Acţiune în constatare. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 29/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 29/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A C.

Dosar nr._

DECIZIA C. NR.29A

Ședința publică din data de 24.01.2014

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - Z. D.

JUDECĂTOR - P. R.

GREFIER - D. L.

Pe rol soluționarea, după casare cu trimitere spre rejudecare a cererii de apel formulată de apelanta – reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. București – cu sediul în București – ..38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 572/23.03.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, intimatei – pârâte S. C. de Avocați R. și R. – cu sediile în București, ., sector 1 și în ., ., sector 4, cauza având ca obiect „ acțiune în răspundere contractuală – ADC”.

Dosarul a fost strigat la ordinea listei de apeluri.

În cauză s-au efectuat două strigări.

La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta – pârâtă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – reprezentată de B. C., lipsind intimata – pârâtă S. C. de Avocați R. și R..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Reprezentanta apelantei – pârâte arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.

Curtea ia act de modificarea completului de judecată în conformitate cu art. 98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, având în vedere că doamna judecător C. S. este în concediu de odihnă, compunerea completului pentru termenul de astăzi se realizează prin participarea judecătorului de permanență desemnat conform planificării pentru această dată, respectiv doamna judecător R. P..

Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat în cauză.

Apelanta – pârâtă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În susținerea motivelor de apel, față de raportul depus de partea adversă la dosar solicită să se constate că acesta nu poartă ștampila că ar fi depus la CNADR în anul 2005.

A mai arătat că a depus la dosar la data de 8 .11.2013, documente care nu poartă ștampila sau semnătura vreunui avocat și anume: Raportul Comisiei de Renegociere a contractului de proiectare și construire a Autostrăzii B. – Cluj – B. emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr._/06.12.2005, nota 9856/22.12.2005 privind rezultatul negocierii emisă de Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului și adresa 488/07.06.2006 a CNADR prin care solicită cabinetului de avocat privind rezultatul negocierilor.

Toate aceste documente sunt documente interne făcute de comisia din cadrul CNADR, și nu de cabinetul de avocatură.

Cu privire la contractul și raportul depus de partea adversă, consideră că nu au nici o legătură întrucât cu privire la contract acesta este încheiat în anul 2013, iar cu privire la raport nu poartă ștampila că ar fi depus la CNADR în anul 2005.

Consideră că, prin documentele depuse, a făcut dovada că intimata – pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile privind onorariile de succes.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 350.000 euro, reprezentând onorariul de succes; cu cheltuieli de judecată, reprezentând c/valoarea taxei de timbru.

Totodată, arată că în cazul în care se va amâna pronunțarea va depune concluzii scrise.

Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare urmând să aprecieze la deliberări cu privire la amânarea pronunțării.

După reținerea cauzei în pronunțare, dar înainte de finalizarea ședinței de judecată, s-a prezentat domnul avocat Tufler L., în calitate de reprezentat al intimatei – pârâte, care depune la dosar împuternicirea avocațială.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.572 din 23.03.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a C. s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA având ca petit constatarea neîndeplinirii de către avocat a obiectivelor prevăzute la art.2.41,2.42,2.43 și 2.44 din contractul de asistență juridică_/2005 cu completările aduse prin actul adițional nr.1/2005; să se dispună restituirea sumelor aferente onorariului de succes prevăzut la pct.24 din contract și încasat în plus de avocat, achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, formulată în contradictoriu cu societatea civilă de avocați „R. și R.”.

A fost obligată reclamanta la plata sumei de_,12 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a dispune în acest sens, în sinteză, s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

Prin contractul de asistență juridică nr._ încheiat la 31.03.2005 între CNADMR SA și S. civilă de Avocați „B. și Asociații” actuala „R. și R.”, pârâta și-a asumat următoarele obligații: 1)redactarea unui raport privind procedura de atribuire, legalitatea și oportunitatea conținutului clauzelor contractului Behtel, astfel cum a fost aprobat prin HG nr.1513/2003; 2) propunerea de soluții pentru amendarea contractului menționat care să corespundă normelor imperative ale legii rămâne onorariul fixat a fost stabilit prin art.2 pct.22 din contract la 50.000 euro.

