Uzucapiune. Decizia nr. 138/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 138/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 138 A
Ședința publică de la 27.03.2012
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil de față formulat de apelantul reclamant M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2003/16.12.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. R. – Fundația Familiei Menachem H. Elias, cu sediul în București, .. 1, sector 1 și intimații intervenienți . prin administrator judiciar/lichidator judiciar Top Expert SPRL, cu sediul în B., .. 2, ., jud. B. și în București, ., . 3 și M. D. D. M., domiciliată în București, ., sector 2, având ca obiect „contestație la Legea 10/2001”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 13.03.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 20.03.2012 și apoi la 27.03.2012, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 21.03.2006 sub nr._ reclamantul M. București a chemat în judecată pe pârâta A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias pentru solicitând instanței să constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situate în București . sector 3.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în anul 1923 A. R. autorizată conform Decretul Regal nr. 3403/3.07.1923 a fost desemnată legatară universală asupra întregii averi mobile și imobile a defunctului Jaques M. Elias lăsată în urma unei inventarieri. Acesta a întocmit un testament olograf datat 15.12.1914 constatat material prin procesul verbal din 4.06.1923 urmând ca punerea în posesie să se facă la cererea acesteia și sub beneficiu de inventar. Reclamanta a mai arătat că, din procesul verbal și din inventar nu rezultă transferul imobilului în litigiu în posesia pârâtei. În anul 1974 s-a încheiat o convenție între A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias și fostul ICARL V. prin care prima trecea în administrarea celei de-a doua, imobilele situate în . nr. 1, sector 4, . sector 4, . sector 4 și . sector 4, fără a fi menționat și imobilul din . sector 3. Ulterior, în anul 1990, s-a întocmit un protocol între aceleași părți, prin care s-a dispus încetarea autorizării PMB de a administra bunurile imobile ale A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias, repunându-se părțile în situația anterioară. Acest fapt a fost determinat prin H.G. nr. 264/1994, iar predarea primirea a fost efectuată conform procesului verbal întocmit la 2.07.1990, însă hotărârea de guvern menționată nu a fost niciodată publicată, neproducându-și efectele.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția lipsei de interes, inadmisibilitatea cererii, întrucât reclamantul are calea realizării dreptului.
Prin sentința civilă nr. 7361/19.09.2006, Judecătoria Sectorului 3 București a anulat ca netimbrată cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de S.C. D. C. S.R.L. și a respins ca inadmisibilă cererea principală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada proprietății și nici nu se află în posesia bunului neîncadrându-se astfel în dispozițiile art. 111 C.proc.civ., deoarece are deschisă calea realizării dreptului invocat.
Împotriva sentinței civile nr. 7361/19.09.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București a formulat apel reclamanta M. București, apel admis de Tribunalul București secția a III a civilă prin decizia civilă nr. 1323 A din 29.10.2007. Instanța de control judiciar a constatat că, în cauză, față de valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză extrajudiciară depus în apel la data de 15.10.2007, valoare mai mare de 500.000 lei, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului în primă instanță, iar nu judecătoriei.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București secția a III a civilă sub nr._ la data de 18.01.2008.
În cadrul judecării pricinii în primă instanță în fața Tribunalului București secția a III a civilă reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată transformând cererea în constatare în cerere realizare, prin precizarea depusă la data de 25.02.2008 prin care a arătat că revendică imobilul din . sector 3 de la pârâtă. Prin aceeași cerere reclamanta a arătat că imobilul revendicat este compus din teren de 88 mp ocupat integral de o construcție formată din pivniță, parter și pod și are următoarele vecinătăți: N: pe o lungime de 4,24 m cu imobilul din .; S: pe o lungime de 4,26 m cu . o lungime de 20,70 m cu imobilul din .; E: pe o lungime de 20,60 . class="D."> Prin aceeași cerere, reclamanta a mai precizat că una din fațadele acestui imobil era pe .. 27 la nivelul anului 1946, fiind numerotat pe ., apoi 84 și apoi 82A. S-a mai arătat că la nivelul anului 1940 artera de circulație Zarafi făcea legătura între străzile Gabroveni și Lipscani.
Față de valoarea imobilului de 510.000 lei, indicată de reclamantă la data de 15.04.2008, tribunalul a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru de 8286,52 lei și 5 lei timbru judiciar, taxă achitată de reclamantă.
La data de 19.05.2010, reclamanta a mai depus la dosar o precizare a acțiunii prin care a arătat că imobilul revendicat a purtat adresa . sector 3 dar ulterior a purtat numerele 72 pe . și fațada și pe Gabroveni nr. 27, iar actualmente acest imobil este inclus în imobilul ce poartă nr. 82A pe .-238.
Prin cererea formulată la data de 27.02.2008, M. D. D. M. a solicitat să intervină în interesul reclamantului, arătând că interesul său de a interveni în proces rezidă în faptul că locuiește în imobilul din . sector 3 care împreună cu imobilul din . sector 3 formează un singur corp imobiliar.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu prin încheierea de la 9.04.2008, fiind timbrată cu 11 lei taxă judiciară de timbru și 8 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la 18.01.2008 pârâta A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias a invocat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că semnatarul cererii de chemare în judecată avea calitatea de director executiv al direcției juridice, contencios și legislație din cadrul PMB, excepția lipsei obiectului și a calității procesuale active și pasive motivat de faptul că reclamantul nu a dovedit că ar avea vreun drept asupra imobilului în litigiu și nici că pârâta s-ar afla în posesia imobilului revendicat, neafirmarea unui drept subiectiv civil și inadmisibilitatea acțiunii cu motivarea că reclamantul nu a indicat elementele de identificare ale bunului revendicat și nici nu a prezentat vreun act doveditor al prezumtivului drept de proprietate invocat.
