Anulare act. Decizia nr. 1653/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1653/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-10-2012 în dosarul nr. 1653/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1653 R
Ședința publică din data de 04.10.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: C. F.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât P. V. împotriva deciziei civile nr.306A/21.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cauza având, ca obiect, „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reclamant P. V., prin avocat I. S., cu împuternicire avocațială la fila 11 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului reclamant P. V. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
În susținerea recursului, apărătorul recurentului arată că prin actul de vânzare-cumpărare transcris în anul 1950 tatăl reclamantului a cumpărat imobilul de la nr.42B, imobil care a fost transmis prin moștenire reclamantului, pe teren existând o casă cu anexe și grădină. În apropierea acestui teren, arată apărătorul recurentului reclamant, se află un alt teren cu aceeași suprafață, de 450 mp, cu numărul poștal 42A, iar printr-o hotărâre judecătorească a Judecătoriei sectorului 2 București s-a considerat că este un teren viran și s-a dispus trecerea în proprietatea statului, însă s-a menționat nr.42B.
Apărătorul recurentului arată că în baza acestei sentințe, P.M.B. a emis un ordin de trecere a terenului în proprietatea gratuită a unei societăți comerciale. Mai arată că hotărârile judecătorești care nu au respectat prevederile Constituției României din 1948 sunt desființate de drept și nu mai este necesară o acțiune în instanță pentru desființarea acestora, și, din acest motiv, a solicitat instanței desființarea acelui ordin al P.M.B. Apreciază că în mod greșit atât instanța de fond, cât și cea de apel, au respins acțiunea, deoarece, dacă acea sentință este desființată de drept, atunci nici actul subsecvent – ordinul de trecere în proprietate statului, nu mai există. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 29.07.2008 sub nr._, reclamantul P. V. a chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primar General, Consiliul General al Municipiului București și Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze Ordinul nr._/158/02.11.1968, emis de Consiliul Popular al Municipiului București și toate actele în baza cărora a fost redactat ca lovite de nulitate absolută, pentru imobilul situat în mun. București, .. 42B, sector 2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul situat în mun. București, ..42B, la care face referire ordinul atacat, este proprietatea sa privată, dobândit prin contract de vânzare – cumpărare încă din anul 1950 de către părinții săi P. R. și P. Sița, iar anterior acestei vânzări, imobilul a fost dobândit tot prin vânzare – cumpărare, prin actul autentificat sub nr._/21.11.1936 și transcris sub nr._/21.11.1936 la Tribunalul I. – secția notariat.
S-a mai învederat că această proprietate este înscrisă în registrul de transcripțiuni din data de 12.01.1950, sub nr. 364, este proprietate privată și sunt plătite obligațiile fiscale, nefiind trecută niciodată în proprietatea statului, nefiind vândută sau concesionată altor persoane fizice sau juridice, iar terenul nu a rămas niciodată viran, astfel cum se menționează în ordinul atacat.
S-a mai susținut că în acest ordin se face referire la sentința civilă nr. 1189/14.05.1968, pronunțată în dosarul nr.1088/1968 al Judecătoriei Sectorului 2 București, însă această sentință nu-i poate fi opozabilă, deoarece nu i-a fost comunicată niciodată. De altfel, în practica sa, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că hotărârile judecătorești adoptate în baza Decretului nr. 111/1951 de trecere la stat a unui teren nu constituie titlu valabil dreptului de proprietate al statului, deoarece decretul a fost neconstituțional în raport de Constituția din anul 1948, iar pentru redobândirea proprietății bunului nu este necesară desființarea hotărârii judecătorești pronunțate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 480 și urm. C.civ., art. 112 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul M. București prin Primar General, Consiliul General al Municipiului București a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului General al Municipiului București prin Primar General și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 09.12.2008, reclamantul P. V. a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât și Agenția Națională de Administrare Fiscală, care, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.2773/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr.2891/26.10.2009, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, Tribunalul București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, constatând ivit conflictul negativ de competență și înaintând dosarul spre soluționarea acestuia Curții de Apel București.
