Actiunea in anularea hotărîrii arbitrale. Sentința nr. 92/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 92/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 92/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ nr.92F
Ședința publică de la 10.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanta F. „S. PALATULUI”, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 26.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera Curtea a amânat consecutiv pronunțarea la 03.12.2013 și apoi la 10.12.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2013 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._ reclamanta . SRL în contradictoriu cu C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, anularea hotărârii arbitrale nr.4 pronunțată la data de 07.01.2013 de Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, iar pe fondul cauzei să obligați pârâta C.A.S.M.B. la plata sumei de 111.318,24 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor noastre constând în furnizarea medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, prestații executate în perioada 2006 - 2007 în baza contractelor nr. F0114/2006 și F0114/2007 încheiate cu C.AS.M.R Menționează că prestațiile reclamate ce fac obiectul pretențiilor noastre în prezenta cauză reprezintă contravaloarea medicamentelor furnizate asiguraților peste valoarea de contract stabilită conform contractelor sus menționate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
Soluția tribunalului arbitral încalcă ordinea publică și dispoziții imperative ale Legii.
Soluția tribunalului arbitral este rezultatul aplicării greșite a unei clauze contractuale cuprinsă în contractele în baza cărora subscrisa a furnizat medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, cetățenilor români asigurați ai pârâtei C.AS.M.B., clauzele prevăzute la art. 10 din contractul nr. FOl14/2006 și art. 11 din contractul nr. FOl14/2007.
Limitarea, plafonarea, prin contractul încheiat între subscrisa în calitate de furnizor de medicamente și pârâta C.A.S.M.B. reprezintă o gravă încălcare a drepturilor asiguraților, drepturi prevăzute atât în legislația specifică, recunoscute expres prin Constituție, drepturi recunoscute și prin norme comunitare aplicabile și în România din momentul aderării la Uniunea Europeană.
În acest sens înțelege să invoce dreptul la ocrotirea sănătății prevăzut de art. 34 din Constituția României.
Legea nr. 95/2006 reglementează expres drepturile asiguraților. Între drepturile acestora sunt expres prevăzute la art. 218 următoarele drepturi:
- să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale, în mod nediscriminatoriu, în condițiile legii;
- să aleagă furnizorul de servicii medicale.
Aceleași drepturi sunt recunoscute asiguraților și prin contractele cadru ce se încheie în baza Legii nr. 95/2006.
Clauzele contractuale reclamate ca fiind ilegale încalcă drepturile asiguraților sus menționate.
Analizând contractele încheiate cu C.A.S.M.B., vă rugăm să rețineți că beneficiarul final al acestor contracte este cetățeanul. Cetățeanului nu i se poate refuza dreptul la medicație opunându-i-se un contract în care nu este parte, încheiat de către terți care s-au angajat să-i îndeplinească un drept constituțional și legal.
În acest context apreciază că valoarea stabilită de părți în contractul ce face obiectul litigiului de față nu poate fi calificată decât ca o valoare estimativă, a cărei depășire nu poate fi reținută ca o încălcare a clauzelor contractului ci doar ca o depășire a unei estimări inițiale.
Pe de altă parte trebuie reținută și împrejurarea că în situația în care subscrisa reclamantă în calitate de furnizor de medicamente ar fi refuzat furnizarea către asigurați a medicamentelor compensate pe motiv că a fost atins plafonul stabilit prin contract cu C.A.S.M.8., s-ar fi creat o situație nelegală în legătură cu egalitatea cetățenilor în fața Legii, o discriminare a pacienților asigurați, situație ce contravine flagrant normelor constituționale (art. 16 din Constituția României) și normelor internaționale, respectiv art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin adoptarea O.G. 30/2007 prin care s-a reglementat plata sumelor reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în 2005-2006 peste valoarea contractuală, legiuitorul a confirmat expres dreptul furnizorilor de medicamente de a primi contravaloarea medicamentelor furnizate peste valoarea de contract. Nu există nici un fel de argument legal pentru care arieratele înregistrate începând cu cea de a doua jumătate a anului 2006 până în 2008 (când plafonul a fost eliminat) să aibă alt regim decât cele reglementate prin actul normativ sus menționat, iar creanțele respective să nu fie integral recunoscute furnizorilor de medicamente.
De altfel, ulterior anului 2008, limitarea prin contract a sumelor decontate a fost eliminată tocmai pentru a se înlătura o îngrădire a drepturilor asiguraților.
