Pretenţii. Decizia nr. 956/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 956/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 956/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 956 R
Ședința publică de la 27.05.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – M. S. C.
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………….
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant I. H. și de recurentul pârât R. B. M., împotriva deciziei civile nr. 1217A/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții – daune morale și materiale”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât R. B. M. personal și asistat de avocat V. A. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul reclamant I. H..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurentul reclamant I. H. note de ședință.
Curtea pune în discuția părților nulitatea deciziei recurate, în temeiul art. 304 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
Apărătorul recurentului pârât R. B. M. solicită admiterea excepției de nulitate și pe fond admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București Secția Civilă, sub nr._ reclamantul I. H. a solicitat obligarea pârâtului Raduta B. M. la plata sumei de_,50 lei, cu titlu de daune materiale, plus dobânda anuala pe care o achita băncii ING și a sumei de_ lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat ca în seara zilei de 07.05.2000 a fost agresat de către pârât în Secția VIII Psihiatrie din incinta Spitalului Prof. Dr. A. O.. Prin decizia penala nr. 2048/03.10.2003 a Curții de Apel București, pârâtul a fost condamnat la 3 luni închisoare, iar pe latura civila i s-au acordat 5.800.000 ROL daune materiale, reprezentând prejudiciu cert și actual la data pronunțării deciziei și 20.000.000 ROL daune morale pentru cele 28-30 zile de îngrijiri medicale.
Ulterior, conform raportului de expertiza medico-legala A1/_/2005 s-a constatat că la nivelul piramidei nazale exista o deformare cu latero-deviatie dextroconcava și deviație de sept nazal, ce creează un prejudiciu estetic ce poate fi diminuat printr-o remediere chirurgicala și ca intre traumatismul din data de 07.05.2000 și situația actuala de la nivelul piramidei nazale exista legătura directa-necondiționata de cauzalitate.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin. 3 și art. 15 alin. 4 C.proc.pen.
Prinsentința civilănr. 902/01.02.2012 Judecătoria Sector 4 București Secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată, ca prescrisă, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că sunt incidente dispozițiile art.1 și 7 din Decretul nr.167/1958 și faptul că, dreptul la acțiune al reclamantului la repararea prejudiciului estetic constatat prin raportul de expertiza medico-legala nr. A1/_/10.11.2005 s-a născut la data de 10.11.2005, astfel ca termenul de prescripție de 3 ani, în interiorul căruia reclamantul ar fi trebuit sa își efectueze intervenția chirurgicala pentru remedierea prejudiciului estetic s-a împlinit la data de 10.11.2008.
Împotriva sentinței nr. 902/2012 a declarat apel reclamantul I. H..
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că sentința civilă nr. 7578/22.12.2005, (rămasă definitivă prin decizia TMB nr. 1133R/02.06.2006) a admis acordarea de daune morale pentru pierderea dintelui, dar în privința acordării de pagube materiale pentru refacerea danturii și a nasului, a respins acordarea lor.
După data raportului de expertiză medico-legală Al/_/70.71.2005. în perioada decembrie 2006 - octombrie 2007, a efectuat un implant dentar în 3 etape, (2 etape chirurgicale și o etapă restaurativă), protezarea unui al doilea dinte dintre cei trei vătămați din cauza condamnatului penal, apoi tot din aceiași cauză am efectuat și o operație (nereușită) de grefă gingivală liberă, operații urmate în anii următori de 2 procese civile prin care am recuperat pagubele, ultimul proces finalizându-se în data de 10 decembrie 2008 prin decizia nr. 2277 R din 10.12.2008 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă.
Apelantul a mai arătat că, potrivit art. 20. al. 3 C.p.p., poate să se adreseze cu acțiune la instanța civila pentru repararea pagubelor materiale numai după ce pagubele materiale s-au născut, adică numai după data de 03.06.2011, când a plătit_,50 lei reprezentând costul tratamentului chirurgical nazal (pt. latero-deviație a piramidei nazale și deviație de sept), tratament chirurgical efectuat în data de 01.06.2011.
Așadar nașterea dreptului la acțiune s-a născut la data plății deoarece aceasta constituie data nașterii pagubei materiale, și nașterea pagubei este condiția ce îmi dă dreptul prevăzut de art. 20. al. 3 C.p.p. să mă adresez cu acțiune la instanța civila pentru repararea pagubelor materiale.
