Validare poprire. Decizia nr. 2276/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2276/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2012 în dosarul nr. 2276/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2276R
Ședința publică de la data de 07.12.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L. - M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – creditoare F. R. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 511A/15.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._, precum și a încheierilor de ședință din data de 10.04.2012 și din data de 17.04.2012, pronunțate de aceeași instanță, în contradictoriu cu intimata – debitoare N. C. SERVICE și intimatul – terț popriți I. C. S.R.L., cauza având ca obiect „validare poprire”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta – creditoare F. R. S.R.L. – reprezentată de avocat Peniuc M. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, intimatul – terț poprit I. C. S.R.L. – reprezentat de avocat T. A. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, lipsind intimata – debitoare N. C. Service.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, la data de 16.11.2012, la registratura secției s-a înregistrat dovada în original privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei (chitanța_/24.10.2012) și timbru judiciar de 0,15 lei (fila 14 dosar).
S-a mai învederat instanței că, intimatului-terț poprit nu i-au fost comunicate motivele de recurs, nefiind depuse în exemplare corespunzătoare pentru comunicare tuturor intimaților din prezenta cauză.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Reprezentanta intimatului-terț poprit învederează instanței că a luat cunoștință de conținutul motivelor de recurs de la dosar și nu solicită termen pentru acest motiv și de asemenea, că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Reprezentanta recurentei-creditoare depune la dosar împuternicirea avocațială și având cuvântul arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în prezenta cauză.
Recurenta – creditoare F. R. S.R.L. prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în temeiul art. 312 C.pr.civ., casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului întrucât a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului.
În susținerea motivelor de recurs arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și de asemenea a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin.2 C.pr.civ.
De asemenea, arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
La interpelarea instanței, reprezentanta recurentei – creditoare consideră că se impune rejudecarea apelului pentru suplimentarea probei cu înscrisuri ce emană de la un anumit terț. Acest înscris trebuia administrat în fața instanței de fond pentru a avea posibilitatea exercitării căii de atac.
În fața instanței de apel nu au fost administrate probe cu privire la contractul încheiat.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, a solicitat instanței de apel să încuviințeze administrarea probei cu înscrisuri pentru a face dovada că terțul poprit datora suma de bani debitorului lor la data înființării popririi.
Motivarea deciziei din apel este contradictorie întrucât la termenul din 10.04.2012 a apreciat că probele administrate sunt suficiente și a respins apelul întrucât apelanta creditoare nu a administrat probe.
Prin respingerea cererii de încuviințare a probelor au fost încălcate dispozițiile art. 129 C.pr.civ. privind încălcarea dreptului său la apărare.
De asemenea, consideră că în mod nelegal a fost respinsă cererea de recuzare prin încheierea de la termenul din 17.04.2012, cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța s-a antepronunțat cu privire la pricină la termenul de judecată din 10.04.2012, înainte de a începe dezbaterile, atunci când a afirmat că sentințele pronunțate de Tribunalul București în cauzele dintre N. C. S.R.L. și I. C. S.R.L. sunt suficiente pentru a dovedi inexistența debitului terțului poprit.
Motivarea deciziei în acest sens confirmă faptul că s-a antepronunțat cu privire la pricină.
Intimatul-terț poprit S.C. I. C. S.R.L. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind temeinică și legală, catalogând comportamentul recurentei – creditoare drept abuz de drept conform art. 723 C.pr.civ.
Depune la dosar concluzii scrise.
În continuare, în combaterea recursului, arată că ambele instanțe anterioare au intrat în verificarea fondului cauzei. Instanța de apel a respectat toate normele de procedură în motivarea deciziei recurate, îndeplinind astfel condițiile cerute de art. 261 C.pr.civ.
Prin încheierea din 10.04.2012 a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, dar a respins solicitarea recurentei de a se atașa integral dosarul de insolvență deoarece hotărârea se afla la dosar.
Motivarea instanței nu este contradictorie întrucât s-a constatat că probatoriul așa cum a fost încuviințat a fost integral administrat la data de 15.02.2012.
