Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1692/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1692/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2012 în dosarul nr. 1692/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1692R
Ședința publică de la 8 octombrie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul petent T. L. împotriva deciziei civile nr. 207A/39.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect: plângere împotriva încheierii de Carte funciară (art. 52 alin.2 Lg. nr. 7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România reprezentată de avocat I. B. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul petent T. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurată întrucât dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost transferat în proprietatea statului prin expropriere. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul T. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, să se anuleze încheierea de Carte funciară nr. 4610/18.01.2010 și să se respingă astfel cererea de transfer de proprietate prin expropriere solicitată de S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 și art. 30 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă nr. 837/24.02.2011, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentul T. L..
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că exproprierea terenului s-a făcut cu respectarea legislației care reglementează materia. Susținerile reclamantului sunt lipsite de suport, în speță făcându-se dovada faptului că acesta a fost înștiințat de toate operațiunile întreprinse de CNADNR.
Prima instanță a subliniat faptul că reclamantul este nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, acest aspect fiind însă tranșat prin sentința civilă nr. 1900/2008 a Tribunalului București.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 207 A/29.02.2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a Civilă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu, al cărui proprietar a fost apelantul, a fost expropriat de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, ca urmare a emiterii H.G. nr. 1124/2007 în cărei anexă s-a stabilit că acest teren este afectat de lucrarea de utilitate publică. Prin Hotărârea nr. 18/2007 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a sumei de 124.036,43 lei echivalentul a 37.100 euro cu titlu de despăgubiri aferente terenului în litigiu.
Tribunalul a constatat că hotărârea rectificată a fost comunicată apelantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 17.06.2010, apelantul neprezentându-se însă pentru ridicarea corespondenței.
Tribunalul a reținut că, prin încheierea nr. 4610/18.01.2010, s-a realizat înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral 384/1 la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I. în favoarea Statului român prin CNADR, avându-se în vedere hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 18/30.10.2007, procesul verbal nr. 18/30.10.2007, recipisa de consemnare a sumei nr._/2, hotărârea de rectificare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 18/30.10.2007 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari.
Din analiza actelor depuse în cauză, tribunalul a reținut că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al statului ca urmare a exproprierii s-a realizat în baza unei hotărâri care nu a fost atacată separat, prin procedura specială prevăzută de art. 9 din Lege nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local. Așa fiind, în baza art. 15 din același act normativ, la data consemnării despăgubirii prin recipisa nr._/2 pe numele apelantului a operat de drept transferul imobilului din proprietatea sa în proprietatea publică a statului.
Tribunalul a constatat că sentința nr. 1900/19.12.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă invocată de apelant nu a stabilit un cuantum al despăgubirilor la care este îndreptățit apelantul din cauza de față, ci a obligat CNADR la emiterea documentelor prevăzute de art. 6 - 8 din Legea nr. 198/2004 (hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, plata despăgubirii și consemnarea despăgubirii) și a obligat CNADR la stabilirea despăgubirilor pe numele apelantului, întrucât terenul ce fusese expropriat inițial de la S.C. M. Company Comind S.R.L. era de fapt proprietatea apelantului din cauza de față. Conform obligațiilor impuse prin această hotărâre judecătorească, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari a rectificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 18/2007 și a îndreptat eroarea asupra numelui titularului terenului supus exproprierii, celelalte prevederi ale hotărârii de stabilire a despăgubirilor rămânând neschimbate.
Față de cele reținute, tribunalul a apreciat că în speță s-au respectat dispozițiile art. 47 și art. 48 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare și a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea cererii de transfer de proprietate prin expropriere solicitată de S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 și art. 30 din Legea nr. 33/1994.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că Legea nr. 198/2004 are în conținutul său și art. 18 care are următorul conținut: "Dispozițiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994 precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel". În conținutul Legii nr. 33/1994 există prevederi legale care nu lasă loc la niciun fel de interpretări, așa cum dorește CNADNR.
Recurentul a invocat art. 1 din Legea 33/1994 care prevede că "Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească" și art. 28 alin. 1 din Legea 33/1994, care are următorul conținut: "Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligațiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite".
Recurentul a precizat că CNADNR a insistat permanent că singurul temei juridic ar fi art. 15 din Legea nr.198/2004, afirmație care, în opinia recurentului, a fost făcută cu o totală lipsa de profesionalism de către apărătorul intimatei CNADNR. Mai mult decât atât, Legea nr. 198/2004 nu are putere juridică superioară nici Legii nr. 33/1994, nici față de Codul Civil R. și nici față de Codul de Procedura Civilă.
Recurentul a susținut că S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, reprezentată de Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004, Consiliul Local Tunari, a omis să transmită toate documentele legale aferente exproprierii. Recurentul a arătat că nu i-a fost transmis documentul privind consemnarea sumei pe numele noului proprietar. De asemenea, S. R. prin Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu a efectuat nici până la această dată plata prețului pentru terenul expropriat.
