Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 224/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 224/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 224 A
Ședința publică de la 27.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - N. C. I.
*********
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelantul reclamant M. G. E. împotriva sentinței civile nr. 711 din data de 29.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. Română de Televiziune.
P. are ca obiect - acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat M. D., în calitate de reprezentant al apelantului-reclamant M. G. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 18.02.2014 emise de Baroul București, aflate la fila 8 dosar și consilier juridic I. N., în calitate de reprezentant al intimatei pârâte S. Română de Televiziune, în baza delegației nr._ din 25.04.2014, aflate la fila 14 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea de către intimata pârâtă a copiei decizie civile nr. 5341/11.11.2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apelantul reclamant, prin avocat, învederează că nu este în măsură să depună înscrisurile referitoare la comunicările cu T.V.R., întrucât este imposibil să mai fie găsite în prezent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul reclamant M. G. E., prin avocat, solicită admiterea apelului promovat împotriva sentinței civile nr. 711/29.03.2013, astfel cum a fost motivat, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la plata unei sume ce va fi apreciată de instanță cu titlu de daune morale. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, pe cale separată.
Apreciază hotărârea pronunțată de instanța de fond atât nelegală, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cât și netemeinică, fiind pronunțată fără a se avea în vedere materialul probator administrat în cauză. În opinia instanței de fond, reclamantul nu a făcut dovada existenței faptei ilicite a pârâtei, rezultat din aceea că pârâta s-a conformat dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 25/2009 și ar fi acordat timpi egali de antenă și, pe de altă parte, din faptul că reclamantul nu ar fi transmis materialele de promovare în vederea folosirii spațiilor de antenă atribuiți și nu ar fi comunicat orarul pentru spațiile de dezbateri pe canalul T.V.R.
În temeiul prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 370/2004, reclamantul a solicitat în scris pârâtei la 22.10.2009 să fie luat în considerare la stabilirea timpilor de antenă. La ședința din 26.10.2009, în cadrul ședinței Birourilor Permanente reunite ale Senatului și Camerei Deputaților și a reprezentanților candidaților și a conducerii SRTV și SRR, a fost informat că cererea nu a fost înregistrată în termenul legal și, pe cale de consecință, nu a fost avut în vedere la repartizarea timpilor de antenă aferenți fiecărui candidat. În data de 04.11.2009 Curtea Constituțională a admis contestația reclamantului, reținând în mod definitiv că cererea întrunește condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 370/2004.
Consideră că decizia Curții Constituționale nu a fost respectată, întrucât SRTV era obligată să acorde reclamantului timpi de antenă egali cu ai celorlalți candidați, prin raportare la întreaga perioadă a campaniei electorale și nu numai la perioada ulterioară emiterii deciziei Curții Constituționale. În opinia sa, admiterea cererii sale de către Curtea Constituțională echivalează cu o recunoaștere a existenței faptei ilicite, o recunoaștere a încălcării drepturilor sale de către pârâta SRTV. Astfel, instanța de judecată trebuia să analizeze întrunirea și a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, pornindu-se de la ideea că fapta ilicită este deja statuată prin hotărârea Curții Constituționale.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului declarat de reclamant, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul București ca temeinică și legală. Susține că nepromovarea, prin materiale electorale, nu se datorează vreunei culpe a SRTV, ci imposibilității obiective, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să își valorifice timpul alocat, deși i s-a solicitat acest lucru.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.07.2011 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, reclamantul M. G. E. a chemat în judecată pârâta S. Română de Televiziune, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul creat în campania electorală pentru alegerea președintelui României în anul 2009, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 711 din 29.03.2013, Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată și a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea de daune morale în condițiile art. 998-999 Cod civil, reclamând nerespectarea de către pârâtă în anul 2009 a prevederilor legale care reglementează desfășurarea alegerilor prezidențiale, susținând că S.R.T.V. l-a tratat în mod discriminatoriu prin nealocarea unor timpi de antenă egali cu cei acordați celorlalți candidați.
În fapt, prin Hotărârea nr. 25/2009 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă contestația candidatului E. M. și au fost obligate birourile permanente reunite ale celor două camere ale Parlamentului și reprezentanții serviciilor publice de radio și televiziune să stabilească orarul pentru campania electorală și repartizarea timpilor de antenă cu privire la candidatul E. M..
