Obligaţie de a face. Decizia nr. 1888/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1888/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 1888/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1888R
Ședința publică din data de 08.11.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - V. A.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât M. București prin Primarul G. împotriva sentinței civile nr. 1470/05.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. A.-E. și cu intimații – pârâți P. M. București prin Primarul G. și C. G. al M. București, cauza având ca obiect „ Legea nr.10/2001, pretenții, obligația de a face și alte cereri”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – reclamantă I. A. – E. – reprezentată de avocați M. S. și M. E., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, lipsind recurentul – pârât M. București prin Primarul G. și intimații – pârâți P. M. București prin Primarul G. și C. G. al M. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 06.11.2013, s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimata – reclamantă I. Adrina – E., în 2(două) exemplare nefiind comunicată recurentului – pârât.
Curtea pune în discuție calificarea întâmpinării depuse la dosar ca fiind concluzii scrise.
Reprezentanții intimaților – reclamanți depun la dosar împuternicirea avocațială și arată că sunt de acord cu calificarea întâmpinării ca fiind concluzii scrise.
Totodată, arată că nu au de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, având în vedere că s-a solicitat în scris, de către recurentul – pârât M. București, judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Intimata – reclamantă I. A. – E. prin avocat M. E. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, întrucât instanța de fond nu a obligat pe pârât să emită o dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri, ci a constatat calitatea intimatei de persoană îndreptățită la măsuri compensatorii, în condițiile legii.
Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că sunt justificate fiind îndeplinite condițiile art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul a căzut în prezenții, deoarece de la momentul notificării și până la introducerea cererii de chemare în judecată a trecut o perioadă de 10 ani, în care notificarea nu a fost soluționată nici până în acest moment; cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuielile privind transportul la instanță. Depune la dosar chitanțe în acest sens.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, fiind înregistrată pe rolul Secției a IV – a Civilă la data de 14.10.2010, astfel cum a fost precizată ulterior la data de 27.05.2011 și oral la 30.09.2011 (filele 51 și 58), reclamanta I. A. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul G., P. M. București și C. G. al M. București soluționarea pe fond a notificării înregistrate sub nr. 6179/2001 prin care solicita acordarea măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent pentru terenul din București, fosta Aviator R. P., . Calea Floreasca), sectorul 2, fie prin restituirea în natură, fie prin despăgubiri acordate, în principal, prin obligarea directă a pârâtelor la plată, în subsidiar, în condițiile legii speciale.
Reclamanta a arătat că a formulat o notificare conform Legii nr.10/2001, prin care a solicitat restituirea prin echivalent a terenului menționat însă, deși au trecut 11 ani de la înregistrarea notificării, aceasta nu a fost soluționată; prin urmare, solicită soluționarea directă a notificării de către instanță, prin acordarea măsurilor prevăzute de lege.
Se arată că bunul a fost preluat abuziv, conform Decretului nr. 54/1951.
Legal citat, pârâtul M. București prin Primar G. nu a formulat întâmpinare.
La dosar se află în copie actele dosarului administrativ formulat în baza notificării.
A fost întocmit un raport de expertiză topografică care a identificat terenul obiect al notificării.
Prin sentința civilă nr.1470/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a- IV a Civilă s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta I. A. - E., în contradictoriu cu pârâții P. M. București,prin Primarul G., M. București și C. G. al M. București; s-a constatat, în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul G., că reclamanta are dreptul la măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, cu privire la imobilul – teren de 380 m.p. din București, Calea Floreasca (fostă Av. R. P.) sectorul 2, fost în . Negropontes; s-a respins celelalte solicitări ca neîntemeiate; a obligat pârâtul M. București, Prin Primarul G. la 1100 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 09.11.2001, reclamanta a adresat notificarea nr. 6179 prin B. S. și N., Primăriei Sectorului 2 București, conform art.22 din Legea nr.10/2001, în vederea restituirii în natură sau prin echivalent a terenului din București, fosta Aviator R. P., . Calea Floreasca), sectorul 2, cu privire la care pretinde că a aparținut autoarei sale I. V. și a fost abuziv preluat de stat (fila 24).
