Succesiune. Decizia nr. 928/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 928/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 928/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 928 R
Ședința publică de la 30.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât reclamant I. M. D., împotriva deciziei civile nr. 984A/25.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. A. I. și I. G. C., având ca obiect „succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât reclamant I. M. D. personal și asistat de avocat I. M. F. Melinești și intimații reclamanți I. A. I. și I. G. C. personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date adresa nr._/20.03.2013 prin care se comunică că numitul I. N. a avut următoarele acte de identitate: buletin de identitate . nr._, eliberat la data de 30.06.1950 de fosta Circă 4 Miliție și buletin de identitate . nr._, eliberat la data de 25.12.1967 de fosta Secție 1 Miliție. De asemenea s-au mai depus la dosar de către de recurentul pârât reclamant I. M. D. înscrisuri.
Intimații reclamanți I. A. I. și I. G. C. personal solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței față de lipsa apărătorului ales.
La cererea intimaților reclamanți I. A. I. și I. G. C., Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul listei de recursuri.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul pârât reclamant I. M. D. personal și asistat de avocat I. M. F. Melinești și intimații reclamanți I. A. I. și I. G. C. personal.
Apărătorul recurentului pârât reclamant I. M. D. arată că nu mai poate rămâne în sala de ședință și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului pârât reclamant I. M. D. arată că la dosar au fost depuse relații prin care se constată că defunctul avea două serii de buletin diferite si 2 adrese. La dosar sunt depuse două testamente diferite, unul încheiat în anul 1957 și unul încheiat în anul 1971. Referitor la testamentul încheiat în anul 1971 solicită să se constate că acesta nu a fost citit în prezența defunctului, din incheierea de autentificare rezultand ca acesta doar a consimtit la autentificarea lui, desi acesta a fost incheiat in conditii speciale, astfel ca actul e lovit de nulitate absoluta, intrucat nu au fost respectate conditiile de solemnitate, intrucat acestea presupun ca testatorul a citit testamentul. Să se constate că notarul nu a citit în întregime testamentul defunctului, ceea ce afecteaza valabilitatea acestuia.
Se prezintă apărătorul intimaților reclamanți I. A. I. și I. G. C., avocat D. D. P., cu împuternicire avocațială la dosar, căruia i se aduc la cunoștință cele învederate de apărătorul recurentului.
Apărătorul recurentului pârât reclamant I. M. D. consideră că testamentul încheiat în anul 1971 este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii și pentru că acesta nu a fost citit testatorului. Pe fond solicită admiterea recursului și a cererii reconvenționale. Nu se solicită cheltuieli de judecată. Să se constate că defunctul a decedat în anul 1971, iar la data decesului s-a dezbătut succesiunea de către soție. Ceilalți participanți erau străini de succesiune. Să se constate că testamentul încheiat în anul 1971 este lovit de caducitate. Acest testament nu a fost valorificat, fiind împlinită procedura pe Legea nr. 18/1991, care primează dreptului comun. Arată că excepția caducității primează în raport de data decesului. Acest bun a fost retrocedat în baza Legii nr. 18/1991, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă în anul 2008. Dacă această succesiune a fost dezbătură de soția defunctului, consideră că instanța de fond trebuia să citeze moștenitorii acesteia. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, arată că au invocat această excepție pentru că reclamantul nu avea calitate procesuală activă integrală pentru a cere întreg patrimoniul succesoral pentru că în anul 1971 a fost acceptată succesiunea de soția defunctului. Pe fond solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Apărătorul intimaților reclamanți I. A. I. și I. G. C. consideră că instanța de recurs nu poate lua în considerare testamentul din anul 1957, având în vedere că nu a fost depus la dosar. Pe fond solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și cenzurarea motivelor de recurs formulate oral. Să se constate că motivele de recurs exced motivelor de apel și nu se raportează la considerentele din decizia de apel. Reclamanții au depus o cerere prin care au solicitat dezbaterea succesiunii. Nu aveau cum să fie unic moștenitori, atâta timp cât recurentul a obținut un titlu de proprietate susținând că este unic moștenitor. Titlul de proprietate a fost emis, având în vedere că recurentul a fost descendentul tatălui său. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București, la data de 29.09.2008, astfel cum a fost precizata la data de 12.11.2008, reclamantul I. N. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. M. D. anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 27/13.02.2003 eliberat de Biroul Notarial „Liberta”, să se stabilească drepturile sale la succesiunea defunctului I. N., decedat la data de 20.08.1971, cu ultim domiciliu în București, Calea Griviței, nr. 43, sector 1 și pe cale de consecință să se constate că este unic moștenitor al tatălui său I. N., conform testamentului autentificat sub nr. 7289/17.08.1971.
Prin cererea reconvențională depusă odată cu întâmpinarea, pârâtul reclamant I. M. D. a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 eliberat de notariatul Sectorului 3 București .
Prin sentința civilă nr._/09.11.2011, astfel cum a fost indreptata prin incheierea din 02.03.2012, Judecatoria sector 1 a respins excepțiile lipsei calității procesuale active si a lipsei calității procesuale pasive, excepția coparticipării procesuale pasive, excepția lipsei de interes, excepția lipsei de obiect, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, a admis în parte acțiunea principală precizată si s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, s –a dispus anularea certificatul de calitate de moștenitor nr. 27/13.02.2003 eliberat de Biroul Notarialn “Liberta”.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului I. N., decedat la data de 20.08.1971, cu ultim domiciliu în București, Calea Griviței, nr. 43, sector 1.
