Legea 10/2001. Decizia nr. 1917/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1917/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 1917/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1917 R
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. LĂMÎIȚA C.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: C. N. I.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află judecarea cererilor de recurs formulate de recurentul – reclamant S. G. și de recurentul – pârât M. București prin P. G. împotriva sentinței civile nr.602 din 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații – pârâți S. R. prin C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și P. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 30.09.2013 C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus Note de ședințe.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III a Civila sub nr._ la data de 05.03.2012, reclamantul S. G. a solicitat in contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar G. și P. G., Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca pe baza hotărârii judecătorești ce se va pronunța:
1. sa fie solutionata in fond notificarea nr. 2944/07.11.2001 in sensul de a se dispune restituirea in natura sau in echivalent, constand in despagubiri la valoarea de piata, potrivit standardelor interbantionale de evalauare pentru imobilul situat in Bucuresti, .. 93, sector 3, format din teren in suprafata de 233 mp si constructie in suprafata de 40,51 mp;
2. sa fie obligat paratul M. Bucuresti sa transmita imediat si direct catre CCSD dosarul aferent notificarii insotit de hotararea judecatoreasca ce se va pronunta;
3. sa fie obligat S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sa inregistreze dosarul transmis prin P. G.;
4. sa fie obligat paratul M. Bucuresti in solidar cu P., la plata unei despagubiri pentru repararea prejudiciului cert, actual, creat datorita refuzului nejustificat de a solutiona notificarea prin emiterea unei dispozitii, despagubire ce se va determina prin expertiza tehnica si care se compune din:
a). prejudiciu efectiv reprezentat de diferenta intre valoarea de piata a imobilului la data la care trebuia solutionata notificarea, respectiv 14.09.2011 si valoarea de piata actuala;
b). castigul nerealizat reprezentand dobanda legala aplicata la prejudiciul provocat calculata de la momentul solutionarii actiunii si pana la momentul transmiterii dosarului catre CCSD;
5. obligarea paratul M. Bucuresti in solidar cu P. la plata cheltuielilor de judecata;
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin notificarea transmisa prin executor sub nr. 2944/07.11.2001 catre Primaria Municipiului Bucuresti, notificare ce face obiectul dosarului nr._, reclamantul impreuna cu tatal sau S. I., au solicitat masuri reparatorii pentru imobilul situat in Bucuresti, .. 93, sector 3, format din teren in suprafata de 233 mp si constructie in suprafata de 40,51 mp, preuat abuziv. Terenul de 233 mp a fost dobandit de autorii reclamantului S. I. si S. P. in baza actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 21/1953 si transcris sub nr. 42/04.01.1952 de Tribunalul I.-Sectia Civila Comerciala. Ulterior, pe acest teren a fost edificata o constructie in anul 1955 fara autorizatie de construire.
Se mai arata ca S. P. a decedat in anul 1968, fiind intocmit certificatul de mostenitor nr. 66/01.06.2007, conform caruia au ramas ca mostenitori reclamantul S. G., in calitate de fiu, cu o cota de ¾ si S. I., in calitate de sot supravietuitor, cu o cota de ¼. La randul sau, S. I. a decedat dupa formularea notificarii, in anul 2006 iar ca mostenitor a ramas reclamantul, in calitate de fiu, conform aceluiasi certificat de mostenitor.
Au fost depuse toate actele necesare pentru solutionarea acestei notificari.
În drept: Legea 10/2001, Decizia XX din 19.03.2007 a ICCJ, Decizia nr. 33 a ICCJ, art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 cap. V, titlul VII din Legea 247/2005, art. 1073 vechiul Cod civil, art.6, art. 25 CEDO, art. 1523 alin.2 lit. A, art. 1373 Cod civil, art. 15 lit. R din Legea 146/1997, art. 274 Cod proc. civ.
In susținere: înscrisuri.
Paratul S. R. prin C. Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti privind solutionarea capatului 3 al cererii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive cu privire la capetele 1,2,2,4 si 5; exceptia prematuritatii capatului 3 de cerere si exceptia inadmisibilitatii stabilirii valorii de circulatie a terenului.
La data de 18.01.2013, reclamantul a formulat o cerere modificatoare a cererii de chemare in judecata, in sensul modificarii capatului 4 al actiunii, solicitand plata despagubirilor cu titlu de daune morale.
La termenul de judecata din data de 15.03.2013, instanta a respins exceptiile necompetentei materiale a tribunalului bucuresti in privinta capatului 3 al actiunii si lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, unind cu fondul cauzei exceptia prematuritatii capatului 3 al actiunii.
