Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 144/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 144/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 144R
Ședința publică din data de 24.01.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - P. R.
JUDECĂTOR - C. F.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – pârâtă P. I. împotriva deciziei civile nr.154A/14.01.2013, în contradictoriu cu intimata – reclamantă Poliția L. Sector 1, cauza având ca obiect „ autorizare desființare lucrări – Legea nr.50/1991”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – pârâtă P. I. – reprezentată de avocat Trantea G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, depusă la dosar(fila 14), lipsind intimata – reclamantă Poliția L. Sector 1 București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea ia act de modificarea completului de judecată în conformitate cu art. 98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, având în vedere că doamna judecător C. S. este în concediu de odihnă, iar doamna judecător V. A., este în concediu medical, compunerea completului pentru termenul de astăzi se realizează prin participarea judecătorilor de permanență desemnați conform planificării pentru această dată, respectiv doamnele judecători R. P. și C. F..
Reprezentantul recurentei – pârâte depune la dosar dovada demersurilor efectuate la Primăria Sectorului 1 București și arată că, în afară de aceste înscrisuri, mai are de depus alte înscrisuri.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta – pârâtă P. I., prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În susținerea motivelor de recurs, arată că instanța de recurs are de soluționat două aspecte de nelegalitate, unul în principal și unul subsidiar.
In principal, solicită admiterea excepției de nelegalitate invocată încă de la fond, dar care nu a fost soluționată nici de instanța de fond și nici de instanța de apel, iar, în cazul în care se va considera că nu este admisibilă această excepție și nu este admisibilă, să se ia act că a efectuat demersuri la Primăria Sectorului 1 București.
Totodată, solicită să se constate că pentru a se analiza această excepție este necesar să se analizeze planșele foto depuse la filele 14,15, 21,22,23, din dosarul de apel există cu ceea ce se cere a fi demolat.
Solicită să se constate că această construcție are o jumătate de metru și este o ușă din casă, iar conform art. 11 alin.1 lit.h din Legea nr.50/1991,fiind o tâmplărie exterioară a casei, nu are nevoie de autorizație de construire.
La fila 15 din dosarul de apel se află fotografia cu a doua ușă care are o margine de ciment și are aceeași lățime și nu a făcut decât să înlocuiască tocul ușii din lemn și ciment cu PVC și geam termopan pentru a permite luminarea spațiului.
Această construcție neavând fundație nu are nevoie de autorizație de construire, iar recurenta se află în fața unui abuz fiind sancționată de primărie pentru această ușă. Solicită admiterea excepției de nelegalitate și, în consecință, respingerea acțiunii reclamantei.
În situația în care se va considera că pentru acea ușă este nevoie de autorizație de construire, solicită să se constate că a efectuat demersuri la Primăria Sectorului 1 București și a solicitat eliberarea certificatului de urbanism. Deși această cerere a fost primită la primărie și înregistrată a depus la înscrisuri modelul cererii pentru obținerea certificatului de urbanism și a completat ulterior toate documentele solicitate nici până în prezent această cerere nu a fost soluționată.
Precizează că la oricare primărie nu se primește număr de înregistrare dacă nu conține toate documentele solicitate.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, anularea deciziei pronunțată de instanța de apel.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulata la data de 24.03.2011 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, reclamanta Politia Locala Sector 1 a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta P. I. să se dispună desființarea construcției realizate nelegal la adresa din București Calea Plevnei nr. 62 apartament 1 sector 1.
S-a reținut în motivarea acțiunii faptul ca pârâta - contravenienta P. I. a fost sancționata contravențional prin procesul verbal . nr._/9.11. 2010 cu amenda de 1000 lei pentru ca s-a constatat ca la acea adresa s-au executat lucrări de construcție, fără a se deține autorizație în acest sens, lucrări constând în edificarea unei marchize cu dimensiunile de 2x 2,1x0,5 mp cu închideri perimetrale din PVC si geam termopan.
S-a arătat că, odată cu aplicarea amenzii, s-a dispus în sarcina pârâtei oprirea lucrărilor și . obținerea autorizației de construcție în caz contrar desființarea lucrărilor nelegal executate.
S-a mai arătat că prin adresa nr. 59/2011 s-a înaintat documentația către Serviciul Juridic al Politiei Locale Sector 1.
