Conflict de competenţă. Sentința nr. 12/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 12/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12 F
Ședința din camera de consiliu de la 28.01.2016.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Călărași și Judecătoria Călărași, în cauza civilă având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanta H. V., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I. și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CIOLPANI.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/94/2014, la data de 10.12.2014, reclamanta H. V. în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I. și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CIOLPANI, JUDEȚUL I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Ciolpani la înaintarea întregii documentații aferente emiterii Titlului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p. categoria de folosință, arabil, situat în intravilanul satului Izvorani, ., având următoarele vecinătăți: la Nord – pe o latură de 48,12 m, Drum Acces; la Est – pe o latură de 94,62 m, Sylver Ulf R.; la Sud – pe o latură de 26,61 m, P. A.; la Vest – pe o latură de 119 m, P. A., astfel cum a fost identificat în cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică extrajudiciară de către domnul expert B. G., către C. Județeană de Fond Funciar I.; obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar I. la eliberarea Titlului de Proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare legală a mamei sale H. V., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 144/22.06.2007, eliberat de BNP Asociați D. D. și C. M. C. în dosarul succesoral nr. 159/2007.
Ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată în temeiul Legii nr.18/1991, autoarei sale i-a fost eliberat la data de 09.01.1998, Titlul de Proprietate nr._ pentru suprafața de 3 ha și 2600 m.p. aplicându-i-se cota de reducere de 15%, rezultând o suprafață nerestituită și la care în mod legal avea dreptul de 5800 m.p.
A precizat reclamanta că autoarea sa, a fost înscrisă în Anexa 23, poziția 248, astfel cum rezultă din adresa nr. 6536/13.11.2014, emisă de C. de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul comunei Ciolpani.
În drept art. 9 din Legea nr.18/1991, republicată; art.5 din Legea nr.1/2000, republicată; art. 44 din Regulament.
La termenul de judecată din data de 23.02.2015, instanța din oficiu, în temeiul disp.art.95 pct.1 și art.94 cod pr.civ. a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr.973/23.02.2015 s-a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 94 N.C.proc.civ.: „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii; c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz; d) cererile de evacuare; e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească; f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire; g) cererile posesorii; h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe; h^1) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane; i) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare; j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști; 3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; 4. orice alte cereri date prin lege în competența lor."
Potrivit art. 95 N.C.proc.civ.: „Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe; 2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță; 3. ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege; 4. orice alte cereri date prin lege în competența lor".
Potrivit dispozițiilor noului cod de procedură civilă, judecătoria nu mai este instanță de drept comun, întrucât art. 95 pct. 1 N.C.proc.civ. prevede atribuirea către tribunal, spre soluționare, în primă instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce judecătoria soluționează doar cererile care îi sunt expres încredințate spre competentă soluționare.
Judecătoria a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. 1 pct. 4, întrucât nu există prevederi legale care să reglementeze competența judecătoriei în materia fondului funciar, cu excepția procedurii plângerii împotriva comisiilor de fond funciar, reglementata de dispozițiile art.53 din Legea nr.18/1991, rep., dispoziții care nu se pot aplica prin analogie și altor tipuri de cauze din materia fondului funciar, în lipsa unui text expres de lege.
Pe de alta parte, în materia fondului funciar nu poate fi aplicabil nici criteriul valoric de determinare a competentei materiale, prevăzut de art.94 pct.1 lit.j C.proc.civ., în raport de varietatea de situații litigioase în aceasta materie, ceea ce ar determina și o lipsa de previzibilitate a normei de competenta, incompatibila cu caracterul reparator al legii 18/1991, rep., fapt ce ar genera și o insecuritate juridica privind competenta materiala de soluționare a cererilor în materia fondului funciar.
Având în vedere că în cauză se solicită obligarea comisiilor de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, instanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului I., ca instanță de drept comun.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului I. la data de 17.08.2015 sub nr._ .
La data de 24.11.2015, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a indicat valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, la suma de 65.454,48 lei.
La termenul de judecată din data de 24.11.2015, tribunalul a reținut cauza în pronunțare asupra competenței materiale de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr.2973/24.11.2015, Tribunalul I. a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului I., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. și, constatând ivit conflictul negativ de competență a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.
Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Ciolpani la înaintarea întregii documentații aferente emiterii Titlului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p. categoria de folosință, arabil, situat în intravilanul satului Izvorani, ., astfel cum a fost identificat în cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică extrajudiciară de către domnul expert B. G., către C. Județeană de Fond Funciar I.; obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar I. la eliberarea Titlului de Proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p., tribunalul a constatat următoarele:
Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța a considerat că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea excepției în funcție de instanța stabilită expres de lege.
În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul a reținut că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.
Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizata, a constatat că reclamanții au solicitat obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Ciolpani la înaintarea întregii documentații aferente emiterii Titlului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p. categoria de folosință, arabil, situat în intravilanul satului Izvorani, ., având următoarele vecinătăți: la Nord – pe o latură de 48,12 m, Drum Acces; la Est – pe o latură de 94,62 m, Sylver Ulf R.; la Sud – pe o latură de 26,61 m, P. A.; la Vest – pe o latură de 119 m, P. A., astfel cum a fost identificat în cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică extrajudiciară de către domnul expert B. G., către C. Județeană de Fond Funciar I.; obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar I. la eliberarea titlului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p.
Potrivit art. 94 pct. 1 lit.k Cod proc. civilă, judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Astfel, sub aspectul patrimonial al cererii deduse judecății, tribunalul a constatat că aceasta are un asemenea caracter, dat fiind faptul că dreptul subiectiv ce intră în conținutul raportului juridic litigios poate fi exprimat valoric. A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic. Or, dreptul subiectiv litigios este însuși dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 2730 mp.
Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, caracterul evaluabil al acestuia, precum și valoarea astfel cum a fost indicată de reclamanți de 65.454,48 lei ( filele 15-16) ca fiind în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.
Pentru aceste motive, având în vedere norma legala imperativa menționata care reglementează un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul a apreciat întemeiata excepția invocată, și, în temeiul dispozițiilor art.132 alin.3 Cod procedura civila, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei B..
În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care a suspendat din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 10.12.2015, sub nr._ .
Curtea, deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Pe rolul Judecătoriei B., a fost înregistrată, la data de 10.12.2014, solicitarea reclamantei de a se pronunța o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei C. L. de Fond Funciar Ciolpani la înaintarea întregii documentații aferente emiterii titlului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p. categoria de folosință arabil, situat în intravilanul satului Izvorani, ., astfel cum a fost identificat în cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică extrajudiciară de către domnul expert B. G., către C. Județeană de Fond Funciar I., precum și obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar I. la eliberarea Titlului de Proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p..
Reține, totodată, Curtea că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr.18/1991, republicată; art.5 din Legea nr.1/2000, republicată; art. 44 din Regulament.
Analizând obiectul pricinii, Curtea constată că litigiul dedus judecății este consecința aplicării Legii nr. 18/1991, reținând că obiectul cererii de față are legătură cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv, cu actele și măsurile care trebuie luate de autoritățile competente în acest scop, conform legilor speciale în materia fondului funciar.
Potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată: „Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa”.
Dispozițiile art. 53-54 din Legea nr. 18/1991 dispun în sensul că plângerea poate fi exercitată împotriva hotărârilor sau altor operațiuni juridice a comisiilor de fond funciar, urmărindu-se pe această cale desființarea acestora, modificarea lor sau obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea acestora.
Prin modificările aduse Legii fondului funciar nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997 a fost lărgită sfera actelor care pot fi atacate cu plângere la judecătorie, intenția legiuitorului fiind aceea de a institui, ca regulă, controlul judecătoresc al actelor respective prin această cale de atac a plângerii.
Având în vedere reglementarea expresă a unor situații de excepție în care nu se poate recurge la plângere, ci la dreptul comun, Curtea deduce intenția legiuitorului de a supune controlului judecătoresc, pe calea plângerii prev. de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, acele actele emise de organele cărora le revin atribuții în cadrul procedurilor de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Astfel, se găsesc într-o atare situație de excepție terții care justifică un interes legitim și care nu au posibilitatea de a se folosi de procedura plângerii prevăzută în Cap. IV din Legea nr. 18/1991.
De asemenea, art. 63 din Legea nr. 18/1991 prevede expres că: „În toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun și nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol”. Nulitatea operațiunilor sau actelor juridice îndeplinite în cadrul procedurii de reconstituire/constituirea a dreptului de proprietate se constată în conformitate cu art. III din Legea nr. 169/1997 („dreptul comun” fiind reprezentat de procedura prevăzută pentru toate litigiile de fond funciar în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, care se completează cu Codul de procedură civilă).
În aplicarea acestor norme - chiar înainte de modificările aduse art. 2 pct.1 lit.b din codul de procedură civilă din 1865 prin art. I pct.1 din Legea nr. 219/2005, care exceptau din competența tribunalului cererile privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar – în practica judiciară și în doctrină, în mod constant, s-a arătat că judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenurile este instanța competentă să judece toate plângerile formulate conform Legii nr.18/1991, întrucât această competență a fost instituită de legiuitor din rațiunea asigurării celerității proceselor în materia fondului funciar.
Având în vedere aceste considerente din care rezultă că persoanele care au solicitat reconstituirea, constituirea, atribuirea sau restituirea terenurilor și care sunt nemulțumite de hotărârile autorităților cu prerogative în aplicarea Legilor fondului funciar și de celelalte acte ale acestora, au posibilitatea de a formula plângere, precum și faptul că reclamanta este nemulțumită de modul în care i s-a reconstituit autoarei sale dreptul de proprietate în procedura legii fondului funciar, susținând îndreptățirea acesteia la o suprafață nerestituită ca urmare a aplicării cotei de reducere de 15%, Curtea constată că instanța competentă material să soluționeze acțiunea este judecătoria în raza căreia se află terenul pentru care reclamanta susține îndreptățirea sa în procedura Legii nr.18/1991.
Reclamanta, prin acțiunea adresată justiției, cu sesizarea obligării Comisiei Locale de Fond Funciar Ciolpani la înaintarea întregii documentații aferente emiterii Titlului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p. categoria de folosință, arabil, situat în intravilanul satului Izvorani, . și obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar I. la eliberarea Titlului de Proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2730 m.p., se situează în prevederile Legii nr. 18/1991, care include, prin redefinirea competențelor potrivit acestei legi speciale, și obligații de a face în sarcina acestor instituții specializate ale statului, obligații care nu pot fi privite individual în termenii art. 1075 din Codul civil, ci în contextul și soluțiile impuse de această lege specială.
In consecință, în raport de cele mai sus enunțate, în baza art. 135 alin.4 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta H. V., cu domiciliul ales la C..av.A. P., în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I., cu sediul în București, ., sector 3, și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CIOLPANI, cu sediul în comuna Ciolpani, ., județ I., în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2016.
PREȘEDINTE
I. D. GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I
5 ex/5.02.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1229/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 49/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
