Contestaţie la executare. Decizia nr. 1216/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1216/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 1216/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1216
Ședința publică de la 09.09.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuenta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.) împotriva deciziei civile nr. 985 din data de 09.04.2013 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/300/2011, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
Obiectul pricinii - contestație la executare (revizuire).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic L. C., în calitate de reprezentant al revizuentei AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.), în baza delegației pe care o depune, lipsind reprezentanții intimatelor AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, revizuenta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTUTĂ (A.P.I.A.), prin consilier juridic, precizează hotărârile pe care le consideră potrivnice - sentința civilă nr. 9156 din data de 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/3/2011 și decizia civilă nr. 958 din data de 09.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2011.
Reprezentantul revizuentei, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de revizuire, punând în discuție și admisibilitatea acesteia.
Revizuenta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTUTĂ (A.P.I.A.), prin consilier juridic, solicită admiterea cererii de revizuire, apreciind-o întemeiată și admisibilă, pentru motivele pe larg expuse în scris și, în consecință, admiterea și a cererii de recurs.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2011, contestatoarea Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) a formulat, în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - suspendarea executării titlului executoriu nr._/02.09.2011 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, până la soluționarea irevocabilă a cauzei; - anularea titlului executoriu nr._/02.09.2011, prin care s-a stabilit în sarcina A.P.I.A. un debit în cuantum de 103.701 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA; - anularea somației nr. 40/_ /_ emise în dosarul de executare nr. 39999U/40/_ /_; - exonerarea de la plata sumei de 103.701 lei; - cu cheltuieli de judecată.
La data de 24.10.2011, contestatoarea a formulat cerere completatoare, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună și: - suspendarea executării titlului executoriu nr._/02.09.2011 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București la data de 13.10.2011, până la soluționarea irevocabilă a cauzei; - anularea titlului executoriu nr._/02.09.2011 emis la data de 13.10.2011, prin care s-a stabilit în sarcina A.P.I.A. un debit în cuantum de 103.451 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA; - anularea somației nr. 40/_ /_ emise în dosarul de executare nr. 39999U/40/_ /_, înregistrată la A.P.I.A. sub nr._/13.10.2011; - exonerarea de la plata sumei de 103.451 lei.
La data de 12.01.2012, contestatoarea a depus la dosar cerere completatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice Sector 2 București, cerere determinată de modificarea domiciliului său fiscal.
La data de 13.01.2012, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția inadmisibilității contestației la executare silită.
La data de 29.03.2012, intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 9156/11.06.2011, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București; a respins contestația la executare promovată în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata A.F.P. Sector 2, ca neîntemeiată; a respins contestația la executare promovată în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, ca neîntemeiată; a respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată și a admis cererea de restituire a cauțiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 02.09.2011 intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București a emis, în cadrul dosarului de executare nr. 39999U/40/_ /_, titlul executoriu nr._ privind obligația de plată a contestatoarei în sumă de 103.701 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, precum și venituri din amenzi și alte sancțiuni; la aceeași dată, intimata a emis și somația nr. 40/_ /_. Obligațiile fiscale ale contestatoarei, anterior menționate, au fost constatate prin decizia ACC nr._/08.07.2011, decizia de impunere nr._/14.04.2011 și decizia ACC nr._/16.08.2011.
Ulterior, intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București a emis, la data de 13.10.2011, în cadrul aceluiași dosar de executare, titlul executoriu nr._ privind obligația de plată a contestatoarei în sumă de 103.451 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, precum și venituri din amenzi și alte sancțiuni; la aceeași dată, intimata a emis și somația nr. 40/_ /_. Obligațiile fiscale ale contestatoarei, anterior menționate, au fost constatate prin decizia ACC nr._/08.07.2011, decizia de impunere nr._/14.04.2011 și decizia ACC nr._/16.08.2011.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin. 3 al textului art. 172 din O.G. nr. 92/2003, instanța a reținut că pe calea contestației la executare partea vătămată prin executare nu se poate sprijini decât pe nelegalități ale actelor de executare, iar motivele invocate trebuie să privească fapte și împrejurări ulterioare titlului executoriu ce se execută, neputându-se primi pe această cale motive care pot fi invocate printr-o altă procedură prevăzută de lege.
