Legea 10/2001. Decizia nr. 416/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2012 în dosarul nr. 416/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.416 R
Ședința publică din data de 01.03.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.792/15.04.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. D. N. I., D. V. și FINCHILESCU (D.) E. C. M., având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă Finchilescu E. C. M. personal și în calitate de apărător al intimaților reclamanți D. D. N. I., D. V., cu împuternicire avocațială nr._/19.01.2012, la dosar, lipsind recurentul pârât M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la Primăria Municipiului București.
Intimata reclamantă Finchilescu E. C. M. depune la dosar înscrisuri emise de Primărie, astfel că apreciază că nu se impune comunicarea lor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs și pe aspectul că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art.11 alin.7 și 8 corob. cu alin.4 din Legea nr.10/2001, respectiv nu a scăzut din valoarea despăgubirilor suma încasată în anii 1990 de autorul reclamanților.
Intimata reclamantă Finchilescu E. C. M. personal și în calitate de apărător al intimaților reclamanți D. D. N. I. și D. V., solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței instanței de fond, apreciind că motivele invocate de către recurent nu sunt incidente în cauză. Apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, deoarece reclamanții au solicitat atribuirea unui teren în compensare și numai în situația în care nu există această posibilitate, să se acorde despăgubiri bănești.
Cu privire la aspectul pus în discuție de către instanță, intimata reclamantă arată că valoarea bunului expropriat este mult mai mare decât valoarea bunului oferit în compensare, iar suma de bani oferită drept despăgubire și pe care tatăl său nu a obținut-o, este cu mult sub ceea ce reprezintă diferența dintre valoarea bunului expropriat și bunul oferit în compensare. Lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect invocat din oficiu și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 08.12.2009 sub nr._, reclamanții Finchilescu (D.) E. C. M., D. V. și D. D. N. I., au formulat contestație, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, împotriva Dispoziției nr. 8067 din 23.05.2007, privind soluționarea dosarului întocmit în baza Notificării înregistrate sub nr. 1787/23.04.2001, prin care li s-a respins cererea de restituire în natura/ echivalent (compensare) a suprafeței de 488 mp teren din imobilul situat în București, ., sectorul 5, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.230/1986 și acordarea de masuri reparatorii prin despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate de pe același imobil, fosta proprietate a autoarei tatălui lor, D. I. N. D., D. (fosta D.) Constanta, decedata la data de 11.03.1979.
Reclamanții au solicitat anularea Dispoziției nr.8067/23.05.2007 și obligarea intimatului M. București prin Primarul General să emită o noua dispoziție, în sensul atribuirii în proprietate exclusiva, prin compensare, a terenului (liber în prezent) în suprafața de 403 mp situat în ., sector 5, București, proprietatea Municipiului București în regim de domeniu privat, astfel cum a fost solicitat prin adresa nr._ din 05.04.2006, înaintata Comisiei de Aplicare a Legii nr.10/2001 din dosarul nr.2195/2001, având forma și amplasamentul prevăzute în expertiza tehnica de evaluare întocmita de S.C. "Confort Trading" SRL. în luna Ianuarie 2006.
În motivarea contestației, reclamanții arată, în fapt, că au formulat Notificarea nr.1787/23.04.2001, ce formează obiectul dosarului PMB nr.2195/2001, prin care au solicitat restituirea imobilului situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafața de 488 mp și construcții, în calitate de moștenitori legali ai defunctului nostru D. I. N. D., decedat la data de 18.05.1992, cf.cert.most. nr. 1467/02.09.1992-Not de Stat Sector 2 București.
Imobilul situat în ., sector 5, București, format din 488 mp teren și construcții a fost dobândit de către mătușa tatălui lor D. I. N. D., înainte de căsătoria cu D. (D. în unele acte) G., D. Constanta prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Trib.I. Secția notariat sub nr._/1937 și transcris sub nr._/1937, de la E. I St.V..
Imobilul a fost preluat de către Stat în baza Decretului nr.230/1986 în vederea demolării unde în anexa 1 la poziția 89 sunt înscriși D. G. și D. I. N. D. cu suprafața expropriata de 487 mp teren și 223,80 mp suprafața desfășurata construcții, astfel cum rezulta din adresa PMB nr._/16.11.2006 - Direcția Evidenta Imobiliara și Cadastrala- Serv.Evidenta Proprietății .
