Expropriere. Decizia nr. 216/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2012 în dosarul nr. 216/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 216 A
Ședința publică din 15.05.2012
Curtea constituită din:
Președinte - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
- XX -
M. P. - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procurorul V. D. C..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței civile nr. 1935 din 17.12.2010, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. E..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru expropriere.
La apelul nominal se prezintă, la prima strigare a cauzei, avocatul G. F., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante C. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2011, eliberate de Baroul București și lipsește reprezentantul apelantului pârât.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, și că, la data de 11.05.2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, răspunsul experților la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și două copii ale acestuia, dintre care una a fost comunicată avocatului intimatei reclamante.
Avocatul intimatei arată că are unele nelămuriri cu privire la procentele de corecție aplicate, în sensul că, printr-un simplu calcul se poate observa că reducerea ar trebui să fie mai mică, ajungându-se la circa 10 euro/m.p. Experții nu fac recalcularea, ci arată modul de calcul.
În aceste condiții, apreciază că nu s-a răspuns concret la obiecțiuni pentru ca instanța să fie în cunoștință de cauză, iar părțile pe deplin lămurite.
Reprezentantul Ministerului P. apreciază că experții și-au precizat punctul de vedere cu privire la obiecțiuni, dar, dacă instanța consideră necesar, le mai poate solicita acestora lămuriri suplimentare.
Subliniază că nu se opune la solicitarea unor lămuriri suplimentare experților, însă nu vede ce ar mai putea aceștia să precizeze.
La acest moment se prezintă și avocatul Prosac F., în calitate de reprezentant al apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2011, eliberate de Baroul București și solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de răspunsul la obiecțiuni.
Curtea îi comunică apărătorului apelantului copia lucrării depuse la dosar de către experți și lasă cauza la o nouă strigare, pentru a-i da acestuia posibilitatea să ia cunoștință de respectivul act.
La reluarea pricinii, avocatul apelantului arată că, în opinia sa, experții au răspuns la obiecțiuni, așa încât nu se impune a li se solicita alte lămuriri.
După consultarea în oglindă a răspunsului experților la obiecțiuni, a cererii avocatului intimatei, și a raportului de expertiză întocmit în cauză, Curtea apreciază că răspunsul la obiecțiuni este lămuritor, în sensul că se indică segmentul de procent de corecție, dar, pe fiecare contract luat ca element de comparație este individualizată corecția aplicată.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul apelantului pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. solicită admiterea apelului și să se constate că sentința apelată este netemeinică și nelegală. Solicită schimbarea în tot a acesteia și respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiate.
Susține că, în cauză, se impune omologarea raportului de expertiză, efectuat cu respectarea prevederilor Legii nr. 33/1994, respectiv prin raportare la prețuri reale de tranzacționare.
Este adevărat că experții au stabilit un preț pe metru pătrat mai mare decât cel oferit de stat în procedura exproprierii, dar instanța va aprecia și va putea cenzura suma acordată, în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Solicită amânarea pronunțării pentru a formula note scrise.
La interpelarea instanței, precizează că solicită omologarea raportului de expertiză, dar, pe fond, respingerea acțiunii.
Avocatul intimatei reclamante C. E. solicită respingerea apelului, arătând că, în principal, la instanța de fond, pârâta a ridicat problema nelegalității expertizei, deși lucrarea fusese întocmită cu respectarea prevederilor legale, în sensul că s-a ținut seama de prețul pieței.
În apel, s-a reluat expertiza și a fost întocmită folosindu-se aceeași metodă, aceea a comparării cu diferite contracte, în raport cu care prețul solicitat de reclamantă este mediu.
Expertiza a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a stabilit un preț de circa 10 euro/mp, mai mare față de cel solicitat de reclamantă, de 7,3 euro/mp.
Reprezentantul Ministerului P. solicită admiterea în parte a apelului, raportul de expertiză efectuat în apel fiind cel care respectă art. 26 din Legea nr. 33/1994. instanța are puterea să cenzureze și să stabilească valoarea terenului în funcție de concluziile experților.