S-a constatat că moștenitorii rămași de pe urma defunctului I. N., decedat la data de 20.08.1971 și cotele lor succesorale sunt:
I. S., în calitate de soție supraviețuitoare, decedată la data de 09.12.1985, cu o cotă de 1/8 din moștenire preluată de I. N. Ș., moștenitor testamentar ;
I. G. C. și I. A. I., nepoți de fiu postdecedat și moștenitori testamentari cu o cotă de 14/24 din moștenire ;
I. M. D., în calitate de fiu, moștenitor rezervatar cu o cotă de 7/24 din moștenire.
S-a constatat că din patrimonial defunctului I. N. face parte:
- terenul în suprafață de 2 ha situat în .;
S-a dispus reducțiunea legatului instituit prin testamentul autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 de Notariatul de Stat Sector 3 București până la limita de 7/24 din masa succesorală.
S-a respins capătul de cerere din reconvențională privind constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 de Notariatul de Stat Sector 3 București, ca neîntemeiat.
S-a luat act că pârțile își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, in esenta, urmatoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată având în vedere că închiderea procedurii succesorale fără avere în anul 1971-1972 nu înlătura analiza motivelor de nulitate invocate în eliberarea certificatului de calitate de moștenitor nr. 27/13.02.2003 și nici stabilirea drepturilor lor la succesiunea defunctului I. N..
Referitor la excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, instanța reține din probele administrate ( martori, înscrisuri, interogatoriu ) că reclamantul pârât I. N. Ș. a acceptat tacit succesiunea de pe urma defunctului său tată, I. Ș. în termenul prevăzut de art. 700 C. civ..
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 13.02.2003, Biroul Notarial Liberta, a eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 27/13.02.2003 la cererea pârâtului reclamant I. M. D., care il indica drept unic mostenitor legal al defunctului I. N., decedat la data de 20.08.1971, pe I. M. D., în calitate de fiu.
Conform certificatelor de naștere, reclamantul pârât decedat I. N. Ș. și pârâtul reclamant I. M. D. sunt fiii defunctului I. N. și a fostei soții a acestuia I. G..
Potrivit extrasului din registrul de căsătorii pentru uz oficial la data de 29.02.1964 a fost înregistrată la actul cu nr. 317 căsătoria încheiată între I. N. și I. ( D.) S..
Prin testamentul autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 de fostul Notariat de Stat al Sectorului 3 București, defunctul I. N. a lăsat toate bunurile sale mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului fiului său I. N. N. Ș., cu mențiunea că celuilalt fiu al său i-a dat cele de cuviință încă din timpul vieții sale.
La data de 20.08.1971 a decedat I. N., procedura succesorală a acestuia făcând obiectul dosarului succesoral nr. 699/1971 suspendat conform art. 16 din Decretul nr. 40/1953 conexat cu dosarul succesoral nr. 438/1972, finalizat prin procesul verbal din data de 12.05.1972, cu mențiunea închis fără avere.
Fiind audiat martorul I. F. a declarat că reclamantul pârât se întâlnea foarte des cu tatăl său care era pensionar și îl ajuta. Martorul a declarat că atât el, cât și sora sa au făcut rost de medicamente de la Paris, reclamantul pârât s-a ocupat de înmormântarea defunctului I. N., după decesul defunctului I. N. reclamantul pârât a luat obiecte din casa defunctului cu încuviințarea soției acestuia, mobilă, tablouri, obiecte cu oarecare valoare.
Martorul I. I. a declarat că pârâtul reclamant s-a ocupat de pomeni, că l-a văzut pe acesta la înmormântarea defunctului și că este posibil ca la înmormântarea defunctului să fi fost și reclamantul pârât. Martorul a declarat că defunctul a murit de cancer pulmonar, iar pârâtul reclamant îi aducea medicamente procurate din străinătate.
În ceea ce privește nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 de fostul Notariat de Stat Sector 3 București, instanța constată că testamentul este, față de dispozițiile art. 886 C civ., un act juridic solemn, astfel încât nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, este sancționată cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată oricând, chiar și pe cale de excepție.
Potrivit art. 860 C. civ. testamentul autentic este adeverit de autoritatea anume investită în acest scop, cu alte cuvinte dispoziția testamentară trebuie să fie redată într-un înscris întocmit cu solemnitățile cerute de lege, de regulă de către un notar public care declară autentic respectivul înscris în cadrul procedurii și încheierii de autentificare.
Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că în privința testamentului autentic nu se cere în mod expres întrunirea condiției semnării înscrisului, însă această condiție este cerută de lege pentru orice înscris autentic, implicit și pentru testament.
Potrivit art. 65 alin. 1 lit. b din Legea nr. 36/1995, încheierea care constată autentificarea unui înscris trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, printre altele, constatarea că înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți să-l semneze. În măsura în care una dintre părți nu poate semna, mențiunea notarului public ca una dintre părți nu a putut semna ține loc de semnătură pentru aceasta.
Instanța constată că testamentul a cărui nulitate absolută se solicită este un act valabil încheiat, producător de efecte juridice întrucât cuprinde în încheierea de autentificare mențiunea că testatorul a consimțit la autentificarea înscrisului, dar nu a putut semna exemplarele lui, fiind astfel respectate dispozițiile legale.