Prin sentința civilă nr.18CC/26.01.2010, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București cauza a fost înregistrată la data de 31.03.2010 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 535/18.01.2011 Judecătoria Sectorului 2 București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București prin Primarul General, invocată prin întâmpinare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins cererea de chemare în contradictoriu cu această pârâta, astfel cum a fost precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General astfel cum a fost precizată. S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
În fapt, prin actul de vânzare – cumpărare transcris sub nr.364/12.01.1950 la Grefa Tribunalului I., numiții P. R. D. și P. R. D. Sița au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 450 m.p., situat în orașul C., jud.I., fosta Comună Suburbană C., mun. București, .. 42B. Din coroborarea certificatului de moștenitor nr.690/20.22.1971 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 2 București cu actele de stare civilă atașate la dosar rezultă că proprietarii P. R. și P. Sița sunt decedați și au lăsat ca unic moștenitor pe reclamantul P. V..
Prin sentința civilă nr. 1189/14.05.1968, pronunțată în dosarul nr. 1088/1968 al Judecătoriei Sectorului 2 București, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de Consiliul Popular al Sectorului 2 București și s-a dispus trecerea în patrimoniul statului a imobilului situat în mun. București, .. 42B, sector 2, compus din teren în suprafață de 450 m.p.
Ca urmare a pronunțării acestei soluții, a fost emis Ordinul nr._/158/02.11.1968 de către Consiliul Popular al Municipiului București – Administrația Financiară prin care s-a transmis în folosința Întreprinderii de Administrație Locativă Sector 2 București terenul viran în suprafață de 450 m.p., situat în .. 42B, sector 2, București, fost proprietatea necunoscut, care a devenit proprietate de stat în baza sentinței civile nr.1189/14.05.1968, dosar nr.1088/1968, rămasă definitivă, dată de Judecătoria Sectorului 2 București, imobilul fiind transcris în registrul de transcripțiuni al Notariatului de Stat al Sectorului 2 București sub nr.611/13.07.1968.
Imobilul în discuție figurează, potrivit evidențelor la nivelul anului 1986, ca fiind proprietate mixtă, în suprafață de 455 m.p., din care 79 m.p. construcții, categoria de folosință „curți, construcții”, cu posesori la data întocmirii evidențelor B. G., C. I. și A., fostul ICRAL C. actual S.C. Apolodor S.A., P. R. Și V., iar titular de rol pentru acest teren la nivelul anului 1992 figurează R. N., cu teren în proprietate în suprafață de 300 m.p. De asemenea, conform înscrisurilor din dosarul fiscal al imobilului, numitul A. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață indiviză de 187,5 m.p. din terenul în suprafață totală de 600 m.p., situat în mun.București, ..42B, sector 2, prin contractul de donație autentificat sub nr.4697/10.09.2004 la BNPA „M. P. și S. B. T.”.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, deoarece anularea Ordinului nr._/158/02.11.1968 nu se poate dispune în contradictoriu cu emitentul actului, ci doar în contradictoriu cu pretinșii titulari ai dreptului dedus judecății, față de care reclamantul urmărește și poate să-și valorifice propriul drept.
În schimb, s-a reținut că pârâtul M. București prin Primarul General îndeplinește condițiile pentru a avea calitatea de parte în acest proces, deoarece hotărârea judecătorească menționată a fost pronunțată la cererea reclamantului Consiliul Popular al Sectorului 2 București, fiind astfel parte în litigiul ce a format obiectul dosarului nr.1088/1968 al Judecătoriei Sectorului 2 București. Totodată, dispoziția de trecere în proprietate, prin sentința civilă și prin ordinul atacat, a fost făcută în favoarea statului, iar conform relațiilor comunicate de Primăria Sectorului 2 București – Direcția de Urbanism și Gestionare Teritoriu – Serviciul Cadastru, Fond Funciar rezultă că imobilul în discuție este cunoscut ca fiind proprietate mixtă, inclusiv a Municipiului București, fiind dat în administrarea S.C. Apolodor S.A. Prin urmare, modul de soluționare a acțiunii în nulitate se răsfrânge asupra dreptului unui bun aflat în patrimoniul acestui pârât, ceea ce justifică legitimitatea sa procesuală. Pe fondul cauzei, instanța a considerat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată cu motivarea că sentința civilă nr. 1189/14.05.1968, pronunțată în dosarul nr.1088/1968 al Judecătoriei Sectorului 2 București, beneficiază de puterea lucrului judecat, fiind prezumată că reflectă adevărul, iar desființarea sa se poate dispune doar în căile de atac îndreptate împotriva hotărârii judecătorești respective, formulate exclusiv de către părțile din litigiul în care a fost pronunțată. O terță persoană nu poate solicita și obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile, ci are deschis accesul la justiție pentru valorificarea propriilor drepturi, putând invoca inopozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate fără participarea sa ca parte în procesul respectiv. Deci, într-o atare situație, sancțiunea care intervine nu este aceea a nulității hotărârii judecătorești, ci eventual aceea a inopozabilității. Faptul că reclamantul sau autorii săi nu au fost parte în procesul ce a format obiectul dosarului nr.1088/1968 al Judecătoriei Sectorului 2 București nu constituie un motiv de nulitate absolută a sentinței civile nr.1189/14.05.1968, ci acesta se poate prevala doar de inopozabilitatea hotărârii menționate, în cazul unui litigiu în contradictoriu cu presupusul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului sau cu alte persoane interesate.
