Cereri. Decizia nr. 1282/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1282/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 1282/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1282R
Ședința publică de la 12 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - L. E. F.
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți P. A.-N. și S. M. împotriva sentinței civile nr.1604/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001 – contestație, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-reclamanți reprezentați de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Primăria Municipiului București.
Apărătorul recurenților-reclamanți arată că înscrisurile depuse la dosar de Primăria Municipiului București nu cuprinde și rolul fiscal cu privire la imobilul situat în București, ., sector 4 și solicită a se reveni cu adresă în acest sens.
Curtea, deliberând respinge solicitarea apărătorului recurenților-reclamanți, apreciind că sunt suficiente înscrisurile aflate la dosar pentru soluționarea cauzei.
Apărătorul recurenților-reclamanți invederează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației și anularea în parte a Dispoziției nr._/17.10.2011 emisă de intimatul-pârât, respectiv stabilirea calității de persoane îndreptățite a celor 2 recurenți-reclamanți pentru o suprafață totală de 2799,32 mp situată în București, ., sector 4, proprietatea autorilor lor la momentul preluării abuzive de către stat. Solicită obligarea intimatului pârât-la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariile de avocat și expertiză ocazionate cu prezentul proces la instanțele de fond și recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2011, pe rolul Tribunalului București, sub nr._, reclamanții P. A.-N. și S. M., au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, să dispună modificarea Dispoziției nr._/17.10.2011, emisă de M. București prin Primarul General, în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent, pentru întreaga suprafața de teren de 3026,5 mp (și nu doar pentru 1377 mp) situat în ., sector nr. 4 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii celor două titulare ale notificării nr. 175/04.07.2001, transmisă prin executorul judecătoresc, ce a făcut obiectul dosarului de retrocedare nr. 4865, referitoare la terenul situat în București ., sector 4, preluat în mod abuziv.
Terenul în suprafață de 3.695 de mp, situat în București, . dobândit de autorii lor P. Dh. D. și P. G., în baza actului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr._ la Secția notariat a Tribunalului I..
Terenul deținut de autorii lor a purtat inițial nr. poștal 193 pe .. 191, fiind înscris în evidențele fiscale din anul 1942, așa cum rezultă din Adresa nr._/24.01.2006, declarațiile fiscale care datează din anul 1952 fiind semnate doar de P. D., deoarece la momentul efectuării acestor declarații bunicul reclamanților, P. Gh. G. (1939), era decedat și nu era dezbătută succesiunea (care, de altfel, nu a fost dezbătută niciodată).
Reclamanții au menționat că o suprafață de 1021 mp, din 3.695 mp, aflată în proprietatea autorilor lor, P. G. și P. D., se află în posesia numiților C. F. (fiica acestora) și C. G. (soțul supraviețuitor al Măriei C., fiica decedată a acestora) astfel încât, la momentul dezbaterii succesiunii defunctei P. D. (decedată în anul 1969), în masa succesorală a fost inclusă doar suprafața de 1/2 din 2.674 mp pe care aceasta o deținea și în fapt, nu doar în drept, în considerarea faptului că cealaltă jumătate a dreptului de proprietate dobândit în timpul căsătoriei, revenea defunctului P. G..
Certificatul de moștenitor nr. S.821/1971 emis la data de 1.10.1971 de Notariatul de Stat al Sectorului 5, atestă calitatea de moștenitori ai defunctei P. D., decedată la data de 13.08.1969, în persoana numiților P. Ș.-V. P. (autoarea reclamantului S. M.), P. A.-E. (autoarea reclamantei P. A.-N.), Buica V. A. și P. V. E., menționând în masa succesorală „cota de 1/2 (jumătate) din imobilul situat în București, ., sector 5, compus în întregul lui din teren în suprafață de 2674 mp (...) și una casă din paiantă...". Autorii lor, P. Ș.-V. P. și P. A.-E., au decedat în anii 2006, respectiv 2009, iar reclamanții, în calitate de fii, au preluat drepturile succesorale ale acestora.