Notificarea a fost înregistrată la P. Sectorului 2 București, înaintată Primăriei M. București și nu a fost soluționată până în prezent.
În raport de dispozițiile art. 26 alin. 3 și de dispozițiile Deciziei nr. XX/2007 a ÎCCJ, tribunalul a analizat direct, în fond, solicitarea reclamanților, apreciind că lipsa unui răspuns al unității de ținătoare echivalează cu o respingere a solicitării de reparații pentru bunul preluat.
Se constată din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/30.09.1943 de către Tribunalul I., că terenul în discuție, reprezentând . planul de parcelare aprobat de P. M. București (Planul Negropontes) a fost cumpărat de către I. V., mama reclamantei, de la G. U. Negropontes (filele 31-34).
Prin Decretul nr. 54/1951 și Decretul nr.117/1955 a fost preluat terenul și trecut în proprietatea statului (vezi filele 193 și urm., 204 și urm. ce menționează fosta parcelare „Negropontes”, terenul în discuție fiind la poziția 450 – fila 224; a se vedea și concluziile raportului de expertiză topo – filele 265 și urm.).
Reclamanta a dobândit, prin moștenire, drepturile cuvenite asupra imobilului (vezi certificat de moștenitor nr.71/1971 emis de notariatul Sectorului 6 București, acte de stare civilă - filele 38, 42- 44, 45).
Se constată din cele sus expuse și din cele reținute de expertul topo că terenul, în suprafață de 380 m.p. este ocupat integral de . amenajat, trotuar pietonal de acces și de protecție, astfel încât nu poate fi restituit în natură (filele 265 și urm.).
În drept, tribunalul a apreciat că preluarea terenului conform Decretului nr. 54/1951 și Decretul nr.117/1955 este abuzivă conform art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001; chiar dacă s-ar considera că titlul statului este valabil, art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001 consideră abuzivă preluarea imobilului de către stat chiar și cu titlu valabil, astfel cum este definit prin art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Față de cele expuse mai sus, constatând că autoarea reclamantei a fost proprietarul bunului și acesta a fost preluat abuziv din patrimoniul său și că nu e posibilă restituirea în natură, în baza art. 26 alin. 1 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 a admis cererea, în contradictoriu cu municipiul București, și a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.
A fost respinsă stabilirea valorii concrete a despăgubirilor și obligarea pârâților la plata lor, întrucât evaluarea și acordarea acestora se va face prin procedura prevăzută de legea specială, respectiv Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și, în prezent, Legea nr. 165/2013, abia după definitivarea primei etape, cea constând în stabilirea îndreptățirii la despăgubiri.
Legea specială (nr. 247/2005, Titlul VII și, în prezent, Legea nr. 165/2013) constituie a doua etapă, în care urmează să se stabilească în concret cuantumul și modalitatea de despăgubire, existând, în caz de nemulțumire față de decizia autorității competente sau de nesoluționare în termen, accesul la instanța prevăzută de legea specială.
Solicitându-se prin prezenta acțiune rezolvarea pe fond a notificării adresate conform Legii nr. 10/2001, instanța o poate soluționa în limitele în care ar fi putut soluționa și unitatea deținătoare.
De asemenea, au fost respinse orice pretenții formulate împotriva Consiliului G. al M. București, întrucât acesta nu avea nici o obligație legală în materie.
În baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de expert.
Împotriva sentinței civile nr.1470/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul G..
În motivarea recursului, recurentul pârât critică sentința pentru următoarele motive:
S-a considerat că, în mod greșit, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei sus-menționate și a constatat că are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în București, Calea Floreasca, sector 2 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1100 Lei, pentru următoarele argumente:
Potrivit actelor depuse la dosarul de notificare rezultă că imobilul situat în București, Calea Floreasca. sector 2, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.54/1951, precum și Decretul nr.117/1955.
