Contestaţie la executare. Decizia nr. 909/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 909/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 909/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 909 R

Ședința publică de la 17 Aprilie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE C. B. T.

Judecător S. T.

Judecător M. LAMÂIȚA C.

Grefier C. S.

Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenții-reclamanți A. I.-D. - cu dom. ales la C.. av. " B. A.", A. N. - cu dom. ales la C.. av. " B. A.", în contradictoriu cu intimații-pârâți W. L. C. - la S. A. & Asociații, B. E. JUDECĂTORESC B. C. M. ȘI V. M., P. O., ORAȘUL O. PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile numărul 13 A/28.01.2013 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. A. pentru recurenții-reclamanți lipsă, lipsă fiind reprezentanții intimaților-pârâți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru acest termen de judecată procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, s-au comunicat motivele de recurs, nefiind achitată taxa judiciară de timbru și nici solicitată judecata cauzei în lipsă.

Cauza a fost strigată la momentul strigării amânărilor fără discuție când apărătorul recurenților-reclamanți a învederat instanței că citațiile au fost primite cu mai puțin de 15 zile, respectiv la data de 05.04.2013.

Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine, pricina având ca obiect contestație la executare silită având caracter urgent dat de specificul acestei căi de atac a contestației la executare și procedurii în care este introdusă și fiindu-i astfel aplicabil termenul de citare de 5 zile, conform art. 85 și art. 401 alin. 3 C.proc.civ., respectiv art. 114 ind. 1 alin. 3, art. 132 ind. 1 rap. la art. 89 C.proc.civ.

Avocat B. A., pentru recurenții-reclamanți, a depus dovada taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar și a solicitat proba cu înscrisuri pentru a dovedi dispozițiile referitoare din hotărâre, fiind vorba despre același titlu, care ajută părțile în prezenta cale de atac și, totodată, pentru a dovedi că în speță instanța de apel nu putea înlătura dispozițiile Legii nr. 10/2011 când a judecat contestația la executare.Depune în acest sens copia sentinței civile nr.166/1.02.2013 a Tribunalului București Secția aIV-a Civilă.

Curtea încuviințează proba cu înscrisul pretins de recurenții-reclamanți, conform dispozițiilor art. 305 C. pr. civ., și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor acestuia.

Avocat B. A. pentru recurenții-reclamanți având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului promovat de apelant. Consideră că decizia instanței de apel este nemotivată, conținând dispoziții străine de pricină, instanța de apel a spus că este chemată să verifice legalitatea executării, dar acest titlu nu face obiectul acestuia, ci obiectul unei alte contestații la executare. Precizează instanței că pentru restul suprafeței până la 7.300 m a constatat că P. O. nu are teren la dispoziție și a propus restituirea pe un alt amplasament, ofertă care a fost respinsă, împrejurare în care s-a emis dispoziția pentru despăgubiri în echivalent pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură. În luna ianuarie se pornește iarăși executarea aceluiași titlu împotriva unor terți, titulari de drepturi reale a acelei diferențe de teren, ei nu au fost somați, nu s-a făcut nicio acțiune împotriva sa. Intimatul W. și-a consemnat dreptul la executare, iar instanța trebuia să verifice legalitatea titlului executoriu. Pe motivele de recurs având cuvântul, cu privire la interpretare, revine și arată că instanța de fond a interpretat greșit toate aceste despăgubiri, tranșează în mod irevocabil punerea în executare a acelui titlu executor, i se permite creditorului-intimat să se pună în posesie împotriva unor terți neparticipanți, iar acesta va lua și teren în natură și despăgubiri de la ANRP. Consideră că nu i se poate permite de a pune în executare același titlu împotriva unor terț. A arătat, prin planșele de la dosarul de fond, că întreaga suprafață a fost dezmembrată în trei parcele de-a lungul timpului. Încercarea intimatului să pună în posesie este abuzivă și nelegală, dovedind reaua-credință a acestuia, stabilindu-se în mijlocul proprietății. Expertul a afirmat că punerea în posesie pe cei 45 m este eronată. Ea nu a găsit niciun răspuns la motivare, aceasta fiind străină de pricină, instanța de fond aplicând greșit legea în speța dedusă judecății. S-a discutat despre suspendarea prezentei cauze, cerere care a fost respinsă, instanța de fond opinând că este doar o contestație la executare, dar contestația era o contestație la titlu executoriu. Instanța spune că în măsura în care se vor restitui. Drepturile intimatului sunt relative în contextul în care actele de proprietate se referă la această suprafață de teren. Totodată mai consideră că, competența de a soluționa pricina nu aparținea Tribunalului I.. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului promovat de apelant, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

CURTEA

Prin decizia civilă recurată, nr. 13 A/28.01.2013 pronunțată de TRIBUNALUL I. SECȚIA CIVILĂ, în dosarul nr._, s-a dispus: ,,Admite apelul formulat de apelantul W. L. C. cu domiciliul ales la SCA A. & Asociații din București, .. 41, .. 59, sector 3 în contradictoriu cu intimații A. I.-D. și A. N., cu domiciliul ales la cabinet avocat B. A. din București, .. 13, .. 1, ., B. E. JUDECĂTORESC B. C. M. ȘI V. M. cu sediul în B., .. 5, județ B., P. O. cu sediul în O., .. 10, județ I., ORAȘUL O. PRIN PRIMAR cu sediul în O., .. 10, județ I., împotriva sentinței civile nr. 5290 pronunțată la data de 18.10.2011 de Judecătoria B..

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:

Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimații W. L. C. și Orașul O. prin Primar. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, precum și încheierea de ședință din 29.08.2011”.

A arătat Tribunalul următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.01.2011, sub nr._, contestatorii A. I.-D. și A. N. au solicitat, în contradictoriu cu intimații W. L. C. ,B. E. JUDECĂTORESC B. C. M. ȘI V. M., constatarea nulității absolute parțiale a procesului – verbal din data de 12.01.2011 întocmit în dosarul de executare silită nr. 295/2010 învederându-se faptul că executorul judecătoresc a procedat la punerea în posesie a creditorului pe o suprafață de teren de 54 m.p., proprietatea contestatorilor.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat că în data de 12.01.2011 executorul judecătoresc a procedat la punerea în posesie a unei hotărâri judecătorești dată în contradictoriu cu primăria O. pe un teren învecinat cu proprietatea acestora din O., ..4-8, ocazie cu care au constatat că executorul judecătoresc a pus în posesie pe creditor și cu suprafața de 54 m.p. din terenul proprietatea acestora.

Au mai arătat contestatorii că în anul 1999 au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. O. .. 4-8, jud. I., compus din teren în suprafață de 2.987 m.p. și construcția edificată pe acesta și ulterior au procedat la dezmembrarea acestei suprafețe în trei loturi: 67/1, 67/2 și 67/3, una dintre acestea, 67/1 fiind înstrăinată, posedând în prezent loturile 67/2 și 67/3.

În drept au fost invocate disp.art.401 al.2,384,387,388,389,391,572,578 c.pr.civ.,art.6 din CEDO.

În susținerea cererii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri,sens în care au depus la dosar un set de înscrisuri(filele 5-21).

La data de 02.05.2011 intimatul W. L. C. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. C. M. și V. M. având în vedere că acesta nu este parte a raporturilor execuționale și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor întrucât aceștia nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului de 54 m.p.având vecinătățile și dimensiunile menționate în procesul-verbal a cărui nulitate parțială se solicită.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației cu motivarea că prin sentința civilă nr. 1070/08.09.2006, pronunțată în dosarul nr._/3/2005 al Tribunalului București – secția a IV-a civilă, a fost anulată dispoziția nr. 222/08.06.2005, emisă de P. Orașului O., și s-a dispus obligarea acesteia la retrocedarea către reclamanta Ehermann Ș. a imobilului situat în localitatea O., .. 3, compus din teren în suprafață de 7310 m.p. și construcție și executarea silită a fost încuviințată în cauză prin încheierea nr. 4382/25.11.2010 în cadrul dosarul de executare nr. 295/2010 al B. B. C. M. și V. M..

În cadrul dosarului de executare nr. 295/2010 aflat pe rolul B. Asociați B. C. M. și V. M. a fost întocmit la data de 12.01.2011 un proces – verbal în cuprinsul căruia a fost menționat faptul că s-a realizat punerea în posesie a reclamanților cu privire la două terenuri: unul în suprafață de 269 m.p. și altul în suprafață de 54 m.p., în baza raportului de expertiză întocmit în cauză.

În drept au fost invocate disp.art.115 și urm.c.p.c.

În susținerea întâmpinării, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri,sens în care a depus la dosar un set de înscrisuri(filele 134-144), și interogatoriu.

La data de 19.05.2011 contestatorii au depus cerere precizatoare și completatoare a contestației la executare solicitând, sub aspectul procesual pasiv, citarea în calitate de intimată și a pârâtei P. O. și sub aspectul conținutul contestației la executare s-a solicitat constatarea nulității întregii executări silite.

La data de 27.06.2011 intimatul W. L. C. a depus la dosar întâmpinare la cererea precizatoare și completatoare a contestației la executare (filele 163,164).

La data de 27.06.2011 contestatorii au depus cerere precizatoare la cererea precizatoare în sensul că înțeleg să se judece cu Orașul O.-prin primar.

Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și la solicitarea instanței a fost atașat dosarul de executare nr.295/2010 al B. Asociați B. C. M. și V. M..

Prin sentința civilă nr. 5290/18.10.2011, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuae active, ca neîntemeiată, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a B. B. C. anuel si V. M., s-a admis în parte contestația la executare, s-a anulat în parte a procesului verbal întocmit la data de 12.01.2011, în cadrul dosarului de executare nr. 295/2010, în ceea ce priveste o suprafata de 54 mp si l-a obligat pe intimat la plata cheltuielilor de judecată către părtile adverse.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1070/08.09.2006, pronunțată în dosarul nr._/3/2005 al Tribunalului București – secția a IV-a civilă, a fost anulată dispoziția nr. 222/08.06.2005, emisă de P. Orașului O., și s-a dispus obligarea acesteia la retrocedarea către reclamanta Ehermann Ș. a imobilului situat în localitatea O., .. 3, compus din teren în suprafață de 7310 m.p. și construcție. Executarea silită a fost încuviințată în cauză prin încheierea nr. 4382/25.11.2010 în cadrul dosarul de executare nr. 295/2010 al B. B. C. M. și V. M..