În anul 1974, întregul imobil situat în ., sector 5, a fost expropriat în baza Decretului nr. 143/1974, la numărul de poziție 12-13 fiind trecuți ca deținători:
- moștenitorii defunctei P. D., așa cum sunt aceștia menționați în Certificatul de moștenitor nr. S821/1971 cu suprafață expropriată de 2674 mp;
- C. F. și Ciuca G. – 500 mp și
- C. Ghorghe și C. T. – 500 mp, aceștia fiind cei care posedau în fapt suprafața de teren, care nu a fost inclusă în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. D..
Din întreaga suprafață de 3695 mp expropriată, doar suprafața de 1337 mp a fost preluată „cu titlu", de la proprietarii de drept – respectiv suprafața menționată în certificatul de moștenitor nr. S.821/1971 – 1/2 din 2674 mp, cu privire la care s-a transmis dreptul de proprietate către P. Ș.-V. P. (autoarea reclamantului S. M.), P. A.-E. (autoarea reclamantei P. A.-N.), Buica V. A. și P. V. E..
Suprafața de 2358 mp a fost preluată de stat fără titlu, de la deținători (1000 mp deținuți de numiții C. și C.) sau presupuși moștenitori ai defunctului P. G. (1337 mp rezultați din acte), 21 mp fără acte.
După apariția Legii nr. 10/2001, autoarele reclamanților au fost singurii solicitanți cu privire la primirea măsurilor reparatorii pentru imobilul din ., sector 5, dovedind calitatea de persoane îndreptățite atât cu privire la cota de 1/4 fiecare, din suprafața de teren de 1/2 din 2674 mp – transmisă prin Certificatul de moștenitor nr. S.821/1971, cât și cu privire la diferența de 2358 mp, preluată fără titlu, întrucât sunt singurele persoane care au formulat notificare.
Întinderea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 3695 mp, este dovedit pe deplin, cu actul de proprietate, autentificat sub nr._/1927 la Secția Notariat a Județului I.; cu procesul-verbal de impunere, care datează din anii 1952, în care se arată că suprafața deținută în proprietate, este de 3695 mp; cu adresa nr. 492/20.06.2001 emisă de S.C.A.V.L. Berceni S.A..
Faptul că în actul de preluare abuzivă, este trecută doar suprafața de teren de 2674 mp, nu le este imputabil, în realitate reclamanții au făcut dovada că autorii lor au avut în proprietate întreaga suprafață de 3.695 mp de teren, cu privire la diferența de suprafața (expropriată de la deținători), fiind singurii moștenitori care au urmat procedura Legii nr. 10/2001.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Aplicarea acestor prevederi, operează doar în absența unor probe contrare, situație care nu se regăsește în speță, deoarece întinderea dreptului de proprietate, a dovedit-o cu actele menționate mai sus.
Totodată, conform dispozițiilor art. 4 (4) din Legea nr. 10/2001 „de cotele celor care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire".
Cu toate acestea, Primăria Municipiului București, a ignorat total dovezile pe care le-au depus la dosar, inclusiv, actul de vânzare-cumpărare în formă autentică, luând în calcul doar mențiunile înscrise în actul de preluare, în sensul că s-au preluat doar 2674 mp de teren și considerând că a dovedit calitatea de persoane îndreptățite doar pentru suprafața de 1337 mp.
În aceste condiții, unitatea emitentă a dispoziției contestate, a încălcat dispozițiile textului citat, dar și dispozițiile art. 2 lit. i, din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care imobile preluate în mod abuziv în sensul acestei legi, sunt și acelea preluate fără titlu valabil, sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Este evident că suprafața de teren pe care autorii lor au avut-o în proprietate, a fost preluată în două moduri, respectiv suprafața de teren de 2674 mp, a fost preluată prin Decretul nr. 143/1974 (deși doar 1/2 din 1.337 mp erau în proprietatea autorilor lor) și 1021 mp, au fost preluați fără titlu valabil, de la persoane care nu erau proprietare, deci fără temei legal.
Ipoteza prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 este aplicabilă doar în absența unor probe contrare. Or, câtă vreme, nu există probe din care să rezulte o ipoteză contrară, în sensul că terenul nu ar fi aparținut autorilor lor, ci altor persoane, este evident că terenul a aparținut autorilor lor, după cum a arătat mai sus și nu poate fi aplicată ipoteza potrivit căreia persoana individualizată în actul de preluare este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Existența imobilului în proprietatea statului, este o dovadă clară a faptului că imobilul a fost preluat abuziv și reclamanții ca titulari ai notificării, sunt singurele persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii.
