Legea 10/2001. Decizia nr. 94/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 94/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.94
Ședința publică de la 23.01.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 342 din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți K. E. și Ș. A. – decedat pe parcursul procesului și continuat de moștenitorul H. C., B. M. și B. I. și cu intimata pârâtă P. E..
P. are ca obiect – acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte Primăria M. București prin Primarul General, conform delegației pe care o depune la dosar, avocatul A. M., în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți K. E. și H. C., în baza împuternicirilor avocațiale . nr._/2014 și nr._/2014, eliberată de Baroul București, pe care le depune la dosar, lipsind intimații reclamanți B. M. și B. I. și intimata pârâtă P. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte Primăria M. București prin Primarul General solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
Criticile de nelegalitate formulate în cauză vizează faptul că la momentul emiterii celor două dispoziții nr._ și nr._ din 20.08.2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a avut în vedere înscrisurile depuse în dosarul administrativ, Nota de reconstituire a Direcției de Evidență Imobiliară și Cadastrală, expertiza efectuată în cauză. Ulterior, s-a pronunțat sentința civilă nr. 1749/31.01.2011 și care a intrat în puterea lucrului judecat în anul 2012 și pe care instanța nu a avut-o în vedere la pronunțarea hotărârii recurate.
Apreciază că în mod corect au fost emise cele două dispoziții în anul 2009 pe numele intimatei pârâte P. E..
În ceea ce privește dispoziția nr._/2009 solicită a se avea în vedere incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, însă, urmează a se avea în vedere faptul că instanța de fond a anulat cele două dispoziții, fără a se mai dispune o altă măsură.
Avocatul intimaților reclamanți K. E. și H. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
În considerarea puterii lucrului judecat a sentinței civile nr.1749/2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, solicită a se avea în vedere faptul că instanța tribunalului a făcut o corectă aplicare a legii, stabilind în mod legal și temeinic faptul că, în urma probelor administrate în cauză, intimații reclamanți K. E. și H. C. au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, constatând că dispozițiile contestate sunt nelegale, întrucât acestea s-au întemeiat pe un înscris cu privire la care s-a constatat nulitatea parțială a acestuia și anume certificatul de moștenitor nr. 286/20.08.2002, sens în care a dispus anularea celor două dispoziții nr._ și nr._ din 20.08.2009.
Solicită a se avea în vedere că la data emiterii dispozițiilor nr._ și nr._ din 20.08.2009, unitatea emitentă a dat prioritate certificatului de moștenitor nr. 286/2002 și de care intimații reclamanți K. E. și H. C. (moștenitor al defunctului reclamant Ș. A.) au aflat la momentul la care le-a fost comunicate aceste dispoziții. Ulterior, aceștia au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, formulând contestație prin care au solicitat anularea celor două dispoziții. Totodată, au înțeles să solicite anularea certificatului de moștenitor nr. 286/2002, actul ce a stat la baza emiterii celor două dispoziții, întrucât, în mod nelegal, a fost înlăturată de la moștenire soția supraviețuitoare a defunctului C. D., iar intimații reclamanți erau moștenitorii acesteia.
Prin urmare, analizând toate probele administrate în cauză, dar și dosarele administrative constitute în baza notificărilor nr. 398/2001 și nr. 5466/2001 formulate în baza Legii nr.10/2001, Tribunalul București a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, constatând că dispozițiile nr._ și nr._/20.08.2009 se întemeiază pe un înscris declarat nul, respectiv certificatul de moștenitor nr. 286/2002.
Solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3100 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit dovezilor pe care le depune la dosar, însoțite de concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3100 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Princontestația înregistrată la data de 28.09.2009, pe rolul acestui Tribunal secția a V a civilă sub nr._/3/2009, reclamanții Ș. A. și K. E. au chemat în judecată pe pârâții Primăria M. București prin Primar General, P. E., B. I. și B. M. solicitând anularea dispozițiilor nr._/20.08.2009 și nr._/20.08.2009 emise de pârâtă în soluționarea dosarului întocmit în baza notificării înregistrate sub nr. 398/2001, cu motivarea că în mod greșit a analizat actele ce au stat la baza emiterii celor două dispoziții fără a observa că au solicitat restituirea imobilului ce a aparținut numitei C. M..