Prin contestația care face obiectul prezentei cauze se solicită constatarea nulității absolute parțiale a procesului – verbal din data de 12.01.2011 întocmit în dosarul de executare silită nr. 295/2010 învederându-se faptul că executorul judecătoresc a procedat la punerea în posesie a creditorului pe o suprafață de teren de 54 m.p. propretatea contestatorilor.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. C. M. și V. M., instanța a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârâtul chemat în judecată și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății. Or, în cauză nu s-a dovedit că B. B. C. M. și V. M. ar avea o asemenea calitate, astfel încât contestația la executare în contradictoriu cu acesta a fost respinsă ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Conform actului de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 1219/30.08.1999 autentificat la BNP M. T., contestatorii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. O. .. 4-8, jud. I., compus din teren în suprafață de 2.987 m.p. și construcția edificată pe acesta. Ulterior, contestatorii au procedat la dezmembrarea acestei suprafețe în trei loturi: 67/1, 67/2 și 67/3, una dintre acestea, 67/1 fiind înstrăinată, contestatorii posedând în prezent loturile 67/2 și 67/3.

În cadrul dosarului de executare nr. 295/2010 aflat pe rolul B. Asociați B. C. M. și V. M. a fost întocmit la data de 12.01.2011 un proces – verbal în cuprinsul căruia a fost menționat faptul că s-a realizat punerea în posesie a reclamanților cu privire la două terenuri: unul în suprafață de 269 m.p. și altul în suprafață de 54 m.p., în baza raportului de expertiză întocmit în cauză.

În ceea ce privește terenul în suprafață de 54 de m.p. s-a menționat că are următoarele vecinătăți: la nord – proprietatea numitei A. N. pe o lungime de 17,62 ml + 22,40 ml; la est – proprietatea numitei A. N. pe o lungime de 0,60 ml, la sud – proprietatea numitului W. L. C. pe o lungime de 22,39 ml și cu proprietatea numiților A. N. și A. I. D. pe o lungime de 17,67 ml; la vest – proprietatea numitului Mahmoud Nezar pe o lungime de 2,09 ml.

Coroborând aceste mențiuni ale procesului – verbal de punere în posesie cu planul de situație aflat la fila 146 din dosarul cauzei, rezultă că cel puțin în ceea ce privește o suprafață de 37 m.p.din cei 54 m.p. (cu privire la care s-a realizat punerea în posesie), posesia aparținea la momentul încheierii procesului – verbal contestatorilor din prezenta cauză. S-a mai constatat că în privința contestatorilor nu exista un titlu executoriu și prin urmare, punerea în posesia în ceea ce îi privește pe aceștia s-a realizat în mod nelegal.

Avându-se în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 399 și următoarele C. pr. civ., a fost admisă în parte contestația la executare în sensul că s-a dispus anularea în parte a procesului – verbal întocmit la data de 12.01.2011 în cadrul dosarului de executare nr. 295/2010 aflat pe rolul B. Asociați B. C. M. și V. M., în ceea ce privește suprafața de teren de 54 m.p., cu următoarele vecinătăți și dimensiuni: la nord – proprietatea numitei A. N. pe o lungime de 17,62 ml + 22,40 ml; la est – proprietatea numitei A. N. pe o lungime de 0,60 ml, la sud – proprietatea numitului W. L. C. pe o lungime de 22,39 ml și cu proprietatea numiților A. N. și A. I. D. pe o lungime de 17,67 ml; la vest – proprietatea numitului Mahmoud Nezar pe o lungime de 2,09 ml.

În privința cererii precizatoare și completatoare formulată în cauză, instanța a apreciat că nu se impune constatarea nulității întregii executări silite, întrucât creditorul are dreptul de a solicita punerea în executare silită a titlului executoriu în posesia căruia se află, în contradictoriu cu P. O. și Primarul orașului O..

Intimatul W. L. C. a atacat această sentință nr. 5290 pronunțată la data de 18.10.2011 de Judecătoria B., la Tribunal, precum și încheierea de ședință prin care prima instanță a respins cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 alin.- 1 pct. 1 Cod proc. Civilă, prin încheierea de ședință din 05.03.2012 Tribunalului calificând calea de atac ca fiind apel.

În motivarea căii de atac, cu privire la încheierea de ședință, apelantul a solicitat admiterea căii de atac, în sensul de a se suspenda cauza până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la titlu, ce face obiectul dosarului_ al Judecătoriei B..

Cu privire la sentința civilă atacată a arătat că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale active deoarece simpla detenție nu conferă un drept contestatorilor, care nu au un titlu de proprietate asupra terenului.

Se mai arată că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică deoarece contestatorii nu dețin nici un titlu asupra terenului în suprafață de 54 mp, suprafață ce excede suprafeței pe care aceștia au dobândit-o prin actele de vânzare – cumpărare autentice. Mai precizează că părțile adverse aveau întocmită documentația cadastrală pentru o suprafață mai mică, în timp ce terenul de 54 mp este în patrimoniul Primăriei O., care în mod intenționat a permis acestora ocuparea fără drept a respectivei suprafețe.

Apelantul a mai arătat că prima instanța a respins proba cu expertiză solicitată de contestator, pronunțându-se prin raportare la actele de proprietate ale contestatorilor.

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate prevederile art. 402 alin. 2, 299, 304 pct. 9, 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.

Intimații, deși legal citați nu au formulat întâmpinare.

În apel au fost încuviințate si administrate proba cu înscrisuri și expertiză topografică.

Sentința primei instanțe, nr. 5290 pronunțată la data de 18.10.2011 de Judecătoria B., a fost schimbată în parte, în sensul expus mai sus prin decizia civilă recurată, nr. 13 A/28.01.2013 pronunțată de TRIBUNALUL I. SECȚIA CIVILĂ, în considerentele căreia s-au motivat următoarele: În ceea ce privește critica referitoare la respingerea cererii de suspendare prin încheierea de ședință din data de 29.08.2011, se constată că este neîntemeiată, deoarece dosarul nr._ al Judecătoriei B. vizează o contestație la titlu formulată de alți contestatori decât cei prezenți în acest litigiu. Nu se poate considera că dezlegarea pricinii depinde în tot sau în parte de existenta sau inexistenta unui drept ce face obiectul judecății contestației la titlu, având în vedere obiectul diferit al celor două litigii, motivele de fapt si de drept invocate în cele două litigii si existenta unor părți diferite. În plus, se observă din înscrisurile existente în dosarul de fond (file 186), că judecata celeilalte pricini a fost suspendată, astfel încât, ținând cont și de cele anterior arătate, se reține că nu sunt îndeplinite cerințele art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Se apreciază nefondată si critica referitoare la greșită respingere a excepției lipsei calității procesuale active, având în vedere dispozițiile art. 399 si 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care permit terțelor persoane vătămate prin executarea silită, invocând un drept de proprietate asupra bunului ce face obiectul executării, să formuleze contestație la executare.

Această situație este întâlnită în speță, contestatorii invocând un drept real asupra terenului de 54 mp, cu privire la care s-a dispus punerea în posesie a apelantului si justificând astfel legitimarea procesuală activă.

Însă, tribunalul constată că sunt întemeiate criticile referitoare la anularea parțială a procesului verbal din 12.01.2011 pentru suprafață de 54 mp.

În acest sens, retine din raportul de expertiză efectuat în calea de atac că parcelele ce compun fostul imobil din O., .. 3, județ I., sunt afectate de erori de măsurare, că s-au constatat diferențe procentuale mai mari între suprafețele măsurate si cele din acte, inclusiv în ceea ce privește proprietatea contestatorilor, expertul arătând că localizarea suprafetei de 54 mp nu se poate face în mod unic în cadrul terenurilor apartinând intimatilor A.. A apreciat expertul că suprafata de 54 mp, consemnată în procesul verbal de punere în posesie, nu este înscrisă în titlul de proprietate al contestatorilor.

În raport de cele constatate, se observă că prin punerea în posesie a apelantului asupra suprafetei de 54 mp, nu s-a încălcat dreptul de proprietate al contestatorilor, astfel încât procesul verbal de punere în posesie a fost legal întocmit, neimpunându-se anularea lui partială.

Se va înlătura sustinerea intimatilor conform căreia partea contestatoare a acceptat si a beneficiat de despăgubiri pentru terenul de 6495 mp, din totatul de 7310 mp, astfel încât nu mai există titlu executoriu.

În spetă, titlul executoriu este reprezentat de sentinta civilă nr. 1070/08.09.2006 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a Civilă, prin care a fost obligată P. O. să retrocedeze autoarei apelantului imobilul situat în O., .. 3, compus din teren în suprafată de 7310 mp si constructie si să lase în deplină proprietate si posesie imobilul mentionat.

Din titlul executoriu, rezultă că s-a dispus restituirea în natură a întregului teren de 7310 mp, din actele existente la dosar reiesind că pentru suprafata de 815 mp s-a emis Dispozitia nr. 450/2008, iar pentru restul terenului s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri.

Emiterea respectivei propuneri de despăgubiri nu conduce la concluzia că executarea a încetat, astfel cum sustin intimatii, având în vedere că executarea silită a titlului executoriu presupune restituirea în natură a întregii suprafete de 7310 mp si nu prin echivalent. Eventuala acceptare a despăgubirilor de către apelant nu are relevantă în prezentul litigiu referitor la procedura de executare silită a unui titlu executoriu prin care s-a dispus retrocedarea în natură a unei suprafete de teren, instanta fiind chemată să verifice respectarea limitelor sentintei civile nr. 1070/2006.

Față de cele expuse, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, se va admite apelul, se va schimba în parte parte sentința apelată în sensul că se va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimații W. L. C. și Orașul O. prin Primar, inclusiv solicitarea de obligare a părților intimate la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatori. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate referitoare la admiterea exceptiei lipsei calitătii procesuale active a B. Benscu C. M. si V. M. si la respingerea exceptiei lipsei calitătii procesuale active a contestatorilor, precum și încheierea de ședință din 29.08.2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii A. I. D. si A. N., ambii cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat „B. A.”, din București, .. 13, ., ., sector 4, considerând-o netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:

1. Prin hotărârea pronunțata instanța a interpretat eronat actele juridice deduse judecații, schimbând natura si înțelesul vădit neîndoielnic al acestora, motiv de recurs prevăzut de art. 304pct. 8 C.pr.civ.

2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ

3. Prin hotărârea pronunțata instanța a interpretat si aplicat greșit legea in speța dedusa judecații, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

S. rezumat al situație de fapt:

In data de 12 ianuarie 2011, creditorul intimat W., insotit de executorul judecătoresc a procedat la punerea in posesie a unei hotărâri judecătorești data in contradictoriu cu P. O., in care contestatorii nu au fost parte, pe un teren invecinat cu proprietatea contestatorilor, din O., .. 4-8.

