Anulare act. Decizia nr. 766/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2012 în dosarul nr. 766/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR.766
Ședința publică din 30 aprilie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant L. I. împotriva deciziei civile nr. 638 A din 29.06.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. I..
Cauza are ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă L. I., personal și asistată de avocatul C. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/25.01.2012 eliberată de Baroul București, atașată la dosar la fila nr. 14, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Având cuvântul, avocatul intimatei-pârâte învederează că pune aceleași concluzii ca și la termenul anterior, în sensul respingerii recursului
ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond ca fiind temeinice și legale, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată în cauză.
Astfel, în mod corect s-a constatat că nu există un motiv de nulitate, care să ducă la o eventuală nulitate a certificatului de moștenitor emis în anul 2007.
De asemenea, instanța a constatat în mod corect că la acea dată a avut o recunoaștere de către reclamanți a calității de moștenitori și a bunurilor care fac obiectul moștenirii.
Totodată, în mod corect instanțele de fond au constatat că a fost acceptată tacit succesiunea de către intimata pârâtă.
Cu privire la motivul de recurs referitor la probatoriu, din punctul său de vedere instanța de apel a apreciat în mod corect că o suplimentare a probatoriului cu martori nu este necesară și utilă cauzei, motiv pentru care a fost respinsă.
În opinia sa, acesta nu poate constitui un motiv de recurs care poate fi admis.
Cu privire la cheltuielile de judecată partea înțelege să-și valorifice dreptul pe calea unei acțiuni separate.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.638/A/29.06.2011 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant L. I., împotriva sentinței civile nr. 2843 din 20.04.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. I. și intimatul intervenient L. M..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 22.06.2009, sub nr._, reclamantul L. I. a chemat în judecată pe pârâta L. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate: nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.19 emis la data de 10.07.2007 de către BNP M. A. și D. V., după decesul mamei L. I., decedată la data de 14.12.2004; că moștenitorii legali ai defunctei L. I. sunt reclamantul în calitate fiu și sotul supraviețuitor L. M. și pe cale de consecintă; să constate că pârâta L. I. nu are calitatea de moștenitor al mamei L. I. ca urmare a neacceptării succesiunii în termenul prevazut de lege.
Prin sentința civilă nr.2843/20.04.2010 Judecătoria Sectorului 5 București a respins acțiunea formulată de reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâta L. I., ca neintemeiata, a admis cererea de interventie in interesul paratei formulată de către intervenientul L. M., a obligat reclamantul la plata catre parata a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata și a respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecata ca neintemeiata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: mama reclamantului, L. I., a decedat la data de 14.12.2004, de pe urma sa fiind moștenitori cu vocatie succesorală, reclamantul în calitate fiu, L. M. în calitate de sot supravietuitor și L. I. în calitate de fiică, cee ce s-a si retinut prin certificatului de moștenitor nr.19 emis la data de 10.07.2007 de către BNP M. A. și D. V.. Rezulta asadar faptul ca partile de comun acord au stabilit aceste calitati, masa de partajat si cotele ce le revin.
A apreciat instanta ca intelegerea partilor in sensul dezbaterii succesiunii de comun acord nu poate fi combatuta de chiar una dintre partile participante la aceasta dezbatere, din moment ce reclamantul, a fost de acord la acel moment cu modalitatea de impartire a bunurilor, si calitatea partilor de succesori in drepturi de pe urma mamei lor. Este vorba despre intelegerea partilor cu privire la modalitatea in care se va dezbate succesiunea, iar aceasta intelegere nu a fost facuta in frauda legii sau cu incalcarea unor norme imperative, motiv pentru care are prioritate in fata oricaror alte aspecte invocate in speta, de catre reclamant, aspecte ce tin de acceptarea sau nu a succesiunii de catre parata.
Nu exista motiv de nulitate absoluta, cum ar fi incalcarea ordinii publice sau frauda la lege, iar vatamarea, ca si conditie a nulitatii relative, se analizeaza la momentul intocmirii actului adica certificatul de mostenitor contestat. Or la acel moment, reclamantul a fost de acord cu faptul ca toate partile au acceptat mostenirea mamei sale in termen legal, ca si sora sa are vocatie succesorala, nu au fost contestate aceste aspecte, si s-a stabilit astfel cota fiecaruia dintre frati de pe urma mamei lor.