Prin încheierea de la 17.09.2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și a inadmisibilității cererii. Totodată a constatat că excepția neafirmării unui drept este o apărare de fond iar nu o veritabilă excepție procesuală. Prin aceeași încheiere au fost unite cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive și a lipsei obiectului.
Prin sentința civilă nr. 2003 din 16.12.2010, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și lipsei obiectului cererii. A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M. București în contradictoriu cu pârâta A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias. A respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenienta S.C. D. C. S.R.L. și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenienta M. D. D. M.. A obligat reclamantul M. București la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către pârâta A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale activecă aceasta este neîntemeiată deoarece în cadrul acțiunilor reale această calitate aparține persoanei care poate justifica de ce invocă dreptul de proprietate asupra unui bun determinat, care face obiectul cauzei. Această justificare a fost prezentată în cauză, reclamanta susținând că actele sale de proprietate demonstrează că are în patrimoniu acest drept. Justificarea invocării calității de proprietar este suficientă pentru justificarea calității procesuale active, urmând ca stabilirea dacă dreptul de proprietate asupra bunului revendicat există sau nu în patrimoniul reclamantei să aibă loc în cadrul judecății pe fond a cauzei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost apreciată ca neîntemeiată deoarece în cauza de față, pârâta nu a negat stăpânirea bunului care face obiectul revendicării, respectiv a imobilului cu adresa în prezent în . sector 3. Or, în acțiunea în revendicare legitimarea procesuală pasivă aparține celui care are stăpânirea bunului și despre care reclamantul afirmă că nu este și proprietarul bunului.
Cât privește excepția lipsei obiectului, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât obiectul pricinii, respectiv imobilul cu adresa în prezent . sector 3 există.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că obiectul prezentului litigiu astfel cum a fost precizat prin cererile depuse la 25.02.2008 – filele 6-8 vol. I și 19.05.2010 – filele 235-238 îl reprezintă imobilul cu privire la care reclamanta susține că în prezent poartă adresa . sector 3, iar anterior a mai purtat și următoarele adrese: 72 pe . și fațada și pe Gabroveni nr. 27, fost . sector 3. Conform susținerilor reclamantei, tribunalul a reținut că imobilul revendicat este alcătuit din teren de 88 mp ocupat integral de o construcție formată din pivniță, parter și pod și având următoarele vecinătăți: N: pe o lungime de 4,24 m cu imobilul din .; S: pe o lungime de 4,26 m cu . o lungime de 20,70 m cu imobilul din .;E: pe o lungime de 20,60 . class="D."> Având în vedere aceste elemente de identificare a imobilului revendicat, tribunalul a analizat actele de proprietate invocate de părți în cauză ținând cont și de istoricul schimbărilor de adresă poștală astfel cum se reflectă acesta în istoricul fiscal, în evidențele cadastrale ale Primăriei Municipiului București precum și în planurile cadastrale ale străzilor menționate din anii 1938 până în prezent.
Astfel, analizând titlurile de proprietate prezentate de reclamantul M. București pentru perioada 1938-1973, tribunalul a reținut că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.04.1938 Max Horovitz a vândut către Eugenio Catelli, A. Catelli și Renzo Catelli imobilul identificat în actul respectiv cu adresa . fost 60 având fațada și în . .) – filele 180-183 vol. I.
În contractul menționat s-au indicat următoarele vecinătăți ale imobilului în anul 1938: în față . proprietatea Epitropiei Bisericii Olteni, în spate . Gabroveni) și în stânga proprietatea soților Pollak.
Din istoricul fiscal al imobilului cu adresa în anul 1938 . – fila 177 vol. II rezultă că acest imobil și-a păstrat aceeași adresă până în anul 1973.
Situația evidențiată de istoricul fiscal al imobilului este confirmată de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/27.09.1946 prin care A. Catelli vinde cota de 2/3 din imobilul cu adresa în 1946 din . fost 60 având fațada și în . .) către I. D. și Gh. D.. În contractul respectiv s-a menționat că A. Catelli dobândise cota ideală din dreptul de proprietate vândută prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.04.1938 încheiat cu Max Horovitz în calitate de vânzător.
Așa fiind, rezultă că în perioada 1938-1946 cu certitudine imobilul cu adresa . fost 60 având fațada și în . .) și-a păstrat aceeași adresă.
După anul 1946, documentele fiscale de la dosarul cauzei solicitate de la Primăria Sectorului 3 București (filele 179, 181-182 vol. II) atestă că imobilul din . fost 60 având fațada și în . .) și-a păstrat aceeași adresă până la 27.02.1973, an în care a fost preluat de stat de la D. Gh., D. I., Catelli Brigida și Catelli Ferdinando prin expropriere în temeiul Decretului nr. 408/1972 (filele 53-55 vol.I) și trecut în administrarea Municipiului București prin decizia CPMB nr. 1494/27.11.1972.
Titlurile de proprietate prezentate de pârâta A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias pentru perioada 1913-2001.
În anul 1913, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 417/12.01.1913 Jacques H. Elias cumpără imobilul situat la acea dată în București . – filele 2-4 vol. II. În acest contract nu s-au menționat vecinătățile imobilului.