Urmare a pronunțării acestei decizii, Televiziunea Publică a alocat timpi de antenă egali cu cei ai celor 10 candidați inițiali și candidatului E. M., cu respectarea acelorași principiilor echității, echilibrului, imparțialității prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 853/2009, care dispune că: „Radiodifuzorii sunt obligați să asigure, în cadrul emisiunilor prevăzute în prezenta decizie, reflectarea desfășurării campaniei electorale, cu respectarea următoarelor principii al echitate - toți candidații trebuie să aibă posibilitatea de a se face cunoscuți electoratului; echilibru în prezentarea activităților de campanie ale candidaților; imparțialitate - tratarea tuturor candidaților în mod obiectiv și echidistant".
În acest sens, a fost informat și Consiliul Național al Audiovizualului.
Pe de altă parte, din înscrisurile atașate la dosar rezultă că până la data de 13 noiembrie (ulterioară admiterii contestație reclamantului de către Curtea Constituțională) acest candidat nu transmisese niciun material de promovare, astfel încât timpii de antenă de care beneficia nu au fost folosiți.
Mai mult, deși STRV a comunicat reclamantului spațiile de emisie alocate și i-a solicitat acestuia orarul, în calitate de candidat independent, pentru spațiile de dezbateri de pe canalul TVR 3, pentru a fi comunicat studiourilor regionale, acesta din urmă nu a dat curs solicitărilor.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere atât înscrisurile de la dosar, cât și din interpretarea aplicării art. 225 Cod procedură civilă ca fiind o recunoaștere a susținerilor pârâtei de către reclamant (întrebările 1, 2, 3, 4 din interogatoriu).
Totodată, Tribunalul a apreciat că afirmațiile pârâtei din întâmpinare în sensul reținut anterior nu au fost contestate în niciun fel de către reclamant, iar acordarea de către Televiziunea Publică pe postul TVR 1 de acces egal tuturor candidaților prin alocarea de timpi de antenă egali și gratuiți în emisiunile aferente alegerilor a fost constatată și prin Raportul OSCE al Misiunii Restrânse de Observare a Alegerilor România - Alegeri Prezidențiale.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că Decizia nr. 979/19.11.2009 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului pentru sancționarea SRTV cu somație publică a fost anulată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal prin sentința civilă nr. 3449/17.09.2010 pronunțată în dosarul nr._/2/2009, ca urmare a admiterii contestației SRTV împotriva acestei sancțiuni.
Susținerile pârâtei în sensul că recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva acestei sentințe civile a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 5341/11.11.2011 nu au fost contestate de către reclamant.
În ceea ce privește decizia nr. 1029/02.12.2009 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, Tribunalul a apreciat că aceasta nu are relevanță în cauza de față, neavând legătură cu reclamantul.
Față de cele reținute anterior, Tribunalul a constatat că nu se poate reține săvârșirea de către pârâtă a vreunei fapte ilicite și nici a vinovăției și, pe cale de consecință, nu se poate reține nici existența legăturii de cauzalitate.
Întrucât condițiile răspunderii civile delictuale se cere a fi îndeplinite cumulativ, Tribunalul nu a mai analizat și condiția prejudiciului, față de reținerea neîndeplinirii în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale arătate anterior.
Împotriva acestei sentințe, la data de 28.02.2014 a declarat apel reclamantul M. E., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 14.04.2014.
1.a). În motivarea cererii sale, apelantul reclamant a arătat, cu privire la fapta ilicită, că faptele săvârșite de pârâți, care aduc atingere sale drepturilor subiective, constau în încălcarea principiilor egalități și nediscriminării, concretizate în faptul că a fost în imposibilitate de a se bucura de condiții egale cu ceilalți candidați la Președinția României în ceea ce privește accesul la emisiunile Televiziunii Romane pentru a-și face campania electorală.
În mod concret, în temeiul prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 370/2004, apelantul a solicitat în scris pârâtei, în data de 22.10.2009, sa fie luat în considerare la stabilirea timpilor de antenă și să i se pună la dispoziție toate serviciile audiovizuale la care avea dreptul din poziția de candidat independent la Președinția României. Cu toate acestea, în data de 26.10.2009, în cadrul ședinței Birourilor Permanente reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, precum și a reprezentanților candidaților și a conducerii SRTV și SRR, a fost informat că cererea nu a fost înregistrată în termenul legal și pe cale de consecință nu a fost avut în vedere la repartizarea timpilor de antenă aferenți fiecărui candidat la Președinția României.