Ambele moduri de preluare, se încadrează în categoria preluării abuzive, astfel cum au arătat mai sus, înscriindu-se în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere cele sus arătate, reclamanții au susținut că sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafață de teren de 3026,5 mp, diferență rezultată urmare scăderii din totalul de 3695 mp a celor 668,5 mp transmiși în proprietate prin Certificatul de moștenitor nr. S.821/1971, numiților Buica V. A. și P. V. E., motiv pentru care au solicitat admiterea contestației și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1604 din 19.09.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorii P. A.-N. și S. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin Dispoziția nr._/17.10.2011, emisă de pârâtul M. București prin Primarul General, s-a propus reclamanților acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirea încasată la momentul exproprierii, actualizată la valoarea de piață, pentru suprafața de teren de 1377 mp) situat în ., sector 4, reprezentând cota de ½ din totalul suprafeței de 2674 mp.
Cu privire la criticile aduse de reclamanți dispoziției contestate, tribunalul a constatat că potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ la Secția Notariat a Tribunalului I., autorii reclamanților, P. Gh. D. și P. G., au dobândit suprafața de 3695 mp.
Urmare decesului numitei P. Gh. D. s-a emis certificatul de moștenitor nr. S.821/01.10/1971 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 5, fiind indicați ca moștenitori Buica V. A., P. Ș. V. P., P. A. E. și P. V..
De pe urma defunctului P. G., coproprietar al terenului nu s-a dezbătut succesiunea, astfel că s-a reținut prin Certificatul de moștenitor nr. S.821/1971 emis la data de 1.10.1971 de Notariatul de Stat al Sectorului 5, dreptul moștenitorilor defunctei P. Gh. D. la cota de 1/2 (jumătate) din masa succesorală, imobilul situat în București, ., sector 5, care la momentul dezbaterii succesiunii avea o suprafață de 2674 mp.
Din adresa nr.1048/26.02.2008 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4, rezultă că la nivelul anului 1952, P. Gh. D., a fost impusă la plata impozitelor pentru suprafața de 3695 mp, deși declarase că este proprietară pentru suprafața de 1565 mp, însă la momentul dezbaterii succesiunii acesteia, respectiv 01.10.1971, în masa succesorală se mai găsea cota de ½ din totalul suprafeței de 2674 mp, aceeași suprafață făcând obiectul Decretului de expropriere nr. 143/1974.
Susținerea contestatorilor în sensul că suprafața de 1021 mp teren fusese transmisă doar în fapt către alte persoane, nu a putut fi reținută ca temei al constatării dreptului lor la măsuri reparatorii și pentru acest teren, câtă vreme în patrimoniul statului a trecut doar suprafața de 2674 mp, ori măsuri reparatorii se acordă în raport de dispozițiile art. 1(1) din Legea 10/2001, pentru imobilele preluate abuziv de către stat după data de 6 martie 1945, sau cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940.
Dispozițiile art. 24 din legea de reparație la care fac trimitere contestatorii, respectiv că, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, nu sunt incidente în cauză, câtă vreme s-a depus la dosar titlul de proprietate asupra imobilului, s-a făcut dovada succesiunii în timp a dreptului de proprietate, în limita recunoscută de actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Chiar pornind de la aceste dispoziții, tribunalul a constatat că în actul normativ de preluare în patrimoniul statului a imobilului, numiții Ciuca G., Ciuca F., C. G. și C. T. au fost expropriați cu suprafața de teren de 1000 mp situat în București, ., sector 5.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 4 (4) din Legea nr. 10/2001 „de cotele celor care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire", or, în speță, calitatea de moștenitor a reclamanților a fost dovedită doar după defuncta P. Gh. D. nu și de pe urma defunctului P. G., astfel că în mod corect s-a stabilit calitatea acestora de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru cota din imobil ce a aparținut autoarei deposedate abuziv – P. Gh. D..