În ceea ce privește punctul de vedere al debitoarei CASMB potrivit căruia nu poate proceda la plata debitului deoarece sumele respective sunt înregistrate în evidență extracontabilă deoarece nu există cadru legal care să reglementeze măsuri financiare pentru decontarea medicamentelor peste valoarea de contract, motiv pentru care debitorul consideră că "aceste sume nu reprezintă pentru instituția noastră o creanță lichidă, exigibilă și certă", solicită să se observe că aceste susțineri sunt neîntemeiate și să fie înlăturate. În acest sens solicită să se rețină următoarele:
Creanța ce face obiectul pretențiilor noastre izvorăște din executarea de către subscrisa a contractelor nr. F0114/2006 și F0114/2007 încheiate cu C.A.S.M.B. Executarea acestor contracte s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv dispozițiile Legii nr.95/2006 și dispozițiile contractelor cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în vigoare la momentul derulării contractelor (contracte cadru aprobate prin HG 706/2006, HG 1842 și HG/2006 și HG 324/2008).
Astfel cum a arătat anterior stabilirea prin contractele de furnizare de medicamente pentru perioada 2006-2008 a unei limitări, plafonări, a valorii medicamentelor furnizate asiguraților reprezintă o gravă încălcare a drepturilor acestora, drepturi prevăzute atât în legislația specifică, recunoscute expres prin Constituție, drepturi recunoscute și prin norme comunitare aplicabile și în România din momentul aderării la Uniunea Europeană.
Reclamanta F. S. Palatului SRL era obligată prin lege să elibereze medicamentele din prescripțiile medicale ale asiguraților, astfel încât drepturile asiguraților nu pot fi îngrădite prin clauzele contractelor nr.F0114/2006 și F0114/2007 încheiate cu C.A.S.M.B.
Față de această situație apare evidentă împrejurarea că C.A.S.M.B. este obligată să îi plătească contravaloarea prestațiilor executate peste contract, indiferent dacă există sau nu cadru legal care să reglementeze aceste plăți. În aceste condiții urmează să se rețină că în ceea ce o privește nu are relevanță modul în care C.A.S.M.B. a înregistrat în evidențele sale financiare creanța pe care o are față de reclamantă.
Inexistența unui act normativ care să reglementeze expres plata sumelor rezultate din prestații peste valoarea de contract nu poate fundamenta poziția C.A.S.M.B. care refuză plata acestor sume pe motivul că nu există norme privind efectuarea acestor plăți.
Reclamanta solicită să se aibă în vedere și situația disproporționată în care sunt puse părțile aceluiași contract: pe de o parte reclamanta a fost obligată să furnizeze medicamente asiguraților, însă pe de altă parte nu i se recunoaște dreptul de a primi contravaloarea prestațiilor sale motivat de împrejurarea că nu există cadru legal pentru efectuarea acestor plăți. Această situație reprezintă o încălcare a ordinii de drept.
Pe de altă parte solicită să se aibă în vedere și împrejurarea că în practica instanțelor judecătorești competente să soluționeze căile speciale de atac împotriva hotărârilor arbitrale (Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție) s-au pronunțat în spețe similare soluții favorabile creditorilor, CASMB fiind obligată la plata sumelor datorate pentru prestații peste valoarea de contract.
Față de cele invocate solicită admiterea acțiunii în anulare formulată și pe fondul cauzei, obligarea pârâtei C.A.S.M.B. la plata sumei de 111.318,24 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor noastre constând în furnizarea medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, prestații executate în perioada 2006 - 2007 în baza contractelor nr. F0114/2006 și F0114/2007 încheiate cu C.A.S.M.B.
La data de 25.09.2013 pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de anulare a hotărârii arbitrale nr.17/2013, menținerea ca temeinice și legale a dispozițiilor acesteia și pe cale de consecință să se constate netemeinicia solicitării reclamantei vis a vis de instituția pârâtă, CASMB îndeplinindu-și obligația de a respecta prevederea contractuală asumată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în baza art. 247 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări de sănătate contracte anuale în baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului cadru".
Prin Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Președintelui CNAS, anual se aprobă normele metodologice de aplicare a Contractului Cadru. Prin acest ordin comun se aprobă și modelele de contract pentru fiecare categorie de furnizori de servicii medicale – cazul în speță – furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu în cadrul sistemului de asigurări de sănătate".
În conformitate cu prevederile art. 271 din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății, una din principalele atribuții a caselor de asigurări de sănătate este aceea de a negocia, contracta și de a deconta serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condițiile contractului cadru.