Curtea pune în discuție aspectul legat de înființarea popririi, respectiv data când a fost înființată poprirea.
Reprezentanta recurtentei – creditoare a învederat instanței că înființarea popririi s-a făcut la data de 30.04.2010 și că a făcut dovada situației plății conform contractului.
Din cele două hotărâri reținute de instanța de apel rezultă că nu se face dovada inexistenței creanței debitorului față de terțul poprit, astfel încât instanța avea obligația de a-i permite să administreze probe pentru dovedirea existenței creanței.
A mai arătat că s-a formulat contestație la fond, fiind respinsă, în prezent aflându-se în recurs.
Reprezentanta intimatului-terț poprit a arătat că Judecătoria Sectorului 2 București a respectat normele de procedură, administrând probatoriu în cauză astfel cum a fost solicitat de părți și s-a reținut din dosarul de validare că debitul nu există, iar cu privire la dosarul de insolvență în care a fost pronunțată cu caracter definitiv și irevocabil sentința civilă nr. 3573/22.06.2009, a fost depus la dosar; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta recurentei-creditoare, de asemenea, a învederat instanței că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, creditoarea S.C. F. Romania S.R.L a formulat în contradictoriu cu debitoarea S.C. N. C. Service S.R.L și terțul poprit S.C. Interior C. S.R.L, cerere de validare a popririi înființate de B. V. P. în dosarul de executare nr. 623/2009 prin adresa nr._ din 26.03.2010, asupra sumelor datorate de terțul poprit debitoarei.
În motivarea cererii de chemare în judecată, creditorul a arătat că titlul său executoriu îl constituie fila CEC . 306 nr._/07.05.2009 în valoare de 379.470,36 lei ce a fost refuzat la plată, învestit cu formulă executorie.
S-a mai arătat de către creditor că poprirea a fost înființată în mod legal asupra sumelor de bani datorate debitorului de către terțul poprit în virtutea contractului de antrepriză nr. 0811/25.07.2008 încheiat între terțul poprit și debitor și că, la data înființării popririi, 30.04.2010, era exigibilă obligația beneficiarului de a plăti restul de preț în baza contractului.
Terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația de a consemna în termen de 15 zile de la data comunicării adresei de înființare a popririi, sumele indicate în titlul executoriu, încălcând prevederile art. 456 alin 1 lit. a C.pr.civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 460 al 2, 3 și 4 C.pr.civ.
Terțul poprit a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive invocând faptul că nu datorează și nici nu va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente, nici o sumă de bani către debitorului. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de validare a popririi ca neîntemeiată având în vedere faptul că nu are nicio datorie certă și lichidă către debitor, neavând calitatea de terț poprit.
Prin sentința civilă nr. 8701/23.06.2011 Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit; a respins ca neîntemeiată cererea de validare a popririi formulată de creditoarea F. Romania S.R.L în contradictoriu cu debitoarea S.C. N. C. Service S.R.L. și terțul poprit Interior C. S.R.L.; a dispus desființarea popririi înființată în dosarul de executare 623/2009 al B. P. V. și a obligat creditoarea la 25.418,14 lei cheltuieli de judecată către terțul poprit.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 3573/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a și decizia comercială nr. 1679/2.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București s-a stabilit definitiv și irevocabil faptul că debitoarea nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă față de terțul poprit, acesta nedatorând în temeiul unor raporturi juridice existente nicio sumă de bani către debitor.
Reținând faptul că terțul poprit nu datorează sume de bani debitorului din prezenta cauză, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 C.pr.civ., prima instanță a dispus desființarea măsurii popririi dispuse în dosarul de executare 623/2009 – B. P. V..
În temeiul art. 274 C.pr.civ., a obligat creditoarea la 25.418,14 lei cheltuieli de judecată către terțul poprit, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apelcreditoarea F. R. S.R.L.
În motivarea apelului, creditoarea a arătat că Judecătoria Sectorului 2 a soluționat procesul, în mod greșit, fara a intra în judecata fondului.