Față de cele reținute, tribunalul a respins contestația ca nefondată.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs reclamanții P. A. N. și S. M., care critică înlăturarea de la acordarea de măsuri reparatorii în ceea ce privește cealaltă cotă de ½ din suprafața de 2674 mp care se afla în masa succesorală a defunctei P. D., în ciuda mențiunilor Decretului de preluare, precum și în ceea ce privește celelalte două suprafețe de 500 mp preluate de la surorile petenților dar care, în drept, aparțineau tot autoarei P. D., instanța de fond interpretând eronat art.24 din Legea nr.10/2001.
Recursul este fondat.
Se reține din înscrisurile dosarului că P. D. și P. G., autorii reclamanților, au dobândit în 1927, prin cumpărare, un teren de 3695 mp în ..191, sector 4 din care două suprafețe de câte cca 500 mp (1021 mp în total) s-au regăsit ulterior în posesia de fapt a două dintre fiicele acestora (surori ale reclamanților) – C. F. și C. T., posibil – fără a specula, însă, cu caracter definitiv – ca urmare a unei înzestrări cu prilejul căsătoriei.
Cu privire la aceste din urmă două terenuri de câte 500 mp nu există înscrisuri relativ la modalitatea în care au fost predate către cele două fiice, însă, în raport de prezumția reglementată de art.24 din Legea nr.10/2001 și de împrejurarea că exproprierea s-a făcut din persoana acestor două fiice, Curtea reține că în mod corect nu s-au acordat reclamanților despăgubiri pentru acești 1021 mp din terenul inițial, întrucât prezumția operează în sensul că la data preluării de către stat terenul se afla în proprietatea numiților C. G. și C. F. (cca 500 mp), respectiv C. G. și C. T. (cca 500 mp), adică a surorilor/cumnaților reclamanților, cu privire la care aceștia din urmă nu au probat că le sunt moștenitori.
Din acest punct de vedere, soluția tribunalului este corectă, întrucât art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 nu este aplicabil, în sensul că, în lipsa unei notificări din partea numiților C. și C. sau a urmașilor acestora, nu operează dreptul special de acrescământ în favoarea celorlalți succesibili ai autorilor P. D. și G., deoarece preluarea nu s-a făcut de la aceștia din urmă, astfel că vocația la restituire pentru cele două suprafețe nu privește decât pe cei deposedați (familii C. sau C. sau urmașii acestora).
Soluția tribunalului este greșită, însă, în ceea ce privește nerecunoașterea dreptului reclamanților la măsuri reparatorii pentru cealaltă cotă de ½ din terenul de 2674 mp rămas.
Chiar dacă nu a fost dezbătută moștenirea defunctului P. G., coproprietar la momentul dobândirii bunului împreună cu soția sa P. D., acest lucru nu înlătură vocația succesibililor la măsuri reparatorii în condițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 îi repune de drept în termenul de acceptare, cererea de restituire având valoarea acceptării succesiunii.
În aceste condiții, notificarea formulată de reclamanți pentru întreg terenul le conferă calitatea de moștenitori ai defunctului P. G. în ceea ce privește restul de ½ din terenul de 2674 mp rămas în urma scăderii celor 1021 mp dați de autori fiicelor C. și C..
Prin urmare, în baza art.312 Cod procedură civilă și 304 pct.9 Cod procedură civilă, constatând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.24 și art.4 din Legea nr.10/2001, va fi admis recursul, modificată sentința și admisă în parte contestația în sensul acordării măsurilor reparatorii pentru întreg terenul de 2674 mp din București, ..
Se observă din datele comunicate de Primărie că notificarea formulată de o altă persoană privind un imobil de la aceeași adresă se referă, de fapt, la imobilul vecin de la 189.
În baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligat intimatul pârât la plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți P. A. N. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 1604 din 19.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Modifică în tot sentința recurată.
Admite în parte contestația.
Desființează în parte Dispoziția nr._/17.10.2011 a Primarului General al Municipiului București, în sensul că măsurile reparatorii propuse privind integral terenul de 2674 mp din București, ., sector 4.
Menține dispoziția în ceea ce privește respingerea notificării pentru suprafața de 1021 mp.
Obligă intimatul-pârât la 1025 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. E. F. R. P. A. V.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. LEF
Tehnored. PS/MȘ/ 2 ex.
23.09.2014
Jud. fond: F. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1216/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1247/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