Consideră că prețul de 7,3 euro/mp se apropie de valoarea reală a terenului.
Curtea reține cauze spre soluționare, urmând să aprecieze asupra cererii apărătorului apelantului, privind amânarea pronunțării pentru depunerea de note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, la data de 16.09.2009, sub nr._, reclamanta C. E., a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din terenul situat in com. Moara Vlasiei, ., tarlaua 114, . 5 (nu lot 2 cum se menționează în hotărâre), în suprafață totală de 474 mp, cu nr. cadastral 2456/1 și terenul situat in com. Moara Vlasiei, ., tarlaua 114, . 5, in suprafața de 89 mp, cu nr. cadastral 2456/3, pentru care au fost emise hotărârile 507 si respectiv 508, ambele din data de 05.06.2009, și obligarea paratei la plata cuantumului despăgubirilor stabilit de instanță.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 04.06.2009, Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004, a întocmit procese-verbale de stabilire a despăgubirilor pentru suprafețele mai sus menționate, fixându-se suma de 7.705,18 lei pentru suprafața de 474 mp și 1.446,85 lei, pentru suprafața de 89 mp. Ambele suprafețe ce fac parte din aceiași . o suprafață totală de 1275mp, astfel cum este precizată in titlul de proprietate nr.8510/10.06.1994 și în Certificatul de moștenitor nr.368/11.10.2004, eliberat de B.N.P.Asociați G. D. și G. G..
Reclamanta a susținut că terenul expropriat este intravilan iar nivelul de despăgubire este mic, circca 3.82 Euro/mp, comparativ cu preturile de piață practicate în zonă, motiv pentru care nu a fost de acord cu despăgubirile oferite de expropriator. Aceasta a învederat instanței că este prejudiciată și cu privire la restul suprafeței de aproximativ 700 mp, care rămâne în proprietatea sa, dar la care, din pricina modului de poziționare, nu va mai avea acces.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 din Codul de procedura civila, art.9 din Legea nr.198/2004 și art.21-27 din Legea nr.33/1994.
Pârâtul S. R., reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, potrivit O.G. nr.16/1999 aprobată prin Legea nr. 1/2002, în Programul prioritar de construcție a autostrăzilor din România a fost inclusă și Autostrada București -Ploiești. Execuția procedurilor prealabile construcției propriu-zise revine Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA; exproprierea terenurilor situate pe teritoriul administrativ al comunei Moara Vlasiei, județul I., tarlaua 114, . 5, jud.I. în suprafață de 474 mp, identificat prin numărul cadastral 2456/1 și tarlaua 114, . 5 identificat prin nr.cadastral 2456/3, la care face referire reclamanta, este necesară pentru construcția tronsonului de autostradă București - Ploiești.
În baza Legii nr.198/2004 - privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale și a Hotărârii Guvernului nr.941/2004 - privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, terenurile au fost incluse în Hotărârea nr.1546/14.11.2006 modificată și completată prin Hotărârea nr. 812/25.07.2007 și Hotărârea nr.425/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.329 din 25.04.2008 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București - B., tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Stefanestii de Jos, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghita, Drăgănești, Râfov, D., Berceni, Bărcănești și Ploiești."
Pentru suprafața de 474 mp a fost stabilită o despăgubire de 7.705,68 lei, prin Hotărârea nr.507/05.06.2009 iar pentru suprafața de 89 mp a fost stabilită o despăgubire de 1.446,85 lei,prin Hotărârea nr.508/05.06.2009, rezultând o despăgubire în cuantum de 16,25 iei(RON)/mp, adică 4,60 Euro/mp.