La 25.05.2005 între părți a intervenit actul adițional nr.1/2005 prin care s-a extins obiectul contractului astfel: a) asistarea clientului în procesul de renegociere a contractului de lucrări pentru autostrada B. – Cluj – B., încheiat cu Bechtel Internațional Inc, având propuse următoarele obiective: reglementarea plății avansului, a restabilirii și a utilizării acestuia inclusiv clarificarea regimului cheltuielilor de mobilizări; modificarea scrisorilor de garanție care să corespundă prevederilor legale și să ofere beneficiarului posibilitatea reală de valorificare, revizuirea întregii proceduri arbitrare; clarificarea prețului total al contractului; redactarea actelor adiționale la contract care cuprind modificările negociate.

Prin actul adițional părțile au stabilit un onorariu diversificat, în raport de prestații, constând într-un onorariu forfetar, un onorariu de succes și onorariu orar, la care se adaugă TVA.

La 16.10.2006 pârâta SCA „R. și R.” formulează o cerere de punere în executare silită a contractului principal și a actului adițional. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 9.11.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2006.

Prin adresa de înființare, a popririi emisă de B. „D. G.” în dosar de executare nr.1128/2006 a fost înființată executarea silită asupra conturilor reclamantei pentru suma de 59.500 euro și cheltuieli de executare.

Prin adresa din 13.02.2007 B. solicită terțului poprit ING Bank ridicarea popririi întrucât debitul a fost recuperat integral.

Reclamanta nu a contestat nici unul dintre actele de executare silită și nu a înțeles să formuleze apărări nici în baza dispozițiilor art.399 alin.1 și alin.3 Cod procedură civilă, însă lipsa de diligență manifestată de reclamantă pe parcursul executării silite din perspectiva dispozițiilor art.399 alin.3 Cod procedură civilă nu face prezentul demers judiciar nici inadmisibil și nici tardiv, deoarece norma prevăzută de art.399 alin.3 Cod procedură civilă este una dispozitivă, reclamanta având posibilitatea de a invoca pe calea dreptului comun răspunderea contractuală, deoarece nici o normă legală nu interzice aceasta.

S-a mai reținut că reclamanta nu a înțeles să demareze nici procedura arbitrală, cum s-a convenit între părți, dar nici acest aspect nu constituie un impediment pentru accesul la instanță conform art.364¹ Cod procedură civilă.

Pe fondul acțiunii s-a reținut că reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte temeinicia susținerilor sale, obligația care îi revine potrivit art.129 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.1169 Cod civil, demersul său judiciar fiind doar unul „formal”.

Față de dispozițiile complexe asumate, tribunalul a apreciat că pretențiile nu putea fi probate doar prin înscrisuri și interogatoriu și că se impunea un probatoriu pentru fiecare operațiune la care pârâta s-a obligat prin contract și pretins neîndeplinit, în special onorariul de succes ce privește o obligație de rezultat.

Tribunalul a arătat că nu poate primi susținerile reclamantei potrivit cu care pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate, deoarece poziția pârâtului este una în defensivă, pasivă, reclamanta având o poziție activă.

Pentru aceste considerente acțiunea a fost respinsă iar în temeiul art.271 alin.1 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată la plata sumei de_,12 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. București.

În motivarea cererii de apel au fost formulate următoarele critici:

1.Examinând conținutul cererii de apel rezultă din fila unu a cererii de apel că s-a criticat soluția instanței de fond în sensul că aceasta ar fi greșit atunci când a respins acțiunea pe motivul că reclamanta ar fi avut la dispoziție calea contestației la executare și că în acest fel s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, prevăzute de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta timp cât dreptul românesc nu restricționează promovarea unei căi de obținere a pretențiilor de parcurgerea unei alte căi procedurale, fiind garantat accesul liber la justiție.

