Anulare act. Decizia nr. 366/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2012 în dosarul nr. 366/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.366
Ședința publică de la 01.03.2012
Curtea constituită din :
P.: M. H.
JUDECATOR: I. S.
JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de recurenta – reclamantă M. L., împotriva deciziei civile nr. 329 A din data de 10.02.2006, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ (5141/2005), în contradictoriu cu intimații – pârâți B. S. și B. E. – O., în calitate de moștenitori ai defunctei G. E..
Obiectul pricinii – nulitate testament.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – reclamantă M. L., prin avocat colaborator C. M. – N., în subsituirea avocatului M. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2005, emisă de Baroul București – Cabinet Individual (fila 18) și avocat V. Ș. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2007, emise de Baroul București (fila 158), în calitate de reprezentant al intimaților – pârâți B. S. și B. E. – O. (moștenitorii defunctei G. E.).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei la ordine, de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură s-a depus, la data de 27.02.2012, din partea intimaților – pârâți, cerere completatoare a susținerilor de la termenul de judecată din 19.01.2012 și un set de înscrisuri, cererea fiind comunicată reclamantei potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată dosarului cauzei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau de administrat, or excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta – reclamantă M. L., prin avocat colaborator, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, având în vedere următoarele considerente:
În opinia sa, instanța de fond și apel eronat au reținut că recurenta nu ar avea vocație de a solicita constatarea nulității testamentului olograf, motivat de faptul că acțiunea ar fi lipsită de interes. Consideră că acțiunea este întemeiată pe un interes ocrotit de lege.
Instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, motivându-se că ar fi fost formulată de reclamantă cerere de revizuire, ceea ce nu est real, deci instanța s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită.
Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimații – pârâți B. S. și B. E. – O. (moștenitorii defunctei G. E.), prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, reținându-se în esență că hotărârea este temeinică și legală, potrivit înscrisurilor depuse, având în vedere că reclamanta a încercat să acapareze apartamentul defunctului printr-o mijloc mai puțin legal, în sensul că a încheiat pe numele părinților săi, un contract de închiriere, ulterior apartamentul a fost vândut, vânzarea a fost anulată, cererea de revizuire a fost respinsă, iar reclamanta a încercat să blocheze soluționarea recursului prin formularea unei plângeri penale.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată urătoarele:
Prin sentința civilă nr. 6816/9.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. 2362, a fost respinsă excepția inadmisibilității și admisă excepția lipsei de interes, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. L. împotriva pârâtei Caciu E., ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul situat în București, . nr. 45, ., a fost vândută autorilor reclamantei, conform contractului de vânzare-cumpărare 3558/31.05.2000 încheiat în temeiul Legii 112/1995, contract al cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr. 3954/16.06.2003 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondate a apelurilor și, respectiv, a recursului formulat de părțile contractante.
Instanța a reținut că apartamentul în litigiu a fost moștenit de către defunctul Ș. A. F. I. și ulterior de către pârâta Caciu E., care a făcut demersuri pentru restituirea în natură a imobilului. Față de demersurile proprietarului, contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și, existând și o hotărâre de restituire în natură conform Legii 112/1995, s-a constatat reaua credință a părților contractante. Împotriva deciziei civile nr. 1043/11.11.2004, pronunțată în recurs, reclamanta M. L. a formulat cerere de revizuire, aflată în curs de judecată pe rolul Secției a IV-a a Curții de Apel București.
S-a mai reținut de către prima instanță că prin cererea de față, reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf prin care defunctul Ș. A. F. I. a instituit-o legatară universală pe pârâta G. E. și, pe cale de consecință nulitatea certificatului de calitate succesorală nr. 144/27.07.2000 eliberat în favoarea pârâtei, interesul în promovarea acțiunii fiind justificat de către reclamantă prin introducerea cererii de revizuire sus menționată.
Prima instanță a reținut că pentru formularea acțiunii civile este necesar ca reclamanta să pretindă un drept subiectiv civil și să arate folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a acțiunii civile, acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic, putând fi promovată de către oricine are interes în rezolvarea juridică a cauzei deduse judecății, condiția interesului fiind una esențială pentru a fi parte în proces.