Revenind la speța de față, situația în detaliu se prezintă astfel:
În anul 2006, 2007, 2008 Între Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și . SRL a fost încheiat contractul de furnizare medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu nr.F0114/2006,F0114/2007, 2008 în baza Contractului cadru și a Normelor de aplicare a acestuia, În vigoare la acea dată.
Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a decontat furnizorului contravaloarea medicamentelor acordate asiguraților î limita valorii de contract negociate cu acesta și în limita sumelor prevăzute pentru această destinație în filele de buget anuale, în condițiile Contractului cadru și a Normelor de aplicare a acestuia, pe baza documentelor justificative depuse de reprezentantul legal.
Având în vedere necesitatea clarificării situației arieratelor solicitate la plată vă aducem la cunoștință că:
- în conformitate cu prevederile OG 30/2007 privind reglementarea unor măsuri financiare și prevederile Ordinul comun MSP/CNAS nr.1483/677/30.08.2007 privind condițiile de plată a sumelor reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în tratamentul ambulatoriu în anii 2005 - 2006, CASMB, a solicitat la CNAS sumele necesare plății arieratelor înregistrate la nivelul furnizorilor de medicamente cu și fără contribuție personală.
Pentru acest furnizor s-au achitat în totalitate arieratele anului 2005 și arie ratele anului 2006, în condițiile actului normativ sus amintit.
Restul sumelor pretinse la plată de furnizor ,se referă la perioada 01.07-31 .12. 2006, 01.01._07, 01.01.2008-septembrie 2008 până la eliminarea plafonului pentru farmacii. și sunt așa cum Însuși furnizorul recunoaște prin adresa nr.2/19.06.2009, înregistrată la CASMB cu nr._/22.06.2009 sume ce reprezintă contravaloarea rețetelor gratuite și compensate eliberate peste valoarea de contract, în anii 2006, 2007, 2008 aduse la cunoștință CASMB, în baza borderourilor centralizatoare depuse lunar.
Menționează că aceste sume nu sunt înregistrate în contabilitatea CASMB prin urmare nu constituie debite pentru instituția pârâtă, nu reprezentă o creanță lichidă exigibilă și certă.
Ținând seama de prevederile legale În baza cărora s-au încheiat anual contractele de furnizare medicamente, farmacia era obligată să respecte valorile de contract asumate în relația contractuală cu CASMB.
Sumele care depășeau aceste valori contractuale puteau fi decontate în cadrul aceluiași exercițiu financiar, în cazul în care existau fonduri suplimentare la bugetul FNUASS repartizate prin filă de buget ca urmare a unei rectificări bugetare sau prin hotărâre de guvern.
Analizând prevederile contractului de furnizare medicamente F0114/2006 art.10 și/sau art.11 din contractul F0114/2007,2008, se poate observa că este prevăzută expres valoarea contractului pentru eliberarea de medicamente în anii 2006,2007,2008, sub forma unei sume bani fixe ,defalcată trimestrial și apoi lunar.
Potrivit prevederilor contractuale stipulate la art. 21 alin(2) din contractul încheiat pe anul 2006 (F0114/2006), art.23 alin.(2) din contractul încheiat pe anul 2006 (F0114/2007), art.25 alin(2) din contractul încheiat pe anul 2006 (F0114/2008), valoarea inițial negociată se poate majora pe parcursul anului pe baza actelor adiționale, în limita fondului aferent furnizării de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în sistemul de asigurări sociale de sănătate,avându-se în vedere condițiile de contractare a sumelor inițiale.
De asemenea, la judecarea prezentei cereri solicită instanței să țină seama și de următoarele aspecte:
1 - pârâta nu dispune de fonduri proprii sau alte fonduri destinate plății furnizorilor de servicii medicale decât cele repartizate și aprobate de către ordonatorul principal de credite, C. Națională de A. de Sănătate.
În acest sens sunt de reținut și prevederile art. 291-1it: d)din legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora obligația Casei Naționale de A. de Sănătate, este aceea de a acoperii potrivit principiilor acestei legi, nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.
Iar pe de altă solicită să se țină seama de faptul că,
2.- în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, decontarea către furnizorii de medicamente cu și fără contribuție personală se face în limita fondurilor prevăzute în contractele cu aceștia, aprobate și prevăzute în fila de buget cu această destinație.