În ceea ce privește încălcarea reducțiunii liberalităților excesive, instanța reține că reducțiunea este o sancțiune civilă aplicabilă liberalităților excesive, lipsindu-le de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei, dar fără a atrage nulitatea lor.
Potrivit art. 800 C. civ. orice persoană poate dispune de avutul său, cu titlu gratuit, cu respectarea formalităților prescrise de lege. În același timp, însă, dispozițiile art. 841 C. civ. statuează că liberalitățile făcute prin testament nu pot depăși cotitatea disponibilă care este de 1/3 din moștenire, în situația în care defunctul are doi descendenți . Cu alte cuvinte defunctul poate dispune de bunurile sale în favoarea oricărei persoane numai în limita cotității disponibile, această regulă fiind instituită de legiuitor pentru ocrotirea moștenitorilor rezervatari.
Cu privire la rezerva succesorală, dacă soțul supraviețuitor concurează cu doi descendenți ai defunctului ( cel puțin unul dintr-o căsătorie anterioară), soțul supraviețuitor primește rezerva de 1/ 8 care se impută asupra întregii moșteniri ( art. 1 și 2 din Legea nr.319/1944), cei doi copii primesc rezerva de 14/ 24 ( 2/3 din 7/8 ).
D. urmare, rezerva succesorală totală a moștenitorilor rezervatari ( descendenții defunctului și soția supraviețuitoare ) este de 17/24, iar cotitatea disponibilă ordinară este de 7/24.
Având în vedere că soția supraviețuitoare I. S. nu a invocat reducțiunea legatului instituit prin testamentul autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 de fostul Notariat de Stat Sector 3 București, rezerva sa de 1/ 8 va fi preluată de legatarul universal.
Din această perspectivă, pe capătul având ca obiect reducțiune testamentară, instanța reține că, potrivit disp. art. 847 C. civ., liberalitățile între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la această parte, astfel încât, dat fiind că averea testată în favoarea autorului reclamanților depășește cotitatea disponibilă, va dispune reducțiunea legatului instituit prin testamentul autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 de fostul Notariat de Stat Sector 3 București până la limita de 7/24 din masa succesorală.
Cu privire la caducitatea legatului instituit prin testamentul autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 de fostul Notariat de Stat Sector 3 București, instanța reține că spre deosebire de nulitatea legatelor, care se datorează unor cauze existente în momentul întocmirii testamentului, caducitatea se datorează unor evenimente, împrejurări ulterioare. Aceasta reprezintă o imposibilitate de executare a legatului, instituit valabil și nerevocat, din cauze obiective posterioare întocmirii testamentului sau din cauza renunțării legatarului la legat după deschiderea moștenirii.
În speță, instanța apreciază că legatul instituit în mod valabil și nerevocat nu este ineficace întrucât niciunul dintre cazurile de caducitate prevăzute de lege ( art. 924 C. civ, art. 928 C. civ., art. 927 C. civ. ) nu a intervenit ulterior întocmirii testamentului și care să facă imposibilă executarea lui.
În ceea ce privește cererea principală, instanța a avut în vedere că potrivit art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Din dosarul succesoral nr. 29/2003 al Biroului Notarial „Liberta” rezultă că la data de 13.02.2003 pârâtul reclamant I. M. D. a formulat cerere pentru deschiderea procedurii succesorale pentru defunctul I. N., decedat la data de 20.08.1971, cu ultim domiciliu în București, Calea Griviței, nr. 43, sector 1.
Potrivit art. 76 din Legea 36/1995 în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale. Conform art. 77 din același act normativ calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege.
În cadrul procedurii succesorale, instanța constată că, deși descendent de gradul I al defunctului I. N. era și I. N. Ș., acesta din urmă nu a fost citat pentru a se verifica vocația sa concretă la moștenire.
Nerespectarea acestei măsuri de a nu se cita toți moștenitorii cu vocație succesorală la moștenirea defunctului atrage sancțiunea nulității absolute a actului emis .
D. urmare, instanța a anulat certificatul de calitate de moștenitor nr. 27/13.02.2003 eliberat de Biroul Notarial „Liberta”.
Potrivit art. 651 C. civ. moștenirea se deschide prin ”moarte”, astfel că data deschiderii ei coincide cu momentul morții celui care lasă moștenirea, or în cauză numitul I. N. a decedat la data de 20.08.1971, după cum rezultă din certificatul de deces . 4, nr._/27.09.1973, aceasta fiind data deschiderii succesiunii.
Având în vedere acest aspect, în temeiul art. 651 C. civ., instanța a constatat deschisă succesiunea defunctului I. N., decedat la data de 20.08.1971, cu ultimul domiciliu în București, sector 1, Calea Griviței, nr. 143 .
În ceea ce privește calitatea de moștenitori a părților, conform art. 659 C. civ. succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale. De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 319/1944, soțul supraviețuitor are dreptul la moștenire.
După cum reiese din extrasul din registrul de căsătorii pentru uz oficial la data decesului defunctului I. N., I. S. avea calitatea de soție a acestuia, fapt ce nu a fost contestat de părți.
Potrivit actelor depuse la filele 48,49, 166, autorul reclamanților pârâți și pârâtul reclamant sunt fiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului I. N..