Prin sentința civilă nr. 602/15.03.2013 Tribunalul a admis exceptia prematuritatii in privinta capatului 3 al actiunii. Totodată a admis in parte actiunea, și a obligat paratul M. Bucuresti prin Primar G. sa emita in favoarea reclamantului dispozitie motivata, prin care sa propuna acordarea de masuri reparatorii prin echivalent constand in diferenta dintre valoarea stabilita pentru imobilul situat in Bucuresti, .. 93, sector 3, compus din teren in suprafata de 233 mp si constructie in suprafata de 40,51 mp, preluat abuziv si care nu poate fi restituit în natură si despagubirile incasate in cuantum de 2145 Rol ce urmeaza a fi actualizate. A fost respins capatul al doilea și al patrulea al actiunii, ca neintemeiate și capatul al treilea, ca prematur formulat.
S-a reținut de către Tribunal că reclamantul S. G. si autorul sau S. I., au formulat, în condițiile Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 2944/07.11.2001 catre Primaria Municipiului Bucuresti, notificare ce face obiectul dosarului nr._/2001, prin care au solicitat masuri reparatorii pentru imobilul situat in Bucuresti, ., nr. 93, sector 3, format din teren in suprafata de 233 mp si constructie in suprafata de 40,51 mp, preluat abuziv.
Tribunalul a constatat că pe de o parte termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire este un termen imperativ și poate avea două date de referință fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, iar pe de altă parte în prezenta cauză nici nu se poate interpreta că a fost prorogat conform art.25 pct.1 din HG 250/2007.
De asemenea în cazul în care pârâta consideră că nu au fost depuse toate actelor solicitate acesta are posibilitatea emiterii unei dispoziții prin care să respingă notificarea, astfel încât reclamanții să poată contesta această dispoziție prin căile prevăzute de lege și nu de rămânere în pasivitate.
În consecință, în raport de considerentele arătate în cele ce de mai sus, tribunalul a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001 si avand in vedere dispozitiile Deciziei XX din 19.03.2007 a ICCJ prin care s-a stabilit ca in aplicarea dispozitiilor art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia impotriva deciziei sau dispozitiei de respingere ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate, instanta a analizat pe fond cererea de obligare a pârâtei să emită o dispoziție motivată privind restituirea in natura sau stabilirea de despăgubiri.
În ceea ce privește calitatea de persoana îndreptățita in sensul art.3 din Legea 10/2001, s-a constatat ca in baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21/1952 si transcris sub nr. 42/04.01.1952 de Tribunalul I.-Sectia Civila Comerciala, autorii reclamantului S. I. si S. P. au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 233 mp situat in Bucuresti, .. 93 prin cumparare de la numita M. M. G., in schimbul sumei de_ lei.
Ulterior, pe acest teren a fost edificata o constructie in anul 1955 fara autorizatie de construire, asa cum rezulta din adresa nr. 1532/_/08.04.2011 a Primariei Municipiului Bucuresti.
Din anul 1952 pe rolul fiscal au figurat impusi autorii reclamantului pentru teren in suprafata de 233 mp inca din anul 1952 iar din anul 1956 au figurat impusi si pentru constructia edificata pe acest teren, astfel cum rezulta din adresele aflate la dosar.
Conform actelor aflate la dosarul cauzei, reiese că imobilul, in baza Decretului nr. 125/1964 a trecut in proprietatea statului, in anexa acestui decret, la pozitia 83, fiind trecuti S. I. si S. P. cu teren in suprafata de 233 mp si constructie in suprafata de 40,51 mp.
În ceea ce il privește pe reclamant, instanța reține că acesta și-a justificat calitatea de persoana îndreptățita conform disp. Legii nr. 10/2001, prin actele depuse la dosar.
Astfel, conform certificatului de mostenitor nr. 66/01.06.2007, S. P., a decedat la data de 02.01.1968 si au ramas ca mostenitori reclamantul S. G., in calitate de fiu, cu o cota de ¾ si S. I., in calitate de sot supravietuitor, cu o cota de ¼.
La randul sau, S. I. a decedat dupa formularea notificarii, la data de 19.03.2006 iar ca mostenitor a ramas reclamantul, in calitate de fiu, conform aceluiasi certificat de mostenitor.
Prin urmare, instanța reține că reclamantul a făcut dovada calității de proprietari a autorilor sai la momentul preluarii abuzive in privinta imobilulului situat in Bucuresti, .. 93, sector 3, compus din teren in suprafata de 233 mp si constructie in suprafata de 40,51 mp.
