Pretenţii. Decizia nr. 2279/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2279/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2012 în dosarul nr. 2279/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2279R
Ședința publică de la data de 07.12.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L. - M.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat domnul procuror V. D. C..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1408/28.06.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. G. A., cauza având ca obiect „despăgubiri Legea 221/2009”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant T. G. A. – reprezentat de avocat I. F. V. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, lipsind recurentul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, la data de 05.12.2012, la registratura secției s-au înregistrat concluziile scrise formulate de intimatul – reclamant T. G. A., în 2(două) exemplare.
Reprezentantul intimatului-reclamant arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, de asemenea, a învederat că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, având în vedere că s-a solicitat de către recurentul – pârât, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Intimatul – reclamant T. G. A. prin avocat solicită respingerea recursului declarat de recurentul – pârât ca nefondat, pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosar.
În combaterea recursului, arată că instanța de fond în mod corect a constatat caracterul politic al condamnării dispuse prin decizia din anul l950, pronunțată de Tribunalul M. București. A mai arătat că autorul său T. Gh.G. a fost pictor și nu militar în perioada 1941-1950.
Criticile aduse de recurentul-pârât hotărârii instanței de fond se referă numai la capătul de cerere referitor la caracterul politic al condamnării lui T. G. și cu privire la cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a fost investită însă și cu petitul al doilea, privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate de autoritățile statului român, reprezentând perioada de arest preventiv începută la 21.03.1950 până la 22.11.1950, data pronunțării condamnării cu caracter politic, astfel cum prevede art. 4 alin.2 din Legea nr.221/2009.
În privința cheltuielilor de judecată, de asemenea solicită a fi respinse, deoarece la termenul din 23.05.2012, reprezentantul Statului R. a solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate de CNSAS, iar la data judecării pe fond a cauzei nu s-a mai prezentat și nici nu a depus întâmpinare sau alte apărări. Prin urmare, recurentul a căzut în pretenții, conform art. 274 C.pr.civ.; cu cheltuieli de judecată în recurs. Depune în ședința publică, chitanța privind onorariul de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București pune concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că se critică numai primul capăt al cererii privind constatarea caracterului politic al condamnării dispuse prin decizia din 1950.
În mod corect instanța de fond constatat caracterul politic având în vedere atât natura dar și motivul pentru care a fost condamnat autorul intimatului.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr._, reclamantul T. (născut T.) G. A., de cetățenie franceză, domiciliat în Franța, născut în România, unicul fiu al lui T. G. (nume rezultat prin transcrierea în limba franceză a numelui românesc T. Gh. G.), a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând următoarele:
- să se constate caracterul politic al condamnării dispusa împotriva tatălui său T. Gh. G. prin Decizia nr. 1075/22.11.1950 dată de Tribunalul M. București - secția a II-a în dosarul penal 1395/1950 (definitiva) condamnat la 15 ani temnița grea - potrivit fostului art. 190 din fostul Cod penal - din care acesta a executat efectiv închisoare temniță grea în perioada 21.03._63, acuzat pe nedrept de trădare de țară prin colaborare cu așa-ziși agenți ai ambasadelor Franței și Marii Britanii din fosta Republică Populară Română;
- să se constate caracterul politic al măsurilor administrative luate de autoritățile Statului R., reprezentând perioada de arest preventiv începută la 21.03.1950 și până la 22.11.1950 - data pronunțării condamnării cu caracter politic mai sus arătată, și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că este unicul descendent al tatălui său T. Gh. G., care a fost arestat în data de 21.03.1950 și ulterior judecat și condamnat politic pentru fapte inexistente, la o pedeapsă de 15 ani temniță grea din care a executat perioada 21.03._50 (ca arest preventiv) și în continuare până la 19.09.1963, când a fost liberat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr.1408/ 28.06.2012 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată, a constatat caracterul politic al condamnării dispusă prin decizia nr. 1075/22.11.1950, pronunțată de Tribunalul M. București – secția a II-a în dosarul nr. 1395/1950 împotriva lui T. Gh. G., a constatat caracterul politic al măsurii arestării preventive al lui T. Gh. G. în perioada 21.03.1950 – 22.11.1950, a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, ca neîntemeiată și a obligat pârâtul la plata sumei de 2200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că tatăl reclamantului, T. Gh. G., a fost condamnat prin decizia nr. 1075/22.11.2005, pronunțată de Tribunalul M. București – secția a II-a în dosarul nr. 1395/1950, pentru crimă de înaltă trădare, infracțiune prevăzută de art. 191 Cod penal, combinat cu art. 190 Cod penal și D.L. nr. 856/1938 la 15 ani muncă silnică. Decizia a devenit definitivă, prin respingerea recursului – decizia nr. 2646/24.07.1951 a Curții Militare de Casație și Justiție.