Probele administrate în cauză ( martori, înscrisuri) relevă că descendenții defunctului I. N., și anume I. N. Ș. și I. M. D. au acceptat tacit succesiunea tatălui lor, precum și soția acestuia I. S. ( f. 46), decedată în 1985. Chiar dacă s-a instituit legat prin testamentul autentificat sub nr. 7289/17.08.1971 de fostul Notariat de Stat Sector 3 București, instanța constată că autorul reclamanților nu este unic moștenitor al defunctului I. N., atât timp cât există moștenitor rezervatar. De altfel în răspunsul nr. 9 la interogatoriul administrat pârâtului reclamant, pârâtul reclamant arată că la notariat a depus toate actele din care rezultă că sunt doi moștenitori ai defunctului, I. Ș. și I. M. D..
Cu privire la cotele ce se cuvin fiecăruia dintre succesori, instanța a ținut cont de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 319/1944, potrivit cărora rezerva soțului supraviețuitor este de ½ din cota succesorală ce i se cuvine în calitate de moștenitor legal. După cum această cotă parte de moștenire legală a soțului supraviețuitor variază în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs și cum în speță soțul supraviețuitor vine în concurs cu descendenții defunctului, instanța constată că rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8 din moștenire.
Cu privire la cotele ce se cuvin descendenților, instanța reține că reclamanții pârâți sunt nepoți de fiu postdecedat și moștenitori testamentari cu o cotă de 14/24 din moștenire compusă din rezerva succesorală de 7/24 și cotitatea disponibilă ordinară de 7/24, iar pârâtul reclamant este moștenitor rezervatar cu o cotă de 7/24 din moștenire.
În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului I. N., din înscrisurile depuse la dosar ( f 11 ), instanța reține că de pe urma defunctului I. N. a rămas un teren în suprafață de 2 ha situat în ., reconstituit pe numele pârâtului I. M. D. prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 58/12.08.1993.
Prin decizia civila nr. 984 A/ 25.10.2012 pronuntata de Tribunalului Bucuresti, Sectia a 5-a civila a fost anulat ca netimbrat apelului formulat de apelantii reclamanti I. G. C. și I. A. I. si a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât reclamant I. M. D. împotriva sentintei civile nr._/09.11.2011 pronuntata de Judecatoraia sector 1.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut in esenta urmatoarele:
In ce priveste apelul apelantilor reclamanti I. G. C. si I. A. I., fata de precizarea acestora ca nu inteleg sa timbreze cererea de apel si vazand disp.art.20 din legea nr.146/1997, tribunalul va admite exceptia de netimbrare si va anula acest apel ca netimbrat.
Asupra apelului formulat de apelantul parat I. M. D., tribunalul il constata nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la nulitatea hotararii din perspectiva lipsei citarii mostenitorilor defunctei I. S., sotie supravietuitoare a defunctului I. N., aceasta critica este nefondata.
Potrivit art.105 alin.2 c.p.civ., actele indeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor.
In speta, apelantul nu a invocat o vatamare prin lipsa de citare a mostenitorilor defunctei I. S., aceasta vatamare nu se poate prezuma cata vreme apelantul nu a dovedit ca ar avea drepturi succesorale de pe urma acestei defuncte, astfel ca critica sa este nefondata.
Mai mult, instanta de fond a fost investita cu dezbaterea succesiunii defunctului I. N. si nu cu dezbaterea succesiunii defunctei I. S., spre a fi necesara citarea succesibililor acesteia.
Cu privire la netemeinicia sentintei apelate din perspectiva faptului ca desi nu s-a anulat titlul de proprietate emis in temeiul legii nr.18/1991, instanta a retinut in mod gresit ca terenul in suprafata de 2 ha face parte din masa succesorala, tribunalul constata si aceasta critica, ca nefondata intrucat titlul de proprietate la care se face trimitere nu a fost emis ca urmare a constituirii in favoarea apelantului parat a dreptului de proprietate ci prin reconstituirea acestui drept, care a existat in patrimoniul defunctului I. N. si care s-a transmis in temeiul legii nr.18/1991 in favoarea apelantului parat.
Cu privire exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala, criticile apelantului sunt nefondate.
Astfel, asa cum corect a retinut instanta de fond ambii descendenți ai defunctului au acceptat tacit succesiunea, în cel privește pe reclamantul I. N. Ș., din declarația martorei I. F. (fila 143 dosar fond) rezultând că după decesul autorului acesta a luat din patrimoniul defunctului diverse bunuri mobile(mobilă, tablouri, obiecte cu oarecare valoare) s-a ocupat de înmormântarea defunctului, acte pe care nu putea să le întreprindă decât in calitatea sa de erede, ceea ce dovedește pe deplin acceptarea succesiuni in termenul impus de art.700 c.civ., acceptarea fiind făcută în aceeași manieră și de apelantul pârât reclamant.
Cu privire exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in speta nu ne regasim in prezenta unei petitii de ereditate.
Principalul efect ca urmare a admiterii petitiei de ereditate consta in obligarea mostenitorului aparent la restituirea bunurilor succesorale adevaratului mostenitor
Astfel, in cadrul petitiei de ereditate se contesta calitatea de mostenitor a detinatorului bunului succesoral, ori in speta reclamantul nu contesta calitatea paratului de mostenitor al lui de cuius, ci solicita a se constata ca are un drept propriu, alaturat dreptului paratului.
