Anulare act. Decizia nr. 999/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 999/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 999/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.999
Ședința publică de la 12.06.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul S. G., împotriva deciziei civile nr. 292 din 24.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari . .> P. are ca obiect
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul S. G. personal și avocatul A. Katzighera, în calitate de reprezentant al intimatei Asociația de Proprietari . baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 24.03.2014, a taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, respectiv concluzii scrise formulate de către contestatorul S. G., însoțite de un set de înscrisuri.
A fost legitimat contestatorul S. G., care prezintă C.I., . nr._, eliberată de SPCEP S3 biroul 3 la data de 19.11.2009.
Arată că nu mai are probe noi de administrat sau cereri prealabile de formulat.
Avocatul intimatei, de asemenea, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor contestației în anulare, urmând a se preciza de către contestator și temeiul juridic al prezentei căii de atac, respectiv să indice unul din cele patru cazuri în care contestația în anulare este admisibilă.
Contestatorul arată că a înțeles să formuleze contestație în anulare întrucât, în ședința de judecată din data de 24.02.2014, președintele completului de judecată era altul decât cel menționat pe lista de ședință afișată la vizier.
Un alt motiv al contestației îl constituie faptul că, deși instanța a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public, respectiv doamnei procuror I. E., iar în concluziile expuse în ședință publică acesta a făcut referire la dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 4, 5 și 6 din Codul de procedură civilă, a constatat că în hotărârea pronunțată de către instanța de recurs nu se face niciun fel referire la concluziile puse de către reprezentantul Parchetului.
O altă problemă pentru care a înțeles să conteste hotărârea pronunțată de instanța de recurs constă în faptul că instanța Curții de Apel București, prin decizia nr. 1904/01.11.2012 a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București. În rejudecare, doamnele judecător cărora le-a fost repartizat dosarul spre soluționare au refuzat să respecte inamovibilitatea.
Curtea pune în vedere contestatorului să susțină doar motivele ce vizează contestația în anulare și numai în situația în care instanța va admite această cale extraordinară de atac se vor discuta măsurile dispuse de Tribunalul București.
Contestatorul învederează faptul că a atacat hotărârea nr. 292/24.02.2014 pentru că la pronunțarea acestei decizii nu s-a ținut cont de legile țării, care sunt obligatorii și, de asemenea, nu s-au avut în vedere măsurile dispuse de către instanța tribunalului care a încălcat dispozițiile art. 24 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că întâmpinarea a fost formulată de partea adversă, prin apărător ales, care, la momentul respectiv, își exercita profesia sub identitate falsă pentru că avea alt nume, aspect pe care l-a descoperit în urma demersurilor pe care le-a făcut la Baroul București, la dosar existând dovezi depuse în acest sens.
Consideră că, dacă instanța tribunalului avea în vedere cererile pe care le-a formulat în dosar, nu se mai ajungea în această situație de a formula și contestație în anulare.
Mai arată că de la momentul la care s-au furat banii Asociației de proprietari, blocul fiind debranșat de la utilități, a fost ajutat și ales de către primărie, în urma unei Adunări Generale, să facă cercetări cu privire la acest aspect.
Depune la dosar concluzii scrise, însoțite de înscrisuri.
Curtea prezintă apărătorului intimatei înscrisurile anexate concluziilor scrise, și arată că acestea sunt cunoscute, fiind deja anexate la dosarul cauzei.
Avocatul intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, iar din punctul său de vedere nu este motivată în condițiile legii.
În ceea ce privește la concluziile puse în ședința publică de astăzi, învederează faptul că este prima dată când se face referire la faptul că Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în această cauză. De fapt, față de obiectul dosarului reprezentantul Parchetului nici nu avea de ce să participe în acest litigiu.
Solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 73 din 06.06.2014, pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/11.10.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ s-a respins cererea formulata de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . O. M., ca neîntemeiată cum a fost precizată și completată.
Prin decizia civilă nr.777 A/11.09.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant S. G., împotriva sentinței civile nr._/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Proprietari . nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S. G., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale, deoarece a solicitat recuzarea a doi membri ai completului, tribunalul nu și-a exercitat rolul activ, nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a daunelor materiale și nu a soluționat cererea de ajutor public judiciar, iar asupra fondului cauzei instanța a apreciat greșit prevederile HG nr.933/2004, fiindu-i negat dreptul de a contesta o hotărâre a asociației de proprietari.