In data de 05.04.2006 au înaintat Comisiei de aplicare a legii 10/2001 adresa înregistrata cu nr._ prin care solicitau ca măsura reparatorie prin echivalent, măsura compensării terenului revendicat în suprafața de 488 mp situat în ., sector 5, București, cu imobilul-teren în suprafața de 403 mp, situat în ., sector 5, București, teren liber - și atunci și în prezent, adresă care a precedat o alta cerere având același obiect înregistrata la data de 08.06.2007 prin serviciul Registratura al PMB sub nr._.
Reclamanții consideră că Dispoziția contestată, de respingere a cererii de compensare nu e motivată, față Raportul întocmit de către consilierul juridic la 19.12.2006, care propunea compensarea pentru teren și acordarea masurilor reparatorii echivalente pentru construcția demolată.
Consideră că sunt îndreptățiți la compensare cu terenul situat în ., sector 5, București și datorită faptului că M. București, prin Primarul General, au înțeles sa acorde aceasta măsura reparatorie în mod aleatoriu, în condițiile în care, aproximativ aceeași perioada cu solicitarea lor, a emis Dispozițiile nr.7515 și nr.7516 din 15.02.2007, prin care a luat astfel de măsuri, pe când lor le refuză acest drept prevăzut de lege.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr.10/2001.
Prin cererea de la fila 179 din dosar, reclamantele au precizat acțiunea principală în sensul că, în principal, au solicitat anularea dispoziției nr.8067/23.05.2007 și obligarea Primarului General al Municipiului București să le atribuie în natură prin compensare terenul de 403 mp situat în ., sector 5, identificat prin expertiza întocmită de către . SRL.În subsidiar, în condițiile în care măsura compensării nu ar fi posibilă, au solicitat să li se restituie un alt teren echivalent sau despăgubiri corespunzătoare valorii de piață actualizată a imobilului pe care l-a deținut autoarea acestora.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în vederea identificării celor două terenuri din . preluat de la autoarea reclamanților și din ..
Prin raportul de expertiză efectuat de expert ing.A. I. (filele 217-221 dosar), s-a reținut în esență că terenul din . în suprafață de 494,78 mp este afectat în prezent de blocul de locuințe P12 din ..4 și de . acest imobil, astfel că nu poate fi restituit în natură către moștenitorii fostului proprietar, terenul având o valoare de circulație de 1.978.625 lei, fiind situat într-o zonă centrală.
De asemenea a fost identificat terenul de 403 mp din ., cu valoarea de 1.584.999 lei, expertul ajungând la concluzia că este un teren liber, nefolosit, neîmprejmuit și neafectat de rețele edilitare.
Expertul a menționat că ambele terenuri se află într-o zonă centrală și au dimensiuni și valori apropiate, astfel că ar putea face obiectul compensării.
Prin sentința civilă nr.792/15.04.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a-V-a Civilă, s-a admis contestația formulată de reclamanți, a fost anulată Dispoziția nr.8067/23 mai 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București și a fost obligat Primarul General al Municipiului București să le restituie reclamaților, în natură, prin compensare, terenul echivalent de 403 m.p., situat în București, ., sector 5, identificat conform schiței Anexa 2 la raportul de expertiză, întocmit de către expertul ing. A. I. (fila nr.221 din dosar).
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că terenul autoarei reclamanților, D. C., căsătorită D., situat pe ., a făcut obiectul preluării abuzive în perioada martie 1945-decembrie 1989, situație acceptată și de către Primarul General al Municipiului București, ca autoritate competentă să soluționeze notificarea adresată de către moștenitori, potrivit Legii nr.10/2001.
Prin dispoziția nr.8067/23.05.2007, rezolvând notificarea reclamanților nr.1787/2001, Primarul General al Municipiului București a aplicat dispozițiile art. 26 alin.1 și 3 din Legea nr. 10/2001, constatând că terenul pe vechiul amplasament nu este liber și nu poate fi restituit în natură, așa cum au solicitat reclamanții moștenitori.În consecință, Primarul General al Municipiului București i-a propus pe reclamanți pentru acordarea unor măsuri reparatorii echivalente, atât pentru terenul de 487 mp, cât și pentru construcția demolată.