În anul 1923, în urma decesului lui Jacques H. Elias, A. R., în calitate de legatară universală instituită prin testamentul lăsat de Jacques H. Elias – filele 115-132 vol. II, dobândește dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri mobile și imobile, printre care și imobilul situat în anul 1923 în .. Trimiterea în posesia tuturor bunurilor din averea lăsată de Jacques H. Elias s-a făcut prin sentința nr._/15.07.1923 – fila 57 vol. II.
Conform dispozițiilor testamentare cuprinse în testamentul lui Jacques H. Elias, A. R. a înființat fundația de cultură națională și de asistență publică cu denumirea „A. R. - Fundația familiei Menachem H. Elias” – filele 47-56 vol. II.
Prin actul constitutiv – fila 52 – A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias a fost înzestrată cu toate bunurile lăsate de defunctul Jacques H. Elias, fiind deci trecut în proprietatea Academiei Române - Fundația Familiei Menachem H. Elias și imobilul care din 1913 până în anul 1923 avea adresa ..
Din înscrisurile de la dosar rezultă că acestui imobil i s-a schimbat adresa, în anul 1940 acesta fiind înscris în CF la 7.02.1940 cu adresa . și .. 41 (fostă Gabroveni).
Faptul că imobilul care în anul 1940 avea adresa . și .. 41 (fostă Gabroveni) era același cu cel care în perioada 1913-1923 purtase adresa . rezultă din procesul verbal nr. 58/1940 al Comisiei pentru înființarea cărților funciare București – fila 6 vol. II în care se menționează că A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias a dobândit acest imobil prin moștenire de la Jacques H. Elias conform testamentului din data de 2.12.1914.
Acest imobil a purtat adresa . până în anul 1978 când a fost trecut în administrarea ICRAL V. prin Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 408/1978 – filele 37-39 și 40-42 vol. II.
În anul 1990, a fost restituit din administrarea Primăriei Municipiului București către A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias imobilul menționat cu adresa .. Din compararea actului de preluare în administrarea statului și cel de restituire către A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias rezultă că imobilul cu adresa în 1978 . sector 4 a fost restituit Academiei Române Fundația Familiei Menachem H. Elias cu aceeași adresă, fără a se indica adresa din anul 1990 a acestui imobil, deși în anul 1990 în mod cert imobilul nu mai putea figura în sectorul 4, ci în sectorul 3 deoarece, ca urmare a reorganizării teritoriale a Municipiului București, intervenite în perioada anilor ’80, . mai afla pe raza teritorială a sectorului 4 ci a sectorului 3 – fila 43 vol. I.
Din evidențele Primăriei Municipiului București – filele 43, 189 și 190 – reiese că în perioada 1986-1990 și ulterior până în anul 2001 imobilul care în perioada 1940-1948 a purtat adresa . (și .. 41 fostă Gabroveni) a avut adresa . și ., iar din 2001 același imobil are adresa ..
Față de acest istoric al actelor de proprietate coroborat și cu istoricul de rol fiscal, istoricul denumirii străzilor și al numărului poștal, precum și cu planurile străzilor Lipscani și Gabroveni din anii 1940-1947, tribunalul a constatat că imobilul revendicat în prezenta cauză cu adresa actuală . este o parte din imobilul care din actele de proprietate menționate mai sus rezultă în mod cert că în perioada anilor 1913-1925 a avut adresa ., iar în perioada 1940-1948 . (și .. 41 fostă Gabroveni), respectiv în anii-1986-2001 a avut adresele . și ..
Astfel, tribunalul a constatat că din planul străzilor Lipscani și Gabroveni întocmit în anul 1940 și verificat în anul 1947 (aflat la fila 10 vol. II în copie legalizată eliberată de Arhivele Naționale) rezultă că în perioada 1940 – 1947 imobilul care în acel an avea adresa . și .. 41 (fostă Gabroveni) era situat cu o fațadă pe .) și o alta pe . Gabroveni) (nr. 41) și era învecinat cu . lungimea lui pe o parte și de imobilul cu numerele 86 pe .. 43 pe .. 43 (fostă Gabroveni). Adică imobilul se afla pe colțul străzilor cu denumirile în 1940-1947 Lipscani și Zarafi, respectiv Zarafi și Franklin Bouillon (fostă Gabroveni).
Suprapunând acest plan peste planul cadastral actual al străzilor Lipscani și Gabroveni – filele 230-231 vol. I – depuse de expertul topograf în cauză rezultă cu evidență că imobilul care în anii 1940-1947 avea adresa . (și .. 41 fostă Gabroveni) în prezent este imobilul care poartă adresa . acest imobil fiind cel care se află pe colțul străzii actuale Lipscani (stradă care nu și-a schimbat niciodată denumirea) cu . asemenea este aceeași stradă cu cea care în anii 1940-1947 purta această denumire) și pe colțul . . această denumire din anul 1938, iar anterior s-a numit Franklin Bouillon între 1919-1938 și Gabroveni până la nivelul anului 1919).
Raportând la planul străzilor Lipscani și Gabroveni întocmit în anul 1940 și verificat în anul 1947 (aflat la fila 10 vol. II în copie legalizată eliberată de Arhivele Naționale), actele de proprietate ale reclamantei M. București, tribunalul constată că imobilul pentru care această parte a prezentat dovada dreptului de proprietate nu poate fi imobilul care în prezent poartă adresă ., deoarece în anul 1946, când a fost încheiat actul de cumpărare autentificat sub nr._/27.09.1946, imobilul care a făcut obiectul acestui act juridic avea adresa . fost 60 având fațada și în . .). Prin urmare, rezultă cu evidență din planul străzilor Lipscani și Gabroveni întocmit în anul 1940 și verificat în anul 1947 că imobilul care în anul 1946 purta adresa . fost 60 având fațada și în . .) era diferit de imobilul care în același an avea adresa . (și .. 41 fostă Gabroveni, și care în perioada 1913-1923 a avut adresa ., iar în prezent are adresa ..
