fundamental.
Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că nu poate fi reținut caracterul politic al acestei condamnări, în raport de criteriile oferite de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, întrucât – din examinarea considerentelor deciziilor penale enunțate mai sus – reiese că actul normativ în baza căruia s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 1877/1958 l-a reprezentat Legea nr. 284/1947, cu modificările aduse prin Decretul nr. 209/1950.
Or, prin art. 2 din Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine (abrogată prin Decretul nr. 210/1960) s-a instituit obligația de a se ceda:
„a) Aurul sub orice formă, precum și medaliile jubiliare emise în baza Decretului-lege nr. 656 din 1944, cu următoarele excepțiuni: aurul sub formele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 638 din 1946; salbele confecționate din ducați mari și mici austriaci (galbeni mari și mici); mahmudelele și icușarii, precum și colecțiile numismatice ce se vor recunoaște ca atare de Banca Națională a României, înlăuntrul termenului de cedare fixat de prezenta lege. Aceste excepțiuni sunt limitative. Bijuteriile confecționate din monezi de aur bătute după anul 1800 nu sunt exceptate;
b) Valutele efective:
Prin valute efective se înțeleg monetele de metal sau de hârtie, precum și biletele de bancă de orice fel, bătute sau emise în străinătate;
c) Cecurile și ordinele de plată exprimate în monetă străină;
d) Disponibilul în conturi și creanțele în valută străină în țară și străinătate”.
Potrivit art. 5 din același act normativ:
„Persoanele, stabilite în țară care vor dobândi cu orice titlu, gratuit sau oneros, una din valorile specificate la art. 2, pe altă cale decât pe baza unei autorizațiuni după . prezentei legi sunt obligate a le ceda Băncii Naționale a României, personal sau prin intermediul unei bănci autorizate, în termen de 15 zile de la dobândirea lor”.
Potrivit art. 14 din același act normativ:
„Cine încalcă dispozițiunile prezentei legi se pedepsește cu confiscarea valorilor necedate sau nedeclarate, cu închisoare de la 5 - 25 ani și cu amendă egală cu încincitul valorilor confiscate, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante.
Dacă valorile necedate sau nedeclarate nu pot fi confiscate, indiferent din ce cauză, infractorii vor fi condamnați să plătească în folosul Statului o sumă egală cu de cinci ori echivalentul în lei a obiectului infracțiunii; această sumă se dublează în caz de necedarea aurului sau valutelor efective prevăzute în comunicatul Băncii Naționale a României”.
Curtea constată că în mod corect a reținut tribunalul că măsura încriminată nu are caracter politic, întrucât din modalitatea de săvârșire nu rezultă că scopul comiterii acestei infracțiuni ar fi constat în împotrivirea autorului reclamantei față de regimul comunist instaurat în România începând cu martie 1945, iar față de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, se mai constată că hotărârea de condamnare nu a fost luată de o instanță militară și nu a avut la bază rațiuni politice, ci rațiuni economice, concluzie care este susținută și de textul actului normativ care a stat la baza condamnării autorului reclamantului, care prevede la art. 14 alin. 3 că „Infracțiunile la prezenta lege se constată și se judecă conform prevederilor Legii pentru comerțul de devize din 1 octombrie 1932, cu modificările ulterioare”.
În al doilea rând, prin recursul formulat, recurenta-reclamantă invocă faptul că s-a produs în cauză o încălcare a unui drept fundamental proteguit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Curtea nu va reține nici această critică.
Într-adevăr, prin pronunțarea deciziei penale nr. 4150/03.10.2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția Penală, prin care a fost înlăturată măsura de siguranță a confiscării speciale a celor 44 de monede din aur – hotărâre care a fost pronunțată după data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1994 prin care a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – în patrimoniul lui L. C. și al reclamantei (prin retransmitere succesorală) a luat naștere un drept la compensare în sensul jurisprudenței CEDO (cauza M. A. și alții c. României, cererile nr._/05 și nr. 3380/06, hotărârea din 12.10.2010), drept care pretinde protecția oferită de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.
Însă, Curtea constată că această ingerință în dreptul de proprietate al autorului reclamantei a fost reparată integral prin pronunțarea sentinței civile nr. 3156/06.05.2004 a Judecătoriei sector 6 București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 471R/03.09.2004 a Tribunalului București, prin care instanțele au acordat reclamantei P. M. suma de_ Rol reprezentând echivalentul c/val. aurului fin conținut de cele 44 de monede confiscate de la autorul acesteia în baza sentinței penale nr. 1877/1958.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr. 1133/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. S. C. D. Z. L. M. I.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. T.I./2 ex./13.12.2012
Jud. fond – E. P. J.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 429/2012. Curtea de... | Validare poprire. Decizia nr. 2276/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