Referitor la starea de fapt, tribunalul a reținut că, într-adevăr, terenul din ., preluat de la autoarea reclamanților, este imposibil de restituit în natură, fiind afectat blocurilor de locuințe din zonă, însă terenul din ., în suprafață de 404 mp este liber, nu este împrejmuit, este nefolosit și afectat de vegetație crescută în mod natural, precum și de gunoaie și resturi de materiale de construcții aruncate pe această suprafață în mod nelegal și abuziv.
Din starea de fapt relevată atât prin expertizele extrajudiciară și judiciară, analizate mai sus, din planșele fotografice, dar și din nota de reconstituire întocmită de către serviciul de cadastru edilitar imobiliar din cadrul Primăriei Municipiului București (fila 206 dosar), a rezultat în mod evident că acest teren se află în domeniul privat al Municipiului București, că este vorba despre un teren nefolosit și nu despre un teren aflat în domeniul public și concesionat în conformitate cu normele juridice care reglementează domeniul public de interes local.
De altfel, prin adresa nr._/7834/15.07.2010 s-a menționat doar că terenul ar fi fost concesionat prin dispoziția nr.1569/26.09.2000, însă, fiind depusă la dosar această dispoziție (fila 196), se reține din aceasta că legat de suprafața de 435 mp, situată în ., sector 5, se va organiza o licitație publică pentru concesionare pe o perioadă de 49 de ani, în vederea realizării unei clădiri de locuințe și birouri, dispoziție care nu a fost urmată de o astfel de licitație, astfel că în mod neîntemeiat Primarul General al Municipiului București a respins cererea reclamanților de restituire a acestui teren prin compensarea celui deținut de către autoarea reclamanților în ..
Conform art.7 alin.1 din Legea nr. 10/2001 „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”, iar potrivit art.26 alin.1 din aceeași lege „Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului, sau după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art.25 alin.1, să-i acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubirii, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.
Din analiza acestor dispoziții legale coroborate, tribunalul a constatat că regula este restituirea imobilului în natură, după care, unitatea deținătoare sau în cazul în speță, primarul localității, trebuie să ia măsura compensării cu alte bunuri sau servicii și numai în situația în care o astfel de compensare nu este posibilă, sau nu este acceptată de persoana îndreptățită, recurge la a treia soluție prevăzută de lege, respectiv propunerea pentru acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale.
Deși a aplicat această dispoziție legală, așa cum a rezultat din motivarea dispoziției nr.8067/2007, Primarul General al Municipiului București a interpretat greșit actul normativ de acordare a măsurilor reparatorii întrucât măsura compensării cu terenul din . și acceptată de către moștenitorii solicitanți, terenurile aproximativ echivalente ca situație, suprafață și valoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța a acordat în compensare acest teren fără o verificare temeinică a situației juridice, nu există date concrete la dosarul instanței cu privire la situația juridică, dacă figurează cereri formulate în temeiul legilor fondului funciar, dacă figurează notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, precum și cu privire la situația urbanistică.
Față de prevederile art. 10 și art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001, acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de repartiție nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare, or, în speța de față, nu s-a făcut pe deplin dovada că bunul solicitat poate fi acordat în compensare.
Mai mult, unitatea deținătoare nu și-a dat acordul în acest sens, nepropunând o astfel de măsură reparatorie, potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 1 alin. 2 și 3, art. 10, art. 11 alin. 8 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care impune oferirea de astfel de bunuri sau servicii de către unitatea deținătoare și acceptul acesteia.
În cauza de față, chiar dacă este îndeplinită condiția acceptului persoanei îndreptățite, nu este îndeplinită condiția oferirii bunului de către unitatea deținătoare.
Recurentul a mai arătat că nu este îndeplinită nici condiția succesivă, prevăzută de art. 26 alin. 1 din lege, ca această compensare să fie posibilă, fiind de notorietate lipsa bunurilor imobile din balanța Municipiului București. Chiar dacă în virtutea art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanța cenzurează dispoziția administrativă emisă de unitatea deținătoare, ea este ținută însă de respectarea procedurii legale speciale impuse de normele anterior menționate.
Recurentul a mai arătat că soluția de acordare în compensare a terenului în suprafață de 403 m.p. situat în București, . B.) a fost dată cu încălcarea art. 21 alin. 4 și 5 din Legea nr. 10/2001, în baza de date informatizată a Comisiei pentru analizarea notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001, figurând înregistrată notificarea nr. 1262/2001 formulată de Gabro V., ce are ca obiect imobilul situat în București, ., sector 5.