Oricum faptul ca după moartea mamei sale, parata a avut mereu camera sa in imobilul părintilor situat în ..7, imobil din care este constituită masa succesorală înscrisă în certificatul de moștenitor eliberat la data de 10.07.2007, astfel cum rezulta din declaratia martorului A. A., apreciem ca reprezinta un act de acceptare tacita a mostenirii de pe urma mamei sale. Martorul, vecina a partilor, a precizat in fata instantei faptul ca parata avea o camera distincta in imobilul parintilor sai.
Pentru toate aceste motive, cf art 651 CC si art 700 CC, instanta a respins actiunea ca neintemeiata, a admis in consecinta cererea de interventie in interesul paratei formulată de către intervenientul L. M., cf art 274 Cprc cu cheltuieli de judecata in sarcina reclamantului.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamantul L. I., solicitând admitere apelului, schimbarea in tot a sentinței recurate, sentința pe care o consider ca nelegala si netemeinica si, pe cale de consecința, admiterea cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata. Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 30.06.2010, sub nr._ .
În motivarea apelului, apelantului a arătat că, cererea de chemare in judecata formulata de acesta este una întemeiata. F. de probele administrate in cauza, respectiv interogatoriu, acte si martori, ar rezulta fara dubiu ca in ceea ce privește pe intimata L. lulica sunt aplicabile dispoz.art. 700 C.civ, respectiv se poate considera ca aceasta este străina de moștenite prin neacceptarea succesiunii in termen de 6 luni acord de lege pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorala.
In acest sens, apelantul a învederat următoarele aspecte de fapt, confirmate prin probatoriul mai sus menționat:
La data de 14.12.2004 a decedat mama apelantului si a intimatei L. I.. Moștenitori legali ai acesteia la data decesului erau intervenientul accesoriu L. M. in calitate de sot, L. lulica in calitate de fiica si apelantul in calitate de fiu.
Menționează apelantul că, intimata părăsise tara inca din anul 2003 fiind căsătorita in Franța, aspect recunoscut chiar de aceasta la interogatoriu si confirmat de celelalte probe administrate in cauza. Intimata nu numai ca nu s-a îngrijit de mama noastră înaintea decesului deși aceasta era grav bolnava. Arată apelantul ca, înainte de a deceda, in repetate rânduri, defuncta si-a exprimat dorința ca acestuia in calitate de fiu sa-i ramană toate bunurile succesorale.
L. lulica a participat la înmormântare, insa la foarte scurt timp aceasta a părăsit din nou tara deoarece isi avea domiciliul stabil in Franța. Nici chiar aceasta nu a recunoscut ca la plecarea din tara după înmormântare si-ar fi insusit vreun bun de valoare care ar fi putut contura ideea unei acceptări tacite a unei succesiuni.
Respingând cererea de chemare in judecata, instanța de fond a apreciat ca, in speța, a existat o asa zisa "intelegere" intre părțile din prezenta cauza, în sensul dezbaterii succesiunii de comun acord. Aceasta asa zisa "intelegere" nu poate fi răsturnată de invocarea de către apelant a unor aspecte ce tin de acceptarea tacita sau nu a succesiunii de către intimate.
De asemenea, instanța apreciază ca nu ar exista nici un motiv de nulitate absoluta sau relative in speța, pentru ca as fi fost de acord cu faptul ca toate părțile ar fi acceptat succesiunea in termenul legal.
Apelantul apreciază că sunt nelegale cele doua motivări de respingere a cererii de chemare in judecata deoarece nu este adevărat ca intre părțile din prezenta cauza ar fi existat vreo intelegere privind dezbarea succesiunii. Succesiunea a fost deschisa in urma cererii depusa de L. M..
In fata notarului public s-au prezentat toți moștenitorii, însă, asa cum rezulta si din actele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor a cărei nulitate absoluta parțiala se solicita, notarul public a fraudat legea, in sensul ca, a încălcat dispozițiile imperative si exprese ale art. 79 (in forma in care era in vigoare la data emiterii certificatului de moștenitor) din Regulamentul de aplicare a legii nr. 36/1995 care dispune ca „in cadrul procedurii succesorale, notarul public va stabili, pe baza declaraților pârtilor, a martorilor si a celorlalte documente prezentate, daca succesorii au acceptat IN TERMEN, IN MOD EXPRES SAU TACIT SUCCESIUNEA". Nici unul dintre martorii audiați la Biroul Notarului Public nu a fost intrebat care dintre moștenitori au acceptat moștenirea expres sau tacit ( in termenul prevăzut de lege).