La fila doi a cererii de apel reclamanta face o prezentare a conținutului cererii de chemare în judecată, respectiv petitul cererii, motivele cererii, obligațiile stabilite de părți în contractul de asistență juridică și în actul adițional și temeiurile de drept pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată.

La fila trei a cererii de apel se continuă cu prezentarea conținutului cererii de chemare în judecată și se arată cităm: „Subscrisa am considerat oportună clarificarea aspectelor menționate mai sus, ca urmare a inexactității celor menționate în cererea de chemare în judecată de către avocat și anume, reglementarea onorariilor”.

2.Tot la fila trei a cererii de apel se arată în ce privește îndeplinirea cumulativă a activităților prevăzute la art.1.1 din actul adițional nr.1/2005 la contractul de asistență juridică nr._/2005 că, cităm: „învederăm instanței că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a activităților prevăzute la art.1.1.” de care era condiționată plata onorariului forfetar.

În dezvoltarea motivului s-a arătat că din interpretarea art.1.1, 1.2 și 2.1 rezultă că obligațiile asumate erau de rezultat că obiectul actului adițional a fost strict precizat și se reproduc clauzele menționate la art.2.4.

În finalul acestui motiv, se arată că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii atingerii obiectivelor asumate.

3.La fila cinci, în final se susțin că instanța de judecată în motivare nu arată de ce cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și că s-a mulțumit doar să respingă acțiunea, pe motiv că nu s-a contestat actele de executare prin poprire, fără să indice care este temeiul juridic, ce nu le permite să conteste executarea unui contract, atunci când se constată încălcarea clauzelor contractuale.

În faza apelului la inițiativa instanței s-a depus adresa nr.DIB 488/07.06.2006, despre care s-a vorbit în interogatoriu, adrese emise de la reclamantă, HG nr.224/16.02.2006 pentru aprobarea Acordului de modificare a contractului de proiectare și construire a autostrăzii B. – Cluj – B., contractul de asistență juridică nr._ din 31.03.2005 încheiat de câte două părți aflate în litigiu și actul adițional nr.1 la contractul de asistență juridică.

Prin decizia civilă nr.140A/28.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV a C. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALEDIN ROMÂNIA S.A. împotriva Sentinței civile nr. 572/23.03.2011 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. C. DE AVOCAȚI „R. ȘI R.”.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit art.295 alin.1 Cod procedură civilă „Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu”.

Față de acest text de lege instanța va proceda la verificarea temeiniciei și legalitatea sentinței de fond în limitele cererii de apel.

Din examinarea cererii de apel a rezultat, ca un prim motiv, critica potrivit cu care instanța de fond ar fi respins acțiunea pentru că reclamanta ar fi avut la dispoziție calea contestației la executare și că, în acest fel, i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Susținerea apelantei – reclamante este eronată. Astfel, la fila 4 din sentința apelată instanța de fond arată expres cităm: „Așa fiind, în ipoteza în care reclamanta nu a înțeles să formuleze contestația la executare silită, nu înseamnă că nu își poate valorifica pretențiile pe cale separată, pe calea dreptului comun, invocând răspunderea contractuală, deoarece nici o normă legală nu interzice aceasta”.

Tot la fila patru și cinci a sentinței apelate instanța procedează la examinarea în fond a cererii.

Eroarea susținerii rezulta și din încheierea din 16.03.2011 când părțile au pus concluzii în fond și când reclamanta a fost reprezentată prin consilier juridic, fapt ce dovedește că nu i s-a încălcat dreptul la apărare.