În consecință, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor expuse mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 304 ind. 1 C.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Recurentul pârât a criticat măsura acordării în compensare în favoarea intimaților reclamanți a terenului în suprafață de 404 mp, situat în București, ., sector 5, susținând că nu a fost verificată situația juridică a acestuia și posibilitatea acordării bunului în compensare, că terenul respectiv face obiectul unei alte notificări și că nu este îndeplinită condiția oferirii bunului de către unitatea deținătoare.
Curtea reține că, în condițiile în care măsura compensării este posibilă, potrivit legii și este acceptată de persoana îndreptățită, unitatea deținătoare are obligația de a acorda această măsură reparatorie, conform art. 11 alin. 8 și art. 26 din Legea 10/2001.
O asemenea concluzie derivă atât din interpretarea literală a textelor legale enunțate mai sus, care stabilesc în principal acordarea măsurilor reparatorii în compensare, atunci când nu este posibilă restituirea în natură, dar și din interpretarea teleologică a Legii 10/2001 care prevede ca regulă, restituirea în natură.
Acordarea de măsuri echivalent prin compensare se impune, dacă sunt întrunite cerințele legii, chiar dacă formal unitatea deținătoare nu a „oferit” spre compensare bunul respectiv, în condițiile în care pârâta nu si-a îndeplinit obligația ce îi revenea, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea 10/2001, de a întocmi lista cu bunurile disponibile și serviciile care pot fi acordate în compensare.
Într-o asemenea situație, constatând că, în mod nejustificat unitatea deținătoare refuză să ofere bunuri în compensare persoanelor cărora nu le poate restitui imobilele în natură, instanța de judecată poate sancționa acest abuz, dispunând ea însăși acordarea acestei măsuri reparatorii, în soluționarea contestației intentate împotriva dispoziției emise sau a refuzului emiterii acesteia, în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție secția civilă și de proprietate intelectuală (decizia nr. 1895/19.03.2010, decizia nr. 2253/14.04.2010).
În ceea ce privește verificarea situației juridice a bunului acordat în compensare, Curtea constată că în cauză au fost administrate probe în acest sens în fața primei instanțe.
Astfel, din nota de reconstituire din 12.06.2006 emisă de Primăria Municipiului București, către Comisia de aplicare a Legii 10/2001, în dosarul administrativ (fila 34 dosar fond) rezultă că terenul din . B.), nr. 7, sector 5, solicitat în compensare, este în prezent teren liber.
În această notă se menționează faptul că, în baza de date a PMB figurează dosarul nr._ privind fostul imobil din fosta stradă B. nr. 7, dar, din analiza actelor depuse în dosar rezultă că acesta se referă la un imobil situat în sectorul 4 zona . și nu este unul și același cu suprafață cerută la schimb, respectiv cu fostul imobil din ..
La dosar a fost depusă cererea adresată Comisiei Centrale de aplicarea Legii 10/2001 de către numitul G. T. V., cerere ce face obiectul dosarului nr._( notificarea nr. 1262/07.08.2001), din care rezultă că se solicită acordarea de despăgubiri pentru imobilul din ., colț cu .).
Prin adresa nr._/7834/15.07.2010 emisă de Primpria Municipiului București – Serviciul Evidența Proprietății( fila 192), s-a menționat faptul că imobilul din . sector 5, a făcut obiectul Dispoziției Primarului General nr. 1569/26.09.2000 privind concesionarea terenului prin licitație publică a unui teren aparținând domeniului privat (fila 196).
Prin adresa nr. 2875/12.11.2010 emisă de Primăria Municipiului București Serviciul concesionări(fila 205) s-a comunicat faptul că procedura de concesionare nu a fost finalizată până în prezent, deoarece terenul figurează în baza de date a Serviciului Evidență, Analiză, Soluționare și Gestiune Notificări Legea 10/2001, cu cerere de restituire în natură/acordare de măsuri reparatorii în echivalent conform dosar nr._/30.10.2001, ce are ca obiect notificarea nr. 1262/07.08.2001. S-a făcut precizarea că această notificare se referă la adresa din ., actuala ., sector 5.