Contestația la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, instanța învestită cu soluționarea acesteia este ținută a se limita să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, neputându-se astfel analiza în cauză motivele invocate de contestatoare în legătură cu întinderea/cuantumul obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, respectiv venituri din amenzi și alte sancțiuni, pentru contestarea cărora este prevăzută, de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, contestația împotriva titlurilor de creanță; în consecință, nu au fost primite, pe această cale, motivele privind greșita reținere a obligațiilor înscrise în deciziile de impunere și în deciziile ACC mai sus indicate.
Prin urmare, față de cele mai sus expuse și observând prevederile art. 399 Cod procedură civilă, instanța a reținut ca motivul invocat de contestatoare - respectiv cel referitor la faptul că eroarea de plată a taxei pe valoarea adăugată (declarații de TVA) pe un alt cod de înregistrare fiscală s-a datorat culpei comune a contestatoarei și a intimatelor D.G.F.P.M.B. și A.F.P. Sector 3, astfel că nu datorează dobânzi și nici penalități de întârziere întrucât a plătit întocmai și la timp TVA-ul către bugetul de stat (deși pe un cod de înregistrare fiscală eronat, neprejudiciind în niciun fel bugetul de stat) - nu vizează neregularități procedurale la întocmirea actelor de executare; aceasta întrucât culpa contestatoarei în efectuarea declarațiilor de TVA este evidentă, iar invocarea unei culpe comune nu este de natură a justifica nulitatea actelor de executare contestate.
Împotriva acestei sentințe, la data de 25.09.2012 a formulat recurs contestatoarea Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția III-a Civilă la 21.11.2012.
Prin decizia civilă nr. 985R/09.04.2013, Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că recurenta contestatoare tinde a critica pe această cale debitele reținute în sarcina sa; or, într-adevăr, pe calea contestației la executarea silită partea nu poate invoca decât motive de nelegalitate a actelor de executare și aduce critici decât în ceea ce privește desfășurarea procedurii de executare, iar nu și debitele pentru care aceasta se desfășoară, pentru a căror contestare are la îndemână calea contestației administrative.
Împotriva acestei decizii, la data de 30.04.2013 contestatoarea a formulat revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția V-a Civilă sub nr._ .
În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat că, pentru activitatea curentă desfășurată, are codul de înregistrare fiscală_.
Deși nu obține niciun profit din activitățile pe care le realizează, în urma desfășurării programelor de ajutorare a persoanelor defavorizate din România (PAD) au rezultat acte comerciale pentru care era obligată, conform legislației în vigoare, la plata TVA pentru achiziții intracomunitare. În acest sens, i s-a acordat codul de înregistrare_ ca plătitor de TVA pentru achiziții intracomunitare.
Singurele documentele prin care s-a individualizat obligația de plată sunt deconturile speciale de TVA „301” pentru lunile decembrie 2008, noiembrie 2009 și ianuarie 2010, înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 sub: - nr._.01.2009, achitat cu O.P. S10, la data de 23.01.2009, în valoare de 197.531,98 lei; - nr._/22.12.2009, achitat cu O.P._/23.12.2009, în valoare de 110.208 lei; - nr._/25.02.2010, achitat cu O.P._/03.03.2010, în valoare de 86.603 lei, declarații efectuate eronat pe codul de înregistrare fiscală nr._, întrucât acesta este stabilit pentru activitatea sa curentă, și nu pentru plata TVA.
În luna iulie a anului 2010, cu ocazia solicitării de către revizuentă a închiderii codului de înregistrare fiscală specific atribuit în anul 2008, organul fiscal - Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București -, sesizând greșeala de a fi încasat TVA pe un cod de înregistrare fiscală curent, i-a solicitat verbal să mute declarațiile „301” de pe codul de înregistrare fiscală_ (curent) pe codul de înregistrare fiscală R_ (specific), ceea ce revizuenta a solicitat prin cererea nr._/06.07.2010.
Pentru aceleași obligații fiscale reprezentând deconturile speciale de TVA „301" pentru lunile decembrie 2008, noiembrie 2009 și ianuarie 2010, intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București a emis în mod nelegal mai multe acte administrativ - fiscale, unele necomunicate revizuentei (lipsindu-o de dreptul de apărare/contestare a acestora), precum și mai multe titluri executorii (cu referire la aceleași obligații fiscale), care au făcut obiectul a două dosare de executare diferite.