Asa cum s-a aratat, pretentia reclamantului s-a intemeiat pe incalcarea unor norme imperative, ce atrag nulitatea absoluta a actului emis urmare acestei incalcari, dreptul la actiune fiind in acest caz imprescriptibil sub aspect extinctiv, critica apelantului fiind nefondata.
Din adresele emise de Camera Notarilor Publici, rezulta ca nu s-a dezbatut succesiunea defunctului I. N., anterior emiterii certificatului de mostenitor nr.27/13.02.2003, astfel ca in mod corect acest certificat de mostenitor nu putea indica drept mostenitor pe sotia supravietuitoare cata vreme aceasta era decedata la data de 13.02._ iar Biroul Notarial nu a fost investit si cu dezbaterea succesiunii acestei defuncte.
Pe lipsa calitatii procesuale active, a exceptiei lipsei de interes si obiect a actiunii, asa cum s-a aratat, motivele de nulitate referindu-se la incalcarea normelor imperative ale legii nr.36/1995, actiunea poate fi promovata de oricine are interes, interesul reclamantului in cauza rezultand asa cum corect a retinut instanta de fond, in speta nu s-a urmarit o redezbatere succesorala raportat la anul decesului cata vreme certificatului de mostenitor a fost emis sub nr.27/13.02.2003.
Testamentul autentificat sub nr.7289/17.08.1971, poarta amprenta digitala a testatorului, in incheierea de autentificare se face mentiunea ca testatorul nu a putut semna, astfel ca in mod corect instanta de fond retinand ca inscrisul contestat fiind un inscris autentic ce se bucura de validitate pana la fi constatat fals, astfel ca critica apelantului asupra solutiei data cererii reconventionale este nefondata.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat, in termenul legal, prezentul recurs pârâtul-reclamant I. M. D., invocand motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C.pr.civ. si dezvoltand in esenta urmatoarele critici:
Se sustine de catre recurent ca prin cererea formulata de reclamant instanta a fost investită de defunctul-reclamant I. N. Ș., cu stabilirea drepturilor succesorale pe care acesta le-a considerat că se află în patrimoniul tatălui partilor, în București, Melinești, Județul D. și orașul Voluntari, Județul I., însă instanța contrar legii a limitat masa succesorală la numai 2 ha, proprietatea recurentului I. M. D., realizată în baza legii speciale nr.18/1991 Legea Fondului Funciar.
Prin limitarea masei succesorale la 2 ha proprietate reconstituită recurentului în anul 1993 în baza Legii Fondului Funciar, neținând seama de revendicările reclamantului-pârât defunctului I. N. Ș., existente la pag. 135 dosar fond, instanța a exclus din patrimoniul defunctului terenul și construcțiile având aproximativ 4155 mp din București, sector 4, Calea Rahovei nr.225, pe care însuși pârâtul reclamant o invocă și o precizează că a solicitat-o la Primăria Sectorului 5 sub nr.8951/19.03.1991 și pe care însiși apelanții-pârâți I. A. I. și I. G. C. o precizează la termenul din 14.06.2012, paginile 15-16 și 18 din dosarul de apel.
Astfel instanța a omis de la masa succesorală bunuri imobile aflate în . comune ale județului D. de circa 50 Ha, confirmate și prin declarația de martor a domnului I. I. pag. 148 din dosarul de fond.
Hotărârea instanței de fond precum și decizia instanței de apel au omis să constate că pârâtul-reclamant I. N. Ș., a ascuns să prezinte instanței întreaga masă succesorală așa cum a ascuns cu multă grijă și așa-zisul testament autentificat sub nr. 7289/17 .08.1971, fapt care impune respingerea acțiunii formulate de pârâtul-reclamant.
În dispozitivul celor două hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 984/A/25.10.2012, se limitează masa succesorală de pe urma defunctului I. N. la suprafața de teren ce o deține recurentul în temeiul Legii 18/1991, fară ca reclamantul să precizeze suprafețele de teren pe care le consideră că fac parte din patrimoniul defunctului prin indicarea suprafețelor de teren revendicate în ha pe tarlale și parcele in Jud. D. . învecinate deci sunt implicați în acțiuni de revendicare Fond Funciar, aflate pe rolul instanțelor de Judecata de la C., fapt pentru care sentința data de instanța de fond și Decizia nr. 894A din 25.10.2012 a instanței de apel, este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Instanța de apel nu a ținut seama de lipsa calității procesuale active a reclamantului I. N. Ș., motivat de faptul că în raport de actul de dezbatere succesorală din anii 1971-1972 la care nu a participat este străin de succesiunea defunctului I. N..
Pârâtul-reclamant I. N., a arătat o totală lipsă de interes la dezbaterea succesiunii care a avut loc în anul 1971-1972, neprezentand așa-zisul testament având numărul 7289/ 17.08.1971, și față de această situației, nu este admisibilă o acțiune în redezbatere succesorală, în raport de interesul promovării acesteia de către o persoană care deși a cunoscut de deces și dezbaterea succesorala nu a participat prin acte de acceptare, motiv pentru care acțiunea dedusă judecății este inadmisibilă, pârâtul-reclamant pe toata durata procesului a refuzat sa individualizeze bunurile imobile si valoarea bunurilor mobile aflate in patrimoniul defunctului tata la data decesului.
