Legea 10/2001. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 121/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 121 R
Ședința publică de la 23.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți M. E.-I. și P.-V. S.-E., împotriva Sentinței civile nr. 1668/19.09.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, având ca obiect, Legea nr. 10/2001, pretenții, obligația de a face și alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-reclamanți M. E.-I. și P.-V. S.-E. prin apărător, avocat Toia P., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 20 dosar, lipsă fiind intimații-pârâți C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurenților-reclamanți M. E.-I. și P.-V. S.-E. nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 21.01.2013 prin serviciul registratură și declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenții-reclamanți M. E.-I. și P.-V. S.-E. prin apărător solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii capătului 6 subsidiar de cerere privind obligarea pârâtului M. București de a înainta dosarul administrativ aferent notificării nr. 64/2001, direct la C. C. pentru stabilirea despăgubirilor.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1668 din 19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român Prin C. C. Pentru Stabilirea Despăgubirilor pe capătul de cerere nr. 1 privind stabilirea calității de persoane îndreptățite la restituire potrivit Legii nr. 10/2001; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele P. -V. S. - E., și M. E. - I., în contradictoriu cu pârâtul M. București Prin Primarul General;a obligat pârâtul M. București Prin Primarul General să emită dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), prin care să acorde reclamantelor măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale, pentru imobilul situat în București, fosta ., compus din teren în suprafață de 768mp și construcție în suprafață de 97,55mp; s-a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de d-na expert tehnic A. M. (filele 172-180); s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere nr. 6 (subsidiar) privind obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să înainteze dosarul administrativ direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; s-a respins capătul de cerere nr. 1 privind stabilirea calității de persoane îndreptățite la restituire potrivit Legii nr. 10/2001 formulat de reclamantele P.-V. S.-E., și M. E.-I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins capătul de cerere nr. 2 formulat de reclamantele P.-V. S.-E., și M. E.-I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Public, privind obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri pentru imobil la valoarea de circulație, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a disjuns capătul de cerere nr. 7 (subsidiar) privind obligarea pârâtului Statul Român prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubiri, cu formarea unui nou dosar civil, în care se va pune în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului pe capătul nr. 7 cerere (subsidiar), și acordă termen în vederea continuării judecății la 17.10.2012, complet F8, ora 8,30, cu citarea părților; s-a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă pârâtul M. București prin Primarul General la plata către reclamante a sumei de 1250lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat parțial de 250 lei și 1000lei onorariu expertiză tehnică).
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond analizând actele și lucrările cauzei, a reținut următoarele:
În prealabil, tribunalul a reținut că, prin acțiunea introductivă la instanță, în limita în care a rămas învestit după soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reclamantele P.-V. S.-E. și M. E.-I. în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, să se dispună stabilirea calității reclamantelor de persoane îndreptățite, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, la acordarea de măsuri reparatorii în natură sau echivalent, în acest din urmă caz,constând în despăgubiri la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea 10/2001, pentru imobilul, compus din teren în suprafață de 768 mp și construcție în suprafață construită de 97,55 ce a fost situat în București, ., sector 6.
Prin notificarea nr. 64/25.07.2001, V. D. D. și V. A. au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, despăgubiri în calitate de moștenitori legali ai defunctului V. I. D., compus din teren în suprafață de 768mp și locuință, situat în .. Apusului) nr. 36 (fila 7).
Până în prezent nu a fost soluționată notificarea, astfel cum rezultă și din adresa emisă de Primăria Municipiului București,sub nr. 2174/_/27.05.2009 (fila 10) și corespondența ulterioară acesteia.
Din cele reținute, tribunalul a constatat că notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată.
Prin Decizia nr. XX pronunțată la data de 19.03.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe potrivit art. 239 alin. 3 C.proc.civ., s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificarea pe fond în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea.
Procedând la analizarea cererii de restituire pe fond, tribunalul a reținut:
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, contestatoarea trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: - imobilul să facă parte dintre „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite” (art. 1 alin. (1) din lege); - persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora ( art. 3 alin. 1 lit. (a) din lege) sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
În ceea ce privește imobilul, tribunalul a reținut:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1947 la Tribunalul I. – Secția notariat, numitul C. c: P., în calitate de vânzător i-a vândut numitului D. I. V., în calitate de cumpărător, imobilul format din teren în suprafață de 768mp, situat în comuna suburbană Militari, ..n. (respectiv . mențiuni olografe efectuate pe act), identificat prin vecinătăți (filele 8,9).
Din adresa nr. 2174/_/27.05.2009 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Administrație Publică, rezultă că în perioada 1956-1958 nu figurează emisă autorizație de construire la adresa din . (fost g-ral A. f.n., fost Mărgeanului nr. 16 (fila 10).