Apelanta creditoare solicită să se constate că hotărârea nr. 3573/22.06.2009 a fost pronunțata de Tribunalul București . ca obiect cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței, debitoarea N. C. Service S.R.L., formulând respectiva cerere împotriva terțului poprit, I. C. S.R.L, Tribunalul București respingând cererea, întrucât debitoarea nu a dovedit existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile care sa ii confere calitatea de creditor îndreptățit sa solicite deschiderea procedurii insolvenței precum și faptul că S.C. I. C. S.R.L. avea o situație financiara solida, desfășurând activitate comerciala intensa, după cum a rezultat din înscrisurile depuse în acel dosar.
Însa, reținerea instanței de insolvența în sensul ca debitoarea nu are calitate de creditor îndreptățit sa solicite deschiderea procedurii insolentei terțului poprit nu atrage în mod automat concluzia că S.C. I. C. S.R.L. nu datora, la data comunicării adresei de înființare a popririi, sume de bani către N. C. Service S.R.L.
Apelanta creditoare arată că instanța de fond a respins cererea de validare a popririi ca neîntemeiată, soluție ce este de asemenea greșită, în condițiile în care fondul nu a fost examinat. Consecința corecta a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive ar fi fost respingerea cererii ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, în nici un caz respingerea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 511A/15.05.2012 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-creditoare F. R. SRL împotriva sentinței civile nr. 8701/23.06.2011 a Judecătoriei Sector 2 București, în contradictoriu cu intimata-terț poprit I. C. SRL și intimata-debitor N. C. SERVICE SRL și a dat în debit apelanta cu suma de 100 lei, amendă judiciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În drept, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 460 C.pr.civ., precum și faptul că, după validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456 C.pr.civ., în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare.
Pentru a aprecia în ce măsură terțul poprit are calitatea de debitor față de debitorul urmărit în procedura de executare silită, este necesar ca, creanța acestuia să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 379 al. 1 C.pr.civ., respectiv să fie o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În cauza de față, deși apelanta creditoare susține că terțul poprit S.C. I. C. S.R.L. ar avea calitatea de debitor al S.C. N. C. Service S.R.L., nu s-a făcut dovada existenței unei creanțe care să fie certă, lichidă și exigibilă la momentul înființării popririi și nici ulterior, măsura validării popririi neputând astfel dispusă.
Astfel, apelanta creditoare a invocat în cererea de validare a popririi că la data înființării acestei măsuri, respectiv la 30.04.2010, terțul poprit ar fi datorat debitorului său sume de bani în baza contractului cu nr. 0811/25.07.2008.
Tribunalul a reținut însă că sumele de bani pretinse de către S.C. N. C. Service S.R.L debitorului S.C. I. C. S.R.L nu au caracter cert, lichid și exigibil, existența și întinderea creanței precum și scadența acesteia nefiind dovedită.
Această împrejurare a fost reținută cu putere de lucru judecat atât în sentința civilă nr. 3573/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI Comercială (fila 260 dosar fond) rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1679/02.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul cu nr._/3/2009, cât și în cuprinsul sentinței nr. 820/25.01.2011 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VI a Comercială în dosarul cu nr._/3/2010 și nu a fost răsturnată de nici un alt înscris depus de către apelanta creditoare.
Astfel, în considerentele sentinței civile nr. 3573/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI Comercială s-a reținut că anexa nr. 5 la contractul nr. 0811/25.07.2008, invocat de către apelanta creditoare drept izvor al creanței terțului poprit din prezenta cauză față de debitorul urmărit, nu este semnată de către părțile contractante și nu poate face dovada debitului.
De asemenea, Tribunalul a reținut că și prin sentința comercială nr. 820/25.01.2011 pronunțată de către Tribunalul București Secția a VI-a Comercială prin care a fost respinsă cererea debitoarei din prezenta cauză de obligare a terțului poprit din cauză a sumei de 796.974 lei, contravaloarea unei facturi fiscale emise în temeiul contractului nr. 0811/25.07.2008 și a certificatului de plată nr. 3/30.10.2008, s-a reținut că nu s-a probat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În legătură cu certificatul de plată invocat, s-a reținut că nu cuprinde mențiuni cu privire la contractul în baza căruia a fost întocmit, cu privire la lucrările efectuate sau cu persoanele obligate la plată, motiv pentru care nu poate fi reținut pentru a face dovada caracterului cert al crenței invocate.