A susținut pârâtul că, la stabilirea acestor despăgubiri, s-a ținut seama de toate criteriile impuse de lege și anume: valoarea reală a imobilului, prejudiciul cauzat proprietarului și prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de aceeași categorie de folosință aflate în aceeași unitate administrativ-teritorială.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: Hotărârea de stabilire a despăgubirilor 507/05.06.2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004, jud. I., Consiliul Local Moara Vlăsiei; procesul verbal emis pentru punerea în aplicare a hotărârii sus menționate; titlul de proprietate de pe urma lui C. S. pentru terenul situat în Căciulați, . de moștenitor de pe urma lui C. S. și actul de partaj din care rezultă suprafața primită în proprietate de către reclamantă; adeverință din care rezultă că terenul de 1.275 mp este arabil intravilan și a fost supus exproprierii parțiale.
În temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea 198/2004, coroborate cu dispozițiile art. 21 – 27 din Legea 33/1994, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către o comisie compusă din 3 experți în vederea stabilirii despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr.1935/17.12.2010, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea de chemare în judecată și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de_ euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de despăgubiri pentru terenurile de 474 și respectiv 89 m.p. situate în comuna Moara Vlăsiei, ., . 114, având numere cadastrale 2456/4 și 2456/3; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art.10 din Legea nr.198/2004 întrucât între despăgubirile calculate de comisie și cele stabilite prin raportul de expertiză efectuat la judecata în primă instanță există deosebiri substanțiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod de procedură civilă coroborat cu art.40 din Legea nr.33/1994, apelantul-pârât S. R., reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, întemeiate în drept pe dispozițiile art.287-298 Cod de procedură civilă, apelantul-pârât a arătat că terenul agricol situat pe teritoriul administrativ al comunei Moara Vlăsiei, județul I., tarlaua 114, ., în suprafață totală de 1275 mp, identificat prin numărul cadastral 2456, proprietatea intimatei reclamante este afectat de construcția tronsonului de autostradă București - Ploiești. Conform proiectului autostrăzii din suprafața totală de 1275 mp sunt necesare a fi expropriate suprafețele de 474 mp și de 89 mp.
În baza Legii nr.198/2004 - privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale (modificată și completată) a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.507/05.06.2009, prin care S. R. a oferit pentru exproprierea suprafeței de 474 mp identificată cu număr cadastral provizoriu 2456/1, suma de 7705,68 lei și Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 508/05.06.2009, prin care S. R. a oferit pentru exproprierea suprafeței de 89 mp identificată cu număr cadastral provizoriu 2456/3, suma de 1446,85 lei.
Intimata-reclamantă a contestat aceste sume și a solicitat stabilirea despăgubirilor de către instanța de judecată prin aplicarea dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
După efectuarea raportului de expertiză dispus la judecata în primă instanță, prin sentința civilă nr.1935/17.12.2010, Tribunalul București a admis cererea de chemare în judecată și l-a obligat pe pârât la plata sumei de_ euro, respectiv, echivalentul în lei, la data plății
Apelantul-reclamant a susținut că prin propunerea de către experți și însușirea de către instanță a valorii terenului expropriat de 563 mp la suma de 32.091 Euro, s-au încălcat dispozițiile art.26 alin 2 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, în sensul că la stabilirea despăgubirilor atât experții, cât și instanța nu s-au raportat la prețurile obișnuite de tranzacționare ale altor imobile de același fel cu cel supus exproprierii; potrivit dispozițiilor art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994 ,"la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, la data întocmirii raportului de expertiză, imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerație și dovezile prezentate de aceștia."
Astfel cum rezultă din conținutul raportului de expertiză, (paginile 5 și 6), valoarea terenului expropriat pe care au stabilit-o experții, are la bază metoda unei comparații directe cu oferte de vânzare ale terenurilor fără a se preciza sursele și nici dacă ofertele se referă la terenuri similare celui expropriat; comparația nu are la bază niciun preț consemnat în vreun contract autentic de vânzare cumpărare, adică vreun preț efectiv de tranzacționare al vreunui teren similar cu cel expropriat.