Din adresa nr. 024-9-_/04.03.2009 emisă de Primăria sector 6 București – Serviciul Public pentru Finanțe Locale, rezultă că la adresa din . (fost ..n., fostă Mărgeanului nr. 16), sector 6, figurează terenul în suprafață de 768mp înscris pe numele D. V. în baza contractului de vânzare-cumpărare din 14.08.1947, iar de la data de 15.02.1958 și o construcție edificată de V. D.. Se mai menționează că potrivit adresei nr. 8659/06.10.1965 emisă de Sfatul Popular al Capitalei, imobilul a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 90/65/324. Actualmente aceste adrese poștale nu mai există (fila 14, respectiv pt. decret filele 15-17, decizie preluare fila 18).
Din adresa nr. 3185/19.02.2009 emisă de C.G.M.B. – A.F.I. rezultă că la adresa din . (fost ..n., fostă Mărgeanului nr. 16), sector 6, figurează imobilul cu următoarele caracteristici: teren în suprafață de 768mp și construcție cu suprafață construită de 97,55mp, pentru care s-au primit despăgubiri de 10.144lei (fila 20).
Din probele administrate rezultă ca pentru imobil s-au acordat despăgubiri, apreciate de reclamanți ca fiind insuficiente, iar potrivit Legii nr. 10/2001, se apreciază că preluarea s-a făcut abuziv, cu încălcarea legislației în vigoare la data preluării, respectiv a dispozițiilor art. 481 C.civ. care prevede că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa fără o dreaptă și o prealabilă despăgubire, precum și dispozițiile art. 8 din Constituția din 1948 care prevede că: „Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege”, precum și art. 17 din declarația Universală a Drepturilor Omului la care România era parte.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, tribunalul a reținut:
Din certificatul de moștenitor nr. 76/10.05.2001 emis de BNP D. D., rezultă că de pe urma defunctului V. I. D., decedat la 28.05.2001 au rămas ca moștenitori V. D. D., în calitate de fiu cu o cotă de ½ din masa succesorală și P.-V. S.- E., în calitate de nepoată de fiu predecedat, cu o cotă de ½ din masa succesorală (fila 11).
Din certificatul de moștenitor nr. 196/28.11.2001 2001 emis de BNP D. D., rezultă că de pe urma defunctei V. A., decedată la data de 28.08.2001, au rămas ca moștenitori V. D. D., în calitate de fiu cu o cotă de ½ din masa succesorală și P.-V. S.- E., în calitate de nepoată de fiu predecedat, cu o cotă de ½ din masa succesorală (fila 12).
Din certificatul de moștenitor nr. 88/02.04.2002 emis de BNP D. D., rezultă că de pe urma defunctului V. D. D., decedat la data de 19.09.2002, a rămas ca unic moștenitor M. E.-I., în calitate de fiică (fila 13).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că este îndeplinită și cea a doua condiție, reclamantele au făcut dovada că sunt moștenitori ai persoanei fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
Din situația de fapt reținută, rezultă fără putință de tăgadă că imobilul (teren și construcție) a cărui restituire s-a solicitat prin notificare face parte din categoria imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului, conform art. 1 alin. 1 din lege, iar reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, având calitatea de moștenitori al fostului proprietar, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Situația prezentă a imobilului este următoarea:
Din adresa nr._/4352/15.09.2009 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului, rezultă că la adresa din . (fost ..n., fostă Mărgeanului nr. 16), sector 6, figurează zonă construită, afectată de spațiu verde aferent blocului, circulați, trotuar, posibile rețele subterane de utilități (fila 19).
Din raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit de dna expert A. M., rezultă că imobilul nu poate fi restituit în natură (filele 172-180).
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Potrivit art. 26 interpretat prin Norma Metodologică lit. d) „entitățile obligate la restituire au plenitudine de competență în soluționarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative. Obligația de restituire se concretizează fie în decizia/dispoziția de restituire în natură, fie în decizia/dispoziția pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fie în decizia/dispoziția motivată de respingere a cererii; plenitudinea de competență rezultă din prevederile art. 25 alin. (1) și (4), art. 26 alin. (1) și ale art. 47 din lege”.
În acest sens, tribunalul a reținut și decizia nr. 52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție în recurs în interesul legii, în care se statuează cu forță obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 C.proc.civ. că „Prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.”
Din interpretarea per a contrario, rezultă că dispozițiile art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 se aplică deciziilor/dispozițiilor emise ulterior, deci și cauzei prezente având în vedere că instanța se substituie unității deținătoare și soluționează notificarea pe fond.
Pentru aceste considerente, tribunalul, va admite în parte cererea și, în temeiul art. 25 cu alin. 1 din Legea nr. 10/2001 coroborat art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, republicată, coroborat cu art. 1073 C.civ., va obliga pârâtul să emită dispoziție motivată prin care să acorde reclamantelor măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale, pentru imobilul situat în București, fosta ., compus din teren în suprafață de 768mp și construcție în suprafață de 97,55mp.
Tribunalul a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de d-na expert tehnic A. M. (filele 172-180).
Tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere nr. 6 (subsidiar) privind obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să înainteze dosarul administrativ direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât acest demers poate fi efectuat numai potrivit procedurilor prevăzute de dispozițiile Legii speciale nr. 247/2005 și care sunt ulterioare rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, prin care se soluționează pe fond procedura care ar fi trebuit să se desfășoare la unitatea deținătoare.