De asemenea, acesta a fost arestat preventiv în perioada 21.03.1950 – 22.11.1950. Tatăl reclamantului a fost pus în libertate prin grațierea de pedeapsă emisă de Consiliul de Stat, conform Decretului nr. 551/1963, la data de 19.09.1963.
Având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 221/2009, Tribunalul a constatat caracterul politic al condamnării dispusă prin decizia nr. 1075/22.11.1950, pronunțată de Tribunalul M. București – secția a II-a în dosarul nr. 1395/1950 împotriva lui T. Gh. G. și caracterul politic al măsurii arestării preventive al lui T. Gh. G. în perioada 21.03.1950 – 22.11.1950.
În temeiul art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. R..
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că hotararea recurată fost data, in parte, cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv prevazut de dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.
Prin prezentele motive, cu privire la constatarea caracterului politic al condamnarii numitului T. Gh.G., pârâtul intelege să invoce exceptia lipsei de interes referitor la acest capat de cerere avand in vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 221/2009, pe care le redă în integralitate.
În consecință, recurentul-pârât solicită să se constate că mențiunea primei instanțe conform căreia măsura administrativa la care a fost supus tatal reclamantului, constand in condamnarea acestuia prin decizia nr.1075/22.11.1950 pronuntata de Tribunalul M. Bucuresti - Sectia a II a in dosarul nr.1395/1950, are caracter politic, este lipsită de interes, întrucât prin Legea nr. 221/2009 in enumerarea de la art.3 se regaseste masura administrativa la care a fost supus acesta.
Prin urmare, arată recurentul, in mod gresit instanta de fond a constatat caracterul politic al măsurii administrative dispuse cu privire la tatal reclamantului, din moment ce acest capat de cerere este lipsit de interes.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata, recurentul solicită să se observe faptul că dispozițiile art. 274 C.pr.civ. contin reglementari exprese si imperative in ceea ce priveste acordarea cheltuielilor de judecata, in sensul ca acestea se suporta de partea care a cazut in pretentii.
In subsidiar, in masura in care s-ar considera ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.274 alin.1 Cod Procedura Civila, pârâtul critică hotararea instantei de fond sub aspectul cuantumului sumei la care paratul Ministerul Finantelor Publice a fost obligat catre reclamanti, respectiv 2200 lei reprezentand cheltuieli de judecata, motiv pentru care solicită să se facă aplicarea dispozitiilor art.274 alin. 3 C.pr.civ., arătând că instanta de fond in mod nejustificat a dispus obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2200 lei, avand in vedere faptul ca cheltuielile de judecata urmeaza a fi acordate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real efectuate, in limita unui cuantum rezonabil.
Dispozitiile art. 274 alin.3 C.pr.civ. confera instantei prerogativa de a cenzura cuantumul onorariului avocatial prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse cat si cu valoarea pricinii.
Solicită modificarea sentintei civile apelate in sensul diminuarii cheltuielilor de judecata acordate, avand in vedere faptul ca, in opinia sa, cuantumul cheltuielilor de judecata acordate de catre instanta de fond este nejustificat.