Prin decizia civilă nr. 1217A/13.12.2012 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant I. H. împotriva sentinței civile nr. 902/01.02.2012, a schimbat în tot sentința în sensul că a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantul I. H. în contradictoriu cu pârâtul R. B. M. și a obligat pârâtul la plata sumei de 10.218,5 lei daune materiale și la plata sumei de 100.000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în mod eronat prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune reținând că aceasta începe să curgă de la data de 1.11.2005, data constatării prejudiciului estetic prin raportul de expertiză medico-legală, căci paguba pentru care se solicită repararea prin prezenta acțiune s-a născut la data de 03.06.2011, când apelantul reclamant a achitat contravaloarea intervenției chirurgicale efectuate la data de 01.06.2011. În raport de această dată 03.06.2011, acțiunea introdusă la data de 23.11.2011 nu este prescrisă, fiind introdusă în termenul de 3 ani, prevăzut de art.7 din Decretul nr.167/1958.
Evocând fondul, Tribunalul a constatat că între . din data de 07.05.2000 și intervenția chirurgicală din data de 01.06.2011( deviație a piramidei nazale și deviație de sept) există legătură de cauzalitate, așa cum rezultă din copia foii de diagnostic eliberată de centrul medical Apolo.
Cu privire la prejudiciul material solicitat, Tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar reclamantul a făcut dovada achitării sumei de10.218,5 lei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la repararea prejudiciului moral suferit de reclamant tribunalul a constatat că, reclamantul de 11 ani de la . al cărei autor a fost pârâtul suferă consecințele faptei acestuia, la ora actuală suferind un prejudiciul respirator invalidant permanent la nivelul nasului și al gâtului, prejudiciu constând în deficiențe legate de sensibilitatea termică, chimică, precum și o sensibilitate permanentă la nivelul extern al nasului( dureri, amorțeli, înțepături), care constituie un disconfort fizic și psihic continuu.
Așa fiind, Tribunalul a reținut că se impune repararea acestui prejudiciu moral prin obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei.
În cadrul deciziei civile nr. 1217A/2012 a fost formulată „opinie separată pentru daunele morale”, în sensul obligării pârâtului la 35.000 lei daune morale.
În motivarea opiniei separate, s-a arătat că, pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri morale, instanța trebuie să aibă în vedere momentul la care s-a produs fapta de natură să atragă plata daunelor morale, starea actuală de sănătate a victimei, respectiv, dacă față de momentul săvârșirii infracțiunii au apărut complicații de natură să agraveze starea de sănătate a apelantului.
Sub acest aspect, opinia separată a reținut că apelantul a fost agresat în urmă cu doisprezece ani, respectiv la 7.05.2000, iar prin sentința penală nr. 1427/2002 a Judecătoriei Sector 4, definitivă prin respingerea recursului, i-au fost acordate 5 800 000 Rol daune materiale și 20 000 000 Rol daune morale.
Și prin sentința civilă nr. 7578 din 22 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin decizia Tribunalului București nr. 1133 R/2.06.2006, s-a admis acordarea de daune morale în cuantum de 1500 ron pentru pierderea unui dinte, ulterior soluționării cauzei penale, dar în privința acordării de daune materiale pentru refacerea danturii și a nasului a respins acordarea lor întrucât prejudiciul nu era cert.
Opinia separată a concluzionat că, în prezenta cauză, nu pot fi acordate daune morale pentru . suferită de apelant în anul 2000, pentru că s-ar ajunge să se încalce puterea lucrului judecat, dat fiind că pe daunele morale s-au pronunțat deja două instanțe, atât penală, cât și civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 1217A/2012 au declarat recursuri reclamantul I. H. și pârâtul R. B. M..
În motivarea recursului, reclamantul I. H. a susținut următoarele critici de nelegalitate:
Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind repararea daunei materiale reprezentată de plata dobânzii de 15,12% pe an către ING, plată pe care o efectuase ca urmare a achitării costului operației prin împrumut de la această bancă.
Plata dobânzii constituie dauna indirectă care trebuie reparată, deoarece recurentul-reclamant nu se află în materie contractuală, ci în domeniul delictului.
Faptul că recurentul reclamant are dreptul la recuperarea și a acestui prejudiciu rezultă indubitabil, atât din doctrină cât și din practica judiciară, Decizia din 22 ianuarie 1890 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I, Decizia nr. 642 din 21.07.1981 a secției penale a Tribunalului Argeș, Decizia nr. 227 din 13 aprilie 1995 a Curții Supreme de Justiție.
Al doilea motiv este legat de daunele morale acordate, daune morale reprezentând noile suferințe fizice și psihice ale recurentului reclamant apărute la data de 01.06.2011 in urm intervenției chirurgicale.
