Validare poprire. Decizia nr. 1674/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1674/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 1674/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1674R

Ședința publică de la data de 11.10.2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - C. M. S.

JUDECĂTOR - Z. D.

JUDECĂTOR - S. C. M.

GREFIER - D. L.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-debitor C. L. al Comunei Plopii Slăvitești prin Primar împotriva deciziei civile nr. 503/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. H. C.” S.R.L. și cu intimatul-terț poprit T. și C. Publică T. M., cauza având ca obiect „validare poprire”.

Dosarul se află la primul termen și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-debitor C. L. al Comunei Plopii Slăvitești prin Primar, reprezentat de avocat C. A. V. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, depusă la dosar(fila 16), intimata-creditoare S.C. H. C. S.R.L., reprezentată de avocat H. V. S. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/9.10.2013, lipsind intimatul-terț poprit T. și C. Publică T. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanta recurentului-debitor depune la dosar, în original, chitanța . nr._/09.10.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.

Curtea ia act că s-a achitat taxa de timbru în cuantumul stabilit prin rezoluție.

Reprezentantul intimatei-creditoare depune la dosar împuternicirea avocațială și invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul debitor, deoarece hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel că, recursul declarat împotriva acestei decizii este inadmisibil, motiv pentru care solicită admiterea excepției și pe cale de consecință, respingerea recursului ca inadmisibil.

Reprezentanta recurentului-debitor consideră că recursul este admisibil în fața Curții de Apel București, explicația fiind anexată pe principiul legalității, în sensul că, chiar dacă o cerere ar fi denumită greșit, instanța are obligația să o califice în temeiul art. 84 Cod procedură civilă, sens în care a invocat și art. 129 din Constituție referitoare la folosirea căilor de atac precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind echitatea procedurii.

Consideră că în situația în care instanța califică greșit calea de atac, partea nu poate să nu beneficieze de un grad de jurisdicție de care ar trebui să beneficieze potrivit legii, în temeiul principiului legalității. Părții nu i se poate da o cale de atac în plus sau în minus, pentru că s-a dat o calificare greșită a căii de atac.

Pe fondul recursului, consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Teleorman este criticabilă, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 1, 3 și 9 C.pr.civ.

Consideră că Tribunalul Teleorman a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 281/1, 282, 299, 399-404, 460-461, deoarece în cauză nu este vorba de o hotărâre evaluabilă în bani. Măsura de validării a poprii este o măsură nepatrimonială.

Fondul problemei, dacă era vorba de bani, se discută în procesul în care s-a pronunțat titlul executoriu.

Referitor la această problemă invocă o minută a Comisiei de unificare a practicii judiciare din cadrul CSM.

Reprezentantul intimatei-creditoare, în combaterea recursului, învederează cu privire la minutele invocate în recurs că nu sunt obligatorii pentru instanță, ci doar soluțiile pronunțate de instanța supremă într-un recurs în interesul legii.

Hotărârea dată în faza procesuală a executării silite este supusă numai căii de atac a recursului întrucât poprirea constituie un act de executare, fiind reglementată în cadrul Cărții a V-a Despre executare silită.

La interpelarea instanței, arată că valoarea obiectului litigiului dedus judecății este sub gradul prevăzut de lege, sub un miliard, deci calea de atac era recursul.

Solicită, în principal, admiterea excepției și în consecință, respingerea recursului ca inadmisibil. În subsidiar, în cazul în care se va trece peste excepția invocată, solicită respingerea recursului ca nefondat; fără cheltuieli de judecată, urmând să le solicite pe cale separată. Depune la dosar concluzii scrise.

Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea a înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. sub nr._, creditoarea . Plopii Slăvitești a solicitat, în contradictoriu cu debitorul C. local al comunei Plopii Slăvitești, județul Teleorman și terțul poprit T. și C. Publică T. M., validarea popririi înființată la data de 1 noiembrie 2012 în dosarul de executare nr. 164/E/2012 al B. G. J. asupra debitorului C. local al comunei Plopii Slăvitești și obligarea terțului poprit la indisponibilizarea sumelor de bani din contul debitorului până la concurența sumei de 37.043,51 lei în favoarea creditorului.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta-creditoare a arătat că dispoziția de înființare a popririi s-a emis în baza titlului executoriu, respectiv sentința comercială nr.54/4 mai 2009 a Judecătoriei T. M., a cărei executare silită a fost încuviințată prin încheierea din 6 aprilie 2012 a aceleiași instanțe.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.460 C.pr.civ.

Debitorul C. local al comunei Plopii Slăvitești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință, în subsidiar, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă sau ca nefondată. A arătat debitorul că nu întrunește calitatea de debitor deoarece, din dispozitivul sentinței comerciale nr.54/04.05.2009 a Judecătoriei T. M. rezultă că instanța a admis în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta . cu sediul în . Teleorman împotriva pârâților C. L. al comunei Plopii Slăvitești, județul Teleorman și . cu sediul în . Teleorman și a obligat pe pârâți în solidar să plătească reclamantei suma de 16.896,1 lei reprezentând contravaloare marfă neachitată, suma de 788,69 lei reprezentând dobânzi și suma de 14.188,9 lei reprezentând penalități de întârziere aferente fiecărei zile întârziere aplicate până la data plății efective. În plus, a mai arătat debitorul, nu are deschise conturi la terțul poprit.