Se precizeaza din nou că deși pârâtul-reclamant defunctul I. N. Ș., a formulat prin cererea sa ,,să se stabilească drepturile mele la succesiunea defunctului I. N., încetat din viață la 20 august 1971 cu ultimul domiciliu în București, Calea Griviței nr.43, sector 1, (fost sector 8) ", nu a reușit să precizeze bunurile imobile care formează masa succesorală.
Pârâtul-reclamant defunctul I. N.-Ș. a formulat capătul de cerere ca fiind unic moștenitor al defunctului I. N., tatăl nostru, capăt de cerere pe care instanța de fond și apel nu s-a pronuntat.
Actul produs de defunctul I. N. Ș., invocat pentru stabilirea de unic moștenitor "Testamentul inregistrat sub nr.7289/17.08.1991 la Notariatul Sector 2" este lovit de nulitate și pentru faptul că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, fapt consemnat in incheierea de autentificare nr.7289/17 august 1971 intrucât nu se face dovada că testatorul a solicitat incheierea unui Testament, nefiind nici o probă scrisă intărită prin menționarea unei cereri verbale a testatorului care să ducă la concluzia că testatorul a consimțit la autentificarea actului, totodată nu s-a menționat faptul că s-a adus la cunoștință în mod expres art din Codul civil cu toate modificările la zi privind drepturile prevăzute de lege pentru ceilalți moștenitori.
Caducitatea testamentului în raport de faptul că succesiunea defunctului I. N. a fost închisă fără avere, se impune de la sine cu atât mai mult cu cât deși la termenul din 13 aprilie 2011 am solicitat părți reclamante a înfățișa la dosarul cauzei originalul actului nr.7289/17.08.1971, Testament nesemnat de testator, invocat de partea reclamantă în cererea introductivă și precizările depuse la dosar (paginile 2-3 și 23,24 și 25) acesta nu a fost depus la dosar, de pârâții reclamanți, fapt care atrage sancțiunea de a nu se ține seama de acest înscris. Așa cum se constată din actele dosarului, sunt depuse mai multe, exemplare ale testamentului, o parte fiind nesemnat și neampretat, iar un alt exemplar nesemnat având amprente diferite, pe testament, pe cererea pentru redactarea și autentificarea testamentului reprezentantul Notariatului de Stat Sector 3, neprecizând ampretarea actelor, de către testator, fapt care impune nulitatea actului nr.7289/17 august 1971, invocat de pârâtul-reclamant defunctul I. N. Ș..
In final, se sustine că instanța a aplicat greșit prevederile Legii Notarilor Publici și activității notariale nr.36/1995 republicată în Monitorul Oficial nr.732/18.10.2011, cu completările și modificările ulterioare, în cauza dedusă judecății.
Solutionand recursul formulat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea il constata nefondat si in baza art. 312 C.pr.civ., ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Inainte de toate, in ce priveste invocarea formala de catre recurent a dispozitiilor art. 304 pct. 6,7 si 8 C.pr.iv., Curtea constata ca niciuna dintre criticile formulate nu se incadreaza in aceste texte legale, ci pot fi avute in vedere exclusiv in contextul art. 304 pct. 9 C.pr.civ..
Curtea constata ca prima categorie de critici dezvoltate in recurs se refera la omisiunea instantei de a include in masa succesorala si alte bunuri decat terenul de 2 ha. din .>
Curtea constata ca prin motivele de apel, astfel cum au fost dezvoltate la filele 20-24 dosar apel paratul reclamant nu a criticat sentinta primei instante cu privire la compunerea masei succesorale in sensul omisiunii instantei de a include in aceastra masa si alte bunuri succesorale. Prin apel paratul reclamant a formulat cu totul alte critici referitor la compunerea masei succesorale stabilita de prima instanta, anume in sensul nelegalei introduceri in masa succesorala a terenului de 2 ha. din . succesorala, atata timp cat terenul a fost restituit in temeiul Legii nr. 18/ 1991 doar pe numele sau si cat timp nu s-a solicitat nulitatea titlului de proprietate.
Asa fiind, si cum recursul are ca obiect strict verificarea deciziei pronuntata in apel, care la randul ei avea sa se pronunte numai asupra criticilor formulate in apel conform art. 295 alin. 1 C.pr.civ., aceste critici formulate omisso medio nu pot fi primite direct in recurs.
In plus, Curtea constata ca paratul reclamant nu a formulat el insusi niciodata in fata instantei de fond vreo pretentie de includere in masa succesorala a vreunui alt bun, astfel ca el nici nu ar putea invoca nepronuntarea instantei in acest sens, atata timp cat nu a formulat vreo cerere in acest sens. Recurentul parat reclamant nu poate invoca pretinse cereri pe care le-ar fi formulat partea adversa in acest sens, o astfel de nepronuntare a instantelor asupra unor cereri ale partii adverse putand fi invocata numai de partea care le-ar fi formulat si care ar fi astfel vatamata. Daca ar fi dorit includerea in masa succesorala si a altor bunuri paratul reclamant avea posibilitatea el insusi sa ceara aceasta, pe cale de cerere reconventionala, si desigur ca ar fi avut sarcina probei dreptului de proprietate asupra acestora, lucru pe care nu l-a facut.
De altfel, acesta chestiune nu constituie, asa cum sustine recurentul, o incalcare sau aplicare gresita a legii in sensul textului art. 304 pct. 9 C.pr.civ..
Pentru aceste motive, Curtea respinge aceasta categorie de critici.