Întrucât la data încheierii procesului verbal de punere in posesie nu a fost prezent contestatorul întrucât nici nu ar fi avut nicio calitate, a fost informat de o cunoștința - martorul din procesul verbal de punere in posesie - ca este posibil ca executorul judecătoresc sa fi intrat si in terenul proprietatea contestatorilor.

In acest sens, contestatorul a formulat o cerere la P. O., solicitând acestei instituții o copie a procesului verbal de punere in posesie, motivat de îngrijorarea cu privire la dreptul său de proprietate si . că executorul judecătoresc a pus in posesie pe creditor (intimatul W. din prezenta cauza) si cu suprafața de 54 mp din proprietatea sa.

Contestatorii au achiziționat in anul 1999, o suprafața de 2.987 mp, situați in O., .. 4-8, in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1219/30.08.1999, care a fost înscrisa in registrele de publicitate imobiliara si a avut numărul cadastral 67. Ulterior, au dezmembrat aceasta suprafața de teren in 3 parcele: 67/1, 67/2, 67/3 iar parcelele 67/1 si 67/3 le-am instrainat ramând proprietar doar pe .>

Conform procesului verbal de executare silita, executorul judecătoresc a identificat o suprafața de 54 mp in ., culmea, ar fi a creditorului, desi se afla in mijlocul proprietății inițiale a contestatorului inainte de dezmembrare.

In acest sens, au solicitat instanței sa constate ca executarea silita astfel realizata este lovita de nulitate absoluta parțiala, intrucat:împotriva contestatorilor, creditoriul W. L. C. nu deține titlu executoriu; împotriva contestatorilor nu a fost încuviințata executarea silita;împotriva contestatorilor nu a fost realizata procedura prevăzuta de art. 384, 385, 387, 388, 389, 578, C.pr.civ, care atrage sancțiunea prevăzuta de art. 391 C.pr.civ.; hotărârea pusa in executare nu cuprinde criterii de identificare a bunului, astfel incat punerea in posesie s-a făcut in mod arbitrar, in contra oricăror dispoziții legale;

De asemenea, au inteles ca debitorul obligației de predare a bunului conform titlului executoriu, respectiv P. O., a refuzat punerea in posesie tocmai datorita împrejurării ca terenul nu este identificat si ca afectează diferiți alți proprietari din zona, P. având o alta varianta de punere in executare a titlului executoriu, respectiv emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri, aspect si realizat in speța, in prezent existând atat cererea creditorului de acordare de despăgubiri pentru terenul care nu se poate restitui in natura (declarația autentificata sub nr. 1589/2008), cat si decizia Primăriei de acordare de despăgubiri, dosarul aflandu-se in prezent in fata ANRP pentru acordarea despăgubirilor - a se vedea filele 34-44 dosar Judecătoria B..

Or, conform art. 572 si urm. C.pr.civ., este bine știut faptul ca obligația de predare a bunului se schimba in dezdaunari in caz de refuz sau imposibilitate de executare, in niciun caz nu se trece la punerea in posesie pe terenuri aparținând altor proprietari si in lipsa unei acțiuni specifice, respectiv acțiunea in revendicare. Instanța de fond a admis contestația la executare cu motivarea ca, la data procesului verbal de punere in posesie, terenul era in posesia recurenților, iar intimatul W. nu deține titlu executor împotriva acestora. Instanța de apel a dispus in apel completarea probatoriului cu proba cu expertiza tehnica de specialitate, iar, pe fond, a admis apelul, cu motivarea ca, „terenul de 54 mp nu face parte din dreptul de proprietate” al contestatorilor, iar, pe de alta parte, împrejurarea ca intimatul a primit despăgubiri pentru terenul ce nu se poate retroceda in natura nu poate fi opusa instanței, in condițiile in care „instanța este investita cu verificarea legalității punerii in executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civila 1070/2006”.

1. In ceea ce privește motivul de recurs referitor la motivarea contradictorie si străina de natura pricinii, solicită să se aibă in vedere următoarele:

Motivele instanței de apel, referitoare la imprejurarea ca dispozițiile legii speciale - in speța. Legea 10/2001 - nu au relevantă in cauza, sunt contradictorii si străine de pricina, pentru următoarele considerente:

Imobilul a fost restituit in baza Legii 10/2001, sentința civila 1.070/2006 a Tribunalului București fiind o contestație împotriva deciziei Primăriei O., emisa in baza Legii 10/2001. Legea 10/2001 conține dispoziții speciale si derogatorii de la dreptul comun, in special in ceea ce privește modalitățile de obținere efectiva a drepturilor prevăzute in cuprinsul legii. De aceea, opinează că dispozițiile Legii 10/2001 se aplica cu prioritate, in fata dispozițiilor de drept comun. In acest sens, au arătat inca de la fondul cauzei ca, practic, Titlul executoriu s-a consumat prin executare, respectiv, prin punerea in posesie efectuata in anul 2007, in cadrul dosarului de executare 101/2007 a B. I. V., executorul constatând prin procesele verbale din 18.07.2007 si 5.12.2007, ca terenul din titlu nu poate fi restituit - filele 34 - 35 dosar fond.

Urmare a acestei executări silite, P. O. a emis Dispoziția 450/2008, prin care a pus in executare Sentința 1070/2006 a Tribunalului București prin restituirea in natura a unei suprafețe de 850 mp si construcția aflata pe acesta si acordarea de despăgubiri pentru terenul care nu se poate restitui in natura, in suprafața de 6.459 mp.

Aceasta Dispoziție nu a fost contestata in termenul de 30 de zile prevăzut de lege, împrejurare in care, a devenit definitiva si executorie.

Astfel, la data sesizării instanței de fond cu prezenta contestație, intimatul W. nu deținea un titlu executoriu împotriva contestatorilor, iar, pe de alta parte, deținea o Dispoziție de acordare de despagubiri definitiva si executorie, in temeiul Legii 10/2001.

In atare situație, motivarea instanței de apel referitoare la împrejurarea ca, in speța, nu poate pune in discuție alte dispoziții decât cele ale titlului executoriu si respingând apărarea referitoare la împrejurarea că titlul executoriu s-a consumat prin executare anterior noii puneri in executare, este contradictorie si străina de pricina.

Este contradictorie, întrucât, titlurile emise in baza legii speciale se supun dispozițiilor legii speciale, iar pe de alta parte, este contradictorie, in condițiile in care, inclusiv instanța constata ca, titlul executoriu a fost executat prin restituire parțial in natura si acordare de despăgubiri, dar, considera, împotriva voinței creditorului, ca primează executarea in natura.

Este îndeobște admis de către Legea 10/2001 și întărit și de practica judiciara interna si CEDO in materie, ca, executarea in natura este regula, iar executarea prin echivalent excepția.

Însă, în cauza, titlul executoriu a fost pus in executare in 2007, constatându-se imposibilitatea restituirii in natura, ipoteza urmata de executarea prin echivalent, decizie necontestata de intimatul W..

P. O., având in vedere si împrejurarea ca, la acel moment autoarea intimatului W., in viata, nu avea cetățenie romana, a propus restituirea prin echivalent cu un alt teren, pe un alt amplasament, asupra căruia, notificatoarea să dețină un drept special de folosința, conform înscrisului aflat la fila 43 dosar fond, respectiv adresa_/16.08.2007.

La acel moment atât notificatoarea, cat si ulterior intimatul W. a refuzat un alt amplasament, și a solicitat in mod expres primăriei, doar despăgubiri si transmiterea dosarului către ANRP, conform declarației autentificate sub nr. 1589/2008

Urmare a acestei solicitări, P. O. a emis Dispoziția 450/7.10.2008 prin care a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent, in condițiile legii speciale, dosarul fiind înaintat catre ANRP.

Conform Sentinței civile 208/9.02.2011 depusa de intimat la filele 134-136 dosar fond, rezulta ca (fila 134 verso) la data de 14.10.2008 prin adresa_/2/2008 Dispoziția 451/2008 a fost comunicata intimatului W., care nu a contestat-o, dovada inclusiv sentința amintita, in baza căreia, intimatul W. a solicitat obligarea Primăriei O. la completarea dosarului transmis ANRP cu anumite documente.

Astfel, fata de situația de fapt si de drept anterior expusa, având in vedere dispozițiile Legii 10/2001 si ale Codului de procedura civila in materia executării silite, urmează sa aveți in vedere următoarele:

Conform art. 25 alin. (4) din Legea 10/2001 „Decizia sau, dupa caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natura a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probanta a unui înscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, dupa îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliara”.

Conform art. 26 din Legea 10/2001 „(l)Daca restituirea în natura nu este posibila, deținătorul imobilului sau, dupa caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispoziție motivata, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori sa propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptățită.

(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățită Ia secția civila a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusa recursului, care este de competenta curții de apel.

(4)în cazul în care dispoziția motivata de soluționare a cererii de restituire în natura este atacata în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuala raportata la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, daca va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecata.

(5) Daca oferta acceptata consta în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4). (6)Daca oferta acceptata consta în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, după caz.”

În măsura in care, intimatul W. nu a atacat Decizia 453/2008, mai mult, continua să facă demersuri pentru completarea dosarului depus la ANRP, in vederea obținerii de despăgubiri, in măsura in care, sentința civila 1070/2006 s-a consumat prin executarea ei -parțial prin restituirea in natura a unui teren si a unei construcții, pentru restul, prin emiterea Deciziei 453/2008, este evident ca, noul titlu executoriu al intimatului W. nu poate fi decât Decizia 453/2008, întrucât, potrivit art. 371⁵ C.pr.civ. executarea silita a sentinței civile 1070/2006 a Tribunalului București a încetat - conform literei b) întrucât executarea nu poate fi continuata din cauza lipsei de bunuri si literei c) întrucât creditorul a renunțat la executarea in natura, solicitând in mod expres executarea prin echivalent, executare prin echivalent finalizata prin emiterea Deciziei 453/2008, care a intrat in puterea lucrului judecat, nefiind atacata conform legii speciale.

Așadar, in acest moment, nu se poate vorbi despre executarea sentinței civile 1070/2006 a Tribunalului București, întrucât aceasta sentința a fost executata de către debitorul obligației din titlul executor, respectiv P. O., împrejurare in care, urmează sa constatați ca, in cauza, intimatul W. nu deține niciun fel de titlu executoriu. Mai mult, potrivit art. 25, doar dispoziția de restituire reprezintă titlu executor si este apta a fi pusa in executare, dupa indeplinirea formalităților de publicitate imobiliara (reamintim: „Decizia sau, dupa caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natura a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probanta a unui înscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliara”), aspect neîntâlnit in speța, întrucât, intimatul W. a pus in executare sentința civila deja executata de debitorul titlului, primăria O..

