Pretenţii. Decizia nr. 1346/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1346/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 1346/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1346
Ședința publică de la 29.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. C. B., împotriva sentinței civile nr.314 din 15.02.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE și cu intimații chemați în garanție M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și ..
Cauza are ca obiect – pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 29.09.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de fată constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.02.2009, sub nr._, precizată la data de 29.04.2009 (f.25 dosar fond) reclamantul A. C. B. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata prețului de piață actualizat pentru imobilul situat în București, .. 80, . 1.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, prin sentința civilă nr._/2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, pârâtul a fost obligat să-i restituie suma de 1144,17 RON, actualizată în funcție de rata de inflație la data plății efective, reprezentând c/valoarea prețului pe care l-a achitat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996.
A susținut că, potrivit art. 501 al.2 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată, are dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare a imobilului cumpărat. Legea nouă este de imediată aplicare, fapt pentru care solicită acordarea prețului de piață al imobilului, calculat în baza textului de lege mai sus menționat, pe baza unei expertize de specialitate.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și cerere de chemare în garanție a MUNICIPIULUI BUCURESTI-PRIN PRIMARUL GENERAL și . prin care a solicitat, în cazul respingerii excepției și admiterii acțiunii principale, obligarea chematelor în garanție la restituirea comisionului de 1%, încasat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2177/_, din 16 decembrie 1996, conform Legii nr. 112/1995.
În susținerea excepției invocate pârâtul a invocat principiul relativității efectelor contractului și faptul că este un terț față de contractul de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996, în baza căruia, reclamantul a plătit prețul și pretinde, în prezent, acordarea valorii de piață a imobilului. Consideră că M. București, în calitate de vânzător, are calitate procesuală pasivă și nu poate fi antrenată răspunderea Ministerul Finanțelor Publice, care nu are nicio culpă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art.50 alin.21 și alin.3 din Legea nr.10/200, pentru acordarea prețului de piață al imobilului. Potrivit acestui text de lege „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare”. Reclamantul nu a dovedit că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat că ar fi fost de bună credință la momentul încheierii actului, pentru a fi aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate. Consideră că actul de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996, în baza căruia, reclamantul pretinde în prezent, acordarea valorii de piață a imobilului, nu a fost încheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995, condiție de bază pentru admiterea cererii, conform art. 501 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
În cazul în care se va trece peste apărările sale și se va admite acțiunea principală, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a Municipiului București prin Primarul General și . și obligarea acestor instituții la restituirea comisionului de 1%, pe care l-au încasat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996, conform Legii nr. 112/1995. Sub acest aspect, invocă dispozițiile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 112/1995 și art. 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, care prevăd că acest comision de 1% din valoarea apartamentului se încasează numai dacă s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Potrivit art. 13 lit.a din Legea nr. 112/1995 și art. 41 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, Ministerul Finanțelor Publice nu a făcut altceva, decât să încaseze prețul virat de Primărie sau de mandatarii săi, din care s-a scăzut comisionul, iar în calitatea sa de simplu depozitar, nu poate fi obligat la o plată nedatorată. Astfel, debitorii obligației de restituire a comisionului de 1% sunt M. București prin Primarul General și ., iar acest comision trebuie aplicat la valoarea actuală de piață a imobilului și nu la suma plătită în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996.
Prin sentința civilă nr._/29.11.2010, Judecătoria Sectorul 1 București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția civilă, reținând dispozițiile art. 2 alin. 1 litera b din codul de procedură civilă și concluziile expertizei efectuată în cauză, din care rezulta că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București, Secția a V-a civilă, sub nr._, fiind păstrate probele administrate anterior în cauză.
Prin sentința civilă nr. 314/15.02.2011, Tribunalul București - Secția a V a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamant și, pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva chemaților în garanție M. București prin Primarul General și ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, principiul relativității efectelor contractului, invocat de Ministerul Finanțelor Publice în susținerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și faptul că este un terț față de contractul de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996, în baza căruia, reclamantul a plătit prețul și pretinde în prezent, acordarea valorii de piață a imobilului cumpărat nu-și găsește aplicabilitatea în cauză și nu poate fi reținut pentru admiterea excepției.
Răspunderea Ministerul Finanțelor Publice, în această ipoteză, nu are la bază o culpă și nici calitatea de vânzător efectiv al imobilului, vânzarea fiind făcută de M. București prin mandatar ..
Conform art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, „restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”.
Față de această dispoziție, tribunalul a reținut că, prin lege, s-a conferit acestei instituții, calitatea procesuală pasivă, tocmai având în vedere virarea prețului plătit la cumpărare, în fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, gestionat de către Ministerul Finanțelor Publice.
Faptul că reclamantul nu ar fi dovedit că printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, s-ar fi constatat buna sa credință, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, nu presupune că această instituție nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că cererea reclamantului nu poate fi respinsă pe cale de excepție.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996, reclamantul A. C. B. a cumpărat apartamentul nr. 2, situat într-o vilă, din București, .. 80, parter, sectorul 1, amplasat în zona centrală a Municipiului București.