De asemenea, nu este întemeiat motivul de nulitate bazat pe producerea unei erori cu privire la numărul de adresă poștală, atât timp cât din înscrisurile de la dosar rezultă că preluarea de către stat a avut în vedere imobilul în suprafață de 450 m.p., situat la numărul 42B, iar nu pe cel de la numărul 42A.
Cât privește Ordinului nr._/158/02.11.1968 emis de către Consiliul Popular al Municipiului București – Administrația Financiară, se constată că acesta a avut la bază hotărârea judecătorească menționată. Astfel, prin acest ordin nu s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în mun. București, ..42B, sector 2, compus din teren în suprafață de 450 m.p., ci această măsură a fost adoptată prin sentința civilă nr.1189/14.05.1968, pronunțată în dosarul nr. 1088/1968 al Judecătoriei Sectorului 2 București. Obiectul acestui ordin îl vizează doar transmiterea imobilului respectiv în folosința Întreprinderii de Administrație Locativă Sector 2 București. Prin raportare la această măsură, se observă că reclamantul nu a invocat motive de nulitate absolută distincte de cele mai sus-analizate, astfel că argumentele expuse anterior își găsesc incidența și în privința nulității acestui act.
Reclamantul nu a înțeles să conteste dispoziția de dare în folosință, ci doar faptul că s-a trecut în proprietatea statului un bun ce se afla în mod legal în proprietatea și posesia sa și a autorilor săi, însă ordinul atacat a fost emis ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile de preluare a bunului imobil. Atât timp cât nu s-a putut anula actul inițial, pe cale de consecință nu se impune nici anularea actului subsecvent, reclamantul având posibilitatea de a opune prerogativa folosinței dreptului său de proprietate în contradictoriu cu orice persoană care i-ar nega facultatea de a se folosi de propriul bun.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. V., iar prin decizia civilă nr. 306 A din 28.03.2012, Tribunalul București Secția a-V-a Civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul – reclamant .
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat să se dispună anularea Ordinului nr._/158/02.11.1968 emis de Consiliul Popular al mun. București, dar și a tuturor actelor în baza cărora a fost emis, ca fiind lovite de nulitate absolută, indicând ca temei juridic dispozițiile art. 480 C. civ., privitoare la dreptul de proprietate.
Nulitatea reprezintă sancțiunea de drept civil care desființează un act juridic, atunci când acesta a fost încheiat cu nesocotirea condițiilor sale de validitate – de fond și de formă – impuse de lege, iar actul juridic constituie „manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica ori stinge raporturi juridice civile”.
În cauză, sentința civilă nr. 1189/14.05.1968, pronunțată în dosarul nr. 1088/1968 al Judecătoriei Sectorului 2 București, a cărei nulitate se dorește a fi constatată, nu se încadrează, însă, în categoria celor definite anterior, ci reprezintă, așa cum a reținut și instanța de fond, un act judiciar, ce poate fi schimbat ori modificat numai prin intermediul căilor de atac puse la dispoziție de legiuitor, iar nu printr-o acțiune în constatare nulitate.
Este adevărat și faptul că, prin jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a decis în sensul „hotărârea pronunțată în temeiul Decretului nr. 111/1951 nu constituie titlu valabil a dreptului de proprietate de către stat”.
Dar, hotărârea și motivarea primei instanțe nu intră în contradicție cu cele de mai sus, fiind evidentă distincția dintre ceea ce solicită reclamantul prin prezenta și problema asupra căreia a decis instanța supremă.
Respectiv, trebuie a se face diferența între o acțiune în constatare nulitate act judiciar și una în constatare nevalabilitate titlu stat, cu atât mai mult cu cât reclamantul a beneficiat de asistență juridică din partea unei persoane cu pregătire de specialitate.