În speță, s-a apreciat că și în situația în care s-ar constata nulitatea testamentului olograf, aceasta nu presupune reactivarea automată a dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilului și deci nu poate justifica folosul practic urmărit prin promovarea acestei acțiuni, acela de a se desființa titlul pârâtei cu privire la un imobil pentru care titlul reclamantei a fost desființat prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
Chiar și în situația în care soluția dată cererii în revizuire i-ar fi favorabilă, interesul invocat nu îndeplinește cerințele de a fi născut și actual.
S-a apreciat că susținerile reclamantei privind justificarea interesului de a obține o hotărâre de anulare a titlului pârâtei pe care ar putea-o folosi într-o nouă cerere de revizuire ca înscris nou în raport de disp. art. 322 pct. 5 C.pr.civ., nu sunt întemeiate, întrucât pentru a fi considerat nou, un înscris descoperit după darea unei hotărâri a cărei revizuire se cere, acesta trebuie să existe la momentul pronunțării hotărârii asupra fondului. Or, această cerință nu ar putea fi îndeplinită, întrucât în cazul unei hotărâri judecătorești ce ar putea constitui înscris nou ca temei al viitoarei revizuiri, revizuenta are obligația de a face dovada că acțiunea a fost introdusă în timp ce judecata asupra fondului nu era finalizată însă darea hotărârii care servește ca temei al revizuirii s-a făcut ulterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând desființarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului pricinii.
În motivare, s-a arătat de către reclamantă că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că nu are vocația de a solicita constatarea nulității absolute a celor 2 acte întrucât nu justifică un interes legitim, câtă vreme una din regulile regimului juridic al nulității absolute este aceea că poate fi invocată de oricine are interes. Practica și literatura juridică au stabilit că prin persoană interesată se înțelege acea persoană care invocă un interes ocrotit de lege, în legătură cu nulitatea a cărei constatare o solicită.
Apelanta a susținut că interesul său legitim în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute constă în apărarea dreptului său de proprietate dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3558/31.05.2000. Astfel, defunctul Ș. A. F., care a decedat fără moștenitori legali, era persoana îndreptățită la restituirea acestui apartament, dar a decedat înainte de soluționarea cererii sale de restituire în natură. În aceste condiții, apartamentul a devenit proprietatea statului, care l-a vândut părinților apelantei, aceștia fiind cumpărători de bună credință, știind că defunctul nu a avut moștenitori legali.
Ulterior, pârâta, prevalându-se de un testament olograf în baza căruia a fost emis certificatul de calitate succesorală nr. 144/27.07.2000, a solicitat în instanță anularea contractului de vânzare cumpărare, procesul aflându-se în prezent în faza de revizuire.
Apelanta a considerat că hotărârea ce urmează a se pronunța pe fondul prezentei cauze poate constitui un înscris nou, ce poate fi invocat în revizuirea întemeiată pe disp. art. 322 C.pr.civ. întrucât prin constatarea nulității testamentului olograf și a certificatului de calitate succesorală emis în favoarea pârâtei G. E., dispare calitatea procesuală activă a acesteia în procesul privind anularea contractului de vânzare cumpărare, consecința fiind respingerea acțiunii și păstrarea dreptului de proprietate al apelantei asupra apartamentului.
Un al doilea motiv de apel invocat de apelantă a vizat încălcarea de către prima instanță a principiului disponibilității reglementat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ.
Astfel, încercând să argumenteze lipsa de interes, prima instanță analizează admisibilitate a unei cereri de revizuire pe care urmează să o formuleze apelanta în baza disp. art. 322 pct. 5 Cpr.civ., înscrisul nou constituindu-l hotărârea ce se va pronunța pe fondul prezentei cauze și reține că cerința prev. de art. 322 pct. 5 Cpr.civ. nu ar fi îndeplinită.
Procedând astfel, instanța de fond a analizat și eventuala cerere de revizuire fără a fi învestită cu o astfel de cerere, pronunțându-se în sensul că nu ar fi întemeiată.
prin decizia civilă nr. 329 A din 10.02.2006 Tribunalul București - Secția a III-a civilă, s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă M. L. împotriva sentinței civile nr. 6816/09.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 2362/2005, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. E., ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel, tribunalul a apreciat că apelul nu este fondat, pentru următoarele motive:
Susținerile apelantei în sensul că prima instanță a reținut în ni mod greșit că nu justifică un interes legitim, acesta existând și constatând ie1n apărarea dreptului de proprietate al apelantei asupra apartamentului situat în București, . nr. 45, ., sector 2 dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3558/31.05.2000 nu sunt întemeiate.