Prin urmare, consideră apelantul că nu el, ca si semnatar al certificatului de moștenitor, trebuia sa verifice daca L. lulica a acceptat succesiunea in termenul legal, ci notarul public era persoana obligata prin lege sa verifice aceasta situație de fapt si de drept inainte de a întocmi certificatul de moștenitor si a o trece in cuprinsul acesteia ca si moștenitor legal acceptant.
Referitor la susținerile intimatei conform cărora ar fi revenit in tara in luna februarie a anului 2005 cu scopul de a deschide succesiunea de pe urma mamei solicită înlăturarea acestui lucru. Este evident faptul ca, intimata putea face dovada depunerii unei cereri la orice birou notarial pentru deschiderea succesiunii de pe urma defuncteti L. I., fie in luna februarie 2005 când sustine-ca apelantul a refuzat sa meargă la notariat, fie in luna iunie a anului 2005 când aceasta afirma ca ar fi incercat, de asemenea, sa deschidă succesiunea iar eu apelantul opus.
Dispozițiile Codului civil referitoare la acceptarea expresa sau tacita a succesiunii, precum si interpretarea jurisprudentei si a doctrinei in domeniu nu prevăd ca si modalitate de acceptare tacita asa-zisa "invitație" la un notar pentru deschiderea succesiunii in condițiile in care NU SE FACE NICI UN FEL DE DOVADA A UNOR ASTFEL DE SUSȚINERI.
Un al doilea motiv pentru care a fost respinsa cererea de chemare in judecata, a fost acela ca martora A. A. a precizat in fata instanței ca intimata L. lulica ar fi avut „o camera a ei" distincta in imobilul bun succesoral, ceea ce, in opinia instanței, echivalează cu o acceptare tacita.
Apreciază apelantul că nu sunt concliudente in a demonstra acceptarea tacita a moștenirii nici apărările formulate de parata conform cărora ar fi deținut in interiorul imobilului, bun succesoral, o camera pe care ar fi folosit-o ori de cate ori revenea in tara.
Acceptarea tacita a unei succesiuni prin folosirea unei parti presupune continuitate. Ori in cauza, a aprecia folosința in doua, trei situații inlauntru termenului de 6 luni in care ar fi trebuita acceptata succesiunea a unei camere din casa bun succesoral, nu poate echivala cu exprimarea neechivoca a intenției de a accepta succesiunea defunctei.
Înțelegând ca, nu poate demonstra nici prin susțineri si nici prin argumente juridice modalitatea de acceptare tacita a succesiunii pe care o invoca, parata a susținut ca in lipsa ei din tara, după decesul mamei, camera respectiva despre care pretinde ca a avut-o in folosința, ar fi fost in posesia unei fiice a acesteia provenita din căsătoria cu un cetățean francez. Ori, este bine cunoscut faptul ca acceptarea tacita a succesiunii se face personal si nu prin interpuși. Arată apelantul că folosința sporadica a acelei camere de către parata nu presupune o manifestare a intenției de acceptare tacita a moștenirii si nici o reprezentare a faptului ca parata s-ar fi comportat fata de acea camera ca si un proprietar adevărat.
Mai mult decât atât, parata a recunoscut faptul ca modalitatea in care a acceptat succesiunea este prin cererea de deschidere a procedurii notariale in vederea emiterii certificatului de moștenitor (ultima întrebare din interogatoriu). Ori emiterea certificatului de moștenitor s-a solicitat la 3 ani după deschiderea succesiunii. Depozițiile martorilor audiați in cauza subliniază temeinicia susținerilor noastre, in sensul ca, parata nu a acceptat tacit sau expres succesiunea in termenul legal.
La data de 28.02.2011 Intimata Pârâtă L. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de apel, tribunalul a constatat că prin certificatul de moștenitor nr.19 (10.07.2007 emis de către BNP M. A. și D. V. s-a stabilit că numiții L. M., soț supraviețuitor, L. I., fiu, L. I., fiică sunt succesorii legali ai defunctei L. I. decedată la 14.12.2004.
Motivul de nulitate absolută parțială a acestui certificat invocat de către apelantul reclamant constă în acela că intimata pârâtă nu a făcut nici un act de acceptare tacită sau expresă a moștenirii defunctei în termenul legal.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins acest motiv deoarece contrar celor arătate prin motivele de apel, prin prezența părților în fața notarului cu ocazia emiterii certificatului nr. 19/10.07.2007 în mod corect s-a procedat la stabilirea calității succesorilor de acceptanți ai succesiunii după defuncta L. I..