Conform adreselor(filele 89 si 110 dosar) rezulta ca terenul se afla . din punct de vedere urbanistic, fiind afectat in totalitate de elemente de sistematizare, blocul de locuinte, spatiul verde aferent blocului, alee de acces si posibil retele subterane de utilitati.
Conform art.1 alin.2 din legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent".
Conform actelor aflate la dosar, instanța reține că terenul în suprafață de 233 mp nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de elemente de utilitate publica, astfel încât singura soluție este acordarea de despăgubiri pentru acest imobil.
În aceste condiții, tribunalul constată că odată stabilită calitatea de persoană îndreptățită cât și condițiile legate de dovedirea dreptului de proprietate și de preluarea bunului de către stat, pârâtul unitatea deținătoare devine debitor al unei obligații principale care constă în acordare de măsuri compensatorii și a uneia subsidiare, constând în obligația de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Din adresa AFI(fila 87) rezulta ca in urma exproprierii s-au incasat despagubiri in suma de in suma de 2145 Rol, in baza borderoului nr. 119/30.10.1964.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratului de trimiterea dosarului in termen de 30 zile de la emiterea dispozitiei de restituire catre C. Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, tribunalul retine ca Titlul VII din Legea nr. 247/2005 – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, care în Capitolul III – Măsuri instituționale stabilește că instituția abilitată a analiza și stabili cuantumul despăgubirilor ce se acordă potrivit acestei legi este C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din subordinea Cancelariei Primului Ministru.
În cuprinsul Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001. Conform art. 16 alin.21 dispozitiile autoritatilor administratiei publice locale vor fi centralizate pe judete la nivelul prefecturilor, urmand a fi inaintate de prefect catre Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, insotite de referatul continand avizul de legalitate al institutiei prefectului, ulterior exercitarii controlului de legalitate de catre acesta.
Prin urmare, instanta retine ca legea a prevazut ca impotriva acestor dispozitii se exercita controlul de legalitate de catre prefect si abia apoi se va inainta de catre acesta, ulterior controlului de legalitate, catre catre Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
Astfel, sub un prim apsect instanta retine ca nu poate fi obligata unitatea administrativ teritoriala la inaintarea dispozitiei direct catre C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar aprecia ca acest control de legalitate a fost facut de catre instanta de judecata, acest control nu poate sa priveasca decat calitatea de persoane indreptatite si masurile reparatorii, nu si verificarea emiterii dispozitiei cu respectarea hotararii judecatoresti, astfel ca nu se poate eluda controlul de legalitate exercitat de prefect.
Prin urmare, art. 16 alin.2 al capitolului V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prevad un termen pentru inaintarea notificarilor insotite de dispozitiile de restituire si documentatia, insa acest termen de 30 zile curge de la ramanerea definitiva a dispozitiei de restituire, care poate ramane definitiva numai dupa exercitarea controlului de legalitate.
Astfel, instanta retine ca acest capat de cerere este neintemeiat.
In ceea ce priveste capatul de cerere al treilea privind obligarea Statului R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sa inregistreze dosarul transmis prin P. G., instanta retine ca acesta este prematur formulat.
Nefiind inca emisa dispozitia de restituire si neexercitat nici controlul de legalitate, cererea de obligare a Statului R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sa inregistreze dosarul transmis prin P. G. este prematur formulata.
Cu privire la capatul patru al actiunii privind prejudiciul creat datorita refuzului nejustificat de a solutiona notificarea prin emiterea unei dispozitii, tribunalul retine ca si acesta este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea completata reclamantul au solicitat sa fie obligat paratul M. Bucuresti in solidar cu P., la plata de despagubiri morale pentru repararea prejudiciului cert, actual, creat datorita refuzului nejustificat de a solutiona notificarea prin emiterea unei dispozitii.
Pe fondul litigiului, instanta, raportat la obiectul și cauza cererii, trebuie să verifice dacă în cauză sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, reglementata de 998-999 C.civ, respectiv existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu, precum și a vinovatiei pârâtei.
Pentru a fi în prezența răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite elementele esențiale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciu, vinovăția.
Potrivit art.1169 C.civ. cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine reclamantului.
Prin cererea formulata la data de 15.07.2011, reclamantul a solicitat emiterea dispozitiei anexand la aceasta cerere si documentele necesare solutionarii acesteia iar la data de 29.09.2011 a emis o somatie pentru emiterea dispozitie.