Pe cale de consecință, o plată efectuată fără respectarea celor de mai sus ,ai însemna o încălcare flagrantă a legii având în vedere și dispozițiile art.4 și art.14 din legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care prevede reguli cu privire la cheltuielile bugetare astfel:
- nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul asigurărilor sociale de sănătate și nici angajată sau efectuată din acest buget, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Creditele bugetare aferente acțiunilor multianuale, reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanțate și plătite în cursul exercițiului bugetar. Plățile respective sunt aferente angajamentelor efectuate în limita creditelor de angajament aprobate în exercițiul bugetar curent sau În exercițiile bugetare anterioare dacă există prevedere legală.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze acțiunea în anulare, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, motivul de anulare a hotărâri arbitrale este reprezentat de dispozițiile art 364 lit i cod procedură civilă. Pentru a examina chestiunile invocate în susținerea acțiunii în anulare, din perspectiva acestui temei juridic, Curtea apreciază să examineze cu prioritate fizionomia juridică a acestei acțiuni, cu evidențierea particularităților, care îi conferă un regim juridic aparte.Din această perspectivă, Curtea consideră relevantă decizia civilă nr V/25 06 2001, pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, prin care se statuează că, din interpretarea coroborativă a dispozițiilor art 365 alin 1 cod procedură civilă, cu referire la prevederile art 342 cod procedură civilă, în accepțiunea legiuitorului soluționarea litigiului de către tribunalul arbitral constituie o judecată în fond, iar acțiunea în anulare este o cale de atac, care nu poate determina o reexaminare a speței cu caracter devolutiv. Legat de acest ultim aspect, Înalta Curte a învederat faptul că, din analiza dispozițiilor art 364 lit a-i cod procedură civilă, reiese, fără dubiu, similitudinea majorității motivelor de anulare a hotărârii arbitrale cu motivele de casare, respectiv, modificare ce pot fi invocate în cadrul căii de atac a recursului exercitat împotriva unei hotărâri judecătorești, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art 304 cod procedură civilă.
De aceea se impune să se considere că acțiunea în anulare constituie calea unică de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii arbitrale, având conținut și efecte similare căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești.
Înalta Curte a mai învederat faptul că natura juridică a acestei căi de atac este determinată tocmai de caracterul definitiv al hotărârii arbitrale, care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel și poate fi pusă în executare silită. Cum în procedura de drept comun o astfel de hotărâre poate fi atacată numai cu recurs, este evident că și acțiunea în anulare constituie o cale de atac având caracteristici asemănătoare recursului, dar cu unele particularități ce decurg din motivele ce pot fi invocate în sprijinul acesteia, care, cu toată similitudinea de reglementare, nu sunt identice totuși cu cazurile de casare din materia recursului.
În continuarea raționamentului său, instanța supremă a mai subliniat faptul că din moment ce prin art. 367 - 368 din Codul de procedură civilă, referitoare la executarea hotărârii arbitrale, se prevede că hotărârea arbitrală este obligatorie și că, la cererea părții, poate fi învestită cu formulă executorie și executată silit, întocmai ca și o hotărâre judecătorească, iar prin art. 370 - 370^3 din același cod se mai prevede că, în condițiile aplicării dispozițiilor Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, pot fi recunoscute și executate în România și hotărârile arbitrale străine, ar fi de neînțeles să se ajungă, pe calea acțiunii în anulare, la judecarea din nou a litigiului care a fost soluționat de tribunalul arbitral.
O astfel de interpretare se impune și pentru că prin art. 364 din codul de procedură civilă sunt prevăzute restrictiv cazurile în care poate fi desființată o hotărâre arbitrală pe calea acțiunii în anulare, așa cum, în întreg sistemul instituit prin Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar poate reforma hotărârile atacate numai în cazul constatării unor motive prevăzute limitativ de lege, relevându-se în această privință dispozițiile din art. 304, art. 317 - 318, art. 322 și art. 330 din codul menționat.
Or, este de principiu că o judecată în fond presupune o examinare devolutivă a cauzei, care nu s-ar putea realiza în cazul în care soluționarea pricinii ar urma să se facă în anumite limite prestabilite, cum sunt cele instituite prin art. 364 lit. a) - i) din Codul de procedură civilă.