Astfel, pentru exercițiul acțiunii în justiție alături de capacitate și calitate procesuală, nu este suficient ca reclamantul să afirme existența unui drept, ci este necesar să justifice și interesul, adică folosul practic, avantajul legal pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Interesul poate fi atât material, cât și moral însă trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie legitim, adică să nu contravină normelor legale, să fie personal, în sensul că folosul practic trebuie să vizeze persoana reclamatului și să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin acesta la un prejudiciu.
Din analiza petitului cererii, precum și a motivării în fapt a cererii, tribunalul a constatat că apelanta-reclamantă a urmărit desființarea titlului pârâtei asupra unui imobil cu privire la care propriul său titlu a fost desființat prin hotărâre definitivă și irevocabilă. Interesul în promovarea acțiunii a fost justificat de apelantă prin aceea că a formulat o cerere de revizuire împotriva hotărârii prin care s-a contestat, irevocabil, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de apelanta-reclamantă cu privire la imobil, în baza legii 112/1995, cerere ce formează obiectul dosarului nr. 727/2005 al Curții de Apel București.
De asemenea, la termenul de la 8.06.2005, în fața primei instanțe, reclamanta prin apărător, punând concluzii în ce privește excepția lipsei calității procesuale active, a susținut că hotărârea ce urmează a fi pronunțată poate constitui un înscris nou în revizuire, acesta fiind interesul în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a testamentului defunctului Stirbei A. F. I..
Așa fiind, tribunalul a constatat că aprecierea primei instanțe în sensul că hotărârea ce o va pronunța nu poate constitui un înscris nou, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ. sunt corecte, câtă vreme, astfel cum s-a decis și de către instanța supremă, o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului de fond poate fi invocată, ca înscris nou într-o revizuire numai când acea hotărâre a fost obținută pe baza unei cereri introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea. În cauză, cererea privind nulitatea absolută a contractului de vânzare încheiat de apelanta reclamantă în temeiul Legii 112/1995 a fost soluționată irevocabil la data de 11.11.2004, iar cererea având ca obiect nulitatea testamentului și a certificatului de moștenitor s-a formulat ulterior, la data de23.02.2005.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, ce vizează încălcarea de către prima instanță a principiului disponibilității statuat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ, prin aceea că s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, analizând și o cerere de revizuire, cu care însă nu a fost investită, tribunalul a considerat că susținerile apelantei reclamante nu sunt întemeiate.
Astfel, prima instanță nu s-a pronunțat asupra vreunei cereri de revizuire, ci doar a analizat caracterul de "înscris nou", în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ., pe care hotărârea ce urma să o pronunțe pe fondul cauzei ar avea-o în cadrul unei cereri de revizuire.
Prima instanță nu a putut să nu facă această analiză, întrucât numai astfel se putea determina interesul reclamantei în promovarea acțiunii, ținând seama chiar de justificarea indicată de aceasta, atât în cerere, cât și pe parcursul judecății.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat că apelul nu este fondat, urmând ca în temeiul art. 296 C.pr.civ., să-I respingă.
Împotriva acestei decizii, la data de 5.04.2006, a formulat recurs reclamanta L. Medesan, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 11.04.2006.
Prin motivele de recurs se arată că, decizia recurată este consideră de recurenta reclamantă ca nelegală și netemeinică.
Art. 304 al. 1 pct.9 "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii"
Astfel, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut în mod greșit ca nu are vocația de a solicita constatarea nulității testamentului olograf, motivat de faptul că acțiunea dedusă judecății ar fi lipsită de interes.
In considerentele hotărârii, instanța de fond a apreciat în mod nelegal că "pentru formarea acțiunii civile este necesar ca reclamanta să pretindă un drept subiectiv civil, să formuleze o pretenție prin care să arate practic urmărit odată cu punerea în mișcare a acțiunii civile".
recurenta reclamantă solicită să se observe că acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic se întemeiază pe un interes ocrotit de lege și nu pe un drept subiectiv civil ca în cazul celorlalte acțiuni.