De asemenea, solicita sa se constate încetată executarea silita începuta in temeiul sentinței civile 1070/2006 a Tribunalului București, la data emiterii procesului verbal de punere in posesie din data de 20.03.2007 a B. I. V., in dosarul de executare 101/2007 - conform înscrisului aflat la fila 42 dosar fond, completat cu Decizia 450/2008 a Primăriei O. de acordare de despăgubiri bănești pentru construcția corp B si terenul in suprafața de 6.459 mp teren (6459 + 815 =7.310 mp teren conform sentinței 1070/2006), astfel încât, respingerea acestei apărări de către instanța de fond cu motivarea ca instanța trebuie sa verifice „doar respectarea limitelor sentinței civile 1070/2006” - este contradictorie prin ea însăși și străina de pricina.

Astfel ca, executarea sentinței civile 1070/2006 astfel cum a fost pusa in executare in prezenta cauza, contravine atât dispozițiilor referitoare la executarea silita menționata anterior, atât dispozițiilor legii speciale cărora li se supune sentința civila 1070/2006, cat si principiului electa una via, surprins cu generozitate si motivat amplu atât în Decizia 33/2008 a Secțiilor Unite, cât și in practica Curții Europene de Justiție - principiul non bis in idem - cauza Brumarescu/Romaniei.

Hotărârea recurată este contradictorie, in condițiile in care, desi expertiza arata ca cei 54 mp din procesul verbal de punere in posesie sunt greșit individualizați ca amplasament si ca este imposibil sa se stabilească amplasamentul exact al acestora, instanța de fond validează aceasta expertiza, o folosește in motivarea deciziei ca si proba elocventa, in condițiile in care aceasta proba susține contrariul. Așadar, in condițiile in care instanța a validat raportul de expertiza in cauza si a făcut trimitere la el, nu putea sa schimbe concluziile acestui raport sau sa retina o concluzie neinterpretata prin celelalate concluzii.

De asemenea, hotărârea instanței de fond este nemotivata, in condițiile in care, bazându-se pe concluziile raportului de expertiza, nu a precizat motivele pentru care a indepartat concluziile raportului referitoare la: „împrejurarea ca, suprafața de 54 mp nu a fost corect identificata in cuprinsul procesului verbal din 12 ianuarie 2011”, „ca nu se poate stabili amplasamentul celor 54 mp” din titlul executor - pagina 8 din raport.

Or, in condițiile in care, instanța a ales sa se refere la raport, dar a reținut, scos din context, doar una din concluziile raportului, îndepărtându-le pe celelalte, deosebit de importante si care se refera, cum spune instanța de apel „la legalitatea punerii in executare”, trebuia sa îndepărteze motivat celelalte concluzii, inclusiv cea referitoare la imposibilitatea punerii in executare a titlului executoriu, aspect care nu este întâlnit în cuprinsul motivării deciziei.

2. In ceea ce privește motivul de recurs referitor la interpretarea greșita a actelor juridice deduse Judecații, solicită să se aibă in vedere următoarele:

a) Instanța de apel a interpretat eronat actele aflate la filele 34, 35, 42, 43, 44, 134-136, dosar prima instanță de fond, respectiv cele indicate si la motivul de recurs anterior, referitor la Dispoziția de acordare de despăgubiri, solicitarea expresa a intimatului W. de a primi despăgubiri prin echivalent si respingerea propunerii primăriei O. de acordare a unui teren pe un alt amplasament, sentința 208/2011 a Tribunalului București, din care rezulta faptul ca, si ulterior punerii in posesie in prezenta cauza, intimatul W. a continuat demersuri susținute, inclusiv prin constrângerea instanței, pentru a completa dosarul de despăgubiri depus in baza Legii 10/2001, in fata ANRP.

Astfel, instanța de apel urma sa constate ca, „regula” legii speciale, executarea in natura, a fost înlăturata chiar de creditorul obligației, intimatul W., care, in mod continuu si susținut, a solicitat acordarea de despăgubiri.

De asemenea, din aceste înscrisuri, rezulta fără putința de tăgada faptul ca: Sentința civila 1070/2006 a fost executata de P. O.; Sentința civila 1070/2006 nu reprezintă titlu executor împotriva unor detentori precari sau proprietari; Sentința nu a fost pusă în executare împotriva contestatorilor.

b) Instanța de apel a interpretat eronat concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, după cum urmează:

O prima chestiune se refera la împrejurarea ca obiecțiunile contestatorilor împotriva raportului de expertiza au fost respinse in mod nefondat de către instanța de fond, in realitate, expertul neidentificând terenul intimatului W., ci identificând parțial terenul contestatorilor si luând act de adresa privind situația juridică a terenului presupus a fi domnului W., făcuta de P. O., astfel cum rezulta din adresa de la fila 44 dosar fond.Este vorba despre un teren doar „presupus” întrucât, studiind sentința civila 1070/2006 - titlu executoriu in prezenta cauza - se observa ca: Pe de o parte, dispozitivul hotărârii obliga debitoarea P. O. sa identifice fostul amplasament in baza unei expertize de specialitate efectuata in condițiile Legii 10/2001, expertiza neefectuata in cauza, sau, in cel mai bun caz, reprezentata de adresa de la fila 44 dosar fond; mai mult, la momentul executării sentinței 1070/2006, P. O. a făcut propria evaluare, in urma căreia, a constatat ca se pot restitui in natura doar aproximativ 800 mp de teren si o construcție; o alta construcție a fost înstrăinata in baza Legii 112/1995 iar intimatul deși a formulat o acțiune in anularea vânzării, a pierdut procesul, iar restul terenului a fost reconstituit in baza Legii 18/1991 in favoarea altor persoane.

Pe de altă parte, am observa ca titlul executor nu este suficient de amplu lămurit, față de următoarele aspecte: In executarea sentinței, instanța arata ca: „in măsura în care se va constata existenta unor cereri formulate de Ehrmann Gertrude Leontine sau moștenitorii acesteia, urmează a atribui contestatoarei numai cota parte care ar fi revenit defunctului sau sot, in urma ieșirii din indiviziune cu fosta soție, Ehrmann Gertrude Leontine”. In acest context, urmează sa se observe ca: Terenul dobândit de Ehrmann Gertrude Leontine in baza unor contracte de vânzare cumpărare din 1941 nu reprezenta bun comun cu cel al soțului sau, Wilhelm, întrucât la epoca întocmirii actelor si dobândirii proprietății, terenul a fost dobândit ca bun propriu (art. 30 din C.fam a fost introdus abia prin Legea 4/1953 aprobat prin Decretul Lege 32/1954-Codul Familiei). Wilhelm Ehrmann a divorțat de Leontine in anul 1960, astfel incat, nu se punea in discuție calitatea de moștenitor a soțului. Astfel, la data emiterii dispoziției de către P. O., singurul teren ce putea fi atribuit intimatului W. L. (ca moștenitor al Stefaniei Ehrmann) erau doar cele care au aparținut ascendentului sau, Wilhelm, adică, loturile 225 si 226 in suprafața cumulata de 2.924 mp, respectiv cele achiziționate de Wilhelm F Ehrmann in anul 1936 (nici acestea nefiind bunuri comune). Astfel, sentința pusa in executare, 1070/2006, cu nerespectarea dispozițiilor din cuprinsul sau, au condus artificial la îmbogățirea patrimoniului intimatului cu aproximativ 4.876 mp.

Concluzie: instanța de apel urma sa aiba in vedere toate aceste aspecte si sa ofere sprijin si indrumare expertului, care, de altfel, a si solicitat acest lucru - fila 45 dosar apel.

O a doua chestiune referitoare la expertiza, se refera la imprejurarea ca exprimarea expertului este echivoca cu privire la cei 45 mp, aspect semnalat de contestatori si in cuprinsul obiectiunilor. Trecând peste împrejurarea ca instanța de apel a respins aceste obiectiuni, urmează sa se aiba in vedere imprejurarea ca, in cuprinsul raportului de expertiza, expertul arata următoarele: fila 8 din raport - anexa 1 la prezentul recurs - citam: identificarea celor 54 de mp din procesul verbal de punere in posesie din 12.01.2012 consider ca „nu este localizat in mod corect”; localizarea suprafeței de 54 mp nu se poate face in mod unic in cadrul terenurilor intimaților A. din cauza erorilor de măsurare; apreciez ca, suprafața de 54 mp nu este inscrisa in titlul de proprietate al contestatorilor - fila 9 din raport. Concluzionând, rezulta ca expertiza a arătat fara putința de tăgadă faptul ca, cei 54 de mp din procesul verbal de punere in posesie nu sunt localizați in mod corect si ca localizarea acestei suprafețe nu se poate face in mod unic in cadrul terenurilor familiei A., existând in cvartalul delimitat de străzile Fermei (practic presupusul amplasament al celor 7.300 mp teren a intimatului W. din sentința civila 1070/2006) si alți proprietari care dețin suprafețe in plus. Or, în speța, deși nu se cunoaște cu exactitate amplasamentul terenului domnului W., desi arata expertul ca, este absolut imposibil sa stabilești ca, cei 54 mp sunt la A., sau S., sau Mahmoud Nezar sau la alti vecini, instanța ne-a obligat sa ii restituim domnului W. acest teren. De altfel,bazându-ne pe o prezumție simpla, ca, amplasarea celor 54 mp teren in mijlocul proprietății noastre (anteriori dezmembrării), este o ipoteza greu de luat in considerare, in condițiile în care, este posibil ca o suprafața în plus sa rezulte la limitele de proprietate, în niciun caz in mijlocul proprietății.

3. In ceea ce privește motivul de recurs referitor la interpretarea si aplicarea greșita a legii in speța dedusa judecații, va rugăm să aveți în vedere următoarele:

a) O prima chestiune se refera la împrejurarea ca instanța de apel a respins contestația la executare, in condițiile in care, intimatul W. nu deține un titlu de proprietate împotriva contestatorilor, iar, contestatorii au făcut dovada dreptului de proprietate (sau, in opinia instanței) a dreptului de folosința, a posesiei, asupra acestui teren.

Potrivit art. 401 alin. 2 C.pr.civ., terții, proprietari sau titulari ai unor altor drepturi reale, pot formula contestație la executare, dispoziție din care rezulta faptul ca, inclusiv dreptul de folosința putea fi avut in vedere in aceasta speța.