Având în vedere aspectele reținute cu putere de lucru judecat în cele două sentințe pronunțate în litigiile derulate între debitoarea și terțul poprit din prezenta cauză, Tribunalul a reținut ca nefondat argumentul invocat de către apelanta creditoare potrivit căruia statuarea în sensul inexistenței unei creanțe certe, lichide și exigibile din sentința pronunțată în procedura insolvenței nu ar echivala cu inexistența unei datorii.
Reținând că cele două sentințe anterior enunțate fac referire chiar la existența creanței, respectiv la caracterul cert al acesteia, constatând că apelanta creditoare nu a administrat nici o altă probă din care să rezulte că într-adevăr creanța pe care debitoarea sa a pretins-o de la terțul poprit ar fi fost recunoscută de către acesta sau ar fi fost constatată printr-o hotărâre judecătorească ulterioară, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut împrejurarea că terțul poprit nu are calitatea de debitor al debitorului urmărit din prezenta cauză, nefiind dovedită existența unei creanțe în sensul prevăzut de art. 460 C.pr.civ . măsura desființării popririi fiind astfel legal dispusă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea F. R. SRL.
1. În motivarea recursului, creditoarea a arătat că a criticat hotărârea primei instanțe si pentru faptul ca a respins cererea de validare a popririi fara a permite partilor sa administreze probe, respectiv fără a pune în dezbaterea partilor necesitatea administrării probelor pentru soluționarea fondului cauzei, potrivit art. 460 C.pr.civ.
Având in vedere caracterul devolutiv al apelului, recurenta-creditoare a solicitat Tribunalului sa încuviințeze administrarea probei cu înscrisuri pentru a face dovada, conform art. 460 C.pr.civ., ca terțul poprit datora sume de bani debitorului recurentului la data infiintarii popririi. Aceasta cerere a fost respinsa insa de catre instanța prin încheierea din 10.04.2012.
Motivarea instanței de apel este contradictorie întrucât la termenul din 10.04.2012 a apreciat ca probele administrate sunt suficiente iar conform deciziei din 15.05.2012 apelul a fost respins pentru ca apelanta creditoare nu a administrat probe.
2. Prin respingerea cererii de încuviințare a unor noi înscrisuri nu au fost respectate dispozițiile art. 129 C.pr.civ. si astfel a fost incalcat dreptul creditoarei la apărare, motiv pentru care acesta consideră ca se impune casarea încheierii de ședința din 10.04.2012 si a deciziei din 15.05.2012 in temeiul art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
3. Încheierea din 17.04.2012 prin care a fost respinsa cererea de recuzare a fost pronunțata cu aplicarea greșita a legii întrucât in mod evident președintele completului de judecata si-a spus părerea cu privire la pricina la termenul de judecata din 10.04.2012, atunci cand a afirmat ca sentințele pronunțate de Tribunalul București in cauzele dintre N. C. S.R.L. si I. C. S.RL. sunt suficiente pentru a dovedi inexistenta debitului terțului poprit (I.) fata de debitoarea intimatei N.. Inexistenta respectivului debit ar atrage drept singura consecința respingerea cererii de validare a popririi.
Tribunalul a aplicat in mod greșit legea întrucât a respins apelul fara a administra alte probe, bazându-se doar pe sentințele nr. 3573/22.06.2009 si nr. 820/25.01.2011 - hotărâri judecătorești pronunțate in proceduri de judecata ce permit un probatoriu restrâns.
In mod greșit instanța de apel susține ca cele doua hotărâri au putere de lucru judecat cu privire la aspectele reținute si respinge ca nefondat argumentul recurentului –creditor potrivit căruia statuarea inexistentei unei creanțe certe, lichide si exigibile nu echivalează cu inexistenta creanței.