Prin Decizia nr. 397/2003 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, iar reclamantul A. C. B. a fost obligat să lase proprietatea și posesia imobilului către foștii proprietari revendicanți, constatându-se că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Prin aceeași sentință, s-a admis cererea reclamantului A. C. B., iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească acestuia prețului de 1144,17 lei, actualizat în funcție de rata inflației, la data plății efective.
Tribunalul a constatat că, în prezenta acțiune, același reclamant se pretinde a fi îndreptățit și la plata prețului de piață pentru același imobil, în conformitate cu dispozițiile art. 501 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cerere apreciată ca fiind neîntemeiată, în raport cu reglementarea invocată și cu probatoriile administrate în cauză.
S-a reținut de tribunal că acordarea prețului de piață în favoarea chiriașilor cumpărători, în baza Legii nr. 112/2005, este condiționată, conform art. 50 1 din lege, deîndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv: contractul să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar, la data formulării cererii, să fi fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În cauză, reclamantul a dovedit că prin decizia civilă nr. 397/2003 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996, hotărârea judecătorească fiind definitivă și irevocabilă, însă nulitatea actului juridic s-a pronunțat tocmai pentru că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, situația care atrage reaua-credință din partea cumpărătorului. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, achiziționând, la nivelul anului 1996, un apartament situat într-o vilă, din București, .. 80, parter, sectorul 1, amplasată în zona centrală a Municipiului București, la un preț social, preferențial stabilit de către legiuitor, presupunea din partea reclamantului-cumpărător, să depună minime diligențe pentru a afla situația juridică a imobilului, acesta cunoscând atât faptul că imobilul a aparținut altei persoane deposedată de regimul comunist, cât și faptul că dobândește imobilul la un preț preferențial, care nu corespunde valorii reale de piață a acestuia.
Cum nu se poate reține că actul de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996, desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a fost încheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995, tribunalul a constatat că nu este îndeplinită una dintre condițiile de bază pentru admiterea cererii, conform art. 501 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că se impune și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în garanție prin care pârâtul solicita obligarea M. București prin Primarul General ȘI A . la restituirea comisionului de 1% încasat cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2177/_ din 16 decembrie 1996, conform Legii nr. 112/1995, stabilit în funcție de valoarea de piață actuală a imobilului.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a reținut reaua sa credință la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare, deși nu există o hotărâre judecătorească care să fi reținut o astfel de atitudine culpabilă, iar din probele administrate în cauză a rezultat că a cumpărat imobilul numai după ce primăria i-a comunicat că poate încheia un astfel de act.
În continuare a arătat că a încheiat contractul de vânzare cumpărare la o dată anterioară intrării în vigoare a dispozițiilor HG nr. 11/29.01.1997, care prevedea suspendarea de drept a procedurilor de vânzare, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererilor de restituire imobiliară și înainte de . dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001, care sancționa cu nulitatea actele de înstrăinare privind imobilele trecute în patrimoniul statului fără titlu valabil.
În opinia recurentului, imobilul în litigiu a fost preluat cu titlu valabil, în baza dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, iar ulterior i-a fost înstrăinat, contrar celor reținute de prima instanță, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. În consecință, instanța de fond ar fi trebuit să constate că sunt îndeplinite în cauză condițiile impuse de art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea prețului de piață al imobilului și să-i admită acțiunea.
S-a mai susținut de recurent că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului al doilea de cerere din acțiune, prin care solicita recalcularea prețului în funcție de evoluția ratei inflației, fapt ce conduce, în opinia sa, la nulitatea hotărârii.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 6 cod procedură civilă.
Pe parcursul soluționării recursului de față a existat între părți un alt litigiu, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 258/06.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 122A/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX a Civilă și Pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și irevocabilă prin decizia civilă nr. 751/05.03.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă.
Acest proces a avut ca obiect acțiunea formulată de același reclamant, A. C. B., împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice (pârât și în prezenta cauză) și M. București prin Primarul General (chemat în garanție în prezenta cauză), prin care se solicita: repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 2177/_/16.12.1996; obligarea pârâților la restituirea diferenței de preț a imobilului din .. 80, ., în cuantum de_,83 lei, calculat până la valoarea actuală de piață a imobilului; să se constate că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu valabil, că încheierea și executarea contractului de vânzare cumpărare nr. 2177/_/16.12.1996 s-a făcut cu respectarea Legii nr. 112/1995 și cu bună credință.