Recurentul a arătat că a efectuat demersurile legale, deschizând dosarul de executare nr. 81/2010 la Biroul Executorului Judecătoresc D. D. Crenguța, care a solicitat la Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._, încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1900/2008 pronunțată de Tribunalul București, fapt care nu s-a realizat nici până la aceasta dată, deși în temeiul art. 30 din Legea nr. 33/1994 se prevede că: "Plata despăgubirilor se va face în orice mod convenit între părți; în lipsa acordului părților, instanța va hotărî, stabilind și termenul de plată, care nu va depăși 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii".
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea nr. 4610/20.01.2012, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I. a admis cererea introdusă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și a întabulat dreptul de proprietate al Statului R. prin CNADNR asupra imobilului înscris în CF 5651 Tunari nr. cadastral 384/1 cu titlul de expropriere.
La înscrierea dreptului de proprietate al Statului R. în Cartea Funciară au fost avute în vedere hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 18/30.10.2007, procesul verbal nr. 18/30.10.2007, recipisa de consemnare a sumei nr._/2, hotărârea de rectificare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 18/30.10.2007 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 18/30.10.2007, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local Tunari a dispus exproprierea acestui imobil și consemnarea despăgubirilor în cuantum de 124.063,43 lei pe numele proprietarului identificat conform evidențelor ANCOI la momentul întocmirii documentației cadastrale, în speță S.C. M. Company Comind S.R.L.
Recurentul, care a dobândit dreptul de proprietate de la S.C. M. Company Comind S.R.L., nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, a chemat în judecată expropriatorul, S. român prin CNDANR, solicitând ca documentele de expropriere să fie emise pe numele său, iar cuantumul despăgubirilor să fie modificat de la 140 euro/mp la 600 euro/mp.
Prin sentința civilă nr. 1900/19.12.2008 a Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea documentelor necesare exproprierii pe numele recurentului și la stabilirea despăgubirilor, fără a se preciza că pârâta este obligată să-i achite reclamantului o despăgubire în cuantumul solicitat de acesta.
Prin hotărârea de rectificare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 18/30.10.2007 s-a dispus rectificarea hotărârii menționate, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul comunei Tunari, în sensul că proprietarul terenului supus exproprierii, având număr cadastral 384/1, este T. L..
Suma stabilită cu titlul de despăgubire a fost consemnată prin recipisa_/2.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din codul de procedură civilă nu este întemeiat. Conform acestei prevederi legale, modificarea hotărârii se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Curtea constată că, din dezvoltarea motivelor de recurs, nu rezultă critici care să se circumscrie acestui motiv de modificare. Astfel, recurentul nu a arătat care este actul juridic greșit interpretat de către instanța de apel, criticile sale vizând în realitate neîndeplinirea condițiilor legale pentru întabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului român. În consecință, motivele de recurs urmează a fi examinate de Curte prin prisma art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, urmând a fi verificată soluția instanței de apel referitoare la legalitatea încheierii atacate de recurentul reclamant prin plângerea formulată.
Conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198 din 25 mai 2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, în vigoare la data pronunțării încheierii atacate, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.
Astfel, ulterior hotărârii de expropriere și consemnării despăgubirii, nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator. Împrejurarea că persoana expropriată nu este de acord cu cuantumul despăgubirii consemnate și contestarea acestui cuantum în fața instanței judecătorești competente nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra terenului, astfel cum prevede dispoziția legală arătată mai sus.
Aceeași concluzie rezultă din prevederile art. 15 din aceeași lege, conform cărora transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile acestei legi. În cauză, despăgubirea a fost consemnată și, conform înscrisurilor depuse la filele 42-44 din dosarul tribunalului, documentele au fost expediate recurentului, recomandat cu recipisă de confirmare a primirii.
Dispozițiile legii menționate se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, astfel cum corect susține recurentul, însă numai în măsura în care nu prevăd altfel, astfel cum prevede art. 18 din Legea nr. 198/2004. Astfel, în măsura în care legea specială conține dispoziții derogatorii de la legea generală, acele dispoziții derogatorii vor avea prioritate în aplicare.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că tribunalul a aplicat corect legea, considerând că întabularea dreptului de proprietate al statului român a fost legal făcută în baza exproprierii, contestarea cuantumului despăgubirilor nesuspendând transferul dreptului de proprietate.
Mai mult, în cauză, hotărârea judecătorească invocată de recurent nu a stabilit un alt cuantum al despăgubirilor față de cel reținut prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 28 din Legea nr. 33/1994, conform cărora transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligațiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite. Astfel, despăgubirile au fost consemnate pe numele recurentului și nu există obligații impuse expropriatorului prin hotărâre judecătorească pe care acesta să nu le fi îndeplinit.
Reținând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă nu este întemeiat, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent T. L. împotriva deciziei civile nr. 207A/39.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent T. L. împotriva deciziei civile nr. 207A/39.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C.-M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. DF
Tehnored. GC – 2 ex
25.10.2012
Jud. apel M. C.
M. L. N.
| ← Anulare act. Decizia nr. 219/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 625/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