Concluzia aceasta este confirmată și de vecinătățile imobilului care în anii 1938-1946 avea adresa . fost 60 având fațada și în . .). Astfel, în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.04.1938 încheiat între Max Horovitz și Eugenio Catelli, A. Catelli și Renzo Catelli s-a menționat că imobilul ce a făcut obiectul acestui act era învecinat în față cu . cu proprietatea Epitropiei Bisericii Olteni, în spate cu . Gabroveni) și în stânga cu proprietatea soților Pollak. Prin urmare, este cert că imobilul respectiv, care ulterior a fost preluat de M. București prin expropriere în anul 1973 nu se învecina cu . exista și care avea aceeași denumire și în perioada 1938-1947, astfel cum rezultă din planul străzilor Lipscani și Gabroveni întocmit în anul 1940 și verificat în anul 1947 (aflat la fila 10 vol. II în copie legalizată eliberată de Arhivele Naționale). În schimb, imobilul care în anii 1938-1947 purta adresa . Lipscani nr. 84 (și .. 41 fostă Gabroveni se învecina cu . cum se învecinează și în prezent. Aceeași situație este confirmată și de planul străzii Lipscani de la filele 59-60 vol. I coroborat cu borderoul de la fila 57 ambele depuse de reclamantă la dosar în care sunt identificate toate imobilele care au făcut obiectul decretului de expropriere nr. 408/20.1972. Din acest plan rezultă că în anul 1972 imobilul expropriat de la Gh. D., I. D., Catelli Brigida și Catelli Ferdinando se învecina pe lateral cu alte două imobile, respectiv cu cel de PE Lipscani nr. 74 proprietatea Parohiei Bisericii Olteni (adică la fel cum se menționează în actul de vânzare cumpărare din anul 1938) și cu cel de la nr. 70 de pe aceeași stradă.
În fine, tribunalul a mai reținut că aceeași concluzie privind diferența dintre imobilul ce face obiectul actelor de proprietate prezentate de reclamant și cel ce face obiectul actelor de proprietate prezentate de pârâtă este susținută și de matricolele fiscale ale celor două imobile. Astfel în aceeași perioadă de timp - anii 1942-1949 – cele două imobile: . Gabroveni nr. 27 (imobilul reclamantei) și . Gabroveni nr. 41 au fost înscrise cu matricole fiscale diferite – primul cu matricola 80 (fila 186 vol. II), al doilea cu matricola 93 (fila 198 vol. I) și cu proprietari diferiți: primul cu proprietari Eugenio Catelli, A. Catelli și Renzo Catelli până în 1946 și din 1946 Gh. D., I. D. și Brigita Catelli și Ferdinando Catelli (ceea ce corespunde cu situația juridică a imobilului din perioada respectivă astfel cum rezultă din actele de proprietate ale reclamantului prezentate mai sus), iar al doilea proprietar A. R. (ceea ce de asemenea corespunde cu situația dreptului de proprietate descrisă mai sus).
Față de cele de mai sus, tribunalul a constatat că pentru imobilul revendicat în cauza de față, astfel cum a fost identificat mai sus prin raportare la schimbarea în timp a adresei poștale, reclamanta nu are un drept de proprietate, singura care a dovedit un drept de proprietate dobândit în mod valabil asupra bunului revendicat fiind pârâta.
Tribunalul a constatat că dreptul de proprietate pe care îl invocă reclamantă există dar nu are ca obiect imobilul revendicat în prezenta cauză, ci imobilul care în perioada anilor 1940-1947 a purtat adresa . și care nu este unul și același cu imobilul care în aceeași perioadă avea adresa . și .. 41 (fostă Gabroveni) și în prezent are adresa ..
Față de această situație de fapt, tribunalul a constatat că acțiunea de față apare ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a dovedit că are un drept de proprietate asupra imobilului revendicat.
Față de caracterul accesoriu al cererilor de intervenție în interesul reclamantei, tribunalul a respins ca neîntemeiate și cererile de intervenție formulate de terții S.C. D. Companz S.R.L. și M. D. D. M..
În temeiul art. 274 C.proc.civ., constatând că reclamanta a căzut în pretenții, a obligat la plata sumei de 300 lei (onorariu de expert) cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
În termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.284 Cod procedură civilă, împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. BUCUREȘTI.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că raportul de expertiza efectuat în cauza s-ar fi impus a fi refăcut în totalitatea sa față de întreg probatoriul administrat în cauza, motiv pentru care au fost și formulate obiecțiuni de către reclamanta.
Astfel, expertul reproduce în cuprinsul raportului de expertiza efectuat la punctul 5.1 aspecte din înscrisurilor depuse la dosarul cauzei fără a face efectiv o identificare a imobilului, deși aceasta constituia obiectiv al raportului de expertiza.
Expertul nu a fost desemnat în cauza pentru a interpreta probele administrate asta fiind atributul exclusiv al instanței de judecata, ci pentru a face identificarea imobilelor în discuție.
Astfel, istoria imobilul ce face obiectul cauzei este extrem de simpla: a intrat în proprietatea reclamantei ca urmare a aplicarii decretului de expropriere nr. 408/1972 a Consiliului de Stat al RSR, ca fosta proprietate a numitilor G. D., I. D., purtand denumirea la nivelul anului 1946 . cum rezulta si din adresa nr._/16.11.2007 a Consiliului local sector 3 - Directia impozite si taxe locale.
