Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 228/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 228/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.228 A
Ședința publică de la 09.10.2013
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant M. L., împotriva sentinței civile nr.2132 din 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și P. G..
P. are ca obiect – acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă apelantul-reclamant M. L., aflat în stare de detenție la P. G. (respectiv P. Iași) și intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și P. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR a solicitat prin întâmpinarea aflată la dosar (fila 33) aplicarea dispozițiilor art.242 alin.2 din codul de procedură civilă privind judecata în lipsă.
Curtea constată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și, având în vedere că intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar aplicarea dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă privind judecata în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și reține apelul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2132/28.11.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului M. L. împotriva pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și P. G., prin care se solicita obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul M. L. a solicitat plata daunelor morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a mutării sale într-o cameră cu izolare severă.
Acesta nu a indicat în ce constă prejudiciul moral suferit ce drepturi i-au fost încălcate.
De asemenea, reclamantul nu a arătat în ce constă fapta ilicită; împrejurarea că acesta a fost cazat într-o cameră necorespunzătoare nu constituie faptă ilicită astfel cum este definită în Codul civil, chiar dacă din punct de vedere administrativ ar avea o conotație nelegală. De altfel, reclamantul nu a susținut și nici dovedit o încălcare a regulilor aplicabile în regimul de detenție.
Din probele administrate nu s-a putut reține în sarcina pârâtelor săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu.
Nefiind probate elementele răspunderii civile delictuale, fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că a fost cazat în P. G. într-o cameră de izolare severă, cameră care este dispusă pentru persoanele care sunt sancționate disciplinar cu izolare severă și nu este aceeași cameră cu o cameră de detenție privind executarea pedepsei privative de libertate.
Potrivit dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în considerentele sentinței apelate, reține că repartizarea reclamantului condamnat în P. G. într-o cameră de izolare severă nu atrage răspunderea civilă a pârâților în baza art.998 – 999 Cod civil, ci cel mult răspunderea administrativă a acestora dacă reclamantul ar fi contestat măsura.
Neîncadrarea faptei în dispozițiile art.998- 999 cod civil nu a fost criticată de reclamant prin motivele de apel.
Acesta doar a susținut că a fost cazat într-o cameră de izolare severă în penitenciar, deși nu i s-a aplicat o sancțiune disciplinară. Mai susține reclamantul apelant fără să argumenteze că o cameră de izolare severă nu este la fel cu o cameră de detenție obișnuită.
Curtea nu va primi aceste critici având în vedere faptul că intimata – pârâtă prin întâmpinare a susținut că incinta camerei de izolare severă este identică cu incinta camerei de detenție obișnuită și că reclamantul, deși a fost cazat într-o cameră de izolare severă, nu i s-a aplicat regimul de detenție aplicabil unui condamnat sancționat disciplinar.
Apelantul – reclamant nu a combătut aceste afirmații în sensul că nu a arătat prin ce este diferită o cameră de izolare severă de una obișnuită, nu a susținut nici un moment că i s-a aplicat regimul privativ de libertate corespunzător unui deținut sancționat disciplinar în penitenciar și nici nu a indicat ce drepturi fundamentale i-au fost încălcate, respectiv în ce constă prejudiciul invocat prin prezenta acțiune.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul și va menține ca temeinică și legală sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant M. L., fiul lui D. și N., născut la data de 14.01.1976, în localitatea Moldovița, județul Suceava, citat la P. Iași, cu sediul în Iași, ..10, județul Iași și la P. G., cu sediul în G., . A, județul G., împotriva sentinței civile nr.2132 din 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, .. 47, sector 2 și P. G., cu sediul în G., . A, județul G..
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I.-A. H.-P. E. V.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
6 ex./17.01.2014
TB-S.3 – S.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 283/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1591/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