Insa, in cadrul contestației la executare nu se pot invoca apărări sau formula alte solicitări ca in cadrul unor acțiuni reale si petitorii (cum ar fi intervenirea prescripției achizitive etc), împrejurare in care, in lipsa unui titlu executoriu indreptat impotriva contestatorilor, executarea silita inceputa in temeiul unui titlu indreptat impotriva Primăriei O. nu poate fi primita.

b) O a doua chestiune se refera la imprejurarea ca, in motivare, instanța practic s-a folosit de o prezumție simpla, dupa cum urmează: întrucât expertul a arătat ca terenul in suprafața de 54 mp nu ar fi inclus in titlul „de proprietate al contestatorilor” (nb. Noi credem ca expertul vorbea de apelantul W.), a prezumat simplu ca terenul ar aparține Primăriei O., cea obligata prin titlul executor. Insa, in dosar, exista dovada contrarie, respectiv prin adresa privind situația juridica de la fila 44, primăria arata ca „terenul a fost reconstituit in baza Legii 18/1991 altor persoane”, de la care contestatorii, de altfel, au si cumpărat. Astfel, prezumția simpla a fost răsturnata de una absoluta, cea referitoare la ieșirea bunului din patrimoniul Primăriei O. odată cu reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea altor persoane, de la care recurenții au cumpărat ulterior aceste terenuri.Cu alte cuvinte, terenul asupra căruia instanța a încuviințat ca intimatul W. sa fie pus in posesie a ieșit din patrimoniul primariei inca din 1991, astfel ca, executarea hotărârii împotriva primăriei de aceasta data, nu se putea face intrucat debitoarea nu mai avea in proprietate aceste suprafețe de teren.

c) Instanța de apel a admis apelul, in condițiile in care, titlul executoriu a fost consumat prin executare, astfel cum explicitau recurentii anterior, in contra dispozițiilor art. 371¹ alin. 3, 371⁵,371⁶ C.pr.civ.

d) Intimatul W. nu deține un titlu executor impotriva contestatorilor, instanța de apel incalcand dispozițiile art. 371 si urm C.pr.civ.; de asemenea, impotriva contestatorilor nu a fost realizata procedura prevăzuta de aceste texte de lege (384-389 C.pr.civ); In acest context, intimatul W. putea sa puna in executare o hotărâre impotriva recurentilor doar in condițiile in care, deținea o dispoziție de restituire in natura, intabulata in CF, iar in baza unei acțiuni reale si petitorii s-ar fi stabilit faptul ca terenul ii aparține.

e) Instanța de apel nu a dat eficienta principiului de drept „specialia generalibus derogant”, in sensul de a verifica legalitatea titlului executoriu prin raportare la dispozițiile legii speciale, Legea 10/2001;

f) Instanța de apel a încălcat dreptul contestatorilor la un proces echitabil si la protecția proprietății, in condițiile in care, in lipsa unui titlu executoriu, in lipsa unei acțiuni reale si petitorii care sa stabilească in mod just prevalenta unui titlu sau altul, in lipsa unor mijloace procesuale adecvate in prezenta cauza (fata de natura acțiunii) prin care pot sa apere dreptul de proprietate, in lipsa identificării exacte a amplasamentului intimatul W., le-a știrbit dreptul de proprietate si i-a lipsit de dreptul la un proces echitabil;

g) Instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile Deciziei 33/2008, obligatorii potrivit art. 330⁷ C.pr.civ., in sensul „electa una via”, permițând astfel ca sa fie afectați contestatorii in dreptul de proprietate (si nu numai „prin suprafața” de 45 mp, ci mai ales prin „amplasament”, terenul fiind amplasat in mijlocul proprietății), in timp ce, domnul W. primește si teren in natura dar si despăgubiri prin echivalent, pentru același teren.

h) Instanța de apel nu a calificat contestația drept o contestație la titlu si nu doar o contestație la executare, instanța competenta fiind in aceasta situație, Tribunalul București.

F. de toate aceste considerente, solicita admiterea recursului, modificarea deciziei apelate, in sensul respingerii apelului declarat de intimatul W..

Analizând actele și lucrările dosarului conform art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ. invocate de recurenti, Curtea constată că recursul este nefondat.

Recurenții împart criticile de recurs, în cererea de recurs, în critici ce s-ar încadra la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ. și, desi au împărțit pe numere și pe litere criticile în cererea de recurs, dezvoltarea lor relevă că unele se încadrează diferit la punctele menționate, 7,8,9, iar unele dintre critici nu se încadrează deloc la art. 304, la nici unul dintre puncte, reprezentând simple critici de netemeinicie ce nu se pot admite în calea extraordinară de atac a recursului care are o reglementare strict limitată la cazurile de nelegalitate de la art. 304 pct. 1- 9 C.proc.civ., art. 304 ind. 1 C.proc.civ. nu este aplicabil acestei spețe deoarece procedura legală include apelul și recursul, nu doar recursul, iar art. 304 pct.10 C.proc.civ. referitor la erori de fapt a fost demult abrogat din Codul de procedură civilă.

Criticile recurenților referitoare la coroborarea de probe cu înscrisuri și prezumții, la respingerea ca nefondate a obiecțiunilor contestatorilor la expertiză de instanța de apel și la interpretarea în sens contrar a celor reținute de instanța de apel asupra probei cu expertiză judiciară, adică la aprecierea ansamblului probatoriu de instanța de apel în stabilirea situației de fapt și la raționamentul instanței de apel în această stabilire a situației de fapt, sunt vădit nefondat invocate în calea extraordinară de atac a recursului, reprezentând simple critici de netemeninicie ce nu se pot admite în calea extraordinară de atac a recursului care are o reglementare strict limitată la cazurile de nelegalitate de la art. 304 pct. 1- 9 C.proc.civ., în condițiile în care art. 304 ind. 1 C.proc.civ. nu este aplicabil acestei spețe deoarece procedura legală include apelul și recursul, nu doar recursul, iar art. 304 pct.10 C.proc.civ. referitor la erori de fapt a fost demult abrogat din Codul de procedură civilă.

Recurenții susțin nefondat că decizia de apel recurată nu ar fi motivată sau că motivarea ei ar fi contradictorie ori străină de natura pricinii. Dimpotrivă, decizia, deși pe scurt, este motivată cu respectarea exigențelor art. 261 C.proc.civ., arătând motivele care au fondat soluția instanței de apel, ca și pe cele pentru care a înlăturat apărările intimatilor contestatori.

Motivează recurenții că motivele instanței de apel referitoare la imprejurarea ca dispozițiile legii speciale nr.10/2001 nu au relevantă in cauza ar fi contradictorii si străine de pricina. Or, recurenții susțin nelegal că instanța de apel ar fi trebuit să nu ia în considerare titlul executoriu al intimatului care era reprezentat de o hotărâre judecătorească ci dispozițiile art. 25, 26 din Legea nr.10/2001 în procesul de față. Instanța de apel nu avea nicio îndreptățire legală să facă acest lucru în cadrul procesual în care se desfășura judecata: contestatie la executare formulată de contestatorii terți față de titlul executoriu care se pretindeau vătămați prin executarea lui silită pe teren, nu prin emiterea lui. Criticile suplimentare pe care le aduc recurenții, în recurs direct, contra titlului executoriu care este reprezentat de o hotărâre judecătorească, față de care susțin că n-ar fi legală( deoarece ,,Terenul dobândit de Ehrmann Gertrude Leontine in baza unor contracte de vânzare cumpărare din 1941 nu reprezenta bun comun cu cel al soțului sau, Wilhelm, întrucât la epoca întocmirii actelor si dobândirii proprietății, terenul a fost dobândit ca bun propriu -art. 30 din C.fam a fost introdus abia prin Legea 4/1953 aprobat prin Decretul Lege 32/1954-Codul Familiei. Wilhelm Ehrmann a divorțat de Leontine in anul 1960, astfel incat, nu se punea in discuție calitatea de moștenitor a soțului. Astfel, la data emiterii dispoziției de către P. O., singurul teren ce putea fi atribuit intimatului W. L.-ca moștenitor al Stefaniei Ehrmann-erau doar cele care au aparținut ascendentului sau, Wilhelm, adică, loturile 225 si 226 in suprafața cumulata de 2.924 mp, respectiv cele achiziționate de Wilhelm F Ehrmann in anul 1936 ,nici acestea nefiind bunuri comune”), nu pot fi reținute într-o asemenea procedură a contestației la executare formulată de contestatorii terți față de titlul executoriu care se pretindeau, prin cererea de chemare în judecată din acest proces, vătămați prin executarea lui silită pe teren în raport cu contractul de vânzare cumpărare al acestora nr. 1219/30.08.1999 din care ulterior cumpărării au dezmembrat 3 loturi iar prin al doilea lot, identificat cadastral cu nr.67/2, ar fi proprietari pe terenul de 54 mp ce face obiectul material al contestației la executare silită (fila 3 dosar prima instanță la care se regăsește cererea de chemare în judecată ), nu pentru că ar fi avut acestia vreun drept de moștenire(art. 316 rap. la art.298 C.proc.civ.). Nici că ar fi cumpărat contestatorii de la proprietari ce ar fi obținut terenul de la Primărie în baza Legii nr.18/1991 nu au susținut contestatorii în contestatia la executare precizată depusă la prima instanță, iar în recurs nu se pot formula cereri noi și nici motive noi ale cererii de chemare în judecată(art. 316 rap. la art. 298 C.proc.civ.), cauza juridică a cererii de chemare în judecată(situația de fapt calificată juridic) neputând fi nici schimbată nici extinsă la aspecte noi, în căile de atac, ci păstrându-se așa cum a învestit prima instanță.În aceeași situație sunt și criticile noi ale recurenhților că o alta construcție a fost înstrăinata in baza Legii 112/1995 iar intimatul, deși a formulat o acțiune in anularea acelei vânzări, a pierdut procesul, iar restul terenului a fost reconstituit in baza Legii 18/1991 in favoarea altor persoane.

Nefondat susțin recurenții că decizia recurată ar fi contradictorie deoarece ar fi constatat instanța de apel că titlul executoriu a fost executat prin restituire in natura si prin acordare de despăgubiri și totuși ar fi considerat, împotriva voinței creditorului, ca primează executarea in natura.Or, instanța de apel nu a reținut că titlul executoriu s-ar fi executat integral, dimpotrivă.