In drept reclamanta își întemeiază cererea pe prevederile art. 112-114 indice 1 C.p.c.
In susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei adresa nr. 59/8.03.2011 procesul verbal de contravenție,nota de constatare și împuternicire avocațiala.
La data de 10.06. 2011 pârâta a depus întâmpinare, în care solicita să se respingă ca neîntemeiată prezenta cerere de chemare în judecata.
Prin sentința civilă nr._/15.1.2011, pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Sector 1 București a admis cererea privind pe reclamanta POLIȚIA L. SECTOR 1 în contradictoriu cu pârâta P. I. și a dispus desființarea construcției ridicată fără autorizație de construcție la adresa din București Calea Plevnei nr. 62 sector 1 în termen de 120 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut faptul ca prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 9.11.2010 s-a dispus sancționarea pârâtei cu amenda de 1000 lei pentru că a executat fără autorizație lucrări constând în edificarea unei marchize cu închideri perimetrale din PVC si geam termopan, lucrări finalizate.
S-a reținut faptul ca prin același proces verbal de constatare s-a dispus oprirea lucrărilor și . vederea obținerii autorizației de construire, în caz contrar desființarea lucrărilor executate.
Instanța a reținut faptul că până la data judecării cauzei reclamanta nu a făcut dovada faptului ca a obținut autorizația de construcție pentru lucrările pe care le-a executat și pe cale de consecință în temeiul art. 30 lit. a din Legea nr. 50/1991, a admis acțiunea și a dispus desființarea construcției pe care pârâta a realizat-o neautorizat la adresa din București Calea Plevnei nr. 62 sector 1 în termen de 120 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta P. I. în baza art. 282 si urm. Cod Procedura Civila, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii reclamantei Politia Locala Sector 1 de desființare a construcției realizata de pârâtă.
Prin decizia civilă nr.15A/14.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul a reținut că apelanta P. I. a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de contravenție ., nr._/9.11.2010 prin care s-a dispus și . obținerea autorizației de construire, în caz contrar, desființarea lucrărilor ilegal executate până la data de 31.01.2011.
Prin același proces verbal (fila 6 dosar fond) se prevede faptul că împotriva măsurilor dispuse se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
La dosarul cauzei nu s-a depus nici-o dovadă că procesul verbal de contravenție a fost contestat de apelantă, ceea ce face ca măsurile dispuse să devină obligatorii pentru contravenientă. În pofida acestei situații, contravenienta apelantă nu a făcut nici-un demers în sensul celor dispuse prin procesul verbal de contravenție. Pe cale de consecință, Poliția L. Sector 1 a formulat cerere de chemare în judecată a contravenientei, solicitând obligarea acesteia la desființarea lucrărilor de construcție realizate fără autorizație, în Calea Plevnei, nr. 62, sector 1.
Instanța de fond, constatând că până la încheierea dezbaterilor, apelanta pârâtă nu a întreprins nici-un demers în sensul celor dispuse prin procesul verbal de contravenție, a admis acțiunea formulată.
Prin apelul formulat, apelanta pârâtă nu critică soluția pronunțată de instanța de fond, ci încearcă să convingă instanța de apel că nu a făcut decât să înlocuiască „ușa oarbă din lemn din 1945 cu o ușă termopan axată pe copertina vechii uși… și care nu depășește saceagul casei și care se liniază cu ușa principală a Corpului A, într-o formă armonioasă”.
Ori aceste aspecte puteau fi invocate eventual într-o contestație împotriva procesului verbal de contravenție. În condițiile în care procesul verbal nu a fost desființat, apelanta nu poate decât să facă demersuri pentru obținerea autorizației, în caz contrar, fiind obligată să demoleze până la 31 ianuarie 2011. Cum apelanta nu a obținut autorizația de construcție, în mod corect instanța de fond a dat eficiență celei de-a doua alternative, dispunând obligarea apelantei pârâte la demolare. În raport de aceste considerente soluția pronunțată este legală și temeinică, astfel că apelul va fi respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.15A/14.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă a declarat recurs pârâta P. I..
În motivarea recursului, recurenta pârâta a criticat sentința pentru următoarele motive:
Prima critică se referă la împrejurarea că decizia atacată nu cuprinde motivele pentru care instanța de fond a refuzat să analizeze admisibilitatea excepției de nelegalitate a procesului -verbal.
Potrivit art.4 alin.1 din Legea 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral individual fi cercetată oricând, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să oblige recurenta la implementarea unei măsuri accesorii stabilite de procesul-verbal.
Atât în cuprinsul întâmpinării depuse în fața primei instanțe, cât și în cuprinsul motivelor de apel, recurenta a detaliat motivele pentru care a considerat că procesul-verbal este nelegal.
Cu toate acestea instanța de apel nu s-a pronunțat asupra lor și nu le-a transmis către instanța de contencios competentă a le analiza.
Se învederează că, chiar dacă recurenta nu a atacat în mod direct procesul verbal, avea dreptul de a invoca nelegalitatea procesului verbal de contravenție pe cale de excepție.
A doua critică formulată se referă la împrejurarea că decizia atacată este nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Chiar dacă instanța de recurs ar considera că excepția de nelegalitate a procesului-verbal este inadmisibilă în recurs și că nici prezenta instanță, nici instanțele de fond nu aveau obligația de a transmite această excepție la instanța de contencios pentru a fi analizată, s-a considerat că argumentele prezentate de către recurentă erau suficiente pentru a respinge cererea de chemare în judecată.
Considerând că procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate care nu a fost contestată, instanța a conchis că recurenta avea două posibilități pentru a pune în executare prevederile acestuia: . desființarea ușii.
Încercând să soluționeze cât mai rapid această chestiune, chiar dacă era dovada unui comportament abuziv al autorităților locale, recurenta a depus o cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism.
Deși instanței i-au fost aduse la cunoștință aceste demersuri, explicându-se chiar că, cel mai probabil, însăși Primăria Sectorului 1 a considerat că nu este necesară emiterea unei autorizații de construire, instanța nu a ținut cont de acestea, neacordând nici o atenție, din punct de vedere procedural sau substanțial acestora.
În consecință, instanța a aplicat în mod greșit prevederile legale considerând că singura măsură care se impune este aceea a obligării pârâtei la desființarea ușii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., art. 4 din Legea 554/2004, art. 7 din Ordonanța 23/2007.
În dovedirea susținerilor, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata reclamantă Poliția L. Sector 1 București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În calea de atac a recursului a fost încuviințată proba cu înscrisuri, în conformitate cu art.305 din Codul de Procedură Civilă.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, Curtea constată că acestea se subsumează motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.7 și 9, astfel încât va analiza nemulțumirile recurentei, din prisma motivelor menționate.
Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.7 din Codul de Procedură Civilă, este nefondat, pentru următoarele motive:
Hotărârea judecătorească trebuie sã cuprindã motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlãturat cererile pãrților. În acest sens, sunt dispozițiile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar excepțiile sunt de strictã interpretare și aplicare [spre exemplu, nu se motiveazã hotãrârea datã asupra strãmutãrii – art. 40 alin. (4) C. proc. civ. – sau hotãrârea prin care se pronunțã divorțul, dacã ambele pãrți o cer – art. 617 alin. (2) C. proc. civ.].
Dispozițiile art. 304 pct.7 din codul de procedură civilă sunt menționate trei ipotezele și anume:
a) hotãrârea atacatã nu cuprinde motivele pe care se sprijinã, în sensul cã acestea lipsesc cu desãvârșire sau existã o motivare, dar ea este insuficientã, nu rãspunde tuturor cererilor sau, dupã caz, criticilor aduse hotãrârii de primã instanțã;
b) motivele hotãrârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatatã în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilã ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contrã, îl contrazic;
c) hotãrârea cuprinde motive strãine de natura pricinii, ceea ce echivaleazã
practic cu o nemotivare.
Din analiza considerentelor deciziei recurate, instanța de control judiciar constată că Tribunalul București a prezentat și detaliat argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției în calea de atac a apelului, motiv pentru care se constată că nu este incident acest motiv de recurs.
Nemulțumirea părții cu privire la argumentele expuse de către instanța de apel cu privire la faptul că nu s-a conformat obligațiilor dispuse în cuprinsul procesului-verbal de contravenție . nr.448/09.11.2010 nu echivalează cu o nemotivare a deciziei pronunțate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.7 din Codul de Procedură Civilă.
Motivul de recurs de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanțele au aplicat, în mod greșit, dispozițiile Legii nr.50/1991, având în vedere împrejurarea că nu s-a ținut de cont de faptul că recurenta a efectuat demersurile necesare pentru a obține autorizația de construire.
Astfel, se constată că recurenta P. I. a fost sancționată contravențional prin procesul verbal . nr._/9.11. 2010 cu amenda de 1000 lei pentru că s-a constatat că, la acea adresă, s-au executat lucrări de construcție, fără a se deține autorizație în acest sens, lucrări constând în edificarea unei marchize cu dimensiunile de 2x 2,1x0,5 mp cu închideri perimetrale din PVC si geam termopan.
Prin actul constatator al sancțiunii contravenționale s-a dispus în sarcina pârâtei oprirea lucrărilor și . obținerea autorizației de construcție, în caz contrar, desființarea lucrărilor nelegal executate.
Curtea constată că, la data de 22.12.2010, recurenta a formulat cerere la Primăria Sectorului 1 București, prin care a solicitat eliberarea unei autorizații de construire pentru modificările pe care le-a realizat și pentru care a fost sancționată contravențional prin procesul verbal . nr._/9.11. 2010.
Deși a depus actele care i-au fost solicitate, instituția competentă nu a emis nici măcar certificatul de urbanism, deși au trecut mai mult de 3 ani de zile și nici nu a solicitat, în scris, recurentei să își completeze documentația.
Având în vedere împrejurarea că P. I. a depus actele necesare în vederea obținerii autorizației de construire și că neeliberarea acesteia se datorează nu numai culpei recurentei, care nu a depus toate diligențele necesare pentru obținerea acesteia, până în prezent, dar și instituțiilor abilitate, care nu au răspuns solicitării, instanța de recurs apreciază că, în cauză, nu este necesară măsura demolării marchizei, ci . obținerea autorizației de construire.
Măsura intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire pentru marchiza construită este oportună și eficientă, având în vedere amplasarea și natura construcției realizate, fără îndeplinirea formelor legale. Astfel, se constată că recurenta doar a înlocuit tocul ușii din lemn și ciment cu PVC și geam termopan pentru a permite luminarea spațiului. Chiar dacă pentru această lucrare era necesară obținerea unei autorizații de construire, se constată că această construcție nu are fundație și nu afectează în niciun fel raporturile de vecinătate.
Pentru aceste considerente se constată că este fondată critica formulată de către recurentă cu privire la . obținerea autorizației de construire și că nu se impune desființarea marchizei.
În ceea ce privește critica referitoare la împrejurarea că instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra excepției de nelegalitate a procesului verbal de contravenție . nr._/9.11. 2010, care a fost invocată atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin motivele de apel, instanța de recurs învederează că procesul verbal de contravenție nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004, care să fie supus controlului instanței de contencios administrativ.
Curtea învederează că verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție se poate realiza numai în conformitate cu dispozițiile art.31-32 din O.G. nr.2/2001, prin formularea unei plângeri contravenționale împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel, recurenta P. I. trebuia să formuleze plângere contravențională, în termenul legal, pentru a invoca nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal . nr._/9.11. 2010.
În situația în care actul de sancționare nu a fost atacat sau plângerea contravențională a fost respinsă, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și validitate, care nu poate fi înlăturată, în condițiile Legii nr.554/2004, prin invocarea excepției de nelegalitate.
Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, instanța va admite recursul formulat de recurenta pârâtă P. I. împotriva sentinței civile nr.15A/14.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă Poliția L. Sector 1 București, va modifica în tot decizia civilă recurată în sensul că va admite apelul formulat de pârâta P. I. împotriva sentinței civile nr._/15.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, va schimba în tot sentința civilă apelată și va respinge, ca neîntemeiată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta- pârâtă P. I. împotriva sentinței civile nr.15A/14.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă Poliția L. Sector 1 București.
Modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că:
Admite apelul formulat de pârâta P. I. împotriva sentinței civile nr._/15.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Schimbă în tot sentința civilă apelată și respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. P. R. C. F.
Grefier,
D. L.
RED.DZ
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
28.01.2014
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 17/2014. Curtea de Apel... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 322/2014. Curtea... → |
|---|