Eronată este și susținerea potrivit cu care reclamanta nu ar fi avut dreptul la un proces echitabil de vreme ce la 26.03.2010 reclamantei i s-a acordat termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de la B. D. G. pentru ca la 4.06.2010 i s-a acordat din nou termen pentru a formula întâmpinare la excepțiile invocate de pârâtă și pentru a formula apărările în raport și de înscrisurile depuse de pârâtă,pentru că la 20.10.2010 instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și interogatoriu, astfel cum le-a și solicitat.

În consecință primul motiv de apel este nefondat.

Referitor la cel de-al doilea motiv ce privește critica potrivit cu care pârâta nu ar fi dovedit îndeplinirea cumulativă a activităților prevăzute în art.1.1, obligații care erau de rezultat și de îndeplinirea cumulativă a acestora depindea acordarea onorariului.

La fila 4 – 5 a sentinței apelate instanța de fond arăta expres că potrivit art.129 alin.1 Cod procedură civilă și art.1169 cod civil obligația de a proba pretențiile aparține reclamantului, potrivit și adagiului „actori incubit probatio”, adagiu care este consacrat în art.1169 Cod civil „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească este reclamantul.

Din acest motiv, instanța de fond nu a primit această susținere a reclamantei, deoarece obligația de probare a pretențiilor reclamantului nu era în sarcina pârâtei.

Faptul că, în apel, se susține același aspect indicat ca o critică, instanța de apel va respinge această critică, pe aceleași considerente legale, art.1169 Cod civil, sentința fondului fiind legală.

Referitor la cel de-al treilea motiv de apel în sensul că instanța de fond nu ar fi arătat în motivare de ce cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, că s-ar fi respins acțiunea pentru că nu s-ar fi contestat executarea, că instanța nu ar fi indicat temeiul juridic ce nu le permitea să conteste executarea unui contract când sunt încălcate cauzele contractuale.

Și această critică nu poate fi primită . Astfel, la fila 4(patru) din sentința apelată se arată expres de ce s-a respins cererea de chemare în judecată „pentru că reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte temeinicia susținerilor sale, obligație ce îi revenea, demersul său judiciar fiind doar unul formal”.

Este deci falsă afirmația apelantei reclamante potrivit cu care instanța nu ar fi motivat de ce a respins cererea de chemare în judecată.

Este de asemenea falsă afirmația potrivit cu care acțiunea ar fi fost respinsă pentru că nu s-ar fi exercitat contestația la executare, critică care a mai fost examinată.

Este nefondată susținerea potrivit cu care instanța de fond ar fi susținut vreo interdicție legală, fără a arăta temeiul de drept, de a se contesta executarea unui contract, deoarece nu rezulta din sentința apelată o asemenea situație de fapt și de drept.

Instanța constată că nici în faza apelului nu s-a modificat, prin probele administrate, situația de fapt și de drept reținute de către instanța de fond.

Pentru aceste considerente în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei civile atacate, precum și a sentinței pronunțate de Tribunalul București, iar, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct.9 al art.304 C.pr.civ., recurenta - reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București a criticat decizia instanței de apel, considerând că instanța, în mod greșit, a respins apelul și, implicit, acțiunea, ca neîntemeiată, având în vedere că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, și a invocat, în esență, următoarele motive:

În ceea ce privește îndeplinirea cumulativă a activităților prevăzute la art.1.1 din actul adițional nr.1/2005 la Contractul de asistență juridică nr._/2005, învederează recurenta că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a activităților prevăzute la art.1.1, de îndeplinirea cumulativ a acestora fiind condiționată, practic, plata onorariului forfetar, astfel cum reiese din voința reală și internă a părților exprimată în cuprinsul art.1.2. „În îndeplinirea obiectului prezentului contract …”.

Mai mult decât atât, din interpretarea coroborată a articolelor 1.1,1.2. și 2.1, rezultă în mod indubitabil faptul că, prin obligațiile asumate contractual, obligația de diligență, atribuită în mod general, asistenței juridice acordate de către avocat, a devenit o obligație de rezultat.