Apelantul arată prin motivele de apel că notarul a fraudat legea în sensul că nu a verificat dacă sora sa, intimata pârâtă, ar fi acceptat succesiunea.
Tribunalul a arătat că potrivit art. 76 din legea nr. 36/1995, în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale.
Pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
Declarațiile de renunțare la succesiune și cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.
De asemenea, potrivit art.77, calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de probă admise de lege.
În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii și ale soțului supraviețuitor, cotele de contribuție ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul moștenitorilor.
Astfel cum rezultă din declarația dată în fața notatului public de către apelantul reclamant – fila 23 dosar fond - acesta a indicat expres faptul „moștenitorii sunt tatăl meu L. M. și copiii acestora, L. I. și L. I.”. Declarații în același sens au dat și ceilalți succesori legali, aspecte care au fost confirmate și de martorii audiați în procedura succesorală.
Așadar, în nici un moment cu ocazia emiterii certificatului atacat, apelantul nu a contestat calitatea intimatei pârâte de succesor sau să indice notarului aspecte legate de inexistența unei acceptări în termen a succesiunii de către sora sa.
Potrivit art.78 lit b din Legea nr.36/1996, dacă apelantul reclamant considera că sora sa nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi desemnată succesor legal al defunctei avea posibilitatea să indice notarului acest lucru, contestând calitatea acesteia, aspect care ar fi condus la suspendarea procedurii succesorale.
Întregul material probator administrat în cauză a dovedit, astfel cum corect a arătat și instanța de fond, că la momentul emiterii certificatului a existat un deplin acord între părți cu privire la calitatea celor 3 de succesori legali și asupra componenței masei succesorale (file 23 – 32 dosar fond).
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, al inexistenței unor acte de acceptare expresă sau tacită din partea intimatei pârâte, tribunalul a constatat că astfel cum rezultă din declarația martorilor audiați, în special al martorei A. că pârâta venea în tară si stătea într-o camera, care era separată de cea a numitului L. I., cheile fiind la L. M..
Apelantul a arătat că faptul locuirii intimatei în acest imobil nu poate fi apreciat ca un act de acceptare tacită a succesiunii.
Potrivit art. 689 cod civil acceptarea este tacită atunci când succesibilul face un act/fapt pe care nu il putea săvârși decât în calitatea de erede și dinc are rezultă indirect dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Intimata pârâtă în decursul celor 6 luni de la data decesului lui de cuius, termen în care are loc acceptarea succesiunii acestuia, a dovedit prin faptul păstrării și locuirii, atunci când venea în țară, în imobilul din masa succesorală că a acceptat tacit succesiunea (modalitate de altfel de acceptare realizată în aceeași manieră și de către apelantul reclamant și de către intervenient).
Pe cale de consecință, motivele de apel sunt neîntemeiate, în baza art.296 C pr.civ. a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul L. I..
În esență, și-a motivat recursul în sensul că, potrivit art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, greșit s-a apreciat că prezența în fața notarului a părților (a tuturor moștenitorilor) a rezultat o înțelegere în sensul că recurentul este moștenitor legal acceptant al succesiunii. Nu este adevărat că a existat o înțelegere, că notarul public a fraudat legea, nu a existat acordul ca certificatul de moștenitor să fie emis pe numele tuturor moștenitorilor și nici nu a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii (recurentul). El și tatăl său au acceptat irevocabil succesiunea, nu însă și L. I. (motive recurs, filele 2-5, dosar curte).
Recursul este nefondat.
Recursul, cale extraordinară de atac de reformare, se referă la legalitatea deciziei recurate și strict și limitativ la dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod de procedură civilă.
Art.304 pct.9 Cod de procedură civilă vizează două ipoteze. Prima, hotărârea este lipsită de temei legal, adică din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată (ipoteză ce nu a fost invocată în motivele de recurs) și a doua, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, adică s-a aplicat o normă generală nesocotind existența unei norme speciale, s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speță sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt reținute.
Or, din motivele de recurs nu rezultă clar și cert ce norme nu au fost aplicate, ce norme speciale au fost nesocotite sau interpretate eronat și, ca atare, motivele de recurs nu pot fi primite.
Cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.316 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant L. I. împotriva deciziei civile nr.638/A/29.06.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.B.I.
2 ex/12.07.2012
-------------------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – M.S.
- B.Ramașcanu
Jud.Sector 5 – C.P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2129/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 162/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