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că la data de 30.05.2001 în calitatea lor de moștenitori legali ai numitei C. M., în termen legal au formulat notificarea înregistrată sub nr. 398/2001 la B. A. P., solicitând restituirea imobilului situat în București Calea Plevnei nr. 27 sector 1 și întrucât timp de 6 ani nu au primit nici un răspuns la notificare au formulat acțiune în instanță, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 770/23.05.2007 prin care Primăria M. București a fost obligată să soluționeze notificarea amintită. Au mai arătat reclamanții că la data de 20.08.2009 pârâta a emis dispozițiile atacate prin prezenta contestație, dispoziții prin care li s-a respins cererea lor deoarece s-a reținut că nu au calitatea de notificatori, conform certificatului de moștenitor nr. 286/20.08.2002 și, totodată, s-a dispus prin aceleași dispoziții restituirea în natură a două apartamente din imobil în proprietatea pârâtei P. E., iar pentru alte două apartamente vândute în baza Legii nr.112/1995 s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea aceleiași pârâte P. E.. Au mai învederat reclamanții că înțeleg să conteste aceste dispoziții deoarece au fost emise fără a se observa corect actele din dosarul administrativ și fără a se ține cont de faptul că ei au formulat notificarea în baza Legii nr.10/2001, ei aflând de existența certificatului de moștenitor nr. 286/2002 doar la emiterea acestor dispoziții, certificat pe care intenționează să îl atace în instanță într-o altă acțiune separată.
Cu privire la istoricul imobilului, reclamanții au arătat: la data de 23.10.1900 a intervenit căsătoria dintre C. D. și C. M. (născută A.); la data de 06.05.1929 C. D. a cumpărat o suprafață de teren de 245 mp în locul situat pe Calea Plevnei nr 31, 33 și noul Bulevard al Berzei, teren identificat în prezent în Calea Plevnei nr. 27; la data de 30.01.1930 a fost eliberată de către PMB autorizația de construcție nr 131 având ca obiect imobilul clădire situat în prezent în calea Plevnei nr 27; din căsătoria celor doi nu au rezultat copii; la data de 25.01.1959 a decedat C. D. iar soția supraviețuitoare ar fi deținut jumătate din bunuri ca și coproprietate codevălmașă plus ¼ din jumătate ce i-ar fi revenit în concurs cu moștenitorii lui C. D.; așadar, oricum moștenitorii acestuia din urmă nu erau îndreptățiți la restituirea întregului imobil; la data de 08.04.1967 a decedat C. M., masa succesorală după aceasta fiind culeasă de sora sa Ș. A. născută A.; la data de 01.09.1980 a decedat Ș. A. lăsând moștenitori pe cei trei fii ai săi Ș. A., K. E. și un al treilea copil predecedat.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 26 alin 3 și urm. ale Legii nr.10/2001.
Prin încheierea de ședință din data de 10.02.2010, dosarul nr._/3/2009 a fost conexat la dosarul nr._ .
Princererea înregistrată la data de 17.09.2009, pe rolul Tribunalului Secția a IV a Civilă sub nr._/3/2009, reclamanții B. M. și B. I. au chemat în judecată pe pârâții Primăria M. București prin Primar General, P. E., formulând pe această cale contestație împotriva Dispoziției nr._/20.08.2009 emisă de Primăria M. București, solicitând anularea acesteia.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea formulată de autoarea lor B. G., iar prin notificările nr. 398/2001 și nr. 5466/2001 autoarea lor a solicitat în condițiile Legii nr.10/2001 restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de la proprietarul C. D. din Calea Plevnei nr 27 sector 1, autoarea lor fiind moștenitoarea legală a proprietarului amintit și având același grad de rudenie cu acesta ca și pârâta P. E. căreia, de altfel, i s-a restituit în natură parte din imobilul din Calea Plevnei nr 27.
Prin cererea completatoare din data de 04.11.2009, reclamanții B. M. și B. I. au chemat în judecată și pe pârâții Ș. A. și K. E., având în vedere că această dispoziție a fost contestată și de către aceștia din urmă, solicitarea fiind justificată de o mai bună administrare a probelor și pentru a se evita hotărâri contrare.
Prin încheierea de ședință din data de 11.11.2009, dosarul nr._/3/2009 a fost conexat la dosarul nr._ .