Solicită recurenta - reclamantă a se constata că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii/ atingerii obiectivelor asumate și pentru care avocatul a introdus onorariu de succes în cadrul contractului de asistență juridică și al actului adițional nr.1/2005 la acesta.

A mai susținut recurenta - reclamantă că, instanța de judecată, în motivare, nu arată de ce cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, ci doar se mulțumește să respingă acțiunea pe motiv că nu a contestat actele de executare prin poprire, fără a indica care este temeiul juridic care îi permite să conteste executarea unui contract atunci când se constată încălcarea clauzelor contractuale, iar în ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de intimată, aceasta nu a fost timbrată, astfel că, aceasta a fost respinsă, ca insuficient timbrată.

La termenul de judecată din data de 12 februarie 2013, intimata - pârâtă S. C. de Avocați „R. și R.” București a invocat excepția de nulitate a recursului, arătând că argumentația recursului cuprinde numai critici de netemeinicie, fără a se putea încadra în punctul 9 al art.304 C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr.629/18.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II a C. s-a respins excepția nulității recursului, invocată de către intimata - pârâtă S. C. DE AVOCAȚI „R. ȘI R.”, ca nefondată; s-a admis recursul declarat de recurenta - reclamantă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA București împotriva deciziei civile nr.140 A din 28 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a C.; s-a casat decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut următoarele:

Față de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, examinând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs invocată de către intimata- pârâtă, raportat la dispozițiile art.302¹ alin.1 lit.c Cod procedură civilă, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, reținând că, cererea de recurs de față cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar criticile formulate, astfel cum au fost dezvoltate în scris, se încadrează în motive de nelegalitate circumscrise pct.9 al art.304 C.pr.civ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte a constatat că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza deciziei recurate, se constată că întreaga motivare a instanței de apel se face pe legala și corecta aplicare de către instanța de fond a prevederilor art.1169 Cod civil, în condițiile în care, practic, prin singurul motiv de apel invocat, apelanta- reclamantă a înțeles să critice faptul că, instanța nu poate cenzura calea procedurală aleasă de reclamant- electa una via non datur recursus al alteram-, acesta fiind motivul de apel la care trebuia să răspundă Curtea de Apel în motivarea soluției date, față de conținutul sentinței apelate.

Curtea de Apel motivează soluția dată pe prevederile art.1169 Cod civil, în sensul că nu se face dovada, pe fond, a pretențiilor reclamantei, aspect pe care judecătorul de fond nu s-a pronunțat, omițând să se pronunțe, ea însăși, asupra motivului de apel cu care a fost învestită prin cererea de apel, și, drept urmare, judecata în calea de atac a apelului trebuia făcută doar în aceste limite.

Apelul este guvernat de două reguli exprimate prin adagiile tantum devolutum, quantum appelllatum (adică, nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat), și tantum devolutum, quantum judicatum (adică, nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat).

Or, instanța de apel, făcând ea însăși statuări asupra aplicării la speță a art.1169 Cod civil, dispoziții care nu au fost analizate și la judecata în fond a cauzei, a depășit limitele judecății în primă instanță, și, neanalizând motivul de apel cu care a fost învestită prin petiția de apel, a încălcat un principiu fundamental de procedură civilă, înscris la art.295 C.pr.civ., respectiv, apelul făcut de o parte este devolutiv numai în privința punctelor atacate cu apel.

Instanța de apel nu poate discuta decât punctele deduse judecății prin petiția de apel, întrucât orice alte puncte neaduse în apel rămân definitiv judecate între părți și nu mai pot fi puse din nou în discuție, fără a știrbi un drept definitiv câștigat de celălalt litigant.

Așa fiind, față de cele mai sus - expuse, Înalta Curte găsește întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind dată cu aplicarea greșită a art.295 C.pr.civ., și, în temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurenta- reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, pe care îl găsește fondat, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu ocazia rejudecării urmând a fi avută în vedere și regula înscrisă prin adagiul probatio diabolica (faptul negativ contrar se dovedește de partea adversă).