La termenul de judecată din data de 22.09.2014, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, față de hotărârile mai sus menționate, ocazie cu care recurentul prin apărător a învederat că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepție, dar roagă să se țină seama de faptul că în celălalt proces a fost alt pârât.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile art. 166 cod procedură civilă, de hotărârile judecătorești depuse la dosar în recurs și de criticile formulate de recurent prin memoriul de recurs, Curtea reține următoarele:
În cauza de față, prin cererea introductivă de instanță, înregistrată la data de 23.02.2009, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, recurentul reclamant A. C. B. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună, în principal obligarea pârâtului la plata prețului de piață actualizat pentru imobilul situat în București, .. 80, . 1, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la plata prețului recalculat în funcție de evoluția ratei inflației.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea prețului de piață al imobilului, reclamantul fiind de rea credință la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995.
La data de 29.04.2009, recurentul reclamant a depus la dosar cerere prin care a solicitat respingerea excepției invocată de pârât, a arătat pe fond că este îndreptățit să primească, conform art. 50 indice 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 prețului de piață al imobilului, deoarece a fost de bună credință la încheierea actului și concluzionând a arătat că solicită instanței să dispună efectuarea unei expertize evaluatoare a imobilului, în funcție de prețul actual de piață al acestuia, urmând ca la final, să-i admită acțiunea și să oblige pârâtul să restituie prețul la această valoare (fila 25 din dosarul de fond).
Față de această precizare expresă, în mod corect instanța de fond a apreciat că este legal învestită de către reclamant cu soluționarea cererii ce avea ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata prețului de piață al imobilului, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, critica formulată de recurent, prin care se invocă omisiune instanței de fond de a-i analiza și cererea formulată prin acțiunea inițială, ca subsidiar, este neîntemeiată.
Aceeași concluzie este susținută și de faptul că, în dovedirea acțiunii sale, reclamantul prin apărător ales, a solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize ce a avut ca obiect doar stabilirea prețului de piață al imobilului, nu și a prețului recalculat în funcție de evoluția ratei inflației, iar cu ocazia dezbaterilor asupra acțiunii a solicitat, admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei stabilită în expertiză (fila 46 dosar apel).
Analizând cererea cu care instanța de fond a fost legal învestită de către reclamant și hotărârile judecătorești depuse la dosar în recurs, pronunțate între aceleași părți, într-o altă cauză, instanța va reține că există în cauză autoritate de lucru judecat, pentru următoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat este un principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată.
Din punct de vedere procesual, autoritate de lucru judecat este o excepție absolută, ce poate fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu, în orice fază a procesului, dacă există tripla identitate prevăzută de art. 1201 c.civ., respectiv de: părți, obiect și cauză.
Prin acțiunea principală ce face obiectul cauzei de față, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. C. B. solicită instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata prețului de piață al imobilului situat în pentru imobilul situat în București, .. 80, . 1, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001.
La fila 67 din dosarul de recurs s-a depus sentința civilă nr. 258/06.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, prin care s-a respins ca nefondată cererea formulată de același reclamant - A. C. B., împotriva pârâților M. București prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice prin care se solicita repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 2177/_/16.12.1996; obligarea pârâților la restituirea diferenței de preț a imobilului din .. 80, ., în cuantum de_,83 lei, calculat până la valoarea actuală de piață a imobilului; să se constate că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu valabil, că încheierea și executarea contractului de vânzare cumpărare nr. 2177/_/16.12.1996 s-a făcut cu respectarea Legii nr. 112/1995 și cu bună credință. Această sentință civilă a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 122A/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX a Civilă și Pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și irevocabilă prin decizia civilă nr. 751/05.03.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă.
Între cauza de față și cauza soluționată irevocabil de instanța de judecată prin hotărârile mai sus menționate există, fără putință de tăgadă, identitate de părți, în ambele procese figurând ca reclamant A. C. B. și ca pârât Ministerul Finanțelor Publice. Faptul că, în acțiunea soluționată irevocabil a mai figurat un pârât, respectiv M. București prin Primarul General, nu este de natură să ducă la concluzia inexistenței identității de părți, față de dispozițiile art. 1201 c.civ., esențial fiind doar faptul că prin hotărârile anterior menționate s-a respins pe fond acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Între cele două cauze există și identitate de obiect și cauză, prin ambele acțiuni reclamantul urmărind să obțină de la pârâtul Ministerul Finanțelor Publice plata prețului de piață al imobilului situat în .. 80, ., prevăzut și calculat în baza dispozițiilor art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001.
În consecință, reținând că între aceleași părți a mai existat un proces, ce a avut același obiect, aceeași cauză și care a fost soluționat de o altă instanță de judecată, pe fond, prin hotărâre irevocabilă, Curtea va dispune, în baza art. 312 coroborat cu art. 166 cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în senul respingerii acțiunii principale, astfel cum a fost precizată, pentru autoritate de lucru judecat.
Va fi menținută ca legală dispoziția instanței de fond cu privire la cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. C. B., împotriva sentinței civile nr.314 din 15.02.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE și cu intimații chemați în garanție M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și ..
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea precizată, pentru autoritate de lucru judecat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/20.10.2014
---------------------------------------------
T.B– Secția a V-a – S.V.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 98/2014. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1429/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