Susținerile recurentilor că decizia recurată ar fi contradictorie deoarece, deși expertiza arata ca cei 54 mp din procesul verbal de punere in posesie sunt greșit individualizați ca amplasament si ca este imposibil sa se stabilească amplasamentul exact al acestora, instanța de apel validează aceasta expertiza, o folosește in motivarea deciziei ca si proba elocventa, in condițiile in care aceasta proba susține contrariul, astfel că, in condițiile in care instanța a validat raportul de expertiza in cauza si a făcut trimitere la el, nu putea sa schimbe concluziile acestui raport sau sa retina o concluzie neinterpretata prin celelalate concluzii, ca și celelalte critici ale recurenților în care fac referire la raportul de expertiză din apel, nu se încadrează la art. 304 pct. 7 C.proc.civ., reprezentând critici de netemeinice ce nu se poate exercita în calea extraordinară de atac a recursului.

Instanța de apel nu a obligat pe contestatori să îi restituie intimatului un teren de 54 mp care s-ar regăsi la contestatori, la domnul S., la domnul Mahmoud Nezar sau la alți vecini, cum nefondat susțin recurenții, ci, pronunțându-se cu respectarea cadrului procesual(art. 295 și art. 129 alin.6 C.proc.civ), a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins în tot contestația la executare precizată, ca neîntemeiată, nu doar în parte cum o respinsese prima instanță.

Nefondat susțin recurenții că instanța de apel ar fi motivat că ,,împrejurarea ca intimatul a primit despăgubiri pentru terenul ce nu se poate retroceda in natura nu poate fi opusa instanței in condițiile in care instanța este investita cu verificarea legalității punerii in executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civila 1070/2006”. Or, instanța de apel nu a reținut pe situația de fapt să fi primit intimatul despăgubiri echivalente terenului de 54 mp ce făcea obiectul material al contestației la executarea silită demarată de intimați, ci a motivat următoarele: ,,În spetă, titlul executoriu este reprezentat de sentinta civilă nr. 1070/08.09.2006 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a Civilă, prin care a fost obligată P. O. să retrocedeze autoarei apelantului imobilul situat în O., .. 3, compus din teren în suprafată de 7310 mp si constructie si să lase în deplină proprietate si posesie imobilul mentionat. Din titlul executoriu, rezultă că s-a dispus restituirea în natură a întregului teren de 7310 mp, din actele existente la dosar reieșind că pentru suprafata de 815 mp s-a emis Dispozitia nr. 450/2008, iar pentru restul terenului s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri. Emiterea respectivei propuneri de despăgubiri nu conduce la concluzia că executarea a încetat, astfel cum sustin intimatii, având în vedere că executarea silită a titlului executoriu presupune restituirea în natură a întregii suprafete de 7310 mp si nu prin echivalent. Eventuala acceptare a despăgubirilor de către apelant nu are relevantă în prezentul litigiu referitor la procedura de executare silită a unui titlu executoriu prin care s-a dipus retrocedarea în natură a unei suprafete de teren, instanta fiind chemată să verifice respectarea limitelor sentintei civile nr. 1070/2006”. Contestatorii invocaseră în contestația precizată lipsa titlului executor al intimatului față de aceștia și încetarea executării silite la data emiterii Dispoziției nr.450/7.10.2008 pentru că intimatul nu a contestat-o separat în procedura Legii nr.10/2001 după ce i-a fost comunicată la 14.10.2008, apreciind contestatorii că executarea silită a hotărârii judecătoresti ce reprezenta titlul executoriu al intimatului din procesul verbal de executare contestat ar fi încetat deoarece sentința titlu executoriu nr.1070/2006 s-ar fi consumat prin executarea ei parțială prin restituirea unei portiuni de teren si unei construcții și, pentru restul, prin emiterea Dispoziției nr.450/7.10.2008, astfel că de acum doar Dispoziția nr.450/7.10.2008 ar mai reprezenta titlul intimatului, nu sentința menționată, justificând aceste critici pe invocarea calității lor de proprietari asupra suprafeței de 54 mp din procesul-verbal de executare silită contestat,întocmit la 12.01.2011, care s-ar regăsi în . contractul lor de cumpărare nr. 1219/30.08.1999 și din actul lor de dezmembrare nr. 180/8.02.2006. Au mai considerat și că a renunțat creditorul la executare silită deoarece a făcut demersuri cu privire la dosarul de la ANRP și ar fi cerut expres executarea prin echivalent finalizată prin Dispoziția nr.450/7.10.2008. Or, prin decizia de apel, instanța de apel a observat că intimatul deține o hotărâre judecătorească executorie împotriva Primăriei O.(singura împotriva căreia s-a desfășurat executarea silită prin procesul-verbal contestat, la data de 12.01.2011, când reprezentantul Primăriei, S. I. a refuzat să semneze procesul-verbal, iar la fața locului a fost identificat numitul D. R. A. ca posesor neproprietar care a arătat că nu se opune la executare și s-a și obligat să predea proprietarului intimat o telecomandă în 48 ore la poarta de acces pe care acesta o instalase spre teren, conform mențiunilor procesului verbal de executare contestat aflat în copie la filele 6-7 dosar prima instanță), ce constituie bun conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului-art. 1 Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția EDO(ex. cauza Brumărescu), situație în care autoritatea administrației publice locale are obligația să o execute în natură (așa cum terenul a fost identificat, în baza sentinței civile titlu executoriu, prin expertiza tehnică de specialitate întocmită de . SRL, aflată în copie în dosarul de executare silită și la filele 50 și urm. din dosarul primei instanțe, și menționată în procesul-verbal de executare contestat întocmit la 12.01.2011) pentru că altfel ar fi încălcat art. 6 din Convenția EDO așa cum s-a cristalizat în jurisprudența Curții EDO, în accepțiunea căreia faza de executare silită face parte din procesul civil echitabil, în vreme ce contestatorii nu detin titlu de proprietate pentru suprafața contestată de aceștia de 54 mp din procesul verbal de executare atacat și, în lipsa unui titlu de proprietate care să le fondeze contestația la executare silită pe care au demarat-o, susțin în contestația la executare precizată că P. a emis, după ce s-a pronunțat hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu, în anul 2008, o Dispoziție(nr.450/7.10.2008) care nu execută decât parțial titlul executoriu iar pentru restul propune intimatului acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. În mod legal a reținut instanța de apel că o asemenea propunere nu justifică anularea procesului verbal de executare silită pentru terenul de 54 m p pe care contestatorii nu au titlu de proprietate, art. 401 alin. 2 C.proc.civ., pe baza căruia contestatorii au acționat, stabilind posibilitatea legală de a contesta executarea silită pentru terța persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.

Recurenții susțin nefondat că decizia de apel recurată ar fi interpretat vădit contrar sensului lor niste acte juridice de la filele filele 34, 35, 42, 43, 44, 134-136, din dosarul primei instanțe. Susținerile recurentilor sunt cele nefondate, din verificarea filelor menționate de acestia, Curtea constatând că instanța de apel nu a schimbat întelesul niciunuia din acestea, prin hotărârea recurată. Niciunul nu dovedește prin el însuși ce susțin recurenții-contestatori la aceste critici de recurs, că ar fi renunțat creditorul la executare sau că sentința civilă nr. 1070/2006 ar fi fost executată integral de P. O., și nici nu privește situația contestatorilor care au revendicat prin contestația la executare precizată la prima instanță suprafața de teren de 54 mp înscrisă în procesul-verbal de executare contestat invocând că face parte din titlul de proprietate al acestora reprezentat de contractul de cumpărare autentificat sub nr.1219/30.08.2009 . La filele 34, 35, 42, 43, 44, 134-136, se regăsesc: Dispoziția întocmită în anul 2008 de P. Orașului O. cu propunerea din partea Primăriei de despăgubiri(filele 34-35), procesul-verbal de executare prin predare a unei părți din imobil la 20.03.2008(fila 42), răspuns al debitoarei Primărie la solicitarea executorului judecătoresc din proces-verbal încheiat la 18.07.2007, de formulare a unui răspuns scris privind executarea sentinței 1070/2006, în care P. se apăra că imobilul corp B l-a înstrăinat în baza Legii nr.112/1995, că a identificat suprafețele de teren care au făcut obiectul revendicării si că acestea totalizează 6.053 mp și că poate restitui imobilul Corp A dar cu obligatia creditorului de a respecta legislația privind protecția chiriașilor (filele 43-44), sentința nr.208/9.02.2011 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă (filele 134-136). Niciunul din înscrisurile de la filele menționate nu dovedește prin el însuși o renunțare a intimatului la executarea silită a sentinței civile nr. 1070/08.09.2006 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a Civilă. Or, renunțarea nu se poate reține decât dacă ar fi existat și dacă ar fi fost expresă sau neîndoielnică. Sentința nr.208/9.02.2011 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă(134-136 dosar prima instanță) invocată de recurentii contestatori în sensul stingerii executării silite prin renunțarea creditorului nu a dovedit acest aspect prin conținutul său, ci, dimpotrivă este o hotărâre judecătorească dată procesului demarat de intimat împotriva Primăriei O. pentru neclarificarea situației juridice a terenului de 6.495 mp pe care încă nu îl pusese în posesie și pentru care nici nu-i elucidase situația juridică în sensul de a se putea acorda măsuri reparatorii prin echivalent care sunt legal posibile numai dacă ar fi imposibilă restituirea în natură( reclamantul arătând în cererea de chemare în judecată că prin adresa din 9.10.2009 dosarul a fost restituit de ANRP către Instituția Prefectului I., iar prin adresa din 22.10.2009 Prefectura I. l-a transmis Primăriei în vederea completării și modificării în conformitate cu mențiunile procesului verbal nr._/12.10.2009, precum și că dosarul a fost returnat și a doua oară de la ANRP în vederea completării de către Primărie, prin procesul verbal nr. 8676/20.05.2010, situație de fapt ce a fost adusă la cunoștință reclamantului de Instituția Prefectului Județului I. cu adresa nr. 6459/355/PFC/14.06.2010, iar P. refuză completarea dosarului conform solicitărilor ANRP), sentința de admitere a acestei acțiuni motivând că ,,Tribunalul constată că pârâta nu a oferit nicio justificare pentru care nu a înaintat actele solicitate la ANRP, susținerile pârâtei nefiind întemeiate având în vedere că actele solicitate trebuie să releve realitatea juridică și nu să cuprindă un punct de vedere favorabil sau nu reclamantului”, și că, în privința Dispoziției nr450/7.10.2008, ANRP a solicitat pârâtei completarea dosarului administrativ pe care i l-a comunicat o dată cu această Dispoziție, prin procesele verbale din 9.10.2009 și 20.05.2010, cu situație juridică privind imobilul teren de 6.495 mp și construcție Corp B situate în ..3 Oraș O. ,,din care să rezulte dacă acesta poate sau nu să fie restituit în natură, cu copia tuturor actelor de proprietate încheiate ulterior preluării de către stat a terenului”. Cu privire la necesitatea elucidării situației juridice, Titlul VII din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prevăzuse la art. 16: ,, 2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. 1 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor; 5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”, iar art. 21 din același Titlu prevedea tocmai că ,,dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia”.