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .

În rejudecare, instanța de apel a pus în vedere părților, în conformitate cu dispozițiile art.129 din Codul de Procedură C., să depună înscrisuri prin care să se probeze că apelanta a început procedura de renegociere în anul 2005 sau ulterior și că s-a solicitat societății de avocatură să îndeplinească anumite activități în acest sens.

În apel, la solicitarea instanței, au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa nr.9856/22.12.2005 privind rezultatul negocierii, raportul Comisiei de Renegociere a contractului de proiectare și construire a Autostrăzii B.-Cluj-B., adresa nr.488/07.06.2006 al CNADNR privind stadiul negocierilor, raportul nr.376/17.04.2006 emisă de către CNADNR, raportul nr.253/21.03.2006 emisă de către CNADNR către societatea de avocatură R. și adresa nr.93/535/16.01.2006 a CNADNR.

În rejucarea apelului declarat de către Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., din prisma criticilor formulate de către apelantă și având în vedere îndrumările instanței de control judiciar, se învederează următoarele:

Situația de fapt:

Prin actul adițional părțile au stabilit un onorariu diversificat, în raport de prestații, constând într-un onorariu forfetar, un onorariu de succes și onorariu orar, la care se adaugă TVA.

În anul 2006 pârâta SCA „R. și R.” formulează o cerere de punere în executare silită a contractului principal și a actului adițional. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 9.11.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2006.

Prin adresa din 13.02.2007 B. solicită terțului poprit ING Bank ridicarea popririi întrucât debitul a fost recuperat integral.

În drept,

Potrivit art.969 din Codul Civil din 1864, „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

În ceea ce privește prima critică formulată, Curtea constată că apelanta se află în eroare cu privire la argumentele care au stat la baza soluției pronunțate de către prima instanță.

Astfel, instanța de apel constată că Tribunalul București a analizat pe fond cererea de chemare în judecată formulată de către apelantă, apreciind asupra temeiniciei acțiunii deduse judecății, în raport de probele administrate și depuse la dosarul cauzei.

Curtea învederează că prima instanță nu a respins acțiunea formulată cu motivarea că reclamanta trebuia să exercite contestație la executare împotriva executării silite promovate de către S. de Avocatură R. și R., ci doar a adus la cunoștința apelantei-reclamante că aceasta ar fi avut o cale eficientă de recuperarea sumelor poprite prin formularea unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art.399 din Codul de Procedură C..

În acest sens, prima instanță a subliniat că nepromovarea contestației la executare împotriva executării silite prin poprire nu determină inadmisibilitatea prezentei acțiuni, deoarece partea are un drept de opțiune în sensul de a alege demersul judiciar pentru valorificarea prezențiilor sale.

În cauza de față, se constată că manifestarea de voință a Comisiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A a fost de a alege calea procedurală de a promova prezenta acțiune pentru valorificarea pretențiilor sale deduse judecății, deși calea cea nmai eficientă ar fi fost paralizarea executării silite prin poprire prin formularea unei contestații la executare.

Cu toate acestea, având în vedere manifestarea de voință a reclamantei, prima instanță, ca și instanța de apel va analiza pe fond cererea de chemare în judecată în raport de susținerile formulate.

În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată de către apelant, instanța de apel învederează că nu este fondată, având în vedere următoarele considerente:

Obligațiile instituite în sarcina intimatului-pârât constau, în conformitate cu contractul de asistență juridică și cu actul adițional în următoarele:

- redactarea unui raport privind procedura de atribuire, legalitatea și oportunitatea conținutului clauzelor contractului Behtel, astfel cum a fost aprobat prin HG nr.1513/2003;

-propunerea de soluții pentru amendarea contractului menționat care să corespundă normelor imperative ale legii rămâne onorariul fixat a fost stabilit prin art.2 pct.22 din contract la 50.000 euro.