În mod greșit Tribunalul susține ca pentru validarea popririi debitorul trebuie sa detina fata de tertul poprit o creanța certa, lichida si exigibila. Potrivit art. 452 C.pr.civ. poprirea are ca obiect sume datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
Este lipsita de temei concluzia instanței de apel potrivit căreia Judecătoria a soluționat cauza pe fond in condițiile in care in practicaua sentinței nr. 8701/23.06.2011 este prevăzut in mod expres ca "instanța retine cauza spre soluționare pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de terțul poprit" fara a pune in discuția partilor necesitatea administrării probelor pentru soluționarea cauzei pe fond si fara a se pronunța pe cererea recurentului de a uni exceptia cu fondul.
In dispozitiv judecătoria respinge ca neîntemeiata cererea de validare a popririi - fara a pune in dezbaterea partilor aceasta cerere - nesocotind astfel principiul contradictorialității procesului civil.
În consecință, recurenta-creditoare solicită casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.pr.civ.
Intimata-terț poprit . a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că tribunalul nu a refuzat încuviințarea probei cu înscrisuri, așa cum cu rea-credință susține recurenta, ci atașarea întregului dosar de insolvență în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 3573/22.06.2009, deoarece recurenta nu a indicat ce înscrisuri dorește să administreze în sprijinul afirmației că există în acel dosar „care să îi valideze cererea”, sau dacă acele înscrisuri se află cu exactitate în acel dosar. În ceea ce privește motivul de recurs privind încălcarea dreptului la apărare, intimata a arătat că probele au fost puse în discuția părților, iar instanța de apel s-a pronunțat printr-o încheiere motivată. În ceea ce privește motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii, intimata a arătat că cererea de recuzare a fost introdusă cu rea-credință și că președintele de complet nu s-a antepronunțat, a luat act de apărarea privind autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești pronunțate între aceleași părți.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., recurenta-creditoare F. R. SRL susține că motivarea instanței de apel este contradictorie întrucât la termenul din 10.04.2012 a apreciat ca probele administrate sunt suficiente iar conform deciziei recurate apelul a fost respins pentru că apelanta creditoare nu a administrat probe.
Curtea va respinge această critică, ca nefondată, constatând că instanța de apel a indicat în cuprinsul hotărârii recurate considerentele de fapt și de drept care i-au format convingerea în sensul că apelul declarat de creditoare este nefondat, astfel încât ea respectă întru-totul cerințele art. 261 pct. 5 C.pr.civ.
În al doilea rând, Curtea constată că motivul pentru care a fost respins apelul declarat de creditoarea F. R. SRL nu este cel susținut de către recurentă - al unui probatoriu insuficient - ci acela că existența, întinderea, certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței rezultată din contractul de antrepriză nr._/25.07.2008, invocat de către creditoare în cererea de validare a popririi cu a cărei soluționare a fost investită instanța de judecată, a mai făcut obiectul unor litigii între părți; instanța de apel constatând că în mod corect instanța de fond a apreciat că este ținută de cele reținute cu autoritate de lucru judecat în acele litigii.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs creditoarea susține faptul că prin hotărârea recurată instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.pr.civ. rap. la art. 129 C.pr.civ., respectiv dreptul la apărare, întrucât a respins cererea de administrare a unor noi înscrisuri.
Din examinarea încheierii din data de 10.04.2012 Curtea constată că tribunalul a acordat cuvântul părților asupra probelor, apelanta-creditoare solicitând administrarea probei cu înscrisuri, constând în întregul dosar de ordonanță de plată, solicitare care a fost respinsă de instanța de apel ca nefiind concludentă pentru soluționarea cauzei.
Prin urmare, Curtea constată că au fost respectate cerințele impuse de art. 129 C.pr.civ. întrucât instanța de apel a respectat dreptul la apărare punând în discuția contradictorie a părților utilitatea, concludența și pertinența probelor, astfel încât în cauză nu este întemeiat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs recurenta creditoare invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. privind pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, în susținerea acestui motiv arătând invocând greșita respingere a cererii de recuzare și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 452 C.pr.civ.