Pornind de la această interpretare, dată de Înalta Curte de casație și Justiție naturii juridice și regimului juridic aplicabil acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale, Curtea reține că ultimul motiv de anulare, reglementat de dispozițiile art 364 lit i cod procedură civilă și care constituie temeiul de drept al prezentei acțiuni, trebuie interpretat ca o critică de nelegalitate a cărei sferă de aplicabilitate este mai restrânsă decât similarul său din materia recursului și anume art 304 pct 9 cod procedură civilă, în condițiile în care în situația acțiunii în anulare, legiuitorul impune o cerință suplimentară relativă la natura normelor juridice pretins încălcate. Față de aceste premise, în practica judecătorească s-a stabilit că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale nu se includ critici referitoare la stabilirea situației de fapt sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai cu privire la încălcarea normelor legale imperative, independent de situația de fapt stabilită. În egală măsură s-a mai statuat în jurisprudența creată în aplicarea prevederilor art 364 lit i cod procedură civilă, faptul că modul de respectare a dispozițiilor convenționale nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale în temeiul acestor prevederi procedurale, justificat de faptul că relațiile contractuale dintre părți sunt guvernate de principiul libertății de voință. Pe cale de consecință, nerespectarea sau interpretarea greșită a prevederilor contractuale coroborat cu dispozițiile legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii. O interpretare contrară ar conduce la situația în care acțiunea în anulare ar dobândi caracterul unei căi de atac de reformare, precum apelul, deoarece toate litigiile arbitrale izvorăsc din contracte, iar acestea au forță juridică obligatorie, în funcție de modul în care au fost interpretate de instanță, ar conduce la anularea hotărârii arbitrale, în cazul în care organul judiciar, investit cu soluționarea acțiunii în anulare, ar considera că interpretarea dată de tribunalul arbitral este diferită de a sa, ceea ce excede rațiunii și modului în care este reglementată acțiunea în anulare.
Examinând cererea de chemare în judecată, Curtea constată că motivele de critică aduse soluției tribunalului arbitral se grefează pe interpretarea greșită a clauzelor contractuale, din contractele în baza cărora reclamanta a furnizat medicamente, cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, în favoarea cetățenilor români, asigurați ai pârâtei. Legat de maniera de interpretare, reclamanta a făcut referire la o . acte normative, cu incidență în ceea ce privește drepturile asiguraților, despre care susține că li s-ar aduce atingere prin soluția atacată. În esență, reclamanta susține că valoarea prevăzută în contractele încheiate cu pârâta și în baza cărora se realiza decontarea rețelelor compensate parțial sau integral, nu poate fi interpretată ca o limită, ce nu poate fi depășită, ci ca o valoare estimativă, a cărei depășire nu poate constitui o încălcare clauzelor contractului, ci doar ca o depășire a unei estimări inițiale. În susținerea acestei teze, reclamanta a invocat și faptul că prin OG 30/2007, această situație a primit o reglementare legală favorabilă furnizorilor de medicamente, în sensul prevederii decontării și a sumelor de depășesc valoarea contractuală negociată.
Făcând aplicarea în cauza de față a aspectelor teoretice și jurisprudențiale expuse în cele ce preced, Curtea constată că, de fapt, reclamanta critică interpretarea dată de instanța arbitrală clauzelor contractuale și prevederilor legale incidente, din această perspectivă, chestiuni, care așa cum s-a învederat în cele ce preced, nu pot constitui critici subsumate ultimului motiv de anulare a hotărârii arbitrale, prevăzut de dispozițiile art 364 lit i cod procedură civilă.
Chiar trecând peste aceste aspecte și considerând că am fi în ipoteza unui veritabil motiv de anulare a hotărârii arbitrale întemeiat pe prevederile art 364 lit i cod procedură civilă, Curtea, examinând pe fond susținerile reclamantei, subliniază faptul că interpretarea dată clauzelor contractuale este corectă, fiind în concordanță cu principiul forței obligatorii a contractului, în condițiile în care s-a stabilit că decontarea contravalorii medicamentelor se realizează în limita sumei convenite de părți, prin contractele încheiate în anii 2006 și 2007, iar pretențiile formulate în prezenta cauză vizează o perioadă și anume 01 07_07, care nu intră în sfera de aplicabilitate a OG 30/2007, prin care s-a reglementat plata contravalorii medicamentelor eliberate în tratamentul ambulatoriu în anii 2005 și 2006 peste valoarea contractată de casele de asigurări de sănătate cu furnizorii de medicamente și rămase nedecontate până la 30 iunie 2006. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că pârâta CASMB a plătit reclamantei integral arieratele aferente anului 2005 și respectiv 2006, aspect necontestat de către reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 366 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta F. „S. PALATULUI” cu sediul în București, ..16, sector 1, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, ., nr.1-3, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
I. S. S. R.
Red. I.S.
Tehnored. C.S./IS
Ex.4/21.01.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2000/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1275/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