Terțul poprit T. și C. Publică T. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat în ceea ce privește invocarea excepției lipsei capacității de folosință de către C. local al comunei plopii Slăvitești, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată, susținând că se poate cere validarea popririi numai în condițiile nerespectării dispozițiilor art. 665 C.pr.civ., cu respectarea art. 789 C.pr.civ.

Prin sentința civilă nr. 400/27.03. 2013 Judecătoria T. M. a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește invocarea excepției lipsei capacității de folosință de către debitorul C. local al comunei Plopii Slăvitești invocată de terțul poprit prin întâmpinare; a respins ca nefondate excepțiile lipsei capacității de folosință și calității procesuale pasive a Consiliului local Plopii Slăvitești și excepția lipsei de interes a creditoarei, excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, excepții invocate de debitor; a admis acțiunea și a validat poprirea înființată în dosarul de executare nr.164/E/2012 al B. G. J. și, în consecință, a obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma datorată creditorului, în limita creanței de 37.043,51 lei; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, textul art. 460 C.pr.civ. impune două condiții esențiale: calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.

Cu privire la prima condiție, instanța a apreciat că aceasta este îndeplinită, terțul însuși recunoscând raportul juridic obligațional statornicit între el și debitor.

Cu privire la cea de-a două condiție, terțul poprit, conform art. 456 alin.1 C.pr.civ., avea obligația ca în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, să consemneze suma de bani poprită, termen care a expirat fără ca terțul să fi consemnat vreo sumă la dispoziția creditoarei, rezultă ca terțul poprit și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi, astfel încât și această condiție este îndeplinită.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitorul C. L. al comunei Plopii Slăvitești.

În motivarea căii de atac, debitorul a arătat că sentința de fond este lipsită de temei legal, că instanța a trecut peste principiul disponibilității, că la primul termen din 27.02.2013, creditorul a precizat verbal că din eroare a indicat-o ca debitor pe Primăria Plopii Slăvitești, în loc de C. L. Plopii Slăvitești, iar instanța l-a introdus pe acesta în cauză, în locul primăriei.

S-a cerut recalificarea căii de atac în apel, arătându-se că în Secțiunea a V-a „Poprirea” din codul de procedură civilă din 1865 nu sunt stabilite căile de atac, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 2821 și ale art. 299 C.pr.civ.

Prin încheierea din data de 21.06.2013 Tribunalul Teleorman a constatat că recursul este calea de atac incidentă în cauză, și nu apelul, deoarece suntem în materia executării silite.

Prin decizia civilă nr. 503/28.06.2013 Tribunalul Teleorman Secția Civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-debitor C. L. al comunei Plopii Slăvitești prin primar, împotriva sentinței civile nr. 400/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. H. C. SRL și intimata- terț poprit T. și C. Publică T. M..

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că titlul executoriu îl reprezintă în cauză sentința comercială nr. 54/4.V.2009 a Judecătoriei T. M., prin care pârâții C. L. al comunei Plopii Slăvitești și .- societate dizolvată, au fost obligați în solidar să îi plătească reclamantei ., suma de 16.896,1 lei c/v marfă, suma de 788,69 lei dobânzi și suma de 14.188,9 lei penalități de întârziere plus 5169,82 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 503/28.06.2013 a declarat recurs debitorul C. L. al comunei Plopii Slăvitești prin Primar, în motivarea căruia a învederat următoarele critici:

În ceea ce privește admisibilitatea recursului, s-a arătat că legea este cea care prevede calea de atac împotriva hotărârilor judecătorești, iar calificarea greșită a căii de atac de către instanța care a exercită controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate în fond nu poate avea drept consecință înlăturarea dreptului părții de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obține protecția dreptului sau cu respectarea normelor de procedură specifice fiecărei căi de atac; sens în care solicită să se aibă în vedere art. 84 C.pr.civ., potrivit cărora instanța de control judiciar, în exercițiul rolului activ trebuie să dea calificarea exactă a căii de atac, în funcție de prevederile legii, de art.129 din Constituția României, precum și art.6 din CEDO.

Pe fondul recursului, recurentul-debitor a arătat că hotărârile pronunțate în cererile de validare a popririi sunt supuse căilor de atac a apelului ș recursului, oricare ar fi valoarea debitului, sens în care invocă "Minuta întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, 09.06.2010", pct.21 "Validare poprire. Calea de atac, apel și recurs. Cuantumul valoric (art. 460-art. 461 C.pr.civ.)

În Secțiunea a V-a "Poprirea" din C.pr.civ.1865 nu sunt stabilite căile de atac, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 282(1) și 299 C.pr.civ. 1865, excepțiile prevăzute de art. 282/1 C.pr.civ. 1865 fiind de strictă interpretare.