Ca urmare a abuzului făcut de către reprezentanții SRTV, a formulat contestație adresată Curții Constituționale. Prin Hotărârea nr. 25 din 4.11.2009, a fost admisă contestația formulata, Curtea reținând în mod definitiv faptul că „domnul E. M. a transmis către conducerea serviciilor publice de radio și televiziune, în data de 22 octombrie 2009 două adrese prin care înștiința demnitarii cu privire la intenția sa de a candida la alegerile prezidențiale ... " și că „cererile formulate de autorul contestației, adresate conducerii serviciilor publice de radio și televiziune întrunesc condițiile prevăzute de art. 19^1 al.1 din Legea nr. 370/2004 cu privire la solicitarea de acordare a timpilor de antenă".
Chiar și în aceste condiții, reprezentanții pârâtei au continuat sa îi încalce drepturile. Astfel, deși obligați prin hotărârea Curții Constituționale și prin lege sa îi acorde aceleași drepturi (și implicit aceiași timpi de antenă) ca și celorlalți candidați, SRTV nu i-a recunoscut totalul timpilor de antenă de care ar trebui să beneficieze și i-a acordat timp de antena egal cu al celorlalți candidați numai pentru perioada ulterioară datei pronunțării hotărârii Curții Constituționale. S-a comis astfel un nou abuz, cu încălcarea flagrantă a unor hotărâri definitive, aceasta cu atât mai mult cu cât hotărârea Curții Constituționale nu reprezintă un act constitutiv de drepturi, ci dimpotrivă, această hotărâre constată existența dreptului său încă de la momentul efectuării solicitării de acordare a timpilor de antenă. Pe cale de consecință, obligația pârâtei era aceea de a acorda apelantului timpi de antenă egali cu ai celorlalți candidați prin raportare la întreaga perioadă a campaniei electorale și nu numai raportat la perioada ulterioară emiterii deciziei Curții Constituționale.
Aceeași poziție abuzivă rezultă și din cuprinsul întrebării nr. 1 din interogatoriul formulat de către pârâtă pentru apelant. Această întrebare subliniază din nou faptul că, în opinia pârâtei, în contra evidenței reținute în decizia Curții Constituționale, apelantul nu ar fi formulat în condițiile legii solicitarea de acordare a timpilor de antenă.
Referitor la mențiunile făcute de către instanța de fond în cuprinsul hotărârii privind faptul că apelantul nu și-a exercitat efectiv drepturile recunoscute și nu a transmis materialele de promovare necesare, precum și orarul pentru spațiile de dezbateri pe canalul TVR 3, a arătat următoarele:
- înscrisurile la care face trimitere instanța nu sunt de natură a conduce la concluzia că a existat o informare a Consiliului Național al Audiovizualului referitor la îndeplinirea obligațiilor impuse de Decizia Curții Constituționale; la aceste file se află înscrisuri care emană de la pârâtă, nu sunt datate și nu au dovada comunicării sau măcar o trimitere în cuprinsul lor referitor la comunicarea către Consiliu;
- din conținutul altui înscris rezultă că se referă la „noua programare pentru ultimele 7 zile de campanie (14-20 noiembrie)" și că „a fost nevoie de aceste modificări deoarece numărul candidaților care beneficiază de apariții electorale a crescut cu doi"; din aceste precizări apare ca evident faptul că acordarea timpilor de antenă pentru apelant s-a făcut numai după data de 14 noiembrie;
- în alte înscrisurile se specifică foarte clar faptul că termenul limită de predare a casetei ce conține materialul de promovare pentru campania desfășurata în intervalul 14-20 noiembrie este fie ora 20.00 (cu o zi înaintea difuzării) sau ora 16.00 în ziua difuzării; în alt înscrisul se face trimiterea exactă la data de la care se solicită materialele electorale, respectiv „va rugam sa ne transmiteți începând de astăzi, 14 noiembrie, știri electorale cu activitatea de campanie a candidaților";
- corespondenta pe mail din data de 13.11.2009 arata clar pe de o parte faptul că aceasta este prima solicitare scrisa primită de la pârâtă în sensul transmiterii de materiale electorale, iar pe altă parte faptul că aceste materiale au fost și trimise către pârâtă în timp util;
- în ceea ce privește solicitarea orarului pentru spatiile de dezbateri pa canalul TVR 3, o astfel de solicitare nu a fost făcută niciodată apelantului și nu există niciun fel de înscrisuri în acest sens.
În aceste condiții, apreciază că aplicarea art. 225 Cod procedură civilă a fost făcută de către instanță în mod nelegal, fără a se considera că nu era un caz de lipsă nejustificată la interogatoriu a reclamantului și fără a se avea în vedere că întrebările pârâtei sunt contrazise de întreg probatoriul administrat în cauză.
b). Principiul de drept obiectiv încălcat de către pârâta este acela că nimănui nu-i este permis să aducă atingere prin fapta sa, drepturilor subiective ale altor persoane.
În speță, prin faptele săvârșite de către de pârâtă au fost încălcate normele imperative ale legii privind accesul liber și nediscriminatoriu al fiecărui candidat la Președinția României la serviciile publice de radio și televiziune. Încălcarea acestor norme conferă caracter ilicit faptei.
Dispozițiile legale de a căror încălcare se face vinovată pârâta sunt: - art. 16 alin. 1, art. 17 alin. 1 și art. 18 alin. 2 din Legea nr. 370/2004; - art. 26*1 alin. 1 din Legea nr. 504/2002; - art. 2 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 853/2009.
c). În privința celui de-al treilea element constitutiv al conținutului noțiunii de faptă ilicita - dreptul subiectiv lezat - acesta este dreptul persoanei la libera exprimare, dreptul de a nu fi discriminat, dreptul de a beneficia de șanse egale cu ceilalți candidați. Toate aceste drepturi au fost încălcate prin faptele concrete ale pârâtei.
Referitor la hotărârea Curții Constituționale nr. 25/2009, din perspectiva existenței faptei ilicite, apreciază că:
- însăși admiterea cererii formulată de către apelant reprezintă o recunoaștere de către instanță, prin hotărâre definitivă, a încălcării drepturilor sale protejate de prevederile legale la care a făcut referire mai sus;
- în condițiile în care fapta ilicită a fost recunoscută și sancționată prin decizia Curții Constituționale, instanța de judecată nu mai poate ajunge la o concluzie contrară, respectiv aceea că nu suntem în prezența unei fapte ilicite;
2. În speță, prejudiciul suferit de către apelant ca urmare a faptei ilicite a pârâtei constă în imposibilitatea reală și efectivă de a-și face campania electorală în condiții egale cu ceilalți candidați, respectiv a-și promova imaginea, platforma politică și a se face cunoscut alegatorilor la nivel național.
3. Având în vedere ca este vorba de producerea unui prejudiciu moral, legătura de cauzalitate rezultă ex re din însăși săvârșirea faptei.
Raportat la modalitatea de săvârșire a faptei ilicite, precum și la tipul prejudiciului cauzat în speța de față, raportul de cauzalitate dintre acestea apare ca evident, astfel încât nu poate exista niciun dubiu că în urma „campaniei" desfășurate de către pârâtă, apelantul a suferit prejudiciul moral prezentat anterior.
4. Vinovăția pârâtei rezultă din săvârșirea cu intenție premeditată a faptelor ilicite descrise mai sus, avându-se în permanență în vedere reprezentarea gravitații încălcării drepturilor apelantului și urmărind producerea unor prejudicii majore persoanei vizate.
5. Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii aduse onoarei și demnității unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului, care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora. În cazul în speță, suma solicitată cu titlu de daune morale, 2.000.000 lei, este justificată raportat atât la încălcările grave ale legii săvârșite de către pârâtă, cât și la prejudiciul concret și de nereparat suferit de către apelant.
Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Prin art. 1 alin. 1 din Decizia nr. 853/2009 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului s-a stabilit că: „Campania electorală pe posturile de radio și de televiziune publice și private începe în ziua de 23 octombrie 2009, ora 0.00, și se încheie în ziua de 21 noiembrie 2009, ora 7.00”.
Din considerentele sentinței civile nr. 3449/17.09.2010 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/2/2009 rezultă că printr-un proces verbal încheiat la data de 27.10.2009 între S. Română de Televiziune și 10 candidați (între care nu se regăsea și apelantul reclamant), a fost agreată de comun acord oferta reclamantei S.R.Tv. de alocare a timpilor de antenă pentru perioada 23.10.2009 – 21.11.2009.