A. În primul dosar de executare, nr._/40/_ /_, revizuenta a fost obligată la plata sumei de 103.278 lei, debit reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată (TVA achitată după cum a arătat mai sus), stabilit prin: - decizia nr. 404/13.10.2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, privind soluționarea contestației formulată de revizuentă împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/09.07.2010; - decizia nr._/13.10.2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, prin care s-a stabilit în sarcina revizuentei un debit în cuantum de 593 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; - titlul executoriu nr._/05.09.2010, prin care s-a stabilit în sarcina revizuentei un debit în cuantum de 102.685 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; - titlul executoriu nr._/15.01.2011 și actul administrativ fiscal reprezentat de decizia nr._/13.10.2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, prin care s-a stabilit în sarcina revizuentei un debit în cuantum de 593 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
Acest dosar de executare a făcut obiectul cauzelor:
1. Dosarul nr._, contestație act administrativ fiscal, soluționat în mod irevocabil (prin respingerea recursului) de Tribunalul București.
Prin încheierea de ședință din data de 12.12.2012, instanța a dispus disjungerea capetelor de cerere privind suspendarea executării și anularea titlului executoriu, precum și încetarea efectelor dosarului de executare, fiind format dosarul nr._/3/2011. În acest din urmă dosar, prin sentința nr. 4243/12.12.2011, Tribunalul București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. La Judecătoria Sectorului 3 București cauza a primit numărul de dosar_ .
Prin sentința civilă nr. 582/13.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București a admis cererea formulată de revizuentă; a anulat decizia nr. 404/2010 emisă de pârâta D.G.F.M.P. București; a anulat titlurile executorii nr._/05.09.2010 și nr._/15.01.2011 emise de A.F.P. Sector 3, precum și decizia nr._/13.10.2010 emisă de aceeași pârâtă.
2. Dosarul nr._, contestație la executare, prin care Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte contestația la executare precizată; a anulat actele de executare emise în dosarul de executare nr._/_ ; a exonerat petenta de plata sumei de 103.278 lei și a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauțiunii.
B. În cel de-al doilea dosar de executare, nr. 39999U/40/_ /_, emis ulterior, revizuenta a fost obligată la plata sumei de 103.278 lei, debit reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată (TVA achitată după cum a arătat mai sus).
Acest dosar de executare a făcut obiectul cauzei nr._/300/2011.
Revizuenta a mai învederat faptul că atât contestația la executare formulată în primul dosar de executare, nr._/_ /_, cât și cea formulată în cel de-al doilea dosar de executare, nr. 39999U/40/_ /_, au avut același temei de drept, respectiv dispozițiile art. 399-403 Cod procedură civilă, raportate la art. 172 Cod procedură fiscală și la Legea nr. 554/2004, instanțele - Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal și Judecătoria Sectorul 3 București - pronunțând hotărâri definitive (una irevocabilă) favorabile acesteia.
Ulterior, Judecătoria Sectorului 2 București și Tribunalul București - Secția a III-a Civilă au respins definitiv și irevocabil contestația sa la executare, fără a analiza pe fond acțiunea și înlăturând orice dovezi cu privire la nelegalitatea dublei executări pentru aceleași „debit", precum și la faptul că cea de-a doua executare se efectuează în baza unui titlu lovit de nulitate (emis în lipsa efectivă a actelor administrative fiscale și ulterior în baza unor decizii anulate irevocabil de către instanțele de judecată). Revizuenta apreciază că, în ipoteza în care instanțele apreciau că de fapt competența materială de soluționare a cauzei care a făcut obiectul dosarului nr._/300/2011 (anularea titlurilor de creanță emise în dosarul de executare nr. 39999U/40/_ /_) nu aparținea Judecătoriei Sectorului 2 București, soluția legală o reprezenta declinarea competenței materiale a instanței și nu respingerea acțiunii.