In legatura cu a doua categorie de critici, in sensul ca reclamantul parat ar fi fost strain de succesiune, neparticipand la dezbaterea succesiunii in anul 1971 si neacceptand atunci succesiunea, desi a cunoscut aceasta dezbatere, Curtea constata urmatoarele:
Se invoca aceasta motivare atat ca lipsa a calitatii procesuale active, cat si ca lipsa de interes si inadmisibilitate a cererii.
Curtea constata ca aceste critici sunt nefondate sub toate aspectele.
Astfel, reclamantul parat initial a avut in mod evident calitate procesuala activa in raport de obiectul cererii lui de chemare in judecata si de calitatea sa de fiu al defunctului, succesibil in baza testamentului pe care il invoca in favoarea sa, imprejurarea ca acesta ar fi sau nu mostenitor acceptant nereprezentand o chestiune care sa tina de calitatea procesuala activa, ci de fondul pretentiei sale de a fi constatat mostenitor.
Cererea a fost promovata cu respectarea conditiei interesului legitim, personal, nascut si actual, iarasi fiind evident ca reclamantul parat urmarea obtinrea in favoarea sa a unui interes patrimonial decurgand din recunoasterea alitatii de mostenitor.
Cererea este de asemenea perfect admisibila, neexistand nicio dispozitie legala care sa restrictioneze formularea unei asemenea cereri sau sa o conditioneze de vreo procedura prealabila.
In ce priveste chestiunea de fond a calitatii reclamantului parat initial de mostenitor acceptant, Curtea constata iarasi solutia instantelor de fond ca fiind legala.
Astfel, instanta de fond si cea de apel au retinut in considerente ca cele doua parti, reclamantul initial si paratul reclamant, au acceptat tacit succesiunea defunctului lor tata, aceasta concluzie fiind trasa de catre instante pe baza probelor administrate ( declaratii de martori si raspunsuri la interogatorii ).
Aceasta reprezinta o situatie de fapt care nu mai poate fi combatuta in recurs, recursul fiind reglementat ca o cale de atac pentru motive exclusiv de nelegalitate, in care nu se mai poate repune in discutie modul de apreciere a probatoriului si situatia de fapt.
IN raport de aceasta, reclamantul parat initial in mod corect a fost recunoscut drept mostenitor efectiv, anume succesibil care a acceptat succesiunea.
Pretentia recurentului parat reclamant ca acesta nu poate fi considerat mostenitor intrucat ar fi fost dezinteresat la momentul pretinsei dezbateri a succesiunii in anii 1971-1972 este total nefondata, pentru simplul motiv ca la acel moment invocat de recurent nu s-a dezbatut succesiunea in sensul emiterii unui certificat de mostenitor, inceperea unei proceduri fara a fi finalizata prin emiterea unui certificat de mostenitor ramanand absolut fara consecinte juridice. De altfel, sustinerea recurentului parat reclamant apare total ilogica si inconsistenta in raport de propria sa situatie, pentru ca chiar el insusi a obtinut certificatul de mostenitor care il indica drept unic mostenitor in anul 2003, ceea ce a avut ca situatie premisa faptul ca in anul 1971-1972 nu s-a dezbatut succesiunea ( altfel nu ar mai fi putut fi redezbatuta in favoarea recurentului ), iar recurentul este in aceeasi situatie ca reclamantul parat initial, anume de acelasi dezinteres la nivelul anilor 1971-1972 ar putea fi si el in egala masura acuzat.
In ce priveste faptul ca reclamantul parat nu ar fi individualizat si evaluat bunurile pe parcursul judecatii, Curtea constata ca aceasta nu se poate considera drept critica de nelegalitate, atata timp cat nu se arata care ar fi textele legale incalcate sau aplicate gresit sau relevanta juridica asupra cauzei, in raport de obiectul ei.
Este evident falsa si contrazisa de actele dosarului sustinerea recurentului ca reclamantul parat nu ar fi indicat bunurile imobile, un asemenea bun fiind indicat de vreme ce in final instantele de fond l-au si inclus in masa succesorala, iar pe de alta parte celelalte capete de cerere din cererea principala, anume nulitatea certificatului de mostenitor si stabilirea calitatii de mostenitor a reclamantului parat nici nu necesitau o asemenea precizare a masei succesorale.
Este total nefondata si greu de inteles in logica sustinerea recurentului ca instanta de fond nu s-ar fi pronuntat asupra pretentiei reclamantului parat de a se constata ca este unic mostenitor al defunctului, instantele de fond pronuntandu-se in mod evident asupra acestui aspect, constatand calitatea de mostenitor a reclamantului, ca si a sotiei supravietuitoare si a paratului reclamant. Daca recurentul vizeaza prin aceasta critica ideea ca instanta ar fi trebuit sa se pronunte cumva asupra calitatii de „unic mostenitor”, distinct de aceea de „mostenitor”, Curtea precizeaza recurentului ca cererea de stabilire a calitatii de mostenitor nu poate fi considerata nesolutionata la momentul la care instanta a recunoscut aceasta calitate in alta cota decat cea sustinuta de parte ( in loc de 100% cota de 14/24 ), aceasta fiind o chestiune care tine de logica elementara, nu neaparat juridica.
Curtea respinge toate criticile recurentului referitoare la nulitatea testamentului, constatand ca acestea sunt nefondate.