- asistarea clientului în procesul de renegociere a contractului de lucrări pentru autostrada B. – Cluj – B., încheiat cu Bechtel Internațional Inc, având propuse următoarele obiective:

-reglementarea plății avansului, a restabilirii și a utilizării acestuia inclusiv clarificarea regimului cheltuielilor de mobilizări;

-modificarea scrisorilor de garanție care să corespundă prevederilor legale și să ofere beneficiarului posibilitatea reală de valorificare,

- revizuirea întregii proceduri arbitrare;

-clarificarea prețului total al contractului; redactarea actelor adiționale la contract care cuprind modificările negociate.

Instanța de apel învederează că apelanta susține că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile asumate mai sus-menționate, astfel încât nu se justifică onorariul avocațial pe care a fost obligat să îl achite, pe calea executării silite prin poprire.

Curtea învederează că, într-adevăt apelanta susține un fapt negativ-neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de asistență juridică și actul adițional, a cărui probă nu se poate realiza, decât prin dovedirea faptului pozitiv- îndeplinirea obligațiilor asumate.

Chiar dacă apelantul nu poate dovedi faptul negativ, totuși Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A trebuie să dovedească că a solicitat intimatei să îi asigure asistență juridică în procesul de renegociere, așa cum s-a stipulat prin actul adițional la contract.

La rândul său, intimata-pârâtul are obligația de a proba faptul pozitiv- îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, precum și acordarea asistenței juridice în procesul de renegociere, la solicitarea apelantei.

Cu privire la aceste împrejurări, instanța de apel a pus în vedere ambelor părți să administreze pobatorii, respectiv proba cu înscrisuri.

De asemenea, Curtea învederează că obligațiile stipulate în contractul inițial, respectiv redactarea unui raport privind procedura de atribuire, legalitatea și oportunitatea conținutului clauzelor contractului Behtel, astfel cum a fost aprobat prin HG nr.1513/2003 și propunerea de soluții pentru amendarea contractului menționat care să corespundă normelor imperative ale legii reprezintă obligații de rezultat, în schimb obligația de acordarea asistenței juridice în renegocierea contractului reprezintă o obligație de diligență, care implică acordarea asistenței juridice necesare, fără a se putea imputa societății de avocatură lipsa rezultatului dorit de către apelantă, adică finalizarea și renegocierea contractului.

Pe cale de consecință, obligația de rezultat constând în finalizarea și renegocierea efectivă a contractului nu îi incumbă societății de avocatură, deoarece nu este consecința activității sale de asistență juridică, ci depinde de manifestarea de voință a părților contractante ale contractului de construire a autostrăzii.

Singura obligație a intimatei-pârâte consta în acordarea asistenței juridice Comisiei Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A pe aspectele supuse renegocierii, adică prezentarea aspectelor care pot fi renegociate și propunerea de soluții.

Rezultatul final al renegocierii depinde de manifestarea de voință a apelantei, neputând fi imputate intimatei-apelante.

În acest sens, în ceea ce privește îndeplinirea obligației de rezultat, constând în redactarea raportului, instanța de apel constată că societatea de avocatură R. și R. a depus la dosarul cauzei Raportul de activitate din 5 aprilie 2005 asupra implicațiilor juridice legate de atribuirea și conținutul contractului de achiziție publică privind Autostrada B.- Cluj –B., depus la filele 21-32 din dosarul C..

Acest raport de activitate nu este contestat de către apelant, care nici nu a invocat împrejurarea că a solicitat intimatei-pârâte completarea sau întocmirea unui alt raport, motiv pentru care instanța de apel constată că societatea de avocatură R. și R. și-a îndeplinit obligația de rezultat, constând în redactarea unui raport privind procedura de atribuire, legalitatea și oportunitatea conținutului clauzelor contractului Behtel.

În ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de diligență constând în asistarea în procesul de renegociere, instanța de apel constată că s-a probat îndeplinirea obligației de diligență din actele depuse la dosar.

Astfel, în cuprinsul raportului Comisiei de Renegociere a contractului de proiectare și construire a Autostrăzii B.-Cluj-B. nr._/16.12.2005, aflat la filele 92-103, se arată „Raportul comisiei de avocatură a sesizat următoarele probleme juridice:încălcarea preverilor legale imperative referitoare la recuperarea sumelor plătite în avans precum și a dispozițiilor legale referitoare la modul de redactare a scrisorilor de garanție pentru plata avansului, buna execuție contractuală și răspunderea pentru viciile construcției”(..) În ședința de Guvern din data de 15 iunie 2005- pe baza raportului societății de avocatură a fost aprobată nota, prin care se mandata Ministerul Transporturilor să procedeze la renegocierea contractului sub următoarele aspecte: reglementarea plății avansului, a restituirii și a utilizării acestuia (...) Pe baza negocierilor, a avut loc un schimb de argumente între avocații CNADNR și avocații Bechtel implicați în cauză, în urma căruia Antreprenorul a acceptat să modifice scrisorile de garanție (..) Raportul inițial al societății de avocatură a subliniat că versiunea în limba română a contractului conține concepte și noțiuni străine de dreptul românesc și care, pe cale de consecință, nu pot produce nici un fel de efecte juridice. (...) În ceea ce privește aspectele legale ale actului adițional precum și anexele 4-6 societatea de avocatură angajată de către CNADNR împreună cu direcția juridică a Ministerului au efectuat modificările necesare, care au fost însușite”.

Având în vedere conținutul raportului de activitate, încheiat cu ocazia renegocierii, instanța de apel învederează că s-a probat, în prezenta cauză faptul că intimata-pârâtă și-a îndeplinit obligația de diligență, respectiv a asistat CNADNR în procedura renegocierii cu privire la plata avansului, la modificarea scrisorilor de garanție, astfel încât să corespundă legii române, posibilitatea costului proiectului și întocmirea proiectului actului adițional și al anexelor acestuia.

Împrejurarea că aceste renegocieri nu s-au finalizat în mod efectiv nu se poate imputa intimatei-pârâte, care și-a îndeplinit obligațiile de asistență juridică, care se circumscriu dispozițiilor art.89-91 din Statutul avocaților.

Instanța de apel învederează că apelanta nu a probat în prezenta cauză că ar fi solicitat intimatei-pârâte să îi ofere asistență juridică suplimentară și că societatea de avocatură ar fi refuzat.

Mai mult, Curtea constată că, deși a fost promovată prezenta acțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimată, cu toate acestea, în cursul anului 2013 a fost încheiat contract de servicii de consultanță, asistență și reprezentare juridicară cu societatea de avocatură R. și R. având ca obiect acordarea serviciilor de consultanță, asistență și reprezentare judiciară către CNADNR, privind încetarea contractului de construire a Autostrăzii B.-Cluj-B..

Astfel, în condițiile în care apelanta a fost nemulțumită de serviciile juridice acordate de către intimata-pârâtă, apare ca fiind inexplicabilă încheierea în prezent a unui nou contract de asistență juridică.

Pentru toate aceste considerente, nefiind întemeiate criticile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 295-297 din Codul de Procedură C., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. București împotriva sentinței civile nr. 572/23.03.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, intimatei – pârâte S. C. de Avocați R. și R..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. București – cu sediul în București – ..38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 572/23.03.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, intimatei – pârâte S. C. de Avocați R. și R. – cu sediile în București, ., sector 1 și în ., ., sector 4.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 24.01.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

Z. D. P. R. D. L.

RED.DZ

Tehnored.MȘ/ 5 ex.

28.01.2014

← Cereri. Decizia nr. 119/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Pretenţii. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI