Obligaţie de a face. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1546/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1546/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1546
Ședința publică de la 09.10.2013
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul G. A., împotriva deciziei civile nr.403 din 05.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/299/2011, în contradictoriu cu intimata P. S. 1 – ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1.
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă contestatorul G. A. și intimata P. S. 1 – ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 27.09.2013, cerere de către contestator prin care solicită aplicarea dispozițiilor art.242 al.2 din Codul de procedură civilă, privind judecata în lipsă, la care a anexat chitanța nr._/24.09.2013, în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol în baza dispozițiilor art.245 din codul de procedură civilă și va lua act de faptul că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare cererii de repunere pe rol a cauzei.
Curtea constată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și, având în vedere că s-a solicitat de contestator prin cererea depusă la dosar la fila 15, aplicarea dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă privind judecata în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față:
La data de 12.04.2013 contestatorul G. A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.403/05.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimatul Administrația Domeniului Public sector 1.
În motivare, contestatorul a invocat greșeala materială constând în aceea că absolut toate instanțele, de fond, apel și recurs nu au acordat atenție faptului că intimata i-a pus la dispoziție ilegal, pentru închiriere un bun material, locul de parcare nr. 20, care nu îi aparține și pe care nu îl are în administrare.
În al doilea rând, se susține că instanța a omis să cerceteze vreun motiv de casare, respectiv punctul I.1 din Note – răspuns la întâmpinare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 C.pr.civ..
Examinând contestația în anulare formulată, Curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București reclamantul G. A. a solicitat obligarea pârâtei Administrația Domeniului Public sector 1 să îi respecte drepturile stabilite de legislația în vigoare pentru persoanele cu handicap, care i-au fost încălcate în cazul contractului de închiriere pentru locul de parcare nr. 3610/2001 și să îi plătească daune morale.
Prin sentința civilă nr. 482/17.01.2012 Judecătoria sectorului 1 București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G. A. împotriva pârâtei Administrația Domeniului Public sector 1.
Prin decizia civilă nr. 810/A/19.09.2012 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 403/05.03.2013 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul – reclamant.
Primul motiv de contestație în anulare invocat, îl reprezintă încălcarea dispozițiilor art. 318 teza I, contestatorul apreciind că în urma unei greșeli materiale instanța de recurs nu a sesizat că i s-a pus la dispoziție un loc de parcare pe care pârâta nu îl deținea în administrare.
Conform art. 318 teza 1, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a I a Cod Procedură Civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs.
În speța de față, deși invocă greșeala materială, contestatorul susține inexistența locului de parcare în administrarea pârâtei, aspect ce nu se circumscrie noțiunii de eroare materială astfel cum este reglementată de dispozițiile legale arătate anterior.
Cel de-al doilea motiv de contestație vizând nepronunțarea asupra tuturor motivelor de casare nu este întemeiat, instanța de recurs analizând toate motivele invocate de recurent, acesta arătând prin prezenta contestație că nu s-a răspuns la punctul I.1 din Note, care reprezintă doar răspunsul său la întâmpinarea formulată de intimat.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 318 C. pr. civ. Curtea respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.403 din 05.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/299/2011, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G. A., împotriva deciziei civile nr.403 din 05.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/299/2011, în contradictoriu cu intimata P. S. 1 – ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I.-A. H.-P. E. V. A.-D. T.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L
2 ex./14.11.2013
C.-S.3 – S.G.P.; M.V.; L.D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1470/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 283/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