Pe de alta parte, evoluita economico-sociala din Romania a demostrat ca unitatile administrativ-teritoriale au fost investite cu un numar foarte mare de astfel de notificari, fiind practic imposibil sa solutioneze aceste cereri cu respectarea termenului de 60 zile prevazut de lege iar acest termen este unul de recomandare, legea neprevazand nicio sanctiune pentru depasirea acestui termen.
Tocmai, ca urmare a acestei constatari si pentru a nu se incalca dreptul persoanelor care au formulata astfel de notificari la proprietate, ca urmare a Deciziei XX din 19.03.2007 a ICCJ s-a stabilit ca, in aplicarea dispozitiilor art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia impotriva deciziei sau dispozitiei de respingere ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.
Prin urmare, partea nemultumita se putea adresa direct instantei de judecata pentru solutionarea notificarii, ceea ce s-a intamplat si in cazul de fata.
Astfel, tribunalul apreciaza ca nu se poate sustine ca exista o fapta ilicita a paratei si reclamantul nu este indreptatit la acordarea de daune morale.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs M. București prin P. G. și S. G..
M. București prin P. G., in temeiul art.304 pct. 9 C.pr.civ., consideră sentința civilă recurată netemeinică și nelegală și solicită să se modifice decizia atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Se arată în susținere că legea nu stabilește o ierarhie intre tipurile de masuri reparatorii prin echivalent pe care le reglementează si nu acorda preferabilitate in vreun caz concret despăgubirii persoanei deposedate de bunul sau in modalitatea compensării cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita cu soluționarea notificării.
Potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii.
Conform art.1 al.1 și al.2, art.4, art.16 și art.50 lit. b din Legea nr. 165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 al.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Prin art. 4 al Legii nr. 165/2013 se arata in mod expres ca aceasta lege este aplicabila si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecata, la data intrării in vigoare a prezentei legi, respectiv 16.05.2013.
Art. 50 lit. b menționează expres faptul ca «orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare si măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificările si completările ulterioare se abroga. «
S. G. a solicitat raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. Civ. admiterea recursului, modificarea parțiala a sentinței civile nr. 602/15.03.2013, pronunțata de Tribunalul București - Secția a III-a Civila, in sensul admiterii capătului 2 din cererea modificata si precizata si obligarea pârâtului Municipiului București prin P. G. să trimită dosarul administrativ aferent notificării nr. 2944/2001, împreuna cu hotărârea irevocabila, pronunțată în prezentul dosar, direct la C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor, înființată conform art. 17 din Legea nr. 165/2013, cu cheltuieli de judecata si in recurs.
Se arată că este adevărat că art. 16 alin. 2 indice 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat și completat prin OUG nr. 81/2007, stabilește circuitul dosarelor aferente dispozițiilor emise de primarii unităților administrative deținătoare ale imobilelor preluate abuziv, care nu pot să fie restituite în natură, în sensul că după trecerea termenului de contestație stabilit de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile/deciziile împreună cu dosarul aferent se înaintează Instituției Prefectului, în vederea realizării controlului de legalitate, cât și faptul că prefectul, după ce verifică din punct de vedere legal dispozițiile, emite un ordin cu propuneri de acordare de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, pe care îl înaintează pe bază de proces-verbal către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea evaluării imobilelor și emiterii titlului de despăgubiri.
În speța prezentă însă, controlul de legalitate cu privire la calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul preluat abuziv, cât și la dreptul de proprietate asupra imobilului și faptul că acesta nu poate să fie restituit în natură, s-a realizat de instanța judecătorească competentă, în urma acestui control de legalitate stabilindu-se că subsemnata reclamantă am calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, astfel că nu se impune ca Prefectul Municipiului București să efectueze un asemenea control de legalitate.
Oricum, instanța de judecată are plenitudine de competentă în ceea ce privește controlul de legalitate asupra tuturor măsurilor dispuse atât de P. G. al Municipiului București, cât și de Prefectul Municipiului București, astfel că un nou control de legalitate din partea Instituției Prefectului ar fi excesiv și ar prelungi în mod inutil termenul final de soluționare a notificării noastre, constând în derularea procedurii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și emiterea titlului de despăgubiri de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce privește motivul invocat de instanța de fond, pentru respingerea acestui capăt de cerere, în sensul că dosarul aferent notificării se înaintează prefecturii, unde se centralizează toate dosarele soluționate de primarii dintr-un județ, urmând să fie înaintate centralizat, de prefect, către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, apreciază că este pur formal și excesiv, neputând să constituie, prin el însuși, un motiv întemeiat pentru a se decide respingerea cererii.
Atâta timp cât notificarea nu a fost soluționată de primar, iar instanța judecătorească sesizată cu soluționarea pe fond a notificării, a analizat dosarul sub toate aspectele, nu se mai impune ca acest dosar să fie înaintat prefectului, pentru ca acesta să realizeze o activitatea pur formală, constând în înaintarea dosarului la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Având în vedere ca art. 21 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 dispune ca se menține controlul de legalitate al prefectului asupra dispozițiilor emise de primarii unităților administrative deținătoare a imobilelor preluate abuziv, acest control nu poate viza decât dispozițiile emise in urma soluționării notificărilor pe cale exclusiv administrativa, dar nu și în situațiile în care cererile foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora sunt soluționate de instanțele judecătorești, urmare refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea, cum este situația in speța prezenta.
Analizând recursurile formulate reține:
- Recursul formulat de către Municipiului București prin P. G.:
Critica referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.165/2013, ce poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., este fondată.
Sub acest aspect Curtea reține că ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond, însă anterior expirării termenului de declarare a căii de atac de față, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art.4 din Legea nr.165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (…)”, iar potrivit art.50 lit. c din același act normativ „La data intrării în vigoare a prezentei legi (…) articolele 16, 17, 18, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189 și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă”.
Odată ce notificarea nu era soluționată irevocabil la data de 20 mai 2013, dispozițiile legii nr.165/2013 invocate de recurentul – pârât M. București prin P. G. sunt aplicabile litigiului de față, urmând ca măsurile compensatorii ce se cuvin reclamanților să fie acordate în concordanță prevederile noii legi.
În atare condiții Curtea reține că reclamantul este persoană îndreptățite la măsuri compensatorii pentru imobilul preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură, fiindu-le aplicabile dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013 potrivit cărora „În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte” precum și prevederile capitolului III din lege care reglementează procedura de acordare a măsurilor compensatorii.
Pe cale de consecință, se constată că această critică formulată de recurentul – pârât M. București prin P. G., ce vizează modul în care au fost acordate de către prima instanță măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, este fondat.
- Recursul formulat de către S. G.:
Litigiului de față îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.165/2013, așa cum s-a reținut anterior și care, la rândul său prevede o procedură ulterioară emiterii dispoziției administrative.
Potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar procedura de urmat în vederea acordării măsurilor compensatorii pentru imobilele imposibil de restituit în natură este reglementată în capitolul III al legii.
În cauza de față, tribunalul a fost investit cu o cerere prin care s-a urmărit soluționarea pe fond a notificării, iar într-un asemenea litigiu instanța de judecată, nu putea dispune altceva ori mai mult decât ar fi dispus unitatea deținătoare însăși, dacă ar fi respectat legea.
Tribunalul a soluționat în fond notificarea formulată și nu se pot anticipa ori sancționa preventiv eventuale încălcări ale legii ulterioare emiterii dispoziției privind măsurile compensatorii.
Curtea mai constată că potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea nr.165/2013 „Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect”, situație în care controlul de legalitate efectuat de prefect prevăzut de vechea reglementare este menținut și prin noua lege.
Nu se poate primi susținerea recurenților în sensul că prefectul ar efectua un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești, deoarece, potrivit legii prefectul va verifica legalitatea dispoziției ce se va emite de primar în baza hotărârii judecătorești și nu însăși soluția instanței.
În lumina acestor considerente soluția tribunalului de respingere a solicitării recurentei – reclamante de înaintare a dosarului direct către C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor este corectă, urmând a face însă aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, în ceea ce privește instituția către care se va trimite dosarul, doar din acest punct de vedere recursul fiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurentul – reclamant S. G. și de recurentul – pârât M. București prin P. G. împotriva sentinței civile nr.602 din 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații – pârâți S. R. prin C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și P. G..
Modifică, în parte, sentința civilă în sensul că:
Obligă pârâtul M. București prin Primar G. să emită în favoarea reclamantului dispoziție motivată prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii pentru diferența dintre valoarea stabilită pentru imobilul situat în București, ..93, sector 3, compus din teren în suprafață de 233 mp. și construcție în suprafață de 40,51 mp și despăgubirile în cuantum de 2145 Rol ce urmează a fi actualizate.
Obligă pârâtul M. București prin Primar G. să transmită Secretariatului Comisiei Naționale decizia ce conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii și întreaga documentație conform art. 21 din Legea 165/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. Lămîița C. A. P. C. N. I.
GREFIER,
P. B. B.
Red. ICN
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
Tribunalul București Secția a III-a Civilă
Judecător: I. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1487/2013. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 1470/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