Din decizia Curții Constituționale nr. 25/4.11.2009 reiese că la data de 2.11.2009 a fost înregistrată contestația formulată de apelantul reclamant din prezenta cauză, prin care a solicitat obligarea pârâtei de a-i permite accesul gratuit la timpii de antenă stabiliți de lege.
Prin decizia menționată contestația a fost admisă. În motivare, s-a arătat că „domnul E. M. a transmis către conducerea serviciilor publice de radio și televiziune, în data de 22 octombrie 2009, două adrese prin care înștiința destinatarii cu privire la intenția sa de a candida la alegerile prezidențiale, precizând în acest sens că își va depune candidatura la Biroul Electoral Central pe data de 23 octombrie 2009, ora 20. Prin intermediul acelorași adrese, domnul E. M. solicita «transmiterea detaliilor legate de accesul nostru [al candidatului] la serviciile oferite de S. Română de Radiodifuziune», oferind datele de contact pentru realizarea acestei informări.
Prin urmare, Curtea urmează a analiza dacă adresele formulate de domnul E. M. întrunesc condițiile prevăzute de lege cu privire la solicitarea de acordare a timpilor de antenă.
Astfel, cererile sunt întocmite în formă scrisă și sunt adresate conducerii Societății Naționale de Televiziune (…). Cererile au fost transmise prin fax, iar, potrivit raportului de expediere, operațiunea de transmitere/primire a documentului s-a realizat în data de 22 octombrie 2009, deci în termenul legal, până la data începerii campaniei electorale.
Cu privire la conținutul adreselor, respectiv solicitarea având ca obiect «transmiterea detaliilor legate de accesul nostru [al candidatului] la serviciile oferite de S. Română de Radiodifuziune», Curtea constată că, deși aceasta nu conține expres cererea privind acordarea timpilor de antenă, referirea la accesul la serviciile publice de radio și televiziune, în forma și modalitățile pe care TVR și SRR urmează a le comunica candidatului, este suficientă pentru a califica adresa formulată de domnul E. M. ca respectând condițiile prevăzute de art. 191 alin. (1) din lege. Curtea reține că acordarea timpilor de antenă constituie expresia recunoașterii dreptului candidaților de a accede egal și gratuit la serviciile publice de radio și televiziune în scopul de a se face cunoscuți și de a-și prezenta platformele, programele politice și ofertele electorale, astfel că invocarea a însuși dreptului de către candidatul la alegeri în conținutul cererii adresate conducerii serviciilor publice de radio și televiziune, coroborată cu îndeplinirea cumulată a celorlalte condiții impuse de lege, îndreptățește persoana în cauză de a-și exercita dreptul câștigat în mod legitim”.
Punând în aplicare decizia Curții Constituționale, cu o adresă din 10.11.2009, pârâta a informat Consiliul Național al Audiovizualului că urmează a acorda spații de emisie și reclamantului, începând cu data de 13 noiembrie 2009, ora 15.40 (durata 50 minute).
Ulterior, a întocmit o programare pentru ultimele 7 zile de campanie (14 - 20 noiembrie), prin care a stabilit odinea competitorilor, atât pentru cei 10 inițiali, cât și pentru alți 2 (între care și apelantul reclamant), pentru calupuri de maxim 1 minut și 30 de secunde.
Printr-un mail trimis reclamantului la data de 13.11.2009 (la adresa_), pârâtă a arătat că până în acel moment nu a primit niciun material de la acesta, deși a avut posibilitatea de a transmite, conform discuției pe care au avut-o și că începând de a doua zi există o nouă programare. Prin răspunsul trimis în aceeași zi s-a arătat mail-urile au fost primite și că se va face tot posibilul ca până a doua zi după prânz pârâta să aibă materialele.
Deși Curtea a pus în vedere apelantului reclamant la termenul din 29.04.2014 să facă dovezi privind trimiterea materialelor, acesta a arătat că nu se mai află în posesia unor asemenea dovezi în prezent.
II.1. În drept, Curtea reține că angajarea răspunderii civile delictuale presupune dovedirea întrunirii condițiilor generale ale acesteia, astfel cum sunt reglementate în art. 998-999 Cod civil, și anume: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între primele două și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul, în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Admițând că existența faptei ilicite este stabilită prin decizia Curții Constituționale, că prejudiciul este cel invocat de către reclamant și că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs este elocventă, rămâne de stabilit dacă este întrunită în cauză și condiția vinovăției.