Din analiza actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr._/17.02.1946, rezultă ca numiții G. D., I. D., cumpara de la A. E. Catelli, care la randul sau a dobandit bunul de la Max Horovitz doar cota de 2/3 din imobil, restul cotei de 1/3 rămânând în proprietatea lui Brighida Catelli si Fernando Catelli.
Ulterior, acelasi imobil a fost trecut în proprietatea Municipiului Bucuresti si administrarea ICRAL V., dupa cum rezulta din decizia 1494 din 27.11.1972 a Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti, depusa la dosarul cauzei, din care rezultă ca se trec în administarea ICRAL V. terenurile ( ... ), constructiile ( ... ) și cotele indivize din terenuri si constuctii.
In procesul verbal de predare-primire încheiat în 27.02.1973 figureaza adresa imobilului și proprietarii de la care s-a făcut preluarea, Lipscani nr. 72, fost proprietatea I. Gh. D. I., Catelli Brigida.
Ca atare, ce s-a preluat in proprietatea statului a fost aceasta cota de 2/3 din imobil, cealalta cota parte neintrand in proprietatea statului, ramanând in proprietatea unor terțe persoane.
Ceea ce trebuie retinut este faptul ca prin adresa nr.5185/ /20.04.2007, invocata de catre parata in contraproba, se precizeaza ca la nivelul anului 1938 artera de circulatie care a purtat denumirea de . nivelul anului 1919, se numea Franklin Bouillon.
Iar din continutul raportului de expertiza rezulta ca imobilul la care se referă ar reprezenta o sectiune din imobilul ce face obiectul procesului-verbal nr.58/1940 de Comisia pentru Infiintarea Cartilor Funciare în Bucuresti, descris . și Franklin Bouillon nr. 41(fosta Gabroveni).
Aceasta sectiune la care se refera poate fi doar partea de imobil in cota de 1/3 care nu a facut obiectul actului de vanzare-cumparare mai sus mentionat.
Se menționează totodata ca imobilul a fost inscris cu adresele postale nr. 72, nr. vechi si nr.84, nr.nou pe . anului 1925 ; nr. 84, nr. Vechi si nr. 84 actual pe . anului 1948 si nr.3 pe . anului 1937, nr. 3, nr. actual pe . anului 1948, cu mentiunea colt cu Gabroveni 41. Iar conform adresei nr._/_/2004 la cererea Fundatiei Familiei Menachem s-a atribuit numarul 82 A pe ..
In anul 1974 s-a încheiat o conventie de administrare privind trecerea unor imobile proprietatea Fundatiei Familiei Menschem H. Elias catre ICRAL V., conventie ce viza imobilele situate in . si 84. Din inscrisurile depuse rezulta ca imobilul se afla in administrarea ICRAL V. si in proprietatea municipalitatii.
Ulterior, in anul 1990 printr-un proces-verbal si protocolul incheiat in 04.04.1990 aceste imobile, Lipscani 82 si 84 sunt redate Academiei Romane - Fundatia Familiei Menschem H. Elias, iar printr-o hotarare de Guvern, nepublicata insa in Monitorul Oficial, bunurile preluate in administrarea Primariei sunt redate in administrarea proprietarului, adica al Fundatiei Elias.
Imprejurarea ca imobilul in litigiu a fost trecut, în procesul-verbal incheiat in 1990, ca fiind imobilul din . s-a datorat probabil cotei de 1/3 ramasa în proprietatea lui Brighida Catelli si Fernando Catelli dobândită probabil de pârâtă deoarece cealalta parte din bun se afla deja in proprietatea statului conform deciziei nr.1494/1972.
Ceea ce trebuie reținut este faptul ca, in cadrul prezentei actiuni de revendicare reclamanta invoca un titlu de proprietate - legea ca mod de dobandire, reprezentat de decretul de expropriere si de decizia administrativa asupra unei cote parti din bun, cota pe care partea a inclus-o in mod nelegal in bunul sau.
Adresa nr._/16.07.2007ce emana de la Directia de Impozite si taxe Locale Sector 3, privind istoricul de rol fiscal, la care nu se face referire considerentele hotararii apelate, arata in mod clar schimbarile de numar postal al imobiului din ., fost nr. 84, fost nr. 72, sector 3.
Aceste aspecte nu pot fi interpretate ca eronate cata vreme ele sunt reinterate si in adresa comunicata de aceeasi directie la solicitarea instantei de judecata chiar la termenul la care instanta a retinut cauza in vederea solutionarii.
Asadar, daca expertiza s-ar fi efectuat in urma unui studiu amanuntit sau instanta ar fi dispus in baza rolului sau activ o noua expertiza si daca s-ar fi observat si analizat incrisurile depuse inclusiv aceste modificarile de numar postal intervenit in timp la imobilul în discuție și istoricul de rol al imobilului, alta ar fi fost soluția.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Totodată, la termenul din 06.09.2011, intimata a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de apel.
Analizând cu prioritate această excepție, în raport de prevederile art.137 alin.(1) C.proc.civ., Curtea o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. b din Dispoziția nr. 1808 din 17.12.2008 emisă Primarul General al Municipiului București (filele 55 – 56), directorul executiv al Direcției Juridic, C. și Legislație este persoana împuternicită să semneze acțiunile în justiție, căile ordinare și extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Potrivit art. 2 din aceeași dispoziție, această atribuție este exercitată, în lipsa directorul executiv al Direcției Juridic, C. și Legislație, de către unul dintre directorii executivi adjuncți, desemnat de către directorul executiv.
