Conflict de competenţă. Sentința nr. 38/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Sentința nr. 38/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 38/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV A CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 38 F

Ședința publică de la 23.04.2014

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE: - P. F.

GREFIER: - F. J.

………………………….

Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sector 3 București și Judecătoria B., privind acțiunea formulată de recurenții reclamanți G. M. și G. D., în contradictoriu cu pârâții M. G. A. și I. E..

Fără citare părți.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.8591/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâte; s-a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanții G. D. și G. M. în contradictoriu cu pârâtele M. G. A. și I. E., în favoarea Judecătoriei B., jud. I..

Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale invocată de pârât, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, motiv pentru care instanța se va pronunța cu precădere asupra excepției necompetenței teritoriale, urmând ca asupra altor excepții, cererii, cât și cu privire la acțiunea principală să se pronunțe instanța competentă cu soluționarea cauzei pe fond.

Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, instanța a reținut că, prin acțiunea de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la modificarea coordonatelor unui imobil situat în ..

Potrivit art.13 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cererile privitoare la bunurile imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele.

În speță se constată că este justificată aplicabilitatea art. 13 din codul de procedură civilă pe împrejurarea că instanța locului situării imobilului poate asigura o judecată în mai bune condiții, în ceea ce privește probele ce pot fi administrate, iar cheltuielile necesare administrării acestor probe putând fi mai mici. De asemenea, se constată că instanța în circumscripția căreia se află imobilul este în măsură să administreze probele într-un termen rezonabil, existând posibilitatea analizării registrelor și înscrierilor cu privire la imobilul în discuție, ținute de autoritățile locale.

Pe de altă parte, se reține că simpla menționare a unor articole de lege, ca temei al acțiunii, nu este suficientă, prin ea însăși, pentru a atrage o altă competență de soluționare decât cea reglementată prin norme imperative de art. 13 din Codul de procedură civilă, din moment ce obiectul cererii este „obligația de a face”, cererea circumscriindu-se solicitării de obligare a pârâtului la modificarea coordonatelor unui imobil.

Pentru considerentele expuse, instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, invocată de pârâte și, în temeiul art. 13 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportat la HG nr.337/1993, cu modificările și completările ulterioare, să decline competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei B., instanță care este competentă să se pronunțe și asupra celorlalte excepții și cereri ale părților.

Prin sentința civilă nr.160/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B., invocată din oficiu; s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții G. M. și G. D. împotriva pârâtei M. G. A. și I. E. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și a înaintat dosarul la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând materialul probator prin prisma acestei excepții, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 13 C.pr.civ. „ (1) Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele.

(2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă acestea se află în vreuna din aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare din instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul”

Art. 13 are în vedere numai acțiunile reale imobiliare, nu și acțiunile personale imobiliare, deoarece pentru acestea din urmă, art. 10 pct. 1 și 2 stabilește o competență alternativă. Astfel, pentru cererile personale imobiliare care nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 10 pct. 1 și 2, competența teritorială să fie supusă regulii de drept comun stabilită de art. 5 C. proc. civ.

În cauza de față instanța a reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea pe obligație de a face, indicând în drept dispozițiile art. 1528 C.civ. Din analiza petitului cererii de chemare în judecată rezultă că într-adevăr, reclamantul urmărește obligarea pârâtului la îndeplinirea unor demersuri, către instituțiile competente, pentru a rectifica pretinse erori din documentele cadastrale ale imobilului situat în I..

Instanța a reținut că noțiunea de obligație de a face presupune îndatorirea debitorului, într-un raport de obligație, de a executa pentru creditor anumite fapte, lucrări sau servicii, ceea ce se suprapune cu petitul acțiunii. Din această perspectivă, situarea imobilului în județul I. nu are nici o relevanță pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei de față.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că, prin „cereri privitoare la bunuri imobile", în sensul art. 13 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să se înțeleagă numai acțiunile reale imobiliare, iar nu și cele personale, chiar dacă se referă la bunuri imobile. Iar sediul competenței de judecare a acțiunilor personale se află în art. 5 și 10 C. proc. civ..