Recurentul-pârât învederează ca nu a dat dovada de rea-credinta, neglijenta, nu se face vinovat de declansarea litigiului și prin urmare nu poate fi sanctionat procedural prin obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Neexistand culpa procesuala a Ministerul Finantelor Publice, principiu consacrat de procedura civila, potrivit art. 274 Cod proc.civ. este neintemeiata obligarea si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin urmare, pârâtul solicită respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecata, motivat de lipsa unei conditii esentiale si anume culpa, iar în subsidiar de reducere a cuantumului acestora fata de criteriile enuntate mai sus in aplicarea dispozitiilor legale incidente.
În consecință, pârâtul solicită admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței civile nr. 1408/28.06.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila, in sensul admiterii exceptiei lipsei de interes a capatului de cerere referitor la constatarea caracterului politic al masurii administrative dispuse cu privire la tatal reclamantului si respingerii acestui capat de cerere ca fiind lipsit de interes.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice critică soluția instanței de fond arătând că, condamnarea tatălui reclamantului prin sentința penală nr. 1075/1950 are caracter politic de drept, invocând în acest sens dispozițiile art. 3 din Legea nr.221/2009, motiv pentru care solicită să se constate că nu există interes în soluționarea acestui capăt de cerere.
Prin urmare, din motivarea căii de atac se constată că recurentul-pârât nu contestă faptul că măsura condamnării dispusă față de tatăl intimatului-reclamant prin sentința penală nr. 1075/1950 are caracter politic de drept; și nici caracterul politic al măsurii arestării preventive a acestuia în perioada 21.03._50.
Curtea învederează că interesul, condiție esențială de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic pe care reclamantul îl urmărește prin promovarea cererii de chemare în judecată.
El poate să fie material, când se urmărește obținerea unui folos de ordin patrimonial dar și moral, în situația în care se urmărește obținerea unei satisfacții de ordin nepatrimonial.
Dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. a) al Legii nr. 221/2009 enumeră în mod expres doar dispozițiile legale în temeiul cărora a fost dispusă condamnarea autorului reclamantului, cărora legiuitorul le-a conferit caracter politic, nu și persoanele care au suferit de pe urma acestor condamnări, motiv pentru care, simpla enumerare în textul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 nu este de natură a oferi reclamantului satisfacție de ordin moral.
În aceste condiții, Curtea apreciază că reclamantul justifică în cauză un interes legitim, personal, născut și actual, prin recunoașterea caracterului politic al măsurii dispuse față de tatăl acestuia, decedat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., apreciind culpa procesuală în raport de criteriul legal stabilit de legiuitor prin această normă juridică. Cum aceste dispoziții legale prevăd că este în culpă procesuală acea parte care a „căzut în pretenții”, în mod corect a stabilit tribunalul că pârâtul trebuie să suporte cheltuielile de judecată deoarece a căzut în pretenții prin admiterea cererii de chemare în judecată promovate de reclamant împotriva sa.
Nici critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a redus cuantumul cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. nu este întemeiată, Curtea constatând faptul că tribunalul a apreciat în mod corect complexitatea pricinii, fiind dedusă judecății o acțiune trei capete de cerere; precum și munca îndeplinită de apărătorul reclamantului, care a redactat cererea de chemare în judecată, precum și cererea precizatoare și care l-a reprezentat pe reclamant la termenele de judecată, formulând concluzii verbale și scrise în fața instanței de fond.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite ambele criterii oferite de art. 274 alin. 3 C.pr.civ., astfel că nu se impunea reducerea cheltuielilor de judecată puse în sarcina pârâtului.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a recurentului, care a căzut în pretenții prin respingerea căii de atac formulate, îl va obliga la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs, constând în onorariu de avocat, dovedit cu chitanța . nr._/06.12.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1408/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant T. G. A..
Obligă pe recurentul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1000 Ron către intimatul – reclamant T. G. A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. S. C. D. Z. L. M. I.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. T.I./2 ex.
13.12.2012
Jud. fond – B. Miorița
| ← Validare poprire. Decizia nr. 2276/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 2627/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
