Legea 10/2001. Decizia nr. 1247/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1247/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 1247/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1247
Ședința publică de la 15.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant R. C., împotriva sentinței civile nr.404 din 24.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant R. C., personal, lipsind intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că recurentul reclamant a depus la dosar, prin serviciul registratură, dezvoltarea motivelor de recurs, la data de 21.08.2014.
La solicitarea instanței, recurentul reclamant R. C. se legitimează cu CI . nr._ eliberat de Municipiul Baia M. la 24.08.2004 și arată că nu mai are cereri prealabile de formulate și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant R. C. depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru reluarea judecății.
Menționează că instanța de apel nu a avut în vedere efectuarea comisiei rogatorii anexată dosarului la acel moment și nu a verificat întrunirea condițiilor perimării în funcție de data depunerii comisiei, respectiv data de 12.04.2013, dată față de care, nu era îndeplinit termenul de un an de zile, iar cauza nu era perimată.
Apreciază că a fost de bună credință, respectând dispozițiile instanței de fond, fiind în eroare în legătură cu soluționarea cauzei existentă pe rolul Tribunalului București, deoarece în lipsa expertizei dispuse din oficiu a considerat că pricina va fi repusă pe rol din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 08.12.2011, sub nr._ reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze decizia nr. 254 din 08.11.2011 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului și să se emită o nouă decizie prin care să se propună măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în ., înscris în CF_ Călinești, nr. top. 443 și 444 transcris în CF 3522 Călinești.
Prin încheierea de ședință din date de 22.10.2012 tribunalul a dispus efectuarea unei expertize topografice, prin comisie rogatorie, de către Tribunalul Maramureș și a acordat termen în cauză pentru data de 17.12.2012, reclamantul având termen în cunoștință.
Prin încheierea de ședință din data de 17.12.2012, tribunalul, constatând că niciuna din părți n u s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a suspendat pricina în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs reclamantul, care a susținut nelegalitatea acesteia pe motiv că nu se află în culpă pentru neprezentarea la proces, în condițiile în care pentru data de 19.12.2012 a fost citat la Tribunalul Maramureș – Secția I-a Civilă.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV- a Civilă sub nr._ /a1.
Prin decizia civilă nr.1373R/06.11.2013 Curtea de Apel București – Secția a IV- a Civilă a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant R. C. împotriva încheierii de ședință din 17.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a-III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Fiind restituit dosarul Tribunalul București, acesta a primit termen pentru verificarea condițiilor de perimare, la data de 24.03.2014.
Din verificarea actelor de la dosar se constată că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 17.12.2012 când, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea cauzei față de lipsa nejustificată a părților.
La termenul de judecată din data de 24.03.2014 tribunalul a invocat din oficiu excepția de perimare.
Prin sentința civilă nr.404/24.03.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a constatat perimată cererea.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că perimarea este sancțiunea procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găsește, datorită rămânerii lui în nelucrare din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege.
Potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, și care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.
În cauză, termenul de un an începe să curgă de la data suspendării cauzei în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, adică de la data de 17.12.2012.
Având în vedere această dată, instanța a reținut că a trecut mai mult de un an de când dosarul a rămas în nelucrare din vina părții reclamante, care s-a dezinteresat de soluționarea cauzei și nu a efectuat vreun demers în vederea reluării judecății.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul R. C., care a criticat hotărârea ca nelegală, arătând că nu este culpa sa pentru faptul că dosarul a stat în nelucrare mai mult de 1 an.
În acest sens, recurentul arată că, deși are domiciliul la Baia M., s-a prezentat la toate termenele de judecată, iar la termenul din 22.10.2012 instanța a decis să efectueze expertiza topografică prin comisie rogatorie, trimițând dosarul la Tribunalul Maramureș.
La 17.12.2012 a avut termen fixat la instanța Tribunalului București, iar la 19.12.2012 la instanța Tribunalului Maramureș, în consecință s-a deplasat la instanța Tribunalului Maramureș și a întrebat la registratură, la care instanță să se prezinte în această situație, indicându-i-se să consulte sistemul informatic.
Fiind și la sfârșitul anului, Tribunalul București trebuia să suspende judecata până la terminarea procedurilor efectuate prin comisia rogatorie de către Tribunalul Maramureș, și să acorde un nou termen de judecată.
De asemenea, se mai arată că în fața Tribunalului Maramureș s-a efectuat o expertiză, recurentul achitând și onorariul expertului, iar lucrarea s-a efectuat din februarie până în martie 2013.
Apreciază astfel că a avut rol activ, ținând permanent legătura cu expertul și cu registratura Tribunalului Maramureș, nefiind culpa sa pentru faptul că dosarul a stat în nelucrare mai mult de 1 an.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarea situație de fapt.
În ședința publică de la 22.10.2012, instanța, din oficiu, a dispus efectuarea unei expertize topografice, dispunând totodată o comisie rogatorie pentru efectuarea acesteia la Tribunalul Maramureș.
Următorul termen de judecată acordat în cauză a fost 17.12.2012, când reclamantul a avut termen în cunoștință.
P. termenul din 17.12.2012, reclamantul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a încunoștințat vreo împrejurare pentru care nu se poate prezenta la termen, după cum nu a formulat nici o cerere de judecare în lipsă.
Față de această situație, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.proc.civ.
Încheierea pronunțată a avut calea recursului pe toată durata suspendării.
Prin urmare, la 9.01.2014 cauza a primit termen în vederea discutării perimării, întrucât de la momentul suspendării trecuse mai bine de 1 an de zile.
În toată această perioadă, recurentul reclamant nu a formulat nicio cerere de repunere pe rol a cauzei și nici nu a încunoștințat instanța de stadiul procedurilor efectuate în paralel de Tribunalul Maramureș.
De altfel, la 05.06.2013, recurentul reclamant a formulat recurs împotriva încheierii din 17.12.2012, prin care cauza a fost suspendată, recursul fiind soluționat prin decizia civilă nr.1373/6.09.2013 de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, în sensul respingerii lui, ca nefondat.
În consecință, singurul act procedural care ar fi putut întrerupe cursul perimării ar fi fost o cerere de repunere pe rol a cauzei și reluarea judecății.
Având în vedere această situație de fapt, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins potrivit dispoz.art.312 alin.1 C.proc.civ.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant R. C., împotriva sentinței civile nr.404 din 24.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/24.09.2014
---------------------------------------
T.B-Secția a III-a – L.C.
| ← Cereri. Decizia nr. 1282/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 347/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