Așadar, la data formulării cererii de revizuire, din cauza hotărârilor judecătorești definitive și contradictorii, se află în următoarea situație: - pentru aceeași creanță au fost emise mai multe titluri executorii, în mod ilegal, care fac obiectul a două dosare de executare diferite; - actele administrativ fiscale și titlurile executorii emise mai întâi în primul dosar de executare, cu privire la același debit principal: TVA, reprezentând accesorii, au fost anulate irevocabil de instanțele de judecată; - contestația la executare formulată împotriva actelor de executare și a titlurilor executorii emise în cel de-al doilea dosar de executare în absența efectivă a vreunor acte administrativ fiscale (titluri de creanță) și care nu puteau face obiectul contestației pe cale administrativă a fost irevocabil respinsă, deși aceste acte administrativ fiscale sunt subsecvente celor anulate irevocabil și reprezintă același debit: accesoriile calculate la același debit principal (TVA); - cauzele mai sus menționate, în care s-au pronunțat hotărâri definitive potrivnice, au avut același temei de drept, s-au judecat între aceleași persoane, având aceeași calitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1166/18.04.2014, Tribunalul București - Secția V-a Civilă a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București.
Cauza a fost reînregistrată la data de 15.05.2014 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Examinând motivele de revizuire, față de decizia atacată și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
I. Cu titlu preliminar, Curtea are în vedere că mijlocul procedural al revizuirii prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
Căile de atac sunt mijloace procedurale prin care se poate cere și obține anularea sau reformarea unei hotărâri judecătorești. Ele apar ca un remediu contra eventualelor erori care se pot strecura într-o hotărâre.
În cadrul căilor de atac de reformare, cum este și recursul, se realizează controlul judiciar al hotărârilor judecătorești, de către o instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Urmărind a nu menține incertitudinea părților cu privire la raportul de drept substanțial dintre ele un timp prea îndelungat, pentru aceste mijloace procedurale sunt prevăzute termene care curg de la pronunțarea sau de la comunicarea hotărârii care se atacă, astfel ca după rămânerea irevocabilă să existe o relativă stabilitate a acestui raport, soluția dată nemaiputând fi pusă în discuție.
În schimb, prin căile de atac de retractare, care se soluționează de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată, se invocă împrejurări, limitativ prevăzute de lege, care nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate, astfel încât instanța nu mai controlează propria hotărâre care a fost atacată. În cadrul revizuirii nu se mai pune deci problema realizării unui control judiciar, ci al unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. Aceste elemente conturează cel mai important atribut specific și revizuirii, care este în mod incontestabil acela de a constitui o cale extraordinară de atac.
Căile de atac sunt calificate ca extraordinare, dacă ele pot fi exercitate numai în cazurile și în condițiile anume specificate de lege, partea fiind obligată să își sprijine cererea pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege. Ele se deosebesc astfel de căile de atac ordinare, care pot fi exercitate de orice parte din proces, pentru simplul fapt că partea respectivă este nemulțumită de hotărârea pronunțată.
De aceea, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, fără a putea verifica alte aspecte decât cele prevăzute de aceste texte de lege.
Legislația internă este conformă cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care, pronunțându-se în cauza M. împotriva României,_/03 la 29 iulie 2008, a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Pe cale de consecință, instanța învestită cu o cerere de revizuire va analiza în prealabil încadrarea criticilor formulate de revizuent într-una din ipotezele la care se referă art. 322 Cod procedură civilă, precum și caracterul fondat al acestora și numai subsecvent, în situația în care răspunsul este afirmativ, va trece la rejudecarea cauzei.
II. Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: - existența unor hotărâri definitive contradictorii; - hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină; ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat; - hotărârile să fie date în dosare diferite; - în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
Este de menționat și faptul că fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat. Puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civil, are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
1. Analizând cererea de revizuire din perspectiva sentinței civile nr. 9156/11.06.2012 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2011, indicate prin precizarea verbală de la termenul din 09.09.2014 ca fiind hotărârea căreia decizia ce formează obiectul revizuirii îi este potrivnică, Curtea constată, pe de o parte, că soluțiile instanțelor sunt convergente (prin decizia civilă nr. 985R/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/300/2011 respingându-se recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9156/11.06.2012 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2011), iar pe de altă parte că cele două hotărâri judecătorești au fost pronunțate în același dosar. Or, în situația în care hotărârile sunt date în același proces, potrivit unei reguli fundamentale ce guvernează procesul civil instanța superioară are abilitarea legală de a modifica hotărârea atacată, chiar dacă aceasta este prin ipoteză anterioară.