Princererea înregistrată la data de 17.09.2009, pe rolul acestui Tribunal secția a V a civilă sub nr._, reclamanții B. M. și B. I. au chemat în judecată pe pârâții Primăria M. București prin Primar General, P. E., formulând pe această cale contestație împotriva Dispoziției nr._/20.08.2009 emisă de Primăria M. București solicitând anularea acesteia.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea formulată de autoarea lor B. G., iar prin notificările nr. 398/2001 și nr. 5466/2001 autoarea lor a solicitat în condițiile Legii nr.10/2001 restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de la proprietarul C. D. din Calea Plevnei nr 27 sector 1, autoarea lor fiind moștenitoarea legală a proprietarului amintit și având același grad de rudenie cu acesta ca și pârâta P. E. căreia, de altfel, i s-a restituit în natură parte din imobilul din Calea Plevnei nr 27.
Prin cererea completatoare din data de 06.11.2009, reclamanții B. M. și B. I. au chemat în judecată și pe pârâții Ș. A. și K. E. pentru o mai bună administrare a probelor și pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii.
Prin încheierea de ședință din data de 09.06.2010 pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod proc.civ., Tribunalul a dispus suspendarea judecății cauzei civile obiect al acestui dosar până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/299/2010 având ca obiect constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 286/20.08.2002 și stabilirea calității de moștenitoare a numitei C. M. la succesiunea soțului C. D. în calitate de soție supraviețuitoare.
Măsura suspendării cauzei a durat până la data de 11.10.2012 când, prin încheierea de ședință de la acel termen, cauza a fost repusă pe rol, față de pronunțarea sentinței civile nr. 1749/31.01.2011 de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._/299/2010, a deciziei civile nr. 148A/21.02.2012 de către Tribunalul București în același dosar – irevocabilă prin nerecurare – filele 65, 67 dosar.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosarul cauzei, dosarele administrative cu nr. 2506 conexat cu nr._ constituit în baza notificărilor nr. 398/2001 și nr. 5466/2001 formulate în baza Legii nr.10/2001 pentru imobilul din Calea Plevnei nr.27 sector 1 București – filele 135 și urm dosar.
Tribunalul a încuviințat și administrat în cauză pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.342/18.02.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis contestația formulată împotriva dispozițiilor nr._/20.08.2009 și nr._/20.08.2009 de către reclamanții Ș. A. (continuată de moștenitor H. C.) și K. E. în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, P. E., BALAȘA I., BALAȘA M.. A respins contestațiile formulate de reclamanții B. I. și B. M. împotriva dispozițiilor nr._/20.08.2009 și nr._/20.08.2009 în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, P. E., Ș. A. (moștenitor H. C.), K. E., ca neîntemeiate. A anulat dispozițiile Primarului General nr._/20.08.2009 și nr._/20.08.2009.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr._/20.08.2009 emisă de Primăria M. București prin Primar General s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele vândute în baza Legii nr.112/1995, imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite pârâta P. E.. Prin aceeași dispoziție au fost respinse cererile formulate de K. E., Ș. A. și B. G. decedată, prin moștenitori B. I. și B. M. pe motiv că nu au calitate de notificatori, potrivit certificatului de moștenitor nr. 286/20.08.2002.
Prin dispoziția nr._/20.08.2009 emisă de Primăria M. București prin Primar General s-a restituit în natură în proprietatea doamnei P. E. imobilul situat în București Calea Plevnei nr.27 sector 1 format din teren în suprafață de 245 mp și 2 construcții de tip B (P+1) și de tip B (P), cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr.112/1995. Prin aceeași dispoziție au fost respinse cererile formulate de doamna K. E., domnul Ș. A. și B. G. decedată prin moștenitori B. I. și B. M. pe motiv că nu au calitate de notificatori, potrivit certificatului de moștenitor nr. 286/20.08.2002.
Prevalându-se de prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, reclamantul Ș. A., în prezent decedat, având ca moștenitor H. C. și reclamanta K. E. au formulat contestație împotriva celor două dispoziții mai sus arătate, invocând emiterea nelegală a certificatului de moștenitor nr. 286/20.08.2002 care a stat la baza emiterii celor două dispoziții. Au susținut reclamanții că în mod nereal a fost stabilită prin acest certificat de moștenitor calitatea exclusivă de moștenitor a pârâtei P. E. după defunctul C. D., în calitate de strănepoată de soră predecedată.
Pentru contestarea certificatului de moștenitor nr.286/20.08.2002, reclamanții Ș. A. și K. E. au chemat-o în judecată pe pârâta P. E., solicitând instanței de judecată anularea acestui certificat de moștenitor și recunoașterea calității de moștenitor după defunctul C. D. și a soției acestuia C. M.. Prin sentința civilă nr. 1749/31.01.2011 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._/299/2010, instanța a admis cererea reclamanților Ș. A. și K. E.; a stabilit calitatea de moștenitor legal a numitei C. M. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de ½ din moștenire la succesiunea defunctului C. D.; a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 286/20.08.2002 emis de BNP I. D. în sensul că moștenitorilor numitei C. M. în calitate de soție supraviețuitoare la revine o cotă de ½ din moștenire alături de pârâta P. E. cu o cotă de ½ din moștenire. Această sentință a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 148A/21.02.2012 a Tribunalului București și irevocabilă prin nerecurare. Urmare acestei sentințe irevocabile BNP I. D. și A. Ș. a emis un nou certificat de moștenitor nr. 286/10.10.2012 de pe urma defunctului C. D., fiindu-le consacrată așadar calitatea de moștenitor după defunctul C. D. numitei C. M. și pârâtei P. E. cu cota de ½ din moștenire fiecare.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.749/1973 după defuncta C. M. a rămas ca unic moștenitor numita Ș. A. - fila 37 vol. II dosar. Certificatul de calitate de moștenitor nr 69/25.03.2010 (fila 96 vol. I dosar) stabilește că după defuncta Ș. A. au rămas ca moștenitori reclamanții Ș. A. și K. E., în calitate de fiu și fiică, fiecare cu o cotă de ½ din moștenire. Reclamantul Ș. A. este în prezent decedat, iar certificatul de moștenitor nr.31/12.10.2010 stabilește calitatea de moștenitor a acestuia în persoana lui H. C., în calitate de legatar universal.
Prin urmare, față de succesiunile mai sus arătate și ținând cont de puterea de lucru judecat a sentinței civile irevocabile nr. 1749/2011 a Judecătoriei sector 1 București, tribunalul a apreciat și a reținut calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, a reclamanților Ș. A. și K. E., moștenitori succesivi ai fostului proprietar C. D.. Or, în atare condiții cele două dispoziții atacate de reclamanții Ș. A. și K. E. urmează a fi anulate, căci acestea neagă calitatea de moștenitori a reclamanților Ș. A. și K. E. prin prisma certificatului de moștenitor nr. 286/20.08.2002 în prezent anulat. Așadar, contestația reclamanților Ș. A. și K. E. împotriva celor două dispoziții a fost admisă cu consecința anulării acestora.
Cât privește contestația reclamanților Balașa I. și Balașa M., tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, prin niciun mijloc de probă administrat în cauză nefiind dovedită calitatea de moștenitor, în sensul art.4 alin 2 al Legii nr.10/2001, a autoarei acestora Balașa G. după defunctul fost proprietar C. D..
Chiar dacă certificatele de stare civilă depuse la dosarul cauzei (certificate avute în vedere și la pronunțarea sentinței civile nr. 1749/2011 și a deciziei civile din apel) susțin relația de rudenie în linie colaterală a autoarei Balașa G. față de defunctul C. D. (strănepoată de soră predecedată - G. C. decedată la 24.04.1943), cu toate acestea în privința autoarei Balașa G., fiica defunctei N. C. decedată la data de 27.06.1976 (N. C. a fost fiica defunctei G. C.), principiul proximității gradului de rudenie împiedică recunoașterea calității de moștenitor în persoana acesteia (a autoarei Balașa G.), chiar dacă aceasta a formulat, alături de pârâta P. E., notificare în baza Legii nr.10/2001 – fila 188 și urm vol.I dosar. Așadar, la data decesului lui C. D. 25.01.1959 era în viață numita N. C. care a decedat la data de 27.06.1976, mama numitei Balașa G., astfel că aceasta din urmă nu a avut vocație concretă la moștenirea defunctului C. D. fiind înlăturată de la moștenire de chiar mama sa N. C., potrivit principiului proximității gradului de rudenie. Or, dacă numita Balașa G. a fost înlăturată de la moștenirea defunctului C. D., neavând deci vocație concretă la moștenire, împrejurarea formulării notificării nu îi poate conferi calitatea de moștenitor, notificarea neputând reprezenta pentru ea un act de acceptare a moștenirii, aceasta neavând vocație concretă la moștenire.