Conform actelor existente la dosar și a planurilor imobilului a rezultat că imobilul în litigiu nu mai poate fi restituit în natură și urmează să se emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii nr.247/2005.
Potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legii.
Conform art.1al.1și al.2, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 al.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Referitor la obligarea M. București la plata cheltuielilor de judecată, se învederează că, în mod greșit (eronat), instanța a admis acest capăt de cerere, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală a părții, or în cazul de față nu se poate reține culpa instituției, reclamanta având obligația de a depune la Serviciul de analiză a notificărilor toate actele prevăzute de art.22 din Legea nr.10/2001 pentru soluționarea notificării.
În cazul în care se va respinge motivarea M. București, se solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art.274 al. 3. c.pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
În dovedirea susținerilor, s-a solicitat încuviițarea probei cu acte.
Intimata – reclamantă I. A.-E. a depus întâmpinare, care a fost calificată de către instanță ca fiind concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În calea de atac a recursului, nu a fost administrat nici un mijloc de probă.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că recursul declarat de către M. București prin Primarul G. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică referitoare la inaplicabilitatea de către prima instanță a dispozițiilor Legii nr.165/2013, este nefondată, având în vedere următoarele:
La data pronunțării sentinței civile recurate nu mai erau în vigoare dispozițiile art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, ci dispozițiile Legii nr.165/2013.
Instanța de recurs constată că aceste dispoziții au fost avute în vedere de către prima instanță, care a motivat soluția pronunțată și în raport de actul normativ menționat.
Curtea arată că, în raport de normele tranzitorii reglementate în art.4 din Legea nr.165/2013 (care consacră principiul aplicării imediate a legii noi în cauzele aflate în procedura execuțională), precum și dispozițiile art.50 lit.c din Legea nr.165/2013 (care abrogă dispozițiile art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005), procedura execuțională va fi guvernată de dispozițiile Legii nr.165/2013, aspect reținut și de către prima insatnță.
În acest sens, valorificarea drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească pronunțată se vor realiza, prin procedura instituită de Legea nr.165/2013, urmând ca noțiunea de măsuri reparatorii să fie înțeleasă ca fiind măsuri compensatorii, având în vedere dispozițiile art. 50 din Legea nr.165/2013.
Pentru aceste motive, se constată că nu este fondată critica formulată.
În ceea ce privește critica referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată a recurentului M. București prin Primarul G., Curtea constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele motive:
Recurentul-pârât se află în culpă procesuală deoarece au trecut mai mult de 10 ani de zile de când a fost depusă notificarea, pe care nu a soluționat-o având în vedere calitatea sa de unitate notificată.
Curtea constată că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 274 din Codul de Procedură Civilă, dispunând obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de expert.
Având în vedere că s-a dispus numai acordarea onorariul de expert, instanța de recurs învederează că nu erau incidente dispozițiile art.274 ain.3 din Codul de Procedură Civilă, care au fost invocate, în cuprinsul motivelor de recurs, deoarece nu se putea proceda la reducerea onorariului de expert.
Pentru motivele expuse, constatându-se că nu este întemeiată nicio critică formulată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, în conformitate cu art.312 din codul de procedură civilă va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât M. București prin Primarul G. împotriva sentinței civile nr. 1470/05.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. A.-E. și cu intimații – pârâți P. M. București prin Primarul G. și C. G. al M. București.
În temeiul art.274 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală prin declanșarea căii de atac deduse judecății, va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5808,46 ron, reprezentând onorariul de avocat și cheltuieli de transport, conform chitanțelor aflate la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât M. București prin Primarul G. împotriva sentinței civile nr. 1470/05.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. A.-E. și cu intimații – pârâți P. M. București prin Primarul G. și C. G. al M. București.
Obligă pe recurent la plata sumei de 5808,46 lei către intimatul-reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 08.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. S. V. A.
Grefier,
D. L.
RED.DZ/27.11.2013
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
5.11.2013
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1674/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1887/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