2. În ceea ce privește sentința civilă nr. 582/13.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 6268/16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ , invocate împreună prin motivele scrise ale cererii de revizuire ca fiind potrivnice deciziei civile nr. 985R/09.04.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/300/2011, Curtea constată că, deși soluțiile instanțelor sunt diferite, în sensul că în prima cauză a fost admisă o contestație formulată de revizuentă, în timp ce prin decizia care formează obiectul prezentei cereri de revizuire a fost confirmată soluția de respingere a unei alte contestații promovate de către aceeași parte, nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
i. Astfel, din considerentele celor două sentințe sus menționate (analiza celei de-a doua fiind posibilă în baza înregistrărilor din programul informatizat Ecris) rezultă că, prin contestația înregistrată la data de 01.02.2011 pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, contestatoarea Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a chemat în judecată pe intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București (D.G.F.P. M.B.) și Administrația Finanțelor Publice Sector 3, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - suspendarea executării titlului executoriu nr._/05.09.2010 și a titlului de creanță - decizia nr._/13.10.2010, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, până la soluționarea irevocabilă a acelei cauze; - anularea actului administrativ fiscal - decizia nr. 404/13.10.2010 - emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, privind soluționarea contestației formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/09.07.2010; - anularea titlului executoriu nr._/05. 09.2010, prin care s-a stabilit în sarcina A.P.l.A. un debit în cuantum de 102.685 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; - anularea actului administrativ fiscal - decizia nr._/13.10.2010 - emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor publice a Sectorului 3 București, titlu de creanță prin care s-a stabilit în sarcina A.P.l.A. un debit în cuantum de 593 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
În motivarea cererii sale, contestatoarea a invocat situația privind achitarea obligațiilor fiscale pentru lunile decembrie 2008, noiembrie 2009 și ianuarie 2010 pe codul de înregistrare atribuit pentru activitatea sa curentă, iar nu pe codul de înregistrare atribuit ca plătitor de TVA pentru achiziții intracomunitare.
La data de 27.09.2011, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o cerere completatoare, prin care a solicitat încetarea executării silite ce se efectuează în dosarul nr._/40/_ /_, în baza titlului executoriu nr._/05.09.2010, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 102.685 lei.
Prin încheierea din data de 12.12.2011, tribunalul a disjuns capetele de cerere privind suspendarea executării și privind anularea titlului executoriu nr._/05.09.2010, precum și capătul de cerere modificatoare privind încetarea executării din dosarul nr._/40/_ /_ și a format un nou dosar, având nr._/3/2011.
La data de 31.10.2011, la dosarul nr._ a fost conexat și dosarul nr._, cu privire la anularea titlului executoriu nr._/05.09.2010. Prin aceeași încheiere s-a admis și excepția de conexitate cu privire la capetele de cerere constând în anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia nr. 404/13.10.2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, privind soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva dispoziției referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/09.07.2010 și exonerarea de la plata sumei de 103.278 lei.
Prin sentința civilă nr. 582/13.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis cererea; a anulat decizia nr. 404/2010 emisă de pârâta D.G.F.P.M.B. București; a anulat titlurile executorii nr._/05.09.2010 și nr._/15.01.2011 emise de A.F.P. Sector 3, precum și decizia nr._/13.10.2010, emisă de aceeași pârâtă, reținând că potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 organul fiscal era obligat să arate reclamantei eroarea produsă și să o corecteze, prin neîndeplinirea aceste obligații producându-se o vătămare reclamantei, în sensul art. 1 rap. la art. 2 lit. a din Legea nr. 554/2004. Ca atare, a constatat că decizia nr. 404/2010 emisă de pârâtă, prin care aceasta a calculat penalități de întârziere pentru neplata TVA de către reclamantă, deși aceasta a plătit la timp sumele datorate cu acest titlu la bugetul de stat, este lovită de nulitate. Pe cale de consecință, a constatat și că au rămas lipsite de temei legal cele două titluri executorii, care conțin obligațiile de plată impuse prin decizia anulată.