Iar, cât privește Ordinul nr._/158/02.11.1968 emis de Consiliul Popular al Municipiului București, s-a reținut că prin acesta doar s-a dispus transmiterea în folosință a bunului imobil din .. 42 B, trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr. 1189/14.05.1968, reprezentând, așadar, un act subsecvent a cărui valabilitate se menține prin efectul nedesființării celui în temeiul căruia s-a emis.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul P. V..
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 – 9 Cod procedură civilă.
Recurentul a susținut că motivarea instanței de apel este greșită deoarece sentința civilă nr.1189/14.05.1968, nu este opozabilă recurentului, care nu a fost parte în proces, terenul și proprietatea sa nefiind virane, părăsite, ci acolo locuind acesta. Adresa poștală a terenului care era părăsit, este cea din .. 42 A, sector 2, și acest teren a intrat de fapt în administrarea Primăriei.
Recurentul a mai arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr. 3256/21.04.2005, în sensul că hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951, nu constituie titlu valabil al dreptului de proprietate al statului, deoarece decretul era neconstituțional în raport cu Constituția din anul 1948, care consacră principiul recunoașterii și garantării proprietății, iar pentru redobândirea proprietății nu este necesară desființarea hotărârii judecătorești pronunțate.
În acest context, susține recurentul, instanța de apel solicită acestuia să desființeze o hotărâre judecătorească ce nu mai există, ea fiind desființată de Înalta Curte, astfel că actul solicitat a se desființa de instanță este admisibil, ca act subsecvent, a cărui valabilitate nu poate să se mai mențină.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor pronunțate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se dispună anularea Ordinului nr._/158/02.11.1968 emis de Consiliul Popular al mun. București, dar și a tuturor actelor în baza cărora a fost emis, ca fiind lovite de nulitate absolută.
Prin acest ordin s-a dispus transmiterea în folosință a imobilului din .. 42 B, trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr.1189/14.05.1968 pronunțată de Judecătoria sectorului 2, București, acesta fiind așadar actul în baza căruia ordinul în discuție a fost admis.
Raportat la instituția nulității actului juridic civil, în mod corect au reținut instanțele de fond că sentința civilă nr. 1189/14.05.1968 nu reprezintă un act juridic susceptibil de a face obiectul unei acțiuni în constatarea nulității, aceasta putând fi desființată numai prin intermediul căilor de atac specifice.
Din această perspectivă, nu se poate pune nici problema anulării actului subsecvent (Ordinul nr._/158/02.11.1968) ca urmare a anulării actului inițial.
Pe de altă parte, în ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 nu constituie titlu valabil de trecere în proprietatea statului, deoarece decretul era neconstituțional în raport cu Constituția din 1948, iar pentru redobândirea proprietății nu este necesară desființarea hotărârii pronunțate, acesta reprezintă, astfel cum în mod corect a observat instanța de apel, un aspect care ține de nevalabilitatea titlului statului, distinct de constatarea nulității absolute a unui act judiciar.
Or, reclamantul a învestit instanța de judecată cu o acțiune în constatarea nulității ordinului de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu și a actelor în baza cărora acesta a fost întocmit.
Chiar dacă s-ar aprecia, în raport cu cauza juridică a acțiunii formulate de reclamant( definită ca situație de fapt calificată juridic) că reclamantul a urmărit prin prezenta cerere de chemare în judecată constatarea nevalabilității titlului statului cu privire la imobilul în litigiu, soluția de respingere a acțiunii se menține, deoarece o asemenea solicitare nu poate fi formulată în mod independent, fără a se pretinde și restituirea bunului preluat abuziv.
În lipsa unei acțiuni în revendicare, solicitarea de constatare a nevalabilității titlului statului, apare ca fiind lipsită de interes, reclamantul neputând justifica un folos practic în formularea unui asemenea capăt de cerere dacă nu solicită și restituirea bunului.
Pe de altă parte, fiind vorba de un imobil trecut abuziv în proprietatea statului, care intră în domeniul de aplicare al Legii 10/2001 conform art. 2 lit. e( prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege… imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989), redobândirea acestuia nu se poate realiza decât urmând procedura reglementată de legea specială, aceasta fiind modalitatea prin care reclamantul putea să își valorifice pretențiile.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recurentul pârât P. V. împotriva deciziei civile nr.306A/21.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. C. F.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored M.A.
Tehnored. T.I./09.10.2012/2 ex
Jud. apel:R. M. V./ B. C.
| ← Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 29/2012. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 352/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