În această situație, Curtea apreciază că atât declarația de apel semnată de directorul executiv adjunct al Direcției Juridic, C. și Legislație cât și motivele de apel, semnate de directorul executiv al aceleiași direcții din cadrul Primăriei Municipiului București, au fost semnate de persoane care au aveau calitatea de reprezentanți ai apelantului, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității de reprezentant ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu, astfel cum a fost precizat prin cererile depuse la 25.02.2008 – filele 6-8 vol. I și 19.05.2010 – filele 235-238, îl reprezintă imobilul care a intrat în proprietatea apelantului reclamant ca urmare a aplicării Decretului nr. 408/1972 al Consiliului de Stat al RSR.
În temeiul acestui decret (filele 53-55 vol. I din dosarul tribunalului) s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului a terenurilor și construcțiilor menționate în tabelul anexă la decret, printre care și imobilul situat în București, ., sector 4 (poziția 5), proprietatea lui D. G., D. I., Catelli Brigida și Catelli Ferdinando. Ulterior, prin decizia CPMB nr. 1494/27.11.1972, acest imobil a fost trecut în administrarea Municipiului București (fila 52 vol. I din dosarul tribunalului).
Persoanele menționate în Decretul nr. 408/1972 dobândiseră prin prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/27.09.1946, de la vânzătoarea A. Catelli, cota de 2/3 din imobilul cu adresa în 1946 (anul încheierii contractului de vânzare cumpărare) în . fost 60 având fațada și în . .). În contractul respectiv s-a menționat că A. Catelli dobândise cota ideală din dreptul de proprietate vândută prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.04.1938 încheiat cu Max Horovitz în calitate de vânzător.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.04.1938, A. Catelli și Renzo Catelli cumpăraseră de la Max Horovitz imobilul identificat în cuprinsul actului cu aceeași adresă, respectiv în . fost 60 având fațada și în . .) – filele 180-183 vol. I al dosarului primei instanțe.
Din procesul verbal de carte funciară nr. 52 din 7 februarie 1940 (fila 142 vol.II al dosarului instanței de fond) al Comisiei pentru înființarea cărților funciare București rezultă că imobilul propritatea numiților Eugenio Catelli, Renzo Catelli și A. Catelli era situat în . și . ..
Așa fiind, rezultă cu certitudine că în perioada 1938-1946 imobilul cu adresa . fost 60 având fațada și în . .) și-a păstrat aceeași adresă.
În ceea ce privește perioada de după anul 1946, istoricul fiscal al imobilului cu adresa în anul 1938 . (fila 177 vol. II al dosarului primei instanțe) și documentele fiscale de la dosarul cauzei comunicate instanței de către Primăria Sectorului 3 București cu adresa nr._/07.12.2010 (filele 179, 181-182 vol. II din dosarul tribunalului) atestă că imobilul din . fost 60 având fațada și în . .) și-a păstrat aceeași adresă până la 27.02.1973, an în care a fost preluat de stat de la D. Gh., D. I., Catelli Brigida și Catelli Ferdinando prin expropriere în temeiul Decretului nr. 408/1972 (filele 53-55 vol. I al dosarului primei instanțe) și trecut în administrarea Municipiului București prin decizia CPMB nr. 1494/27.11.1972.
În dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat în prezenta cauză, intimata pârâtă a prezentat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 417/12.01.1913, prin care Jacques H. Elias cumpără imobilul situat la acea dată în București . (filele 2-4 vol. II al dosarului instanței de fond).
Prin testamentul lăsat de Jacques H. Elias în anul 1914 (filele 115-132 vol. II al dosarului instanței de fond), A. R. a fost instituită legatară universală, iar prin sentința nr._/15.07.1923 a Tribunalului I. Secția I Civ. (fila 57 vol. II al dosarului instanței de fond) s-a făcut trimiterea în posesia tuturor bunurilor din averea lăsată de defunctul Jacques H. Elias, legatara universală dobândind dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri mobile și imobile, printre care și imobilul situat în anul 1923 în ..
Pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor testamentului defunctului Jacques H. Elias, A. R. a înființat fundația de cultură națională și de asistență publică cu denumirea „A. R. - Fundația familiei Menachem H. Elias”, înscrisă în registrul persoanelor juridice al Tribunalului I. la nr. 120 pe anul 1925 (filele 47-56 vol. II al dosarului instanței de fond). Prin actul constitutiv (fila 52 vol. II al dosarului instanței de fond) A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias a fost înzestrată cu toate bunurile lăsate de defunctul Jacques H. Elias.
Din procesul verbal de carte funciară nr. 58 din 7 februarie 1940 al Comisiei pentru înființarea cărților funciare București (fila 6 vol.II din dosarul tribunalului) rezultă că A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias avea calitatea de proprietar al imobilului situat în . și .. 41 (fostă Gabroveni), pe care l-a dobândit prin moștenire de la Jacques H. Elias conform testamentului din data de 2.12.1914.
Mențiunile din procesul verbal de carte funciară nr. 58 din 7 februarie 1940, potrivit cărora proprietara A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias a dobândit acest imobil prin moștenire de la Jacques H. Elias conform testamentului din data de 2.12.1914, coroborate cu adresa nr. 5186/20.04.2007 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Juridic, C. și Legislație (fila 48 vol. I – dosarul instanței de fond), potrivit căreia nr. 72 (nr.vechi) de pe . schimbat în anul 1925 cu nr. 84 (nr. nou), fac dovada că imobilul care în anul 1940 avea adresa . și .. 41 (fostă Gabroveni) era același cu cel care în perioada 1913-1923 purtase adresa . și că acestuia din urmă i s-a schimbat adresa.