În dosarul format în urma disjungerii, prin sentința civilă nr. 4243/12.12.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererilor disjunse în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând că prin acestea nu se solicită (spre deosebire de cererile care au rămas pe rolul instanței în dosarul_, spre a fi soluționate, care sunt acte administrativ fiscale) în temeiul unui raport de drept administrativ sau fiscal anularea actului fiscal emis – respectiv a vreunei deciziei de impunere, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu raportare la prevederile O.G. nr. 92/2003, ci se contestă însăși executarea silită a unor acte emise.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ .
La data de 19.03.2012, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o cerere de completare a cererii introductive de instanță, prin care a solicitat introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice Sector 2.
Prin sentința civilă nr. 6268/16.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte contestația la executare precizată; a anulat actele de executare emise în dosarul de executare nr._/_ ; a exonerat contestatoarea de plata sumei de 103.278 lei și a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauțiunii, apreciind, față de anularea actelor prin care s-au stabilit obligațiile de plată și a titlurilor executorii, că se impune și anularea actele de executare emise în dosarul de executare nr._/_ ca rămânând lipsite de temei legal.
ii. În ceea ce privește părțile, identitatea reiese fără dubiu din cuprinsul celor două cereri de chemare în judecată, astfel cum au fost precizate și completate ulterior.
Cauza rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic. În ambele dosare, contestatoarea a invocat aceleași situație privind achitarea obligațiilor fiscale pentru lunile decembrie 2008, noiembrie 2009 și ianuarie 2010 pe codul de înregistrare atribuit pentru activitatea sa curentă, iar nu pe codul de înregistrare atribuit ca plătitor de TVA pentru achiziții intracomunitare. În drept, au fost invocate atât dispozițiile art. 399-403 Cod procedură civilă și ale art. 172 Cod procedură fiscală, cât și cele ale Legii nr. 554/2004.
Obiectele celor două dosare au fost însă diferite.
Pe de o parte, s-a solicitat anularea, respectiv suspendarea unor acte juridice distincte (identificate prin numere diferite, cu date de emitere diferite).
Pe de altă parte, prin cererea introdusă la data de 01.02.2011 pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ s-a solicitat nu numai anularea unor titluri executorii (în sensul art. 141 Cod procedură fiscală: „1. Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. 1^1. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. 1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.”) și a altor acte de executare, ci și a unor acte titluri de creanță fiscale (în sensul art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală: „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.”), astfel că instanța din acea cauză s-a putut considera învestită atât cu o contestație la titlul executoriu fiscal, care se adresează instanței de executare (în legătură cu care a constatat că nu este competentă), cât și cu o contestație împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale, care se soluționează de instanța de contencios administrativ (în cadrul procedurii prevăzute de art. 205-218 Cod procedură fiscală), potrivit distincțiilor făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. XIV din 5 februarie 2007.
De asemenea, Curtea constată că hotărârile sunt date în dosare diferite. Din analiza actelor și lucrărilor celui de-al doilea dosar, instanța de revizuire a mai reținut că în al doilea proces nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat. În fine, revizuenta a solicitat anularea celei de-a doua hotărâri.
iii. În aceste condiții, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea constată existența unui impediment de ordin legal în examinarea pe fond a aspectelor învederate de revizuentă privind presupusele greșeli săvârșite de instanța de recurs prin respingerea cererii de transmitere a cauzei la secția de contencios administrativ, respectiv prin confirmarea soluției de respingere a contestației la executare formulate împotriva actelor de executare și a titlurilor executorii în cel de-al doilea dosar de executare - nr. 39999U/40/_ /_ - în absența vreunor acte administrativ fiscale și care nu puteau face obiectul contestației pe cale administrativă.
Față de aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă pentru formularea unei cereri de revizuire, Curtea urmează să respingă cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.) împotriva deciziei civile nr. 985/09.04.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul nr._/300/2011, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, ca inadmisibilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. M. H.
GREFIER
S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex. 2/09.10.2014
T.B. Secția a III-a Civilă - I. I.
- C. P.
- Șt. Ț.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1210/2014. Curtea... | Cereri. Decizia nr. 1282/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