Prin decizia civilă nr. 292 din 24.02.2014 Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant S. G., împotriva deciziei civile nr. 777/11.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Asociația De P. - . . respins cererea formulată de intimată pentru cheltuieli de judecată.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
S-a impus precizarea aspectelor legate de cadrul procesual de învestire din perspectiva cauzei cererii de recurs, deoarece recurentul în cererea sa de recurs face o descriere a situației de fapt. Recurentul - reclamant invocă drept cauză a cererii formulate prevederile art.304 pct.1, 5, 6 și 9 Cod de procedură civilă - ceea ce înseamnă că hotărârea atacată ar fi lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Față de caracterul nondevolutiv al căii de atac a recursului, Curtea în prezenta cauză, a răspuns punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute și analizate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.1, 5, 6 și 9 Cod de procedură civilă. Părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel, ambele judecăți de fond, situația de fapt fiind configurată prin pronunțarea unei hotărâri definitive în privința pretențiilor concrete formulate. Pentru că părțile au beneficiat concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, situația de fapt fiind pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, în prezenta cauză nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie.
Cu privire la critica întemeiată pe prevederile art.304 pct.1 Cod de procedură civilă, care vizează împrejurarea că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Prezenta cauză se află în al doilea ciclu procesual, prima cerere de apel fiind respinsă ca tardiv formulată, împrejurare față de care orice cerere de recuzare formulată de reclamant sau de abținere formulată de oricare din judecătorii cauzei urma a fi respinsă, așa cum s-a procedat în prezenta cauză, deoarece în caz de incompatibilitate în sensul art.24 Cod de procedură civilă, respectiv pct.1 al art.304 Cod de procedură civilă ar presupune pronunțarea judecătorului asupra fondului pricinii ori asupra unei excepții de fond. Pronunțarea asupra apelului prin admiterea excepției tardivității apelului nu presupune o pronunțare asupra fondului pricinii, astfel că în mod corect cererea de recuzare formulată de reclamant în fața instanței de apel a fost respinsă prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din 12.04.2013.
Cu privire la rolul activ al celor două instanțe, Curtea a constatat că ambele au analizat atent susținerile ambelor părți în prezenta pricini, stăruind în aflarea adevărului prin stabilirea corectă a faptelor și prin aplicarea și interpretarea legii în scopul pronunțării unor hotărâri legale. Curtea a reamintit că principiul rolului activ al judecătorului se împletește cu principiul disponibilității, reclamantul fiind cel care prin cererile formulate în cauză determină cadrul procesual și limitele învestirii instanței.
Cu privire la cererea de ajutor public judiciar, Curtea a constatat că la termenul din 06.09.2010 instanța fondului a rămas în pronunțare, dosarul fiind repus pe rol pentru termenul din 04.10.2010, instanța apreciind că sunt necesare clarificări. Pentru acest termen instanța a solicitat depunerea statutului acordului de asociere și încheierea de acordare a personalității juridice, respectiv a hotărârii adunării generale a cărei anulare s-a solicitat.
În termenele ulterioare repunerii pe rol, reclamantul nu a solicitat, deși a fost prezent, acordarea asistenței juridice din oficiu, astfel că în mod corect tribunalul a apreciat că cererea reclamantului a fost formulată ulterior închiderii dezbaterilor. Momentul închiderii dezbaterilor este punctul până la care părțile își pot susține pretențiile în fața instanței, cererile făcute ulterior acestui moment nefiind luate în seamă de instanță, astfel că această critică nu a fost reținută de Curte.
Curtea a constatat că ambele instanțe au aplicat corect prevederile HG nr.933/2004, care în art.1 alin.5 prevede că în condițiile în care se optează pentru trecerea la sistemul de distribuție orizontală, contravaloarea energiei termice consumate pentru încălzire și apă caldă de consum se stabilește la nivelul fiecărui apartament, pe baza consumului individual înregistrat cu ajutorul contoarelor montate pe racordul de agent termic, respectiv pe racordul de apă caldă de consum, la ..
Recurentul avea obligația să facă dovada vătămării sale prin hotărârea adunării generale de renunțare a proprietarilor la repartizarea costurilor cu ajutorul repartitoarelor de costuri și al robinetelor de reglaj termostatic montate pe corpurile de încălzire din fiecare apartament din condominiu branșat la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică. Prin întâmpinarea depusă în fața instanței fondului, intimata a arătat că hotărârea asociației a fost luată ca fiind în interesul proprietarilor, aspecte ce au fost subliniate și în expunerea de motive la dezbaterea acestei chestiuni pe ordinea de zi și la luarea hotărârii.
Curtea nu a reținut nici criticile recurentului privitoare la obligarea intimatei la plata daunelor suferite ca urmare a executării defectuoase a lucrărilor de hidroizolație, deoarece intimata nu este titularul obligației corelative dreptului de creanță al intimatului. Pretinsa faptă ilicită nu a fost săvârșită din vina intimatei în condițiile art.998 - 999 cod civil pentru a fi obligată să plătească despăgubiri în cuantum de 1.000 euro, reprezentând refacerea zugrăvelii din interiorul apartamentului reclamantului. Intimata a fost constituită cu scopul administrării și gestionării proprietății comune a locatarilor, neavând obligația să suporte eventualele daune create recurentului.
D. fiind faptul că modul de citire al repartitoarelor este stabilit prin lege, consumul individual fiind înregistrat cu ajutorul contoarelor montate la ., Curtea nu a reținut critica privitoare la modul de calcul al costurilor pe suprafața radiantă, respectiv argumentul recurentului „citirea repartitoarelor se putea face de la distanță prin unde radio”.
Constatând că au fost respectate prevederile art.24, 129 Cod civil și art.26 din Legea nr.230/2007 care arată că dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere, ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre în termen de 45 de zile de la adoptarea ei, recurentul având obligația să facă dovada vătămării în condițiile art.1169 Cod civil coroborat cu art.108 Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Curtea a respins cererea formulată de intimată în condițiile art.274 Cod de procedură civilă, la dosar nefiind dovezi privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate în etapa recursului. Părțile pot solicita cheltuielile de judecată până la momentul încheierii dezbaterilor și dovedindu-și pretențiile. Dacă intimata era nemulțumită de modul de soluționare al cererii sale privitoare la cheltuielile de judecată în etapa apelului, avea posibilitatea fie să formuleze o cerere în condițiile art.2812 Cod de procedură civilă sau să formuleze recurs.
Împotriva acestei decizii de recurs, la data de 14.03.2014, a formulat contestație în anulare contestatorul S. G., contestație ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 14.03.2014, sub nr._ .
In motivarea contestației se arată că la termenul de judecată din data de 9.12.2013 în mod nelegal completul de judecată, deși a constatat că apărătorul părții adverse nu deținea calitatea de avocat în Baroul București, i-a acordat părți o amânare, în pofida opoziției contestatorului.
La data de 24.02.2014 completul de judecată a fost înlocuit și acesta nu a ținut seama de motivele de recurs și de dovezile aflate la dosar, de faptul că instanțele anterioare au refuzat să ceară pârâtului actele probatorii și au respins cererile reclamantului.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 317-318 C.proc.civ.
In ședință publică din data de 12.06.2014, contestatorul a depus note și concluzii scrise și a precizat oral că a înțeles să formuleze contestație în anulare întrucât, în ședința de judecată din data de 24.02.2014, președintele completului de judecată era altul decât cel menționat pe lista de ședință afișată la avizier.
Un alt motiv al contestației în constituie, în opinia contestatorului, faptul că, deși instanța a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public, respectiv doamnei procuror I. E., iar în concluziile expuse în ședință publică acesta a făcut referire la dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 4, 5 și 6 din Codul de procedură civilă, a constatat că în hotărârea pronunțată de către instanța de recurs nu se face niciun fel referire la concluziile puse de către reprezentantul Parchetului.
De asemenea, a înțeles să conteste hotărârea pronunțată de instanța de recurs întrucât instanța, prin decizia nr. 1904/01.11.2012 a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București. În rejudecare, doamnele judecător cărora le-a fost repartizat dosarul spre soluționare au încălcat dispozițiile art. 24 din Codul de procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând decizia contestată în raport de motivele de nulitate invocate prin prezenta contestație, Curtea constată că aceasta este nefondată.
In conformitate cu dispozițiile art. 317-318 C.proc.civ. se poate exercita contestația în anulare numai în situația motivelor expres și limitativ prevăzute de aceste prevederi legale – această cale de atac, de retractare, având un caracter extraordinar, permițând anularea unei hotărâri irevocabile numai pentru cauze strict determinate de lege.
Potrivit art. 317 alin.1 C.proc.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare “când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii” (pct.1), respectiv, „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență” (pct.2).
De asemenea, articolul 318 C.proc.civ. prevede două motive de contestație în anulare: când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este „rezultatul unei greșeli materiale” ; când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, „a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare” .
Trecând peste invocarea formală a textelor legale ce reglementează cazurile ce pot constitui motive de anulare a hotărârii în cadrul contestației în anulare, Curtea remarcă că nu s-a indicat în speță nicio situație care să se circumscrie motivelor arătate de lege, împrejurările prezentate de contestator neîncadrându-se în ipotezele textelor legale invocate.
Contestatorul susține în acest sens că instanța de recurs nu trebuia să amâne judecată la unul dintre termene, la solicitarea părții adverse, că președintele completului de judecată era altul decât cel menționat pe lista de ședință afișată la avizier ori că nu s-ar fi făcut referire în decizia atacată la concluziile reprezentatului parchetului.
Contestatorul își prezintă prin contestația de față și nemulțumirile referitoare la stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, reiterând totodată apărări formulate în cauză, ce ar fi fost „ignorate” de instanță – critici ce nu pot fi primite în raport de caracterul extraordinar al acestei căi de atac, deoarece legiuitorul nu a urmărit prin reglementarea acestei căi de atac să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit greșit situația de fapt sau că s-a aplicat greșit legea.
In consecință, văzând și dispozițiile art. 320 C.proc.civ., Curtea va respinge contestația în anulare ca fiind nefondată.
In ceea ce privește cererea intimatei având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată suportate în această fază procesuală, Curtea, reținând culpa procesuală a contestatorului, față de soluția adoptată, va avea în vedere atât dispozițiile art. 274 alin.1 cât și dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., ce conferă judecătorilor dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Pentru a statua asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, trebuie avute în vedere și principiile stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care au impus ideea că onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța de judecată, ca și cheltuială de judecată, dacă este necesar (activitatea desfășurată de avocat este utilă instanței de judecată), real și rezonabil.
Curtea constată că, deși onorariul avocatului ales de intimată a fost necesar – cheltuielile derivând din exercitarea dreptului la apărare al acesteia – și este real – fiind prezentate dovezi cu privire la plata efectivă a onorariului în cuantum de 600 lei – acesta nu este și rezonabil, față de problemele de drept dezlegate, miza procesului pentru părți și munca efectivă prestată de avocat, ținându-se seama că aceasta a constat doar în reprezentarea părții la singurul termen de judecată al pricinii, când a pus concluzii, fără ca anterior să formuleze întâmpinare (obligatorie, conform art. 320 C.proc.civ.).
In această situație, Curtea va reduce cheltuielile de judecată cuvenite intimatei la 300 lei, conform prevederilor legale sus-menționate, aprecierea că se impune reducerea cheltuielilor de judecată bazându-se pe faptul că nu ar fi echitabil ca partea ce a pierdut procesul și care este deja sancționată prin respingerea contestației să suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor cauzat de un onorariu de avocat stabilit pe baze contractuale, consecința firească a unei asemenea constatări fiind aceea a suportării de către partea care a acceptat stabilirea unui anumit cuantum al onorariului de avocat a diferenței neimputate asupra părții căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. G. împotriva deciziei civile nr. 292 din 24.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . ..
Obligă contestatorul la plata către intimată a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuielile de judecată reduse conform art.274 alin.3 C.pr.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. I. M.-A. N.-G. I. D.
GREFIER,
M. C.
Red. M.
Tehnored. M./GIA
2 ex./
C. - S. a III-a civ. - D. A., F. P., C. M. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1051/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 616/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