Nefondat susțin recurentii că Titlul executoriu s-ar fi consumat prin executare, respectiv, prin punerea in posesie efectuata în anul 2007, in cadrul dosarului de executare nr. 101/2007 a B. I. V., și că executorul ar fi constatat prin procese- verbale din 18.07.2007 si 5.12.2007 potrivit filelor 34 - 35 dosar fond că terenul din titlu nu poate fi restituit, respectiv că solicita sa se constate încetată executarea silita începuta in temeiul sentinței civile nr. 1070/2006, a Tribunalului București, la data emiterii procesului verbal de punere in posesie din data de 20.03.2007 al B. I. V., in dosarul de executare 101/2007 conform înscrisului aflat la fila 42 dosar fond, apreciind recurentii că respingerea acestei apărări de către instanța de apel cu motivarea ca instanța trebuie sa verifice „doar respectarea limitelor sentinței civile 1070/2006” – ar fi contradictorie prin ea însăși și străina de pricina. Din observarea înscrisurilor de la filele 34 - 35 (Dispoziția întocmită în anul 2008 de P. Orașului O. cu propunerea din partea Primăriei de despăgubiri), și 42(procesul-verbal de executare prin predare a unei părți din imobil la 20.03.2008) dosar prima instanță de fond, invocate de recurenți, nu rezultă că Titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1070/2006 s-ar fi consumat prin executare și că s-ar fi constatat efectiv de executorul judecătoresc, ce a întocmit procesul-verbal de executare prin predare a unei părți din imobil de la 20.03.2008(fila 42 dosar prima instanță), imposibilitatea continuării executării silite, cum susțin recurentii, criticile acestora că instanța de apel ar fi interpretat contrar sensului lor aceste înscrisuri, sub incidența art. 304 pct.8 C.proc.civ., fiind nefondate.

Criticile recurenților că instanța de fond ar fi încălcat și interpretat greșit concluziile raportului de expertiză judiciară din apel nu se încadrează la art. 304 pct. 7și 8 C.proc.civ., fiind simple critici de netemeinicie ce nu se pot formula în calea extraordinară de atac a recursului.

Recurenții susțin nefondat că decizia de apel recurată ar fi dată cu încălcarea sau aplicarea/interpretarea greșită a legii.

Nefondat susțin recurentii că executarea sentinței civile 1070/2006 astfel cum a fost pusa in executare in prezenta cauza ar contraveni principiului electa una via motivat în Decizia 33/2008 a Secțiilor Unite cât și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Brumarescu/Romania.Dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus, art. 6 CEDO și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO sunt în sensul executării sentinței civile 1070/2006 de către Primărie, executare pe care recurentii ar putea-o paraliza dacă ar avea un drept în sensul art. 401 alin.2 C.proc.civ. pe terenul de 54 mp pentru care au demarat contestația la executare silită în condițiile în care acestia nu au fost executați silit prin procesul verbal de executare contestat, ci P. a fost cea executată. Decizia 33/2008 a Secțiilor Unite nu este în favoarea recurentilor contestatori deoarece acestia nu au un titlu de proprietate pe terenul revendicat pe calea contestatiei la executare, de 54 mp, din procesul-verbal de executare contestat.

Nelegal susțin recurenții că potrivit art. 572 si urm. C.pr.civ. obligația de predare a bunului se schimba in dezdăunari in caz de refuz sau imposibilitate de executare. Refuzul Primăriei este invocat complet nelegal de recurenți ca motiv de încetare a executării silite și schimbare a ei în dezdăunări prin simpla opoziție a pârâtei din titlul executoriu și nu are niciun suport legal în cadrul procesual al acțiunii de față, contestație la executare formulată de contestatorii terți față de titlul executoriu, care se pretindeau vătămați prin executarea lui silită pe teren. Imposibilitatea de executare este reglementată la art.574 C.proc.civ. la dispoziția creditorului, dacă s-ar fi constatat, pe situația de fapt stabilită de instanțele de fond, imposibilitatea de executare, ceea ce în speță nu s-a constatat, și nici creditorul nu a demarat prezentul proces în baza art.574 C.proc.civ.pentru schimbarea obligației de executare în natură prin executare în despăgubiri. Art.371 ind. 5 C.proc.civ.prevede: ,,Executarea silită încetează dacă:

a) s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menționând pe acesta stingerea totală a obligațiilor;

b) nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menționând pe acesta cauza restituirii și partea de obligație ce a fost executată;

c) creditorul a renunțat la executare;

d) a fost desființat titlul executoriu”.În speță contestatorii au invocat încetarea executării în baza literelor b și c, instanțele de fond au stabilit că nu se regăsește în speță situația de fapt a imposibilității executării silite sau a renunțării creditorului la executare și criticile recurenților referitoare la interpretarea contrară sensului lor a unor înscrisuri de la filele 34, 35, 42, 43, 44, 134-136 de către instanța de apel s-au constatat nefondate.

Susțin recurenții că, la data sesizării primei instanțe de fond cu prezenta contestație, intimatul W. nu deținea un titlu executoriu împotriva contestatorilor, ci deținea o Dispoziție de acordare de despagubiri definitiva si executorie, in temeiul Legii 10/2001și aceasta Dispoziție nu a fost contestata in termenul de 30 de zile prevăzut de lege, împrejurare in care a devenit definitiva si executorie și, mai mult, ar avea putere de lucru judecat. Or, putere de lucru judecat este acordată de legiuitor unei hotărâri judecătorești, nu unui act administrativ cum este Dispoziția menționată. Mai mult, cum s-a arătat în paragrafele de mai sus,intimatul deținea un titlu executoriu protejat de art. 6 CEDO și art. 1 din Prot. Adițional nr. 1 la CEDO, sentința civilă nr.1070/8.09.2006.

Mai susțin recurenții că ar fi contradictorie si străina de pricina motivarea instanței de apel că, in speța, nu poate pune in discuție alte dispoziții decât cele ale titlului executoriu si că respinge apărarea referitoare la împrejurarea că titlul executoriu s-a consumat prin executare anterior noii puneri in executare, întrucât, arată recurenții, titlurile emise in baza legii speciale se supun dispozițiilor legii speciale. În același sens arată recurenții că ,, instanța de apel nu a dat eficienta principiului de drept specialia generalibus derogant, in sensul de a verifica legalitatea titlului executoriu prin raportare la dispozițiile legii speciale, Legea 10/2001”. Practic recurenții susțin că instanța de apel ar fi trebuit să verifice legalitatea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1070/8.09.2006, prin prisma dispozițiilor Legii nr.10/2001. Or, această pretenție a recurenților este vădit nelegală, art. 399 C.proc. civ. permițând să se invoce în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu exclusiv în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, și nepermițând asemenea apărări în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.

Cu privire la art. 371¹ alin. 3, 371⁵,371⁶ C.pr.civ., art. 371 si urm C.pr.civ. art.384-389 C.pr.civ., pretinse de recurenții contestatori a fi fost încălcate prin executarea silită, trebuie precizat mai întâi că încă de la prima instanță s-a respins solicitarea contestatorilor de a se anula întreaga executare silită, sentința primei instanțe stabilind că se poate anula executarea numai în măsura în care s-ar leza dreptul de proprietate pretins al contestatorilor(54 mp teren proprietate pretinsă de contestatori din procesul-verbal de executare contestat), iar apel împotriva acestei sentințe a exercitat numai intimatul, nefiind apelată sentința de contestatori, deși ea admisese numai în parte contestația la executare silită. Astfel, prima instanță a motivat: ,,nu se impune constatarea nulității întregii executări silite, întrucât creditorul are dreptul de a solicita punerea în executare silită a titlului executoriu în posesia căruia se află, în contradictoriu cu P. O. și Primarul orașului O.”. În consecință, trebuie arătat că, nefiind încălcat dreptul de proprietate al contestatorilor pe suprafața de 54 mp pretinsă de acestia prin contestația la executare silită precizată, deci aceștia nefiind parte implicată în executarea silită, cum a stabilit instanța de apel, nefondat susțin recurenții că s-ar fi încălcat în dauna acestora art. 371¹ alin. 3 C.proc.civ.(potrivit căruia executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare), art. 371⁵ C.pr.civ., art. 371⁶ C.pr.civ. potrivit căruia în cazurile prevăzute de art. 371^5 lit. b- când executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menționând pe acesta cauza restituirii și partea de obligație ce a fost executată- se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, iar reluarea executării silite poate fi cerută și asupra aceluiași bun, dacă acesta este un imobil, atât timp cât potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, neputându-se dispune radierea somației înscrise potrivit dispozițiilor art. 497 alin. 2), nefiind încălcate nici dispozițiile art. 371 ind. 1 C.pr.civ.(art. 371 fiind abrogat prin Legea nr.59/1993) potrivit căruia ,,Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.”, nici dispozițiile art.384 C.pr.civ.ce nu privește executările silite definitive ci numai hotărârile cu execuție provizorie de la art. 278-279 C.proc.civ. ce nu au legătură cu speța, nici dispozițiile art.384 ind.1- art. 389 C.proc.civ. privind procedura executării silite și perimarea ei când creditorul ar lăsa să treacă 6 luni fără să continue executarea silită cu excepția suspendării executării.

În finalul recursului recurentii susțin nefondat că instanța de apel nu le-a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind contestatie la titlu, în condițiile în care în acest proces nu a existat vreun dubiu în fața instanțelor de fond asupra calificării acțiunii, pentru contestatori, contestatorii fiind cei care au acționat prin contestație la executare în calitate de terți față de titlul executoriu, care se pretindeau, prin cererea de chemare în judecată din acest proces, vătămați prin executarea lui silită pe teren în raport cu contractul de vânzare cumpărare al acestora nr. 1219/30.08.1999, din care ulterior cumpărării au dezmembrat 3 loturi, deoarece prin al doilea lot astfel dezmembrat, identificat cadastral cu nr.67/2, ar dovedi, cu contractul de vânzare-cumpărare menționat, proprietatea pe terenul de 54 mp ce face obiectul material al contestației la executare silită (fila 3 dosar prima instanță la care se regăsește cererea de chemare în judecată ). Astfel, în sedința publică de la 8.08.2011, contestatorii au precizat primei instanțe că nu contestatie la titlu au formulat, ci că au invocat că devin incidente prevederile art.371 ind. 5 lit.b și c C.proc.civ. Or, instanța de apel, ca și prima instanță, avea obligatia legală de a se pronunța numai asupra a ceea ce s-a dedus judecății, conform art. 129 alin.6 C.proc.civ., nu pentru vreun obiect care nu a făcut parte din cererea de chemare în judecată precizată la prima instanță.Instanța de apel a respectat întocmai obiectul judecății din acest proces. Contestatorii nu au învestit prima instanță cu vreo contestație la titlu, ci cu contestație la executare în calitate de terți față de titlul executoriu, pretins vătămați prin procesul-verbal de executare silită din 12.01.2011 în dreptul de proprietate din titlul lor- contractul de vânzare cumpărare nr. 1219/30.08.1999.