Atât doctrina cât și practica judiciară au apreciat în mod constant că persoanele îndreptățite să solicite anularea unui act juridic trebuie să justifice un interes legitim.
Reclamantei, nu i se cere să-și întemeieze calitatea procesuală pe un drept subiectiv ci doar pe un interes ocrotit de lege.
In speța dedusă judecății, vocația de a solicita anularea actului lovit de nulitate absolută, aparține și terților legitim interesați, în afara de părți și de succesorii lor în drepturi.
Așa cum s-a precizat și în practica judiciară, prin persoana interesată nu se înțelege orice persoană interesată, ci numai acea persoană care invocă un interes ocrotit de lege în legătură cu nulitatea a cărei constatare o cere.
Cu alte cuvinte, deși nulitatea absoluta ocrotește un interes general, obștesc, un asemenea interes nu exclude "de plano" existența și a unui interes individual, iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.
Menționează recurenta reclamantă că, întrucât actele olografe descoperite, provenind de la defunctul Stirbei A. F. I., i-au format convingerea că testamentul olograf de care s-a folosit intimata G. E. nu este în întregime scris, datat și semnat de către defunct, a solicitat, alături de alte motive, revizuirea hotărârii date în recursul privind anularea contractului de vânzare-cumpărare al autorilor acesteia.
Interesul său legitim în promovarea prezentei acțiuni, rezidă în apărarea dreptului de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3558/31.05.2000.
Hotărârea ce s-ar fi pronunțat pe fondul prezentei cauze, ar fi putut constitui, un prim pas către casarea soluțiilor pronunțate și păstrarea dreptului reclamantei de proprietate asupra apartamentului, în caz contrar în patrimoniul său producându-se o pagubă, întrucât în ce privește apartamentul în discuție, alături de prețul plătit a efectuat și serioase îmbunătățiri. Interesul reclamantei deci, rezidă și in preîntâmpinarea unei pagube ce s-ar putea produce în patrimoniul acesteia și care n-ar mai putea fi recuperată.
Art. 304 al. 1 pct.6 C.pr.civ. "Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut"
In susținerea acestui motiv de recurs reclamanta supune atenția următoarele:
Atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței de apel sunt lovite de nulitate întrucât s-a încălcat principiul disponibilității prevăzut de art. 129 al. 6 C.pr.civ., potrivit cu care judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Așadar, atât instanța de fond cât și cea de apel în încercarea de a argumenta lipsa mea de interes în promovarea acțiunii în constatarea nulității, s-au pronunțat cu privire la admisibilitatea unei cereri cu care nu a fost investită și anume cererea de revizuire.
Practic, ambele instanțe s-au pronunțat în sensul că o astfel de cerere de revizuire nu ar fi întemeiată, fără a fi investite cu o astfel de cerere, cu atât mai mult cu cât motivele de revizuire a hotărârii date în recurs nu se limitează la cele prev. de art. 322 pct.5 C.pr.civ.
Așa fiind, pe acest raționament juridic total greșit, cu încălcarea competentei materiale, ambele instanțe au ajuns la concluzia că, acțiunea reclamantei este lipsită de interes.
F. de toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului și casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Constatându-se legal învestită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și decizia civilă atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Pârâții recurenți și-au întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 6 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.
Examinând cererea de recurs, Curtea constată că în esență, reclamanta a criticat decizia atacată sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale aplicabile, în sensul că în mod greșit s-a reținut lipsa de interes a recurentei în promovarea acțiunii, precum și din punct de vedere al faptului că s-a analizat de către instanțele de fond admisibilitatea unei cereri de revizuire, (întemeiată pe prevederile art 322 pct 5 cod procedură civilă, în cadrul căreia hotărârea favorabilă, pronunțată în prezenta cauză ar reprezenta un înscris nou), cu care instanțele nu au fost investite.