Pentru aceste considerente mai sus expuse, contestația reclamanților Balașa I. și Balașa M. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Primăria M. București, solicitând desființarea hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., recurenta pârâtă a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În motivare, recurenta pârâtă a arătat că, potrivit dispozițiilor art.21-23 din Legii nr.10/2001, notificarea formulată înăuntrul termenului legal de persoana ce se considera îndreptățită la restituire trebuie însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor foștilor proprietari, de acte doveditoare privind calitatea de moștenitor a acestor persoane - aceste acte putând fi depuse și ulterior, în condițiile legii.
Același articol arată ce acte sunt considerate potrivit Legii nr.10/2001 că fac dovada calității de moștenitor, respectiv certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă filiația sau rudenia cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Totodată, în Capitolul I pct.l lit.e din același act normativ se arată că sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită.
Astfel, instanța de judecata trebuia să aibă în vedere la pronunțarea sentinței toate actele aflate la dosarul administrativ, Nota de reconstituire a Direcției De Evidență Imobiliară și Cadastrală, expertiza efectuată în cauză.
Potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea 247/2005, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi conform art.l alin.1 și 2, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013, Municipiul București astfel că urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 al.2, respectiv prin puncte pentru imobilul în litigiu.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând criticile de recurs, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor a căror anulare s-a solicitat și care fac obiectul contestațiilor supuse controlului judiciar, emise în favoarea intimatei pârâte P. E., în temeiul legii speciale de reparație – Legea nr.10/2001 - nr._/20.08.2009 și respectiv nr._/20.08.2009, acesteia i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului situat în București, Calea Plevnei nr.27, sector 1, format din teren în suprafață de 245 mp, și două construcții de tip B (parter și etaj) și de tip B (P), respectiv acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele vândute în baza Legii nr.112/1995.
Prin aceleași dispoziții au fost respinse cererile formulate de reclamanții K. E., Ș. A. și numita B. G., decedată ulterior formulării notificării, moștenită de reclamnații B. I. și B. M., în privința acestora unitatea deținătoare reținând că nu au calitatea de notificatori, situație dedusă din certificatul de moștenitor nr. 286/20.08.2002.
Aceste dispoziții emise de unitatea deținătoare au fost analizate de către instanța de fond, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constatând că reclamanții K. E. și Ș. A. și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr.10/2001, nu însă și reclamanții B. I. și B. M., în privința acestora instanța de fond reținând că nu și-au dovedit această calitate, de vreme ce la data decesului lui C. D. era în viață numita N. C., mama numitei B. G., astfel că aceasta din urmă nu a avut vocație concretă la moștenirea defunctului C. D., fiind înlăturată de chiar mama sa N. C., potrivit principiului proximității gradului de rudenie, astfel că, neavând vocație concretă la moștenirea acestuia simpla formulare a notificării nu îi poate conferi calitatea de moștenitor, notificarea neputând reprezenta pentru aceasta un act de acceptare a moștenirii.
Aceste considerații sunt reflectate și în dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond respingând reclamanților B. I. și B. M. contestațiile formulate împotriva celor două decizii. Așa fiind, de vreme ce aceste considerații ale instanței de fond nu modifică dispozițiile emise de recurentă, iar reclamanții B. I. și M., care aveau interes nu au atacat această sentință, aspectele învederate au intrat în puterea lucrului judecat.
În ce privește contestația formulată de reclamanții Ș. A. și K. E., Curtea reține că instanța de fond a admis pretențiile acestora, constatând calitatea acestora de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr.10/2001.
Curtea are în vedere, prioritar, că prin dispozițiile contestate unitatea deținătoare a recunoscut calitatea de proprietar a numitului C. D., calitate rezultată din contractul de vâzare cumpărare autentificat sub nr._/06 mai 1929 de Tribunalul I. – Secția notariat, astfel că acest aspect - vizând actele doveditoare ale dreptului de proprietate, Nota de reconstituire a Direcției de evidență imobiliară și cadastrală, la care a făcut trimitere recurenta - nu poate fi considerat o critică în sensul cerut de lege de vreme ce însăși această parte, în calitate de unitate deținătoare, a reținut calitatea de proprietar a autorului reclamnaților Ș. A. și K. E..