În lipsa unor dispoziții derogatorii de la dreptul comun procesual civil se va avea în vedere prevederea din art. 282(1) C.pr.civ. 1865 potrivit căreia hotărârile date în prima instanța de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal. Ca atare, în spetele având ca obiect validare poprire, căile de atac sunt apel și recurs, nu numai recurs, cum s-a indicat in dispozitivul hotărârii instanței de fond.

Prin calificarea greșită a căii de atac și interpretarea eronată a dispozițiilor art. 282, 282/1, 299, 399-404, 460-461, Tribunalul Teleorman ca instanță de recurs încalcă competența materială a Tribunalului Teleorman ca instanță de apel, precum și normele legale imperative privind compunerea instanței prevăzute de art. 54(2) coroborat cu art. 52(1) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara republicata, deoarece a judecat în compunerea de 3 judecători, prevăzută de lege pentru judecarea recursului, și nu ca instanță de apel, în compunerea de 2 judecători, așa cum se impunea în lumina dispozițiilor legale menționate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 3 și 9 C.pr.civ.

Deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., asupra excepției de inadmisibilitate a recursului, invocată de intimata-creditoare ., Curtea reține următoarele:

Curtea învederează că problema legalei calificări a căii de atac de către instanța ierarhic inferioară poate face obiectul controlului judiciar, iar calea de atac a recursului - prin intermediul căruia se pune în discuție însăși calificarea căii de atac declanșată împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de fond - nu este inadmisibilă, iar instanța de recurs are obligația de a verifica dacă în cauză a fost respectat principiul legalității căilor de atac.

Curtea este de acord cu argumentul susținut de intimata-creditoare, potrivit căruia principiul unicității căii de atac presupune că o parte nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, recursul exercitat împotriva sentinței de fond epuizându-se prin chiar exercițiul lui; însă arată că va da prioritate principiului legalității căii de atac, potrivit căruia căile de atac sunt stabilite prin lege, iar calificarea greșită a căii de atac de către tribunal trebuie și poate fi supusă cenzurii Curții.

În al doilea rând, Curtea subliniază faptul că în cadrul recursului de față nu se pun în discuție probleme legate de fondul raporturilor juridice sau alte probleme de fapt (conform art. 304 C.pr.civ.) sau de drept care au fost rezolvate de tribunal prin decizia civilă nr. 503/28.06.2013, ci a stabilit admisibilitatea recursului de față numai din perspectiva verificării corectei calificări a căii de atac de către tribunal.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge excepția procesuală a inadmisibilității recursului, ca nefondată.

Analizând pe fond recursul de față, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit cadrului constituțional prevăzut de art. 126 alin. 2 și art. 129 din Constituție, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii.

Or, Codul de procedură civilă cuprinde astfel de norme de procedură prin care sunt stabilite categoriile de hotărâri judecătorești care nu pot fi supuse apelului, respectiv dispozițiile art. 282 alin. 1 C.pr.civ. – potrivit cărora „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, (…).”

Aceste norme de procedură au caracter imperativ.

Din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, invocat de recurentă prin motivele de recurs, Curtea constată că este respectat, deoarece dispozițiile art. 2821 C.pr.civ. au fost edictate de legiuitor cu scopul de a garanta dreptul părților de a-și vedea soluționată cauza într-un termen rezonabil, având în vedere și faptul că dispozițiile art. 13 din Convenția EDO nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate gradele de atac prevăzute de legislațiile naționale, ci consacră dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

În ceea ce privește corectitudinea aplicării acestor dispoziții legale de către tribunal, la momentul calificării căii de atac, Curtea observă că obiectul cererii de chemare în judecată este validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 164/2012 al B. G. J., până la concurența sumei de 37.043,51 lei, deci valoarea obiectului pricinii este de 37.043,51 lei.

În virtutea dispozițiilor art. 460 alin. 4 C.pr.civ., validarea popririi va produce anumite efecte în patrimoniul terțului poprit, prin constituirea unui drept de creanță în favoarea creditorului, având ca obligație corelativă obligația terțului poprit de a achita, direct creditorului, sumele de bani datorate debitorului și pe care, culpabil, nu le-a indisponibilizat sau nu le-a liberat debitorului poprit.

În consecință, validarea popririi are obiect patrimonial, evaluabil în bani, iar în raport de valoarea obiectului pricinii precizată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, sub pragul prevăzut de alin. 1 al art. 2821 C.pr.civ., reiese că în mod corect tribunalul a calificat calea de atac exercitată de împotriva hotărârii de fond ca fiind recursul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-debitor C. L. al Comunei Plopii Slăvitești prin Primar împotriva deciziei civile nr. 503/28.06.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității recursului, ca neîntemeiată.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-debitor C. L. al Comunei Plopii Slăvitești prin Primar împotriva deciziei civile nr. 503/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. H. C.” S.R.L. și cu intimatul-terț poprit T. și C. Publică T. M..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11.10.2013.

Președinte, Judecător,Judecător,

C. M. S. Z. D. S. C. M.

Grefier,

D. L.

Red.dact.jud.MSC

Tehnored.MȘ

2 ex./12.10.2013

Jud. recurs – F. M.

A. L. N.

S. L.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Validare poprire. Decizia nr. 1674/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI