Obligaţie de a face. Decizia nr. 619/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 619/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 619/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 619R
Ședința publică de la 27 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. M. D.
JUDECĂTOR - F. L. E.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant B. F. împotriva deciziei civile nr.1462A/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. G. C. și cu intimații – pârâți L. D. N., P. C., E. M. M. și P. C., cauza având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – reclamant B. F. prin reprezentant, avocat M. S. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, lipsind intimatul – reclamant B. G. C. și intimații – pârâți L. D. N., P. C., E. M. M. și P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 26.05.2015, la dosar s-au depus cererile formulate în scris de intimații – pârâți L. D. N. și E. M. M. prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Se mai referă, că recurentul – reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit prin rezoluție.
Reprezentanta recurentului – reclamant depune la dosar delegația de substituire și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 85,5 lei și timbru judiciar de 3 lei, în cuantumul stabilite prin rezoluție.
Curtea ia act că s-a achitat de către recurtentul – reclamant taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit prin rezoluție și având in vedere că nu sunt prezente toate părțile iar dosarul a fost strigat la amânări deși comportă discuții, dispune lăsarea dosarului la ordine pentru discutarea cererilor de amânare a cauzei formulate de intimații – pârâți L. D. N. și E. M. M..
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de amânări, iar la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – reclamant B. F. prin reprezentant, avocat, lipsind intimatul – reclamant B. G. C. și intimații – pârâți L. D. N., P. C., E. M. M. și P. C..
Curtea pune în discuție cererile de amânare a cauzei formulate în scris de intimații – pârâți L. D. N. și E. M. M..
Reprezentanta recurentului – reclamant arată că nu se opune la amânarea cauzei.
Curtea după deliberare, respinge cererile de amânare a cauzei formulate în scris de intimații – pârâți L. D. N. și E. M. M., reținând că nu sunt temeinic motivate și dovedite.
În ceea ce privește cererea formulată de intimatul – pârât L. D. N. motivată de cauze de snătate, Curtea reție că, cererea formulată nu este dovedită, iar în ceea ce privește cererea formulată de intimata – pârâtă E. M. M., se reține că de la data la care a fost citată, 22.04.2015 și până la acest termen de judecată a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător.
Reprezentanta recurentului – reclamant solicită numai proba cu înscrisurile atașate la cererea de recurs pentru a dovedi faptul că nu recurentul a semnat procesu verbal de comunicare a sentinței.
Curtea după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul – reclamant.
Reprezentanta recurentului arată că nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în cauză.
Recurentul – reclamant B. F. prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a apelului; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea in vedere înscrisurile atașate la motivele de recurs, din care rezultă că pentru soluționarea plângerii penale formulate pentru infracțiunea de fals a fost administrată expertiza grafologică din care rezultă că nu recurentul a semnat procesul verbal de comunicare a sentinței civile situație în care, consideră că, soluția pronunțată în apel de respingere a cererii de declarare a apelului este netemeinică și nelegală.
Depune în ședința publică, dovada privind cheltuielile de judecată solicitate, reprezentând taxa de timbru achitată de recurent.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București sub nr._, reclamanții B. F. și B. G. C. au chemat în judecată pe pârâții L. D. N., P. T. și E. M. M. solicitând desființarea construcțiilor neautorizate de pe terenul proprietatea reclamanților.
Prin sentința civilă nr._/27.09.2013 Judecătoria Sectorului 3 București a respins acțiunea principală ca neîntemeiată și cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul B. F. la data de 4.03.2014, calificat la 16._ ca fiind apel.
De asemenea reclamantul a formulat și cerere de repunere în termenul de formulare a recursului.
Susține recurentul că sentința civilă nr._/27.09.2013 nu i-a fost comunicată și că semnătura primitorului actului de pe dovada de comunicare a hotărârii nu îi aparține, fiind un fals.
În dovada de comunicare se menționează că reclamantul B. F. a primit actul și a semnat în calitate de destinatar.
Prin încheierea de la data de 16 septembrie 2014 tribunalul a respins cererea de înscriere în fals formulată de apelantul B. F. ca inadmisibilă pentru motivele arătate în încheierea de la aceea dată.
Se mai menționează că în ipoteza în care s-ar fi admis procedura înscrierii în fals aceasta presupunea citarea în proces a agentului, deși acesta nu are calitatea de parte în dosar. Or codul de procedură civilă nu prevede posibilitatea lărgirii cadrului procesual cu alte persoane decât în cazul intervenției forțate sau al chemării în garanție ( sau arătarea titularului dreptului) Toate aceste instituții se referă la cereri care au legătură cu obiectul cauzei și nu cu procedura de citare/comunicare a actelor procesuale și a persoanelor implicate în această procedură, dar care nu au nici o legătură cu raportul juridic dedus judecății.
Prin decizia civilă nr. 1462A/14.10.2014 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 14.11.2014, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de apel, a respins ca tardiv formulat apelul și a obligat recurentul la plata către intimații L. D. N. și E. M. M. a sumei de 4000 lei, cheltuieli de judecată, în apel.
Având în vedere că apelantul nu a făcut dovada falsului sau a demersurilor la organele abilitate să cerceteze infracțiunea de fals, tribunalul, în temeiul art. 103 C.pr.civ. - care prevede că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei - a constatat că cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac este neîntemeiată.
Tribunalul a constatat că sentința civilă nr._/27.09.2013 a fost comunicată la data de 28 ian. 2014 și că recurentul a formulat recurs la data de 4.03.2013, peste termenul de 15 zile stabilit la art. 301 C.pr.civ., care curge de la data comunicării hotărârii.
În consecință, a respins recursul ca tardiv formulat.
Împotriva deciziei tribunalului, precum și, implicit, așa cum rezultă din motivele de recurs, împotriva încheierii din 16.09.2014 prin care s-a respins cererea de înscriere în fals împotriva dovezii de comunicare a hotărârii primei instanțe, a declarat recurs reclamantul B. F..
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a fost respins ca tardiv apelul său, în raport de data comunicării sentinței primei instanțe astfel cum a fost menționată în dovada de comunicare, în condițiile în care dovada de comunicare a fost defăimată de recurent ca fiind falsă, putând face obiectul procedurii falsului, de vreme ce partea s-a înscris în fals, astfel că o eventuală declarare a caracterului fals al mențiunilor dovezii de comunicare cu privire la înmânarea acesteia către recurent era de natură să afecteze calculul termenului în care se putea declara apel, precum și cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac.
Se aduc critici motivelor pentru care instanța de apel a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals, apreciind în mod eronat neincidența în speță a procedurii reglementată de art. 180-183 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Curtea apreciază că într-adevăr, așa cum a reținut și tribunalul, nu este aplicabilă procedura verificării de scripte în cazul defăimării mențiunilor atestate de agentul procedural în procesul verbal de comunicare a sentinței, întrucât verificarea de scripte vizează doar probele constând în înscrisuri sub semnătură privată opuse între părți.
Cu toate acestea, trebuie adăugat că procesul verbal de comunicare a hotărârii are valoarea unui înscris autentic în privința mențiunilor constatate și atestate personal de către agentul instrumentator și poate face obiectul unei verificări a realității sau falsității celor consemnate în cadrul unui proces penal (sau civil, în măsura în care răspunderea penală s-a prescris sau există un alt impediment care împiedică declanșarea acțiunii penale).
Procedura prevăzută de art. 177 – 184 Cod procedură civilă se referă, în chip explicit, la verificarea înscrisurilor sub semnătură privată opuse între părți ca probe și nu la falsificarea unor înscrisuri autentice.
Este adevărat că tribunalul avea posibilitatea sesizării Ministerului Public în momentul în care recurentul a reclamat falsificarea mențiunilor dovezii de comunicare, acest lucru fiind posibil în măsura în care era indicat autorul sau complicele falsului (ceea ce recurentul făcuse, arătând ca posibil făptuitor chiar pe agentul procedural), însă, acest lucru nu atrăgea în chip necesar suspendarea judecății, care era pur facultativă potrivit art. 183 Cod procedură civilă, lăsată la suverana apreciere a instanțelor de fond, astfel că nu împiedica judecata apelului și respingerea acestuia, ca tardiv, existând, așa cum arată și instanța de apel, posibilitatea revizuirii ulterioare, în măsura în care cercetarea penală ar demonstra falsul (art. 322 pct. 4 c.pr.civ).
Prin urmare, în raport de data la care s-a consemnat în dovada de comunicare a hotărârii primei instanțe că s-ar fi înmânat sentința recurentului, apelul apare ca tardiv, iar sentința apare ca fiind legală, câtă vreme nu era obligatorie suspendarea procesului iar partea nici nu făcuse dovada sesizării organelor de cercetare penală și a începerii urmăririi penale. Eroarea tribunalului ar putea consta cel mult în faptul că nu a dispus prin încheierea din 16.09.2014 sesizarea Parchetului la solicitarea apelantului reclamant, însă, această măsură nu mai este remediabilă în recurs, de vreme ce, între timp, partea însăși a sesizat organele de cercetare penală, așa cum rezultă din adresa emisă de Secția 13 Poliție, astfel că o modificare de către Curte a încheierii tribunalului, în sensul de a se dispune sesizarea Ministerului Public este, în acest moment, redundantă.
Câtă vreme singura eventuală modificare a celor dispuse de prima instanță ar putea consta cel mult într-o dispoziție de sesizare a organelor penale cu privire la falsul reclamat (dispoziție inutilă de vreme ce sesizarea a fost făcută deja separat de către recurent), fără să fie atrasă cu necesitate suspendarea pricinii, decizia de respingere a apelului ca tardiv apare corectă, cel puțin până la o eventuală soluție dată de instanța penală falsului invocat și la o eventuală revizuire.
În baza art. 312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant B. F. împotriva deciziei civile nr. 1462A/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. D. N., P. C., E. M. M. și cu intimatul-reclamant B. G. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. O. L. E. F. M. S. C.
GREFIER
L. D.
Red. LEF
Tehnored. GC 2 ex
28.05.2015
Jud. apel C. T.
S. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 616/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