Însă, astfel cum rezultă din nota de constatare menționată mai sus, și din notificarea nr. 1262/07.08.2001 formulată de numitul G. T. V., ce face obiectul dosarului nr._, între imobilul ce se solicită a fi acordat în compensare, situat în . și imobilul ce face obiectul dosarului nr._, nu există identitate.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul în suprafață de 403 mp, situat în . este un teren liber, nefolosit, neîmprejmuit și neafectat de rețele edilitare.
Prin urmare, la data pronunțării hotărârii de către prima instanță, terenul solicitat în compensare era liber, aspect constatat chiar de unitatea deținătoare în nota de reconstituire întocmită, și se află în domeniul privat al Municipiului București, neexistând, din perspectiva situației juridice, nici un impediment pentru a fi acordat în compensare.
Curtea constată însă că prima instanța nu a verificat toate condițiile prevăzute de lege pentru atribuirea terenului în compensare, prin raportare la dispozițiile art.11 alin.7 și 8 coroborat cu alin. 4 din Legea nr.10/2001, din perspectiva stabilirii valorii măsurii reparatorii cuvenite reclamanților în condițiile în care autorul acestora a primit cu titlu de despăgubire suma de 80.000 lei stabilita prin procesul verbal nr. 213/23.04.1987, astfel cum rezultă din adresa nr. 3810/30.11.2006 emisă de . 126 .
Astfel, potrivit art. 11 alin. 4 din Legea 10/2001, în cazul în care lucrările prin care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Articolul art. 11 alin. 7 din Legea 10/2001 prevede că în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6).
În situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv ( art. 11 alin. 8).
Potrivit art. 11 alin. 1 teza a II a C.pr. civ., restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
Prin urmare, în situația acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, indiferent dacă acestea constau în compensare cu alte bunuri sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, valoarea măsurii respective se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite, din valoarea imobilului expropriat .
În cauză, potrivit expertizei efectuate în primă instanță s-a stabilit valoarea terenului expropriat, în suprafață de 494,78 mp din fosta stradă Nicușor, nr. 19, ca fiind 1. 978.625 lei, iar valoarea imobilului acordat în compensare, în suprafață de 403 mp, situat în ., sector 5, ca fiind 1.584.999 lei.
Nu s-a stabilit însă valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru imobilul expropriat (actualizare care se face cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare, conform art. 11 alin. 4 teza a II a din Legea 10/2001 și pentru care era necesară efectuarea unei expertize contabile).
Numai după scăderea acestei valori actualizate a despăgubirii din valoarea imobilului expropriat se putea stabili valoarea reală a măsurii reparatorii și se putea constata dacă terenul atribuit în compensare are o valoare mai mică sau mai mare față de cea cuvenită reclamanților.
Soluția de acordare în compensare a terenului este posibilă doar dacă valoarea terenului situat în situat în . este mai mică sau cel mult egală cu valoarea măsurii reparatorii cuvenite reclamanților, ce se compune din valoarea imobilului expropriat, din care se scade valoarea despăgubirii actualizate.
Această interpretare se impune, deoarece nu se poate acorda în compensare un bun a cărui valoare este mai mare decât valoarea măsurii reparatorii cuvenite reclamanților.
În raport cu aceste considerente și având în vedere că efectuarea unei expertize contabile nu poate fi dispusă în faza procesuală a recursului, aspect ce se deduce din interpretarea disp. art. 305 C.pr. civ, potrivit cu care în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, în temeiul art. 312 alin. 3 si 5 C.pr. civ., se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de rejudecare, în temeiul art. 315 C.pr. civ. va dispune efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare, a despăgubirii primite de autorul reclamanților.
După efectuarea expertizei se va stabili valoarea măsurii reparatorii, compusă din valoarea imobilului expropriat (1. 978.625 lei) din care se va scădea valoarea despăgubirii actualizate, și în raport cu această valoare rezultată și ținând seama și de valoarea terenului solicitat în compensare (1.584.999 lei) se va verifica dacă măsura compensării poate fi dispusă.
În rejudecare, instanța va proceda și la verificarea situației juridice actualizate a terenului propus spre restituire în compensare, pentru a nu fi intervenit modificări între timp cu privire la aceasta.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 792/15.04.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți D. D. N. I., D. V. și Finchilescu (D.) E. C. M..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. S. G. M. A.
GREFIER
M. D.
Red./Tehnored M.A.
Tehnored. T.I./ 2 ex .
Jud fond: S. V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 366/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1683/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