Câtă vreme, în cauza de față reclamantul a optat, potrivit legii, pentru soluționarea cauzei de către instanța domiciliului uneia dintre pârâte, respectiv pentru Judecătoria Sectorului 3, instanța reține că aceasta era instanță competentă.

Întrucât Judecătoria Sectorului 3 și Judecătoria B. s-au declarat,ambele, necompetente de a judeca aceeași pricină, declinându-și reciproc competența, se constată ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 20 alin. 2 C.pr.civ.

Având în vedere că instanțele în conflict nu se găsesc în circumscripția teritorială a aceluiași tribunal, în temeiul art. 22 alin. 2 Cod proc civ, va dispune înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă sub nr._ .

Examinând cauza dedusă judecății se constată următoarele:

Potrivit cererii de chemare în judecată reclamanții au solicitat, prin petitul cererii, obligarea pârâților la corectarea coordonatelor colțurilor imobilului – teren intravilan și construcție situate în ., ., județul I..

În motivarea cererii se arată că în documentația cadastrală întocmită de către pârâți apar eronate coordonatele colțurilor imobilului, fapt ce împiedică realizarea propriei documentații cadastrale.

Apoi se arată că obligația la care trebuie supuși pârâți este de a semna un tabel cu coordonatele corecte.

Din toate aceste susțineri rezultă că de fapt reclamanții au dorit să solicite practic modificarea documentației cadastrale a pârâților, operațiune care se va realiza după acceptarea pretinselor coordonate corecte.

Temeiul de drept invocat de reclamanți este art.1528 din noul cod civil care face parte din titlul V executarea obligațiilor, cap.II executarea silită a obligațiilor, secțiunea a 3 a executarea în natură a obligațiilor.

Potrivit acestui text de lege în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate pe cheltuiala debitorului să execute el însuși ori să facă să fie executate obligația.

Textul art.1528 din noul Cod civil este o prelucrare a dispozițiilor art.1077 din Codul civil de la 1864.

Petitul cererii, pe o calificare generală, este deci o obligație de a face obiectul obligației fiind exprimarea consimțământului cu privire la pretinse coordonate corecte a documentației cadastrale.

În ce privește cauza sau izvorul obligației, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, este vorba de un fapt ilicit, respectiv de o întocmire necorectă a documentației cadastrale.

Obligația de care reclamanții susțin că pârâții sunt ținuți își are deci izvorul într-un fapt ilicit, respectiv în menționarea eronată în documentația cadastrală a coordonatelor imobilului, faptul ilicit, potrivit art.1165 din noul Cod civil fiind o cauză, izvor al obligației.

În ce privește competența teritorială, regula generală în materia obligațiilor de a face personal este la domiciliul pârâtului. Alternativ, potrivit art.10(8) în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit,este competentă instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Odată aleasă o instanță competentă dintre cele două arătate în art.5 și art.10(8) din Codul de procedură civilă reclamantul nu poate cere declinarea competenței.

În ce privește pe pârât, faptul că reclamantul a ales una din cele două instanțe deopotrivă competente, face ca excepția de necompetentă să nu poate fi primită.

În consecință reținând că reclamanții au ales, inițial Judecătoria Sectorului 3 București, această instanță este competentă teritorial și material de a soluționa cererea reclamanților, motiv pentru care se va stabili competența în favoarea acestei instanțe, în temeiul art.22 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRÂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a conflictului negativ de competență privind pe recurenții reclamanții G. M. și G. D., în contradictoriu cu pârâții M. G. A. și I. E. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Dată în Camera de Consiliu.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 aprilie 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

P. F. F. J.

RED.PF

Tehnored.MȘ/ 6 ex.

25.04.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conflict de competenţă. Sentința nr. 38/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI