Pretenţii. Decizia nr. 767/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 767/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.767
Ședința publică de la 24.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenții-reclamanți B. E. și B. VLAENTIN, împotriva deciziei civile nr.871 A din 04.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și cu intimatul-intervenient INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C. – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003.
P. are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 3.04.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 10.04.2013, apoi la 17.04.2013 și apoi la 24.04.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 11.05.2009 sub nr._/3/2009 reclamanții B. E. și B. V. au chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 760.451,42 ron compusă din: 656.014 ron debit inițial neachitat în termen legal – suma stabilită prin Hotărârea nr.173/14.03.2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a Județului C., 104.437,42 ron, reprezentând prejudiciu creat prin nesoluționarea în termen legal a cererii depuse pentru plata de compensații, suma egală cu indexarea sumei de 656.014 ron prevăzute în Hotărârea nr. 173/2007, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, cu indicele prețurilor de consum comunicat de INS până la data depunerii prezentei acțiuni (calculată pentru perioada 01.04.2007 și până la data de 01.04.2009), acordarea dobânzii legale pentru perioada 01.01.2008 și până la data plății efective, pentru suma de 656.014 ron. În subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 656.014 ron stabilită prin Hotărârea nr.173/14.03.2007 emisă de Comisia Județeană C. pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, împreună cu actualizarea acestei sume cu indicele prețurilor de consum comunicat de INS pentru perioada 01.04.2007 și până la data plății efective, urmând să se stabilească sub sancțiunea plății de penalități de întârziere/daune cominatorii în favoarea reclamantului în cuantum de 100 ron pe zi de întârziere. A solicitat să se ia act că reclamanții își rezervă dreptul să solicite plata cheltuielilor pe cale separată.
Prin sentința civilă nr.2046/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 08.07.2009 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5167/17.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea, privind pe reclamanții B. E., B. V. București și pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, intervenienta Instituția P. Județului Constanta – Comisia Pentru Aplicarea Legii 290/2003. C., ca întemeiată; a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 656.014 ron stabilită prin Hotărârea nr.173/14.03.2007 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective și a luat act de cererea reclamanților de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Sectorului 1 București, analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În baza cererii autorului reclamanților, respectiv B. O., prin Hotărârile nr. 59/22.11.2006 și nr.173/14.03.2007 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Instituției P. Județului C., acestuia li s-a aprobat plata de despăgubiri în valoare totala de_ lei, respective_,57 lei.
Reclamanții au solicitat, în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 656.014 ron debit inițial neachitat în termen legal – suma stabilită prin Hotărârea nr. 173/14.03.2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a Județului C..
Instanța a reținut, din interpretarea sistematica a disp. art. 8 alin.2 și 3, art.10 alin.2 și art.11 alin.2 din Legea nr.290/2003 coroborate cu art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006, ca momentul la care s-a născut obligația de plata a acestei sume de către pârâtă, reclamanților este data la care suma a fost stabilită de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Instituției P. Județului C., respectiv data de 14.03.2007.
Pentru nașterea dreptului la compensație, Legea nr.290/2003 prevede în art.10 alin.2 că „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”.
În ceea ce privește actualizarea sumei solicitate cu indicele prețurilor de consum comunicat de INS pentru perioada 01.04.2007 și până la data plății efective, instanța a avut în vedere disp. art.12 alin.3 din Legea nr.290/2003 potrivit cu care „Valoarea despăgubirilor stabilite se actualizează la data plății, luând ca bază rata inflației pe economie din ultima lună a trimestrului expirat, comunicată de Institutul Național de S..
Autorul reclamanților a solicitat în scris plata despăgubirilor, la data de 03.04.2008, după cum susține și pârâta prin întâmpinare, însa aceasta din urmă nu si-a îndeplinit obligația de plata prevăzuta în lege, astfel ca având în vedere considerentele anterior expuse, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamanților suma de 656.014 ron stabilită prin Hotărârea nr.173/14.03.2007 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Instanța a luat act de cererea reclamanților de solicitare cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2011, reclamanții B. V. și B. E. au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr.5167/17.03.2011 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._ în sensul acordării și a dobânzii legale pentru perioada 01.01.2008 și până la data plății efective pentru suma de 656.014 lei.
In motivare, reclamanții au arătat că se impune acordarea dobânzii legale pentru perioada menționată tocmai în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit prin neexecutarea în termen a obligației de plată care îi revenea A.N.R.P. În acest sens, au fost invocate disp. art.3 alin.1 și 3 din OG nr.9/2000.
In drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă și au solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr._/13.10.2011, pronunțată în dosar nr._ / 2009, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea de completare a sentinței civile nr.5167/2011 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._ formulată de reclamanți, B. E., B. V., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și intervenienta Instituția P. Județului C. – Comisia pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 C. ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea reclamanților de acordare a dobânzii legale pentru perioada 01.01.2008 și până la data plății efective pentru suma de 656.014 lei, instanța a apreciat-o neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Trebuie precizat că reclamanții, beneficiari ai compensațiilor prevăzute de Legea nr.290/2003, sunt titularii unui drept de creanță asupra Statului, în temeiul Hotărârii nr.173/14.03.2007 emisă de Comisia pentru Aplicare Legii nr.290/2003 a Județului C..
Potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”, iar disp.art.12 alin.3 din același act normativ prevăd că „Valoarea despăgubirilor stabilite se actualizează la data plății, luând ca bază rata inflației pe economie din ultima lună a trimestrului expirat, comunicată de Institutul Național de S..”
Totodată, HG nr.1120/2006 – art.18 alin.5 lit. c prevede că, compensațiile bănești stabilite prin hotărâre a Comisiei Județene (...) se achită beneficiarilor eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi: 40 % în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei, cea de a doua tranșă urmând a fi actualizată potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004.
Observând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată prevăzută în lege, respectiv plata sumei de 656.014 ron stabilită prin Hotărârea nr.173/2007, instanța a apreciat întemeiată în parte cererea de chemare în judecată pe care reclamanții au formulat-o și a admis-o ca atare prin sentința menționată.
În continuarea acestor dispoziții legale, soluția pe care o oferă legiuitorul este aceea menționată în cuprinsul art.12 alin.3 din Legea nr.290/2003, respectiv actualizarea sumei respective la data plății în funcție de rata inflației.
A reținut instanța ca prin decizia nr. XXI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit ca, în aplicarea dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art.5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004, data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv, a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.9/1998. Validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art.7 alin.3 din aceiași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a preturilor.
Prin aplicarea aceluiași mecanism, fiind vorba tot de despăgubiri cu același caracter, instanța a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți la actualizarea întregii sume în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței civile nr._/13.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, au declarat apel reclamanții B. E. și B. V., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii, solicitând a se lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu privire la considerentul instanței de fond potrivit căruia prezenta cerere nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 281(2) Cod de procedură civilă, nefiind vorba de vreo omisiune a instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, s-a solicitat respingerea acestui considerent.
Potrivit art. 2812 Cod de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același timp în care se poate declara, după caz apel sau recurs împotriva acestei hotărâri.
In speța de față sunt pe deplin incidente dispozițiile anterior menționate, deoarece instanța de fond, fiind sesizată prin acțiunea introductivă cu un capăt de cerere prin care se solicita în mod expres acordarea dobânzii legale, a omis să se pronunțe și asupra acestui aspect de altfel menționat în cuprinsul sentinței civile nr. 5167/17.03.2011.
Ca atare, simpla mențiune a instanței că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 281 C.pr.civ, fără a prezenta considerentele care determina acest punct de vedere echivalează cu o evidentă nemotivare a hotărârii de către instanța de judecată.
In ceea ce privește argumentul instanței că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG nr. 9/2000, potrivit art. 3 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările și completările ulterioare dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
In toate celelalte cazuri, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%.
Solicitarea de a obliga pârâta la plata dobânzii legale reprezintă modalitatea firească de a acoperi lipsa de folosință a sumei stabilită prin Hotărârea nr. 173/2007 a Comisiei C. pentru aplicarea Legii 290/2003.
Atât în spiritul legiuitorului, cât și în acord cu practica jurisprudențială, în cazul neexecutării obligației de plată, întârzierea la plată constituie prin ea însăși un prejudiciu reparabil.
In materia obligațiilor pecuniare, existența prejudiciului este prezumată irefragabil de lege care stabilește repararea lui într-o manieră forfetară utilizând tehnica dobânzii moratorii la nivelul ratei legale.
Astfel, debitorului nu îi este permis să dovedească faptul că, în pofida întârzierii sale, creditorul nu ar fi suferit un prejudiciu.
Pe fond, în spatele prezumției irefragabile de prejudiciu, exista ideea de certitudine a prejudiciului.
Cu atât mai mult cu cât însăși întârzierea singura, poate, într-o astfel de situație, să fie ridicată la rang de prejudiciu.
In speța, admiterea cererii de plata a dobânzii legale pentru neexecutarea obligației bănești reprezintă tocmai acoperirea beneficiului nerealizat.
Împotriva sentinței civile nr. 5167/17.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, a declarat recurs motivat și pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii formulată împotriva A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Menționează că intimații B. E. și B. V. au mai depus la Tribunalul București o cerere de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cu același obiect cu cel în cauză.
Ca urmare a acestei cereri de chemare în judecată la Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal s-a format dosarul nr._/3/CA/2009.
Prin sentința nr. 3107 din 06.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1293 din 13.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admisă acțiunea intimaților și obligată apelanta la plata sumei de 665.014 lei, reprezentând compensația acordată acestora prin Hotărârea nr. 173/2007 emisă de Comisia Județeană C., actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către INS înaintea plății față de luna decembrie 2007.
În vederea punerii în executare a sentinței nr. 3107 din 06.11.2009 pronunțată de Tribunalul București intimații au apelat la B. S. D..
În baza titlului executoriu sentința nr. 3107/2009 și a încheierii dată în data de 03.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București prin care s-a încuviințat executarea sentinței, s-a format dosarul de executare cu nr. 168/2010.
Ca urmare a acestor demersuri, în data de 26.01.2011 din conturile ANRP a fost executată suma de 782.388,97 lei
Deși pârâta a menționat toate acestea în întâmpinarea și în notele scrise depuse la prezentul dosar, instanța de fond a obligat, din nou apelanta la plata sumei de 656.014 lei stabilită ca despăgubiri prin Hotărârea nr. 173/2007, actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective
Menționează că, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
Astfel, având în vedere principiul puterii lucrului judecat, reglementat în art. 1201 C.Civ., ce are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singura dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre, solicită respingerea acțiunii.
Din motivele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 5167 din 17.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
În drept se invocă dispozițiile art. 299 C.pr.civilă, Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1120/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia civilă nr.871 A/04.10.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 5167/17.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanții reclamanți B. E. și B. V. și intimata intervenientă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C. – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 3107/06.11.2009 pronunțată de Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/CA/2009, a respins apelul formulat de apelanții reclamanți B. E. și B. V., împotriva sentinței civile nr. 5167/17.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intimata intervenientă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C. – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003 și a respins apelul formulat de apelanții reclamanți B. E. și B. V., împotriva sentinței civile nr._/13.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intimata intervenientă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C. – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate a dispozițiilor legale incidente în cauză și față de probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că prin apelul formulat, B. V. și B. E. critică sentința instanței de fond pentru faptul că nu au fost acordate dobânzi la suma de 656 014 ron și pentru faptul că instanța nu a motivat respingerea acestui capăt de cerere. Din considerentele sentinței civile nr. 5167 din 17 martie 2011 reiese că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin 3 din Legea nr.290/2003 potrivit cărora „valoarea despăgubirilor stabilite se actualizează la data plății, luând ca bază rata inflației pe economie din ultima lună a trimestrului expirat, comunicată de Institutul Național de S.. Aceste dispoziții care constituie legea specială exclud acordarea dobânzii legale reglementată de art. 3 alin 1 și 3 din OG nr. 9/2000 și care reprezintă dispozițiile de drept comun. Instituind posibilitatea reactualizării sumei datorate în raport de rata inflației, legiuitorul a apreciat că astfel se acoperă prejudiciul creat prin neplata la termen a debitului. În condițiile în care instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile legii speciale a justificat în mod corect soluția pronunțată. Pe de altă parte și în dispozitivul hotărârii a precizat că admite în parte pretențiile apelanților. Reactualizarea sumei datorate și plata dobânzilor reprezintă modalități diferite de reparare a prejudiciului care se exclud reciproc. Altfel, prin acordarea ambelor modalități s-ar ajunge la o depășire a cuantumului prejudiciului real și la o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
În raport de aceste considerente, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
În ceea ce privește apelul formulat de A. Națională pentru restituirea proprietăților, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 760 451,42 ron, compusă din suma de 656 014 ron debit inițial, conform Hotărârii nr. 173/2007 a Comisiei Județene C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, neachitat în termen legal și 104 437,42 ron reprezentând prejudiciul creat prin neplata la termen și calculat prin indexarea sumei de 656 014 ron cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S. până la data depunerii acțiunii ce formează obiectul prezentei cauze, 11.05.2009.
Apelanta ANRP a mai fost chemată în judecată de aceiași reclamanți care au revendicat aceeași sumă de bani în baza Hotărârii nr. 173/2007 emisă de Comisia Județeană C.. Prin sentința nr. 3107 din 6.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1293 din 13.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, ANRP a fost obligată la plata către B. E. și B. V. a sumei de 665 014 lei reprezentând compensație acordată prin Hotărârea nr. 173/2007 emisă de Comisia Județeană C. actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună, publicat de INS.
Această hotărâre a fost pusă în executare în baza încheierii din 3.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București prin care s-a încuviințat executarea silită și s-a format dosarul de executare nr. 168/2010. La data de 26.01.2011 suma cuvenită creditorilor apelanți a fost executată din conturile ANRP. În aceste condiții Tribunalul a reținut că la momentul încheierii dezbaterilor în prezenta cauză la instanța de fond, 17 martie 2011, atât debitul cât și prejudiciul fuseseră acoperite. În raport de aceste considerente și față de dispoz. art. 1201 din vechiul C.cv, tribunalul a admis apelul formulat, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepția autorității lucrului judecat în raport de sentința civilă 3107 din 6.11.2009 pronunțată de Tribunalul București și a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o sub aspectul nelegalității referitoare la reținerea imposibilității cumulării ratei inflației cu dobânda legală.
Recurenții susțin că solicitarea lor de a fi obligată pârâta la plata dobânzii legale reprezintă modalitatea firească de a acoperi lipsa de folosință a sumei stabilită prin HG nr.173/2007 a Comisiei de Aplicare a Legii nr.290/2003.
Menționează recurenții că, neexecutarea obligației de plată constituie prin ea însăși un prejudiciu reparabil. Existența prejudiciului este astfel prezumată de lege.
Se apreciază că se impune acordarea dobânzii legale având în vedere tocmai scopul acestei instituții, respectiv o modalitate de reparare a prejudiciului având ca obiectul majorarea valorii reale a obligației proporțional cu pierderea lipsei de folosință a sumei de bani corespunzătoare.
De asemenea, în minuta de unificare a practicii judiciare s-a reținut, ca opinie majoritară, posibilitatea cumulării reactualizării cu rata inflației cu dobânda legală, reactualizarea reprezentând păstrarea valorii reale a obligației bănești, iar dobânda reprezentând beneficiul nerealizat de la data punerii în întârziere.
Chestiunea supusă dezbaterii reprezintă o falsă problemă deoarece cele două măsuri nu se exclud, ceea ce înseamnă că pot fi cumulate.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele aspecte.
Prin hotărârea nr.173/2007 s-a reținut și s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 656.014 lei, compensații acordate în temeiul Legii nr.290/2003.
La data de 26.01.2011, în urma executării silite a sentinței nr.3107/2009, recurenții au obținut suma de 782.388,97 lei, sumă ce conține debitul de 656.014 lei și actualizarea sa în raport de indicele de inflație.
Curtea constată că, prin motivele de recurs formulate, recurenții critică decizia recurată numai sub aspectul neacordării dobânzii legale, apreciind că, în cazul obligațiilor bănești este posibil cumulul dobânzii cu reactualizarea sumei în raport de indicele de inflație.
Curtea apreciază că, în cazul de față sunt aplicabile dispozițiile legii 290/2003, lege specială în materie care stabilește expres faptul că unica modalitate de repararea a prejudiciului creat prin neachitarea sumei în termen este reactualizarea cu indicele de inflație.
Cu alte cuvinte, curtea apreciază că, indiferent de situația comună a neplății unei datorii la termen când susține recurentul că ar fi discuții în practica judiciară cu privire la acordarea dobânzii cumulat cu reactualizarea debitului, în cazul de față nu există o astfel de controversă întrucât legea specială stabilește expres modalitatea de recuperare a prejudiciului, în sensul că „valoarea despăgubirilor stabilite se actualizează la data plății, luând ca bază rata inflației pe economie din ultima lună a trimestrului expirat, comunicată de Institutul Național de S.”.
Ca atare, inaplicabilitatea dreptului comun rezultă dintr-un principiu fundamental de drept, și anume „Specialia generalibus derogant" ("Legile speciale derogă de la cele generale"). Conform acestui principiu, în situația în care legea generală și cea specială vin în concurs, adică sunt incidente pentru rezolvarea unui raport juridic conflictual, se aplică legea specială, în cazul de față legea 290/2003, fiind înlăturat de la aplicare dreptul comun.
Pentru aceste considerente, curtea constată că, în mod corect tribunalul a apreciat că recurenților nu li se cuvine dobânda legală aferentă debitului în discuție, astfel că în baza art. 312 C: pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți B. E. și B. VLAENTIN, împotriva deciziei civile nr.871 A din 04.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și cu intimatul-intervenient INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C. – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. I.-A. H.-P. E. V.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L.
2 ex./27.05.2013
TB-S.5 – S.O.; M.S.
Jud.S.1 – O.M.A.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 760/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 478/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