De asemenea, faptul că imobilul care purta în anul 1978 adresă pe . era proprietatea Fundației Familiei Menachem H. Elias rezultă și din Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 408/1978, prin care acest imobil a fost trecut în administrarea ICRAL V. (filele 37-39 și 40-42 vol. II – dosarul tribunalului).
De altfel, din evidențele Primăriei Municipiului București (filele 43, 189 și 190) rezultă că în perioada 1986-1990 și ulterior până în anul 2001 imobilul care în perioada 1940-1948 a purtat adresa . și .. 41 (fostă Gabroveni) a avut adresa . și ., iar din 2001 același imobil are adresa ..
Examinând actele de proprietate de către părți, Curtea apreciază că acestea privesc imobile diferite.
Relevant în acest sens este faptul că la nivelul anului 1940 cele două imobile aveau numere poștale diferite. Astfel cum rezultă din procesul verbal de carte funciară nr. 52 din 7 februarie 1940 (fila 142 vol.II al dosarului instanței de fond) al Comisiei pentru înființarea cărților funciare București, imobilul propritatea numiților Eugenio Catelli, Renzo Catelli și A. Catelli, preluat ulterior de către stat prin Decretul nr. 408/1972, era situat în . și . .. În ceea ce privește imobilul dobândit de intimata pârâtă moștenire de la Jacques H. Elias conform testamentului din data de 2.12.1914, potrivit procesului verbal de carte funciară nr. 58 din 7 februarie 1940 al Comisiei pentru înființarea cărților funciare București rezultă că A. R. Fundația Familiei Menachem H. Elias avea calitatea de proprietar al imobilului situat în . și .. 41 (fostă Gabroveni).
De asemenea, matricolele fiscale ale celor două imobile dovedesc că în aceeași perioadă de timp, respectiv între anii 1942-1949, acestea au fost înscrise cu matricole fiscale diferite și cu proprietari diferiți. Astfel, imobilul din . Gabroveni nr. 27 (imobilul preluat de către stat prin Decretul nr. 408/1972) figura înscris la matricola 80, Registrul matricol 6 cu proprietari Eugenio Catelli, A. Catelli și Renzo Catelli până în 1946 și din 1946 Gh. D., I. D. și Brigita Catelli și Ferdinando Catelli (filele 177 și 186 vol. II al dosarului instanței de fond), iar imobilul din . și ., dobândit de intimata pârâtă moștenire de la Jacques H. Elias, figura înscris cu matricola 93 cu proprietar A. R. (fila 198 vol. I al dosarului instanței de fond).
Concluzia lipsei identității între cele două imobile pentru care părțile au prezentat acte de proprietate este bazată și pe vecinătățile celor două imobile. Astfel, în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.04.1938 încheiat între Max Horovitz și Eugenio Catelli, A. Catelli și Renzo Catelli s-a menționat că imobilul ce a făcut obiectul acestui act era învecinat în față cu . cu proprietatea Epitropiei Bisericii Olteni, în spate cu . Gabroveni) și în stânga cu proprietatea soților Pollak, iar aceste vecinătăți se regăsesc și în planul străzii Lipscani din anul 1972 când s-a dispus exproprierea (filele 59-60 vol. I al dosarului instanței de fond).
În ceea ce privește imobilul care a purtat între anii 1938 – 1947 adresa din . și .. 41 (fostă Gabroveni) și care în prezent are adresa ., deși în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 417/12.01.1913 nu sunt menționate vecinătățile imobilului care la acea dată figura situat pe ., din extrasul de plan cadastral emis în anul 1940 și verificat în anul 1947 rezultă că acest imobil se învecina cu . vecinități există și în prezent, astfel cum rezultă din planul cadastral actual al străzilor Lipscani și Gabroveni (filele 230 – 231 vol.I al dosarului instanței de fond).
Pe de altă parte, apelantul reclamant a invocat asupra imobilului din . (adresa actuală) un drept de proprietate dobândit prin Decretului de expropriere nr. 408 din 20 octombrie 1972. Or, obiectul acestui decret, ce reprezintă titlul prezentat de apelantul reclamant, l-a format imobilul care la data respectivă era situat pe . și era deținut de D. Ghe., D. I., Catelli Brigida și Catelli Fernando (filele 53 – 55 vol. I – dosar tribunal). Prin urmare, imobilul intimatei pârâte nu a ieșit din patrimoniul acesteia niciodată în temeiul Decretului nr. 408/1972.
Acesta a făcut obiectul unui alt act normativ, respectiv al Decretului nr. 408 din 19 octombrie 1978, prin care a fost autorizat Consiliul Popular al Municipiului București să preia numai în administrare o . imobile din patrimoniul acesteia, printre care și imobilul din . (filele 14 – 16 din dosarul de fond). O dovadă în plus a faptului că acest imobilul nu a ieșit din patrimoniul intimatei pârâte sunt dispozițiile art. 6 din acest decret, potrivit cărora „Bunurile la care se referă prezentul decret vor rămâne în evidența Academiei Republicii Socialiste România Fundația familiei Menachem H. Elias la valoarea de inventar de la data predării în administrare către organele arătate la art. 1 și 4”.
Mai mult, prin Hotărârea Guvernului României nr. 264 din 08.03.1990 s-a prevăzut la art. 1 că începând cu data emiterii acestei hotărâri încetează autorizarea dată Primăriei Municipiului București prin Decretul nr. 408/1978, de deținere în administrare a unor bunuri ale Academiei Române – Fundația familiei Menachem H. Elias.