Recurentul reclamant solicită in continuare acordarea daunelormorale reprezentând noile suferințe fizice și psihice apărute la data de 01.06.2011 in urma intervenției chirurgicale, în sumă de 200.000 de RON.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 C.pr.civ.
În motivarea recursului, pârâtul R. B. M. a susținut următoarele critici de nelegalitate:
In conformitate cu dispozițiile art.261 pct.5 C.pr.civ., instanța de apel nu a indicat și nu a dezvoltat motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, astfel încât hotărârea se poate considera nemotivata.
Al doilea motiv de recurs este determinat de faptul ca instanța de judecata a concluzionat cu foarte mare ușurința ca intimatul parat trebuie sa fie obligat la daune materiale si morale pentru o fapta săvârșită in data de 07.05.2000 fără a se constata o
legătura de cauzalitate certa, intre fapta și momentul solicitării acestor daune (12 ani).
Instanța nu a administrat probe din care sa rezulte ca starea de sănătate a reclamantului s-a agravat ulterior întocmirii raportului de expertiza, astfel neputându-se acorda daune morale pentru o agresiune suferita in anul 2000 pentru ca ar interveni puterea lucrului judecat
Instanța nu a avut in vedere acțiunea cu care a fost investita si nici
completarea acțiunii din data de 21.12.2011 prin care singura proba solicitata de reclamant este efectuarea unei expertize medicale.
Recurentul-pârât consideră ca apelantul-reclamant nu a reușit sa facă dovada existentei unui prejudiciu estetic și a legăturii de cauzalitate intre acest pretins prejudiciu si fapta săvârșită in anul 2000, astfel daunele morale și materiale nu sunt justificate.
Instanța de judecata nu putea sa-si formeze convingerea din probele administrate atâta timp cat se impuneau alte probe administrate, inclusiv o expertiza medicala, de altfel cum a solicitat prin acțiunea completata de reclamant.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu și pus în discuția părților la termenul de azi, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele motive:
Decizia recurată a fost pronunțată în complet de doi judecători, care au decis în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței civile apelate de reclamant, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiate, precum și în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantul I. H. împotriva pârâtului R. B. M. și obligarea pârâtului la plata sumei de 10.218,5 lei cu titlu de daune materiale.
Totodată, în cuprinsul aceleiași decizii, completul de apel, compus din doi judecători, a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, cu opinia separată a unuia din cei doi judecători care compun completul de apel, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin urmare, Curtea constată că la momentul pronunțării asupra apelului declarat de reclamant, cei doi judecători care compun completul de apel au exprimat opinii diferite asupra cuantumului daunelor morale solicitate de către apelantul-reclamant, consecința fiind aceea că soluția dată asupra acestui capăt de cerere nu este rezultatul acordului celor doi judecători care compun completul de apel.
În această situație, deveneau incidente dispozițiile art. 257 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora, dacă majoritatea legală nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou, în complet de divergență, în aceeași zi sau în cel mult 5 zile.
Pentru corecta aplicare a acestor dispoziții legale, se impunea ca instanța de apel să consemneze ivirea divergenței asupra capătului de cerere privind daunele morale, la termenul la care s-a ivit, și să continue judecata asupra punctelor aflate în divergență, în complet de divergență.
Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului CSM: „Completul de divergență se va constitui potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin includerea președintelui sau a vicepreședintelui instanței, a președintelui de secție ori a judecătorului din planificarea de permanență aferentă datei la care se vor relua dezbaterile”, iar potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 și 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: „(1) În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceștia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judecă din nou în complet de divergență, în condițiile legii.
(2) Completul de divergență se constituie prin includerea în completul de judecată a președintelui sau a vicepreședintelui instanței, a președintelui de secție ori a judecătorului din planificarea de permanență”.
Fiind în divergență asupra unuia din capetele de cerere formulate de apelantul-reclamant, completul de apel se impunea să facă aplicarea dispozițiilor art. 257 alin. 3 C.pr.civ. și să reia dezbaterile asupra punctelor aflate în divergență în complet de divergență.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de un complet de judecată ce nu a fost format din numărul de judecători prevăzut de lege pentru completul de divergență, fiind incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 și 5 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 1 C.pr.civ. Curtea urmează să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, respectiv Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant I. H. și de recurentul pârât R. B. M., împotriva deciziei civile nr. 1217A/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._ .
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. S. Z. D. G. D. F.
Grefier,
S. V.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. PS/06.01.2014
2 ex.
Jud. apel: S. O., M. S.
M. S. (opinie separată)
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 227/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 912/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