În ceea ce primește motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 6 cod procedură civilă, Curtea consideră că nu ne află într-o astfel de ipoteză, în care instanța să fi acordat mai mult decât s-a cerut sau altceva decât s-a cerut, deoarece instanța de apel a antamat chestiunea admisibilității unei cereri de revizuire în temeiul prevederilor art 322 pct 5 cod procedură civilă, ca un argument suplimentar pentru a susține soluția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni și nu ca o analiză subsumată unei cereri, cu care instanța s-a considerat investită și asupra căreia s-a pronunțat prin dispozitiv.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă, Curtea îl apreciază ca fiind întemeiat, reținând că reclamanta justifică un interes legitim, personal, născut și actual pentru formularea prezentei acțiuni. Așa cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat constatarea nulități absolute a testamentului olograf întocmit de defunctul Ș. A. F., prin care pârâta G. E. a fost instituită legatară universală, precum și a certificatului de calitate de moștenitor emis în baza lui. Autorii reclamantei au cumpărat imobilul situat în București . nr 45 în temeiul dispozițiilor legi 112/1995, contractul fiind anulat irevocabil prin hotărâre judecătorească obținută într-un proces declanșat de pârâtă, prevalându-se de calitatea sa succesor în drepturi a fostului proprietar, dovedită prin testamentul și certificatul de calitatea succesorală, a căror anulare formează obiectul prezentului dosar.
În urma plângerii penale formulate de reclamantă, prin ordonanță, organul de urmărire penală a constatat falsificarea testamentului de care pârâta s-a folosit în fața instanțelor de judecată pentru a-și justifica legitimarea procesuală și implicit calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, potrivit legilor speciale de reparație. În privința pârâtei s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunii prevăzute de dispozițiile art 291 cod penal, pentru lipsa pericolului social specific infracțiunii, cu aplicarea unei amenzi administrative și clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii prevăzute de dispozițiile art 290 pentru intervenirea prescripției răspunderi penale. A fost sesizată instanța de judecată, pentru anularea testamentului falsificat, însă acțiunea a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă față de organul de urmărire penală, în considerarea celor statuate de instanța supremă prin decizia penală nr XV/2005, admițându-se totodată cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanta recurentă din prezenta cauză, cu consecința anulării testamentului. Față de această situație de fapt, Curtea constată că reclamanta are un interes legitim, personal și actual pentru a obține anularea certificatului de calitate de moștenitor, emis în baza testamentului falsificat, din perspectiva posibilității pe care dispozițiile procedurale o conferă celor îndreptățiți să obțină revizuirea unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul unui act juridic, constat nul ulterior. O astfel de cerere de revizuire s-ar putea fundamenta pe prevederile art 322 pct 4 cod procedură civilă. Este evident că pârâta G. E. a obținut anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat de autorii reclamantei în baza prevederilor legii 112/1995, pretinzând că este succesorul fostului proprietar și dovedind acest lucru prin prezentarea testamentului falsificat și a certificatului de calitate succesorală emis în temeiul testamentului.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele interesului de a fi conform cu normele legale și cu legile de conviețuire socială, de a fi actual( existent la momentul promovării acțiunii), iar folosul practic al obținerii unei soluții favorabile se răsfrânge în mod direct asupra reclamantei( care dobândește posibilitatea formulării unei cereri de revizuire), Curtea constată că în mod greșit cauza a fost soluționată prin admiterea excepției lipsei de interes. Motiv pentru care, față de prevederile art 312 cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul ca va admite apelul reclamantei și va desființa în parte sentința apelată cu trimitere spre rejudecare la aceeași primă instanță. Se vor menține celelalte dispoziții referitoare la excepția inadmisibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta - reclamantă M. L., împotriva deciziei civile nr. 329 A din data de 10.02.2006, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ (5141/2005), în contradictoriu cu intimații - pârâți B. S. și B. E. - O., în calitate de moștenitori ai defunctei G. E..
Modifică decizia recurată în sensul că:
Admite apelul.
Desființează în parte sentința apelată cu trimiterea spre continuarea judecății la aceeași primă instanță.
Menține cealaltă dispoziție referitoare la excepția inadmisibilității.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. I. S. C. N.
GREFIER
S. R.
Red. SI
Tehnored. SI/GIA
2 ex./14.03.2012
TB – S. a III-a civ. - F. L.
Judecătoria sect.2 - S. G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 625/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 416/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