Vinovăția celui care a cauzat prejudiciul reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și urmările acesteia. În Codul civil nu găsim o definire a diferitelor forme pe care le poate îmbrăca vinovăția. Art. 998 se referă la răspunderea pentru „greșeală”, iar art. 999 precizează că răspunderea este angajată nu numai pentru „faptă” (în înțeles de intenție), dar și pentru „neglijență și imprudență”.
În cadrul răspunderii civile delictuale, întinderea răspunderii nu este condiționată de gradul de vinovăție a autorului faptei ilicite; independent de faptul că acesta a acționat cu intenție, din neglijență ori din imprudență, el este dator să repare, în întregime, prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită. Gradul de vinovăție va fi luat totuși în considerare în stabilirea obligației de dezdăunare, atunci când, de exemplu, la producerea prejudiciului a contribuit și fapta culpabilă a victimei.
Acest element al răspunderii civile delictuale trebuie să se regăsească și în privința actelor juridice pentru emiterea cărora entitatea competentă confruntă faptele cu regulile de drept în scopul tragerii unor consecințe juridice concrete.
Într-o asemenea situație emitentul actului face aprecieri asupra probelor administrate și dă interpretări ale dispozițiilor legale aplicabile, astfel că, în regulă generală, soluția adoptată nu îi poate fi imputată, chiar dacă este schimbată în căile de atac exercitate împotriva respectivului act.
Cu toate acestea, răspunderea sa poate fi angajată, tot în temeiul principiilor generale de drept aplicabile unor asemenea acte juridice, în cazul exercitării atribuțiilor ce îi revin cu rea-credință (intenție) sau gravă neglijență.
Or, în cauză, din considerentele deciziei Curții Constituționale nu se poate desprinde o asemnea concluzie.
Mai mult decât, în același sens, prin sentința civilă nr. 3449/17.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/2/2009, s-a statuat cu putere de lucru judecat că „neadoptarea unei anumite conduite nu poate fi imputată destinatarului legii dincolo de previzibilitatea ei sau dacă ea nu este riguros reglementată, cel puțin în ceea ce privește coordonatele ei caracteristice”.
Astfel, s-a mai arătat că „(…) urmare a adoptării de către Curtea Constituțională a Hotărârii nr. 25/2009 și a Hotărârii nr. 27/2009, prin care au fost admise contestațiile candidaților C. Ninel P. și E. M., Televiziunea Publică a alocat timpi de antenă egali cu cei ai celor 10 candidați inițiali și gratuiți și acestor candidați, cu respectarea principiilor enunțate anterior (art. 261 alin. 1 din Legea nr. 504/2002 și art. 3 alin. 1 din Decizia nr. 853/2009), informând în acest sens și pârâtul C.N.A., prin adresa din data de 10.11.2009.
Referitor la situațiile care au condus la adoptarea celor două hotărâri ale Curții Constituționale, instanța apreciază că nu se poate reține culpa reclamantei, deoarece cererile adresate de cei doi candidați aveau un caracter incomplet și nu cuprindeau solicitarea de acordare a timpilor de antenă, astfel cum prevede imperativ art. 19 ind. 1 al. 1 din Legea nr. 370/2004, iar dreptul a fost recunoscut acestora din alte considerente, printr-o interpretare extensivă a prevederilor legale”.
În recurs, prin decizia nr. 5341/2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal în același dosar, s-a mai statuat că „s-a stabilit în mod cert - și instanța a reținut în mod corect faptul că analizând comportamentul intimatei-reclamante raportat la întreaga campanie electorală, acesta a fost unul conform principiilor echității, echilibrului (…)”.
2. În plus, Curtea mai reține că până la data de 13.11.2009 o cauză de înlăturare a răspunderii civile o constituie și fapta victimei însăși (apelantul reclamant netransmițând materiale către pârâtă). După acest moment timpii alocați au fost egali, conform programării pentru ultimele 7 zile de campanie, a cărei primire a fost confirmată de apelantul reclamant în cadrul corespondenței electronice purtate cu pârâta.
Față de aceste considerente, reținând temeinicia și legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant M. G. E., cu domiciliul ales la SCA O. și Asociații, în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 711 din data de 29.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 191, sector 1, ca nefondat.
Ia act că apelantul reclamant și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex. 4/10.07.2014
T.B. Secția a IV-a Civilă - A. M. V.
| ← Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 198/2014. Curtea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 227/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