Astfel, inexistenta unei cereri scrise a testatorului separata de actul testamentului, cerere prin care testatorul cerea autentificarea acestuia, nu afecteaza valabilitatea testamentului, esential din punct de vedere legal fiind existenta consimtamantului testatorului la intocmirea testamentului.
Recurentul sustine prin aceasta existenta unei conditii pur formale in sensul formularii unei cereri scrise sau verbale, conditie care ar trebui sa existe distinct de consimtamantul propriu-zis la darea testamentului, insa Curtea constata ca o asemenea conditie nu exista catusi de putin legal, de altfel nici recurentul nefiind in masura sa indice un text de lege in acest sens.
Conditia legala este aceea a consimtamantului valabil la darea testamentului, iar acesta trebuie sa existe la momentul semnarii acestuia, iar nu la un moment inevitabil anterior al unei cereri catre notar in vederea autentificarii.
De altfel, aceasta cerere exista ca atare, fiind depusa la fila 72 dosar fond, aceasta fiind intocmita in aceeasi modalitate ca testamentul, anume prin aplicarea de catre testator a amprentei, datorita starii sale de sanatate fiind in imposibilitate de a semna, modalitate perfect legala.
In acelasi fel este total irelevanta lipsa in incheierea de autentificare a mentiunii ca i s-a citit testatorului testamentul in intregime, atata timp cat nu s-a dovedit ca atare existenta vreunui viciu de consimtamant sau a lipsei consimtamantului la incheierea acestuia. Iar mentiunea notarului ca testatorul a consimtit la autentificarea testamentului face proba pana la inscrierea ( si dovedirea in mod real ) a falsului, lucru care nu s-a intamplat in speta.
Este total nefondata si sustinerea referitoare la lipsa semnaturii testatorului, atata timp cat acesta a fost autentificat prin aplicarea impresiunii digitale a testatorului, fata de starea de sanatate a testatorului la momentul intocmirii, modalitate de autentificare perfect legala.
In ce priveste faptul ca nu se mentioneaza in incheierea de autentificare faptul ca i s-au adus la cunostinta testatorului dispozitiile legale referitoare la ceilalti mostenitori, iarasi Curtea constata ca aceasta este o simpla afirmatie cu caracter general, neintemeiata pe nici un text legal care sa prevada aceasta conditie sub sanctiunea nulitatii actului de vointa a testamentului.
De altfel, se constata ca in cuprinsul testamentului se face referire la recurent, ceea ce releva cu evidenta ca testatorul a adus la cunostinta notarului existenta unui mostenitor rezervatar si situatia acestuia a fost avuta in vedere.
In ce priveste criticile referitoare la caducitatea testamentului, Curtea constata inca o data lipsa de coerenta in formularea acestora, amestecandu-se referiri la caducitate cu altele la nulitate, in conditiile in care aceste doua sanctiuni sunt total diferite.
Este de neinteles afirmatia ca testamentul ar fi caduc intrucat succesiunea ar fi fost inchisa fara avere, de vreme ce aceasta avere este compusa cel putin din terenul de 2 ha. din . de neinteles este afirmatia ca testamentul nu a fost depus la dosar, de vreme ce acesta se afla depus la dosar in mod repetat, afirmatie de altfel contradictorie cu cea ca ar trebui ca instanta sa nu il ia in considerare. Curtea precizeaza recurentului ca sanctiunea neluarii in considerare a unui inscris nu poate fi aplicata decat in situatia prevazuta de art. 139 C.pr.civ., ceea ce nu este cazul in speta, atata timp cat originalul testamentului exista ca atare si a fost facuta dovada certa si indubitabila in acest sens, anume exista in arhiva Camerei Notarilor Publici, conform celor comunicate la filele 70-73 dosar fond. Evident, sanctiunea neluarii in seama a unui inscris nu se aplica numai strict formal atunci cand o parte nu poate prezenta originalul, dar acest original exista si este in posesia unei autoritati a statului, esentiala fiind existenta actului.
Iar aspectele invocate de recurent referitoare la lipsa de identitate a amprentelor sunt evident neserioase atata timp cat sunt simpla opinie a recurentului, neverificata ca atare printr-o expertiza. Imprejurarea ca la dosar ar fi depuse copii ale testamentului pe care- sustine recurentul- nu s-ar afla amprentele testatorului este irelevanta iarasi, de vreme ce cu certitudine exista exemplarul original al testamentului cu amprenta testatorului in posesia
Camerei Notarilor Public, situatie care face incontestabil acest inscris.
Curtea constata in final nefondate si ultimele critici aduse de recurent, in sensul ca instanta ar fi aplicat gresit Legea nr. 36/ 1995, nearatandu-se in mod concret de catre recurent in ce sens si care articol al acestei legi ar fi fost aplicat gresit. Nu poate fi primita o critica formulata in asemenea fel cu caracter general, fara indicarea in concret a textului de lege pretins aplicat gresit sau a aspectului gresit transat, o asemenea sustinere facand imposibil controlul judiciar.
In concluzia tuturor celor expuse, Curtea constata ca toate criticile dezvoltate sunt nefondate si, in baza art. 312 C.pr.cv., va fi respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât-reclamant I. M. D., împotriva deciziei civile nr. 984A/25.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. A. I. și I. G. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. F. C. D. L. M.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
16.05.2013
Jud. apel: L. F.
Bargan C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 352/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 138/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