Având în vedere că pe capătul nr. 1 de cerere s-a solicitat soluționarea pe fond a notificării, procedură care se desfășoară în contradictoriu cu unitatea deținătoare, care este M. București – prin Primarul General, tribunalul va respinge capătul de cerere nr. 1 privind stabilirea calității de persoane îndreptățite la restituire potrivit Legii nr. 10/2001 formulat de reclamantele P.-V. S.-E. și M. E.-I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. C. Pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Față de dezlegarea pe care tribunalul a dat-o excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin încheierea de ședință din 18.04.2012, tribunalul va respinge capătul de cerere nr. 2 privind obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri pentru imobil la valoarea de circulație, formulat de reclamantele P.-V. S.-E. și M. E.-I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a avut în vedere, astfel cum rezultă din considerentele încheierii din 18.04.2012 și decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție în recursul în interesul legii, în care s-a statuat cu putere de lege pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 C.proc.civ., că „În acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă.”
În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere nr. 7 (subsidiar) privind obligarea pârâtului Statul Român prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubiri, tribunalul a reținut deja că, potrivit dispozițiilor art. 26 din legea nr. 10/2001, dacă nu este posibilă restituirea în natură, persoana îndreptățită poate solicita despăgubiri, aceste despăgubiri urmând a fi acordate potrivit legii speciale, care este Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Așadar, în prezent dosarul reclamantelor este în curs de soluționare în ceea ce privește acordarea de despăgubiri, potrivit dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Întrucât această etapă este subsecventă celei soluționate deja, capătul nr. 1 de cerere fiind soluționat, în timp ce capătul nr. 2 de cerere încă nu este în stare de judecată, în temeiul art. 165C.proc.civ., tribunalul va disjunge capătul de cerere nr. 7 privind stabilirea măsurilor de reparație la valoarea de circulație în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu formarea unui nou dosar civil, în care se va pune în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului pe capătul nr. 7 cerere (subsidiar), și acordă termen în vederea continuării judecății la 17.10.2012, complet F8, ora 8,30, cu citarea părților.
Împotriva sentinței au declarat recurs contestatoarele reclamante P. – V. S. E. și M. - E. – I..
În motivarea cererii de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă și numai asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat înaintarea dosarului direct la C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sinteză, s-au formulat următoarele critici:
În speță, arată recurentele, controlul de legalitate cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, la dreptul de proprietate asupra imobilului și la faptul că acesta nu s-a putut restitui în natură s-a realizat de instanța judecătorească, astfel că nu se mai impune ca Prefectul să mai efectueze un asemenea control de legalitate.
În ce privește argumentul instanței de fond pentru respingerea acestui capăt de cerere s-a arătat că dispozițiile art.16 alin.2/1 din titlul VII al Legii nr.247/2005 sunt aplicabile dosarelor aferente notificărilor soluționate pe cale administrativă, iar măsura centralizării dosarelor de către instituția prefectului s-a dispus doar pentru a degreva C. C. de obligația de a efectua controlul de legalitate.
În speță, susține recurentele cât timp notificarea nu a fost soluționată de primar nu se mai impune că dosarul să fie înaintat prefectului, în caz contrar ar fi încălcat art.6 din CEDO sub aspectul termenului rezonabil.
Recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
În primul rând se constată că s-a invocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă dar nu se arată care text de lege este încălcat sau aplicat greșit.
Pe de altă parte se încearcă a se acredita ideea că art.16 alin.2/1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 nu ar fi aplicabil, pe argumentul de fapt că instanța ar fi exercitat ea controlul de legalitate.
Sub acest aspect recurentele sunt însă în eroare, instanța de fond a examinat în fond notificarea și a obligat pârâtul să emită decizia conform cu cele stabilite de instanțe la rândul său Prefectul efectuează controlul de legalitate al dispozițiilor emise or, în condițiile în care dispoziția nu este încă emisă, este evident că nu se poate dispune exonerare de control de legalitate.
Faptul că instanțele au soluționat notificarea nu exclude deci obligația Municipiului București de a înainta dispoziția pe care trebuie să emită conform celor dispuse prin hotărâri,Prefectul urmând a verifica conformitatea dispoziției cu considerentele și dispozitivul sentinței.
Rezultă deci că nu se poate reține ideea potrivit cu care art.16 alin.2/1 din titlul VII al Legii nr.247/2005 ar fi aplicat necorespunzător.
La fel nu se poate reține o încălcare a art.6 din CEDO sub aspectul termenului rezonabil, câtă vreme există obligația Prefectului de a verifica legalitatea dispozițiilor emise de primar, indiferent că sunt emise în urma soluționării notificării pe cale administrativă sau, în baza unei hotărâri judecătorești.
Pentru toate aceste considerente recursul va fi respins ca nefondat, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți M. E. - I. și P. - V. S. - E., împotriva Sentinței civile nr. 1668/19.09.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
29.01.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 52/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 26/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