Prin raportare la criticile formulate de către recurenta pârâtă, Curtea urmează să analizeze dispoziția instanței de fond de recunoaștere a calității reclamanților Ș. A. și K. E. de persoane îndreptățite în condițiile art.4 din Legea nr.10/2001 prin raportare la actele aflate la dosarul cauzei. Astfel, Curtea are în vedere că prin sentința civilă nr. 1749/31.01.2011 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, în dosarul nr._/299/2010 ( rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 148A/21.02.2012 a Tribunalului București și irevocabilă prin nerecurare), instanța a admis cererea reclamanților Ș. A. (moștenit de H. C.) și K. E.; a stabilit calitatea de moștenitor legal a numitei C. M. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de ½ din moștenire la succesiunea defunctului C. D.; a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 286/20.08.2002 emis de BNP I. D. în sensul că moștenitorilor numitei C. M. în calitate de soție supraviețuitoare la revine o cotă de ½ din moștenire alături de pârâta P. E. cu o cotă de ½ din moștenire.
În baza acestei sentințe irevocabile, BNP I. D. și A. Ș. a emis un nou certificat de moștenitor nr. 286/10.10.2012 de pe urma defunctului C. D., în sensul că de pe urma acestui defunct au rămas ca moștenitori C. M., căreia în calitate de soție decedată la data de 08.04.1967 îi revine o cotă de ½ din masa succesorală, și P. E., căreia în calitate de nepoată de soră predecedată îi revine o cotă de ½ din masa succesorală.
Or, Curtea, din certificatul de moștenitor nr.749/1973 emis de Notariatul sector 7 București, reține că de pe urma defunctei C. M. a rămas ca unic moștenitor numita Ș. A..
De asemenea, din certificatul de calitate de moștenitor nr. 69/25.03.2010 emis de BNP sediul Corabia, județul O., Curtea reține că după defuncta Ș. A. au rămas ca moștenitori reclamanții Ș. A. și K. E., în calitate de fii, fiecare cu o cotă de ½ din moștenire.
Reclamantul Ș. A. a decedat la data de 26.08.2010, fiind emis certificat de moștenitor nr.31/12.10.2010 de către BNP V. G., stabilind că de pe urma acestuia a rămas ca moștenitor H. C., în calitate de legatar universal.
Așa fiind, în raport de actele arătate mai sus, în mod corect instanța de fond a apreciat că dispozițiile emise de către recurenta pârâtă se impun a fi anulate în privința greșitei rețineri de către unitatea deținătoare a faptului că acești intimați reclamanți, Ș. A. și K. E., nu au calitatea de notificatori, urmând a fi emise noi dispoziții în acord cu cele constatate mai sus.
În ce privește critica legată de incidența Legii nr.165/2013, Curtea are în vedere că instanța de fond nu a fost învestită cu vreo critică în legătură cu natura măsurilor reparatorii ce se cuveneau notificatorilor astfel că orice critică în legătură cu acest aspect nu poate fi validată de către instanța de control judiciar, de vreme ce nici instanța de fond nu a avut a se pronunța în această privință, dispozițiile emise de unitatea administrativă rămânând definitive și irevocabile prin neatacarea lor sub acest aspect la instanța de fond.
Faptul că o lege, cum este cea invocată de recurenta pârâtă a intrat în vigoare ulterior soluționării pe fond a contestațiilor de către prima instanță nu dă dreptul instanței de control judiciar de a interveni asupra acestor aspecte, câtă vreme singurele chestiuni litigioase aduse în fața instanței de judecată au vizat calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților, iar nu natura măsurilor reparatorii cuvenite acestora.
În consecință, față de considerațiile expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 316 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 283/20.01.2014, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților H. C. și K. E., reduse în conformitate cu criteriile impuse de textul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, având în vedere munca redusă de apărătorul acestora în legătură cu soluționarea prezentei cauze în această fază procesuală, împrejurarea că acești intimați nu au formulat întâmpinare, că apărătorul intimaților s-a prezentat la un singur termen de judecată la care a asigurat reprezentarea acestora, iar recursul a fost soluționat fără a se amâna cauza pentru a fi depuse concluzii scrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.342/18.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M., B. I., K. E., H. C. și intimata pârâtă P. E..
Obligă recurentul către intimații H. C. și K. E. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei cu aplicarea art.274 alin.3 C.proc.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M. A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
2 ex/28.01.2014
T.B- Secția a V-a – L.I.G.
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 60/2014. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 119/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