Prin urmare, față de cele arătate, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept a imobilului revendicat, prin raportare la istoricul actelor de proprietate prezentate de părți, evidențele fiscale și cele privind istoricul denumirii străzilor și a numerelor poștale, precum și cu planurile cadastrale depuse în cauză și a reținut că dreptul de proprietate pe care l-a invocat apelantul reclamant nu are ca obiect imobilul revendicat în prezenta cauză, ci imobilul care în perioada anilor 1940-1947 a purtat adresa . și care nu este unul și același cu imobilul care în aceeași perioadă avea adresa . și .. 41 (fostă Gabroveni) și în prezent are adresa ..
Această concluzie este susținută și de raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie efectuat în cauză, din care rezultă că între imobilul din . (fost 60), expropriat prin Decretul nr. 408 din 20 octombrie 1972 și imobilul situat în prezent pe . (fost 84), nu există suprapuneri. Faptul că expertul a făcut trimitere la actele de proprietate prezentate de părți nu înseamnă că acesta nu a identificat imobilul revendicat, identificare care trebuia făcută tocmai prin raportare la datele concrete din înscrisurile existente la dosar. Totodată, expertul a procedat la suprapunerea planurilor cadastrale, anexă la raportul de expertiză, concluziile raportului de expertiză bazându-se și pe constatările și recunoașterile de la fața locului.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive care să atragă schimbarea sentinței, Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2003/16.12.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. R. – Fundația Familiei Menachem H. Elias, cu sediul în București, .. 1, sector 1 și intimații intervenienți . prin administrator judiciar/lichidator judiciar Top Expert SPRL, cu sediul în B., .. 2, ., jud. B. și în București, ., . 3 și M. D. D. M., domiciliată în București, ., sector 2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. M. D. G.
GREFIER
S. V.
RED.DM
Tehnored.DM/MȘ/ 2 ex.
29.03.2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 13.03.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol soluționarea apelului civil de față formulat de apelantul reclamant M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2003/16.12.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. R. – Fundația Familiei Menachem H. Elias, cu sediul în București, .. 1, sector 1 și intimații intervenienți . prin administrator judiciar/lichidator judiciar Top Expert SPRL, cu sediul în B., .. 2, ., jud. B. și în București, ., . 3 și M. D. D. M., domiciliată în București, ., sector 2, având ca obiect „contestație la Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul pârât A. R. – Fundația Familiei Menachem H. Elias prin consilier juridic B. E. și intimata intervenientă M. D. D. M. personal, lipsind apelantul reclamant M. București prin Primarul General și intimatul intervenient . prin administrator judiciar/lichidator judiciar Top Expert SPRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către apelantul reclamant M. București prin Primarul General dovada achitării taxei de timbru corespunzătoare cererii de repunere pe rol în sumă de 2071,60 lei (ordinul de plată nr. 390/01.3.2012).
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol constatând că nu mai subzistă motivul pentru care s-a dispus această măsură, în raport de înscrisurile depuse la dosar în dovedirea calității de reprezentant.
Instanța procedează la identificarea intimatei interveniente Moțet D. D. M., care se legitimează cu C.I. . nr._, eliberat de SPCEP S 2 birou nr. 3, la data de 09.09.2005.
Reprezentantul intimatului pârât A. R. – Fundația Familiei Menachem H. Elias, în temeiul art. 83 alin. 3 invocă excepția lipsei calității de reprezentant. Arată că această excepție vizează și un aspect de fond, respectiv dovada calității de reprezentant. Din punctul lor de vedere în mod normal ar fi trebuit să se facă dovada persoanei care deține calitatea de primar general și trebuie dovedită calitatea semnatarului motivelor de apel. În legătură cu dovada calității de reprezentant a semnatarului motivelor de apel, consideră cp și pentru această persoană ar fi trebuit să se depună la dosar o copie legalizată a înscrisului care face această dovadă. Apreciază că se impune anularea apelului declarat. Pe fond solicită să se constate că este o reluare a cererii introductive, o cerere care s-a tot precizat, însă motivele de apel nu reactualizează aceste precizări. Arată că la dosar au fost depuse înscrisuri de către toate părțile și o expertiză tehnică de specialitate. Arată că apelantul susține că imobilul a intrat în proprietatea sa în urma Decretului nr. 408/1972. imobilul a fost dobândit de familia Catelli în anul 1938 și a fost intabulat în cartea funciară a Municipiului București în anul 1940. Arată că imobilul dobândit de familia Catelli a fost înscris în cartea funciară cu . că imobilul proprietatea intimatei A. R., care a intrat în proprietatea lor în baza testamentului, este un imobil dobândit de autorul lor de la tatăl său. În anul 1940 este intabulat dreptul de proprietate pe care îl obține de la autorul său și înscris în cartea funciară cu .. să se constate că ambele imobile au fost intabulate în anul 1940, însă între cele două imobile se află o distanță de peste 10 numere poștale. Arată că apelantul confundă Decretul nr. 408/1972 cu Decretul nr. 408/1978, care prevede că imobilele din proprietatea fundației sunt date în administrare. Să se constate că imobilul pe care îl dețin cu numărul poștal 82 A și care face obiectul cererii de chemare în judecată este intabulat la acest moment. Să se constate că este vorba de două imobile diferite. Pe fond solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Intimata intervenientă Moțet D. D. M. personal solicită admiterea apelului și să se constate că nu s-a făcut o elucidare clară a acestor imobile.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20.03.2012
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2012
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
D. M. D. G. S. V.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 20.03.2012
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 27.03.2012
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2012
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
D. M. D. G. S. V.
| ← Succesiune. Decizia nr. 928/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1954/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