Așa cum a reținut și la analiza celui de-al doilea motiv de recurs, prin încheierea din data de 10.04.2012, după punerea în discuția părților, tribunalul a respins proba cu înscrisuri așa cum a fost solicitată de apelanta creditoare, constând în atașarea la dosar a întregului dosar de ordonanță de plată, ca nefiind concludentă pentru soluționarea cauzei. Prin pronunțarea asupra utilității, pertinenței și concludenței probatoriilor ce se vor administra în cauză nu înseamnă că instanța se pronunță asupra fondului litigiului, astfel încât Curtea constată că în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare formulată de către apelanta-creditoare, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 27 pct. 7 C.pr.civ.
În ceea ce privește modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor art. 452 C.pr.civ., Curtea arată că în procedura judiciară a validării popririi instanța trebuie să verifice existența celor două raporturi juridice inițiale, necesare pentru existența oricărei popriri, respectiv: raportul juridic dintre creditorul popritor și debitorul poprit și raportul juridic dintre debitorul poprit și terțul poprit. Or, pentru a exista un raport juridic obligațional între debitorul poprit (în calitate de creditor) și terțul poprit (debitorul său), este necesar ca creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 452 C.pr.civ. „Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”, iar potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2 C.pr.civ. instanța va da o hotărâre de validare a popririi „dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului”.
Aplicând în mod corect aceste dispoziții legale, instanțele de fond și de apel au reținut că este necesar ca între terț și debitorul urmărit silit să existe un raport juridic generator al unei creanțe exigibile sau care va deveni exigibilă ulterior, în temeiul unui raport juridic existent.
Pentru a dovedi existența acestui raport juridic, prin cererea de chemare în judecată reclamanta creditoare a invocat contractul de antrepriză nr._/25.07.2008 încheiat între terțul poprit în calitate de beneficiar și debitor în calitate de contractor.
Or, în mod corect instanța de apel a reținut că acest contract a fost analizat și de instanța comercială în procedura insolvenței declanșată de creditoarea . SRL împotriva debitoarei ., procedură în care se analizează cu prioritate calitatea celui care solicită deschiderea procedurii insolvenței, de a fi creditor al celui chemat în judecată, în sensul că se verifică dacă creanța pe care creditorul a invocă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă.
Nu este întemeiată susținerea recurentei creditoare conform căreia sentința comercială nr. 3573/22.06.2009 a Tribunalului București, Secția a VII-a comercială, nu face dovada inexistenței creanței solicitate conform art. 460 C.pr.civ., deoarece se constată faptul că instanța comercială a admis contestația debitoarei . (terțul poprit din cauza de față), prin care aceasta contesta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezultată din contractul nr._/25.07.2008, și a motivat că neplata creditului invocat de creditoare, în sumă de 796.074 lei, „este rezultatul unui refuz justificat de nedatorarea acestei sume în lipsa procesului-verbal de predare-primire a lucrărilor, de nesemnarea certificatului de plată de partea ce se solicită a fi obligată, respectiv .” – par. 10 de la pag. 3 a sentinței comerciale nr. 3573/2009. Prin urmare, Curtea constată că instanța comercială a reținut tocmai inexistența creanței, respectiv faptul că . (terțul poprit din cauza de față) nu datorează această sumă de bani către . SRL (debitoarea din cauza de față), în lipsa procesului-verbal de predare-primire a lucrărilor și din cauză că certificatul de plată nu a fost semnat de ., aspecte cu privire la care reclamanta creditoare F. R. SRL nu a invocat, prin cererea de chemare în judecată, că ar fi fost remediate până la data promovării cererii de validare a popririi.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-creditoare F. R. SRL împotriva deciziei civile nr. 511A/15.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-debitor N. C. Service SRL și intimatul - terț poprit I. C. SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. S. C. D. Z. L. M. I.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. T.I.
2 ex./11.12.2012
Jud. apel: B. M. C.
L. F.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2280/2012. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 2279/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