S-a arătat că au fost încălcate dispozițiile legale în materie, în sensul că experții nu au prezentat niciun preț real de tranzacționare ale terenurilor similare (cele declarate în fața notarului public), ci au avut în vedere doar ofertele de vânzare. În acest sens este și opinia instanței supreme, care, a stabilit că sintagma "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" utilizată de legiuitor în articolul 26 din Legea nr.33/1994are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare; ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate nu intră în această categorie (decizia nr.865/12.02.2010pronunțată în dosarul nr._ și decizia nr._.11.2008pronunțată în dosarul nr._/2006, decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală).
Conform adresei nr.5417/05.10.2010, emisă de Primăria Comunei Moara VIăsiei, rezultă că, la data efectuării raportului de expertiză, experții aveau posibilitatea, dacă depuneau minime diligențe, să aibă în vedere și prețuri efective de tranzacționare ale terenurilor similare cu cel expropriat, astfel cum prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a mai arătat prin cererea de apel că prima instanță a făcut doar o comparație a prețului rezultat din raportul de expertiză cu valoarea despăgubirii oferite de stat, expunerea temeiurilor de drept care au justificat soluția adoptată.
A concluzionat apelantul-pârât că, pentru soluționarea cauzei, nu valoarea în sine (mai mare ori mai mică) a despăgubirii este relevantă, ci respectarea criteriilor legale de stabilire a acesteia, astfel ca despăgubirea acordată să fie echivalentă cu suma pe care ar fi obținut-o expropriatul dacă ar fi vândut el însuși pe piața liberă suprafața de teren supusă exproprierii.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În faza procesuală a apelului s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară.
În cadrul probei cu înscrisuri, apelantul-pârât a depus la dosar adresa nr.5417/05.10.2010 emisă de Primăria comunei Moara Vlăsiei privitoare la situația contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 2008-2010 și înregistrate la Primăria comunei Moara Vlăsiei și contracte de vânzare-cumpărare autentificate în anul 2007 având ca obiect terenuri situate pe teritoriul comunei Moara Vlăsiei; raportul de expertiză judiciară a avut ca obiective determinarea cuantumului despăgubirilor potrivit dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că apelul este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Din raportul de expertiză întocmit de experții judiciari V. M.-V., Pontelli Giovani-V. și G. I., Curtea a reținut că terenul ce face obiectul exproprierii face parte dintr-o suprafață de 1275 mp ce are o lățime la D.J. nr.191 de 4,40 mp.
Ca efect al exproprierii, intimatei-reclamante îi rămân în proprietate 712 mp conform actelor de proprietate, dar 711 mp, conform măsurătorilor, teren care, potrivit adresei nr.842/27.o2.2012 eliberate de Primăria comunei Moara Vlăsiei, este încadrat în categoria de folosință arabil intravilan.
Având în vedere că potrivit art. 30 pct.2 din Regulamentul general de urbanism aprobat prin H.G.nr.525/1996, frontul minim la stradă pentru clădiri înșiruite este de 8 ml, iar pentru clădiri izolate sau cuplate este de 12 ml, experții desemnați în cauză au concluzionat că terenul în litigiu nu putea fi utilizat pentru construcții de locuințe; ținând seama că suprafața de 711 mp, rămasă în proprietatea intimatei-reclamante nu are drum de acces exterior, acesta nu poate fi utilizat pentru agricultură industrială.
Pornind de la aceste elemente, s-a procedat la calculul despăgubirilor cuvenite intimatei-reclamante prin metoda comparației directe a vânzărilor de piață. La întocmirea raportului de expertiză au fost avute în vedere contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar și situația vânzărilor furnizată de Primăria comunei Moara Vlăsiei. Aceste înscrisuri oferă informații despre prețurile reale de tranzacționare a unor terenuri situate în aceeași unitate administrativ-teritorială dar, care au fost încheiate în perioada 2007-2010, deoarece la data întocmirii raportului de expertiză, pe piața imobiliară în zona localității rurale Moara Vlăsiei, oferta era deosebit de mare în raport cu cererea, piața fiind practic blocată, cu tranzacții minime, lipsită de lichidități și cu risc de depreciere în continuare.
De asemenea, s-au avut în vedere și elementele care particularizează suprafețele expropriate de terenurile care au fost efectiv tranzacționate, utilizate ca elemente de comparație, respectiv categoria de folosință, suprafața, utilități, căi de acces etc., fiind aplicați coeficienți de corecție.
Pe baza acestor elemente, Curtea și-a înșușit valoarea de 19.000 lei ca despăgubire pentru terenurile situate pe teritoriul administrativ al comunei Moara Vlasiei, ., tarlaua 114, . 5, jud.I. în suprafață de 474 mp, identificat prin numărul cadastral 2456/1 și tarlaua 114, . 5, jud.I. în suprafață de 89 mp identificat prin nr.cadastral 2456/3, apreciind că reprezintă valoarea reală a terenului expropriat, în sensul art. 26 din Legea nr.33/1994.
Astfel, în lipsa unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 sau 2012, s-a procedat la compararea unor prețuri din contracte încheiate în 2008, 2009 și 2010. Toate contractele utilizate ca elemente de comparație au avut ca obiect terenuri intravilane construibile dar lipsite de utilități sau cu utilități constând în acces la energie electrică. Terenul în litigiu, așa cum am precizat a avut înainte de expropriere și are și în prezent destinație de teren arabil intravilan, fără posibilitate de a fi transformat în teren construibil intravilan și fără posibilitate de a fi lucrat industrial, ceea ce se cuantifică într-un prejudiciu adus proprietarului pentru suprafața neexpropriată, prejudiciu care a fost calculat prin raportul de expertiză la 2420 lei, reprezentând o diminuare de 10% a prețului de 7,8 EURO/mp pentru suprafața de 711 mp.
Curtea reține, de asemenea, că lipsa accesului la terenul rămas în proprietatea intimatei-reclamante nu este unul total ci este limitat în sensul că nu pot fi utilizate utilaje pentru agricultură industrială; prin expropriere, terenul în suprafață de 711 mp nu dobândește niciun spor de valoare.
Au fost înlăturate obiecțiunile părților, Curtea reținând că, prin raportare la elementele de comparație care au putut fi utilizate pentru calculul despăgubirii, valorile determinate de experți, de 1900 lei și 2420 lei corespund exigențelor art. 26 din Legea nr.33/1994, întrucât în raport de fiecare contract de vânzare-cumpărare analizat, s-au aplicat corecții în funcție de condițiile de vânzare, localizare, acces-deschidere, destinație-utilizare, utilități și suprafață.
Pentru considerentele expuse, constatând că despăgubirile stabilite de prima instanță au fost determinate prin raportare la ofertele de terenuri iar nu la prețuri de tranzacționare, în condițiile în care piața imobiliară înregistrează un regres din lipsa cererii și a lichidităților, ceea ce face greu de apreciat în ce măsură prețurile din ofertele de vânzare pot fi în mod real obținute, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296, 297 alin.2 teza a 2-a din codul de procedură civilă coroborate cu art. 26 și 27 din Legea nr.33/1994, urmează să admită apelul și să schimbe, în parte sentința, în sensul că îl va obliga pe pârât la 19.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru suprafețele de 474 și 89 mp ce au fost expropriate, și 2420 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat intimatei-reclamante în ceea ce privește restul suprafeței de 711 mp de teren, rămas în proprietate sa; va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât S. R. reprezentat prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, ..31, ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.1935/12.12.2010, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. E., domiciliată în comuna Moara Vlăsiei, ..
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că obligă pe pârât să plătească reclamantei 19.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenurile expropriate, în suprafață de 474 m.p. și 89 m.p. din comuna Moara Vlăsiei, . și 2420 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei, corespunzător suprafeței de teren rămasă neexpropriată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. D. S. G. P.
GREFIER
E. C.
Red.S.G.P.
Tehnored.B.I./S.G.P.
5 ex/17.07.2012
-----------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – C.Segărcianu
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2627/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1090/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