Mai susțin recurenții nefondat că instanța de apel le-ar fi încălcat dreptul de proces echitabil și dreptul de proprietate deoarece nu ar fi comparat titlul acestora cu titlul intimatului. Or, instanța de apel, tocmai, a procedat la verificarea riguroasă a cererii de chemare în judecată pe bază de probe, contestația la executare în calitate de terți față de titlul executoriu demarată de contestatori fiind o acțiune reală în care acestia s-au pretins prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu intimatul, proprietarii suprafeței de 54 mp din procesul verbal de executare silită contestat, susținând că aceasta suprafață s-ar regăsi în titlul lor de proprietate în . 67/2 și invocând art.401 alin.2 C.proc.civ.În limitele acestei învestiri, instanța de apel a stabilit pe baza probelor administrate situația de fapt, că asupra suprafeței de 54 mp din procesul verbal de executare silită contestat contestatorii nu au titlu de proprietate, astfel că aceștia, neputând prezenta act de proprietate pe care să-l compare cu titlul pârâtului, nu justifică anularea executării silite care nu i-a vătămat tocmai pentru că acestia nu sunt proprietarii terenului de 54 mp menționat în procesul-verbal de executare silită din 12.01.2011. Dacă ar fi constatat că ar fi avut contestatorii titlu de proprietate pe această suprafață, fireste că instanța de apel ar fi comparat asemenea titlu cu titlul intimatului pentru a stabili care are preferință și, în consecință față de această preferință, ar fi stabilit dacă procesul verbal de executare silită se poate considera valabil sau este nul deoarece ar încălca dreptul de proprietate al contestatorilor terți față de titlul executoriu. Nedovedind dreptul de proprietate invocat, pe terenul de 54 mp din procesul verbal de executare silită din 12.01.2011, contestatorii au pierdut acțiunea în fața instanței de apel, iar în recurs încearcă să adauge la lege, la art.401 alin.2 C.proc.civ., în sensul că ar fi folosit anterior actului lor de dezmembrare acest teren de 54 mp și astfel ar avea drept de folosință care ar fi prevăzut de art.401 alin.2 C.proc.civ. ca fondând o contestație la executare silită. Or, textul art.401 alin.2 C.proc.civ. reglementează drepturile de a se contesta executarea silită pentru creditor(interesat în executare) și pentru terț(vătămat prin exeuctare), vătămarea referindu-se firesc la existența unui drept nu la o simplă folosire de fapt care nu a fost justificată de vreun drept de proprietate sau de alt drept real. De altfel, nu acțiunea posesorie a învestit prima instanță(acțiune care legal nici nu se poate opune proprietarului), ci acțiunea petitorie declarată de contestatori în baza art. 401 alin.2 C.proc.civ., în baza pretinderii dreptului de proprietate, astfel că în apel și recurs contestatorii se apără nefondat cu vreo altă posesie în afara proprietății(art. 294, art. 316 C.proc.civ.). Faptul că au contestatorii calitate procesuală activă, cum a stabilit instanța de apel, înseamnă că există identitate între contestatori și subiectele active ale raportului juridic dedus judecății de către acestia prin cererea de chemare în judecată precizată( contestatorii reclamă că sunt proprietarii terenului de 54 mp din procesul verbal de executare silită, în baza actului lor de cumpărare si a actului de dezmembrare, deoarece acest teren de 54 mp s-ar regăsi în . care s-a identificat cu nr.cadastral 67/2). Dar, după administrarea tuturor probelor, în condițiile în care prima instanță se pronunțase superficial în cauză, considerând că, din această suprafață de 54 mp, cel puținîn ceea ce privește o suprafață de 37 m.p. (cu privire la care s-a realizat punerea în posesie prin procesul verbal de executare silită), posesia aparținea, la momentul încheierii procesului – verbal, contestatorilor din prezenta cauză, în loc să administreze proba cu expertiza de specialitate(art. 201 C.proc.civ) strict necesară dezlegării, prin măsurători de specialitate în teren, cauzei ce a învestit-o, instanța de apel a constatat că suprafața de 54 mp nu face parte din titlul de proprietate al contestatorilor, astfel că nefondat acestia se pretind vătămați prin executare silită. Faptul că n-au dorit acestia să acționeze cu privire la uzucapiunea la care se referă în motivele de recurs ca nefiindu-le la îndemână, în condițiile art. 401 alin.3 C.proc.civ., este irelevant recursului de vreme ce instanța de apel a dezlegat legal obiectul și cauza juridică a procesului ce a învestit prima instanță, respingând contestația la executare silită a contestatorilor care nu sunt proprietarii, în baza contractului de cumpărare invocat în cererea de chemare în judecată, asupra suprafeței de 54 mp din procesul-verbal de executare silită din 12.01.2011, ci pretind că posedă în fapt teren mai mare decât cel din actul de proprietate nr. 1219/30.08.1999 și din actul de dezmembrare nr. 180/8.02.2006 fără ca în procesul de față să fi dovedit un drept opozabil intimatului, executarea silită realizată prin executor judecătoresc la cererea intimatului fiind făcută efectiv față de debitoarea Primărie(unitatea administrativ-teritorială prin Primar) din titlul executoriu(s.c.nr.1070/8.09.2006), nu față de contestatori, așa cum s-a arătat deja în considerentele de mai sus, chiar și procesul-verbal de executare din 12.01.2011 menționând, cum s-a arătat mai sus, că reprezentantul Primăriei, S. I., a refuzat să semneze procesul-verbal, iar la fața locului a fost identificat numitul D. R. A. ca posesor neproprietar care a arătat că nu se opune la executare și s-a și obligat să predea proprietarului intimat o telecomandă în 48 ore la poarta de acces pe care acesta o instalase spre teren, conform mențiunilor procesului-verbal de executare contestat aflat în copie la filele 6-7 dosar prima instanță, instanța de apel nemaireținând cum susțin recurenții că ar fi avut aceștia posesia terenului de 54 mp la data procesului-verbal de executare, ci, dimpotrivă, pe baza lămuririi materialului probator în apel, schimbând soluția primei instanțe.

Așadar, instanța de apel a constatat în mod legal că nu este întemeiată contestația la executare silită, de vreme ce suprafața de teren de 54 mp din procesul-verbal de executare întocmit la 12.01.2011 pretinsă de contestatori în cererea de chemare în judecată ca reprezentând proprietatea lor din . 67/2 conform contractului de cumpărare nr. 1219/30.08.1999 și actului de dezmembrare nr. 180/8.02.2006 (situată în O. ..8) nu face parte din titlul de proprietate invocat de contestatori(contractul de cumpărare nr. 1219/30.08.1999) cum s-a dovedit prin expertiza judiciară și înscrisurile cauzei, la instanța de apel. Astfel, instanța de apel a reținut concluziile relevante cauzei având ca obiect contestația la executare silită, în raport cu obiectul său(art. 129 alin.6 C.proc.civ.), din expertiza judiciară, că: s-au constatat diferențe procentuale mai mari între suprafețele măsurate si cele din acte(la proprietatea intimatului, la proprietatea contestatorilor și a altor persoane, inclusiv Săpunariu P.), că și parcelele ce compun fostul imobil din O., .. 3, județ I.(proprietatea intimatului) sunt afectate de erori de măsurare, dar că în ceea ce privește proprietatea contestatorilor(din cele trei parcele dezmembrate de aceștia, cu numerele cadastrale 67/1, 67/2 și 67/3, din O.,..4-8) expertul a arătat că localizarea suprafetei de 54 mp din procesul-verbal de executare contestat(pretinsă de contestatori, prin contestația la executare silită precizată, ca aparținându-le în proprietate) nu se poate face în mod unic în cadrul terenurilor apartinând intimatilor A. și, cel mai important, că suprafata de 54 mp, consemnată în procesul-verbal de punere în posesie contestat, nu este înscrisă în titlul de proprietate al contestatorilor, la filele 68-76 dosar apel regăsindu-se raportul de expertiză judiciară în care expertul a precizat că intimații A. I.-D. și A. N. au fost proprietarii terenului situat în O.,..4-8 conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1219/30.08.1999, pentru suprafața totală de 2.987 mp, identificată cadastral sub nr.67, că potrivit actului de dezmembrare autentificat sub n nr. 180/8.02.2006, acest teren a fost dezmembrat în lotul cu nr. cadastral de 67/2 situat în prezent în . pentru o suprafață măsurată de 1.756,31 mp și în lotul cu nr. cadastral de 67/3 situat în prezent în ..1 C pentru o suprafață măsurată de 1599,63 mp, în cuprinsul actului menționându-se că din suprafața totală de 2.987 mp a fost dezmembrată o suprafață măsurată de 731,76 mp și intabulată în cartea funciară sub nr. cadastral 67/1, rezultând că suprafața totală măsurată a celor 3 loturi dezmembrate cu numerele cadastrale 67/2, 67/3 și 67/1 este de 3.087,70 (fila 70) mp(1.756,31 + 599,63 + 731,76=3.087,70), astfel că diferența între suprafața totală din actul de proprietate, 2.987 mp, și suprafața totală măsurată cu ocazia dezmembrărilor,3.087,70 mp, este de 100,70 mp(deținută în plus), reprezentând 3,37%, criticile recurenților, împotriva deciziei de apel, prin care susțin că decizia de apel recurată ar fi nemotivată, motivată contradictoriu sau cu motive străine, decizia de apel ar fi interpretat vădit contrar actele de la filele 34, 35, 42, 43, 44, 134-136, și ar fi încălcat legea, fiind nefondate așa cum s-a expus în considerentele de mai sus.

Văzând și art. 312 alin. 1 C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți A. I.-D., A. N., în contradictoriu cu intimații-pârâți W. L. C., B. E. JUDECĂTORESC B. C. M. ȘI V. M., P. O., ORAȘUL O. PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile numărul 13 A/28.01.2013 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.

Președinte, C. B. T.	Judecător, S. T.	Judecător, M. LAMÂIȚA C.
	Grefier, C. S.

Red. CBT

Tehnored. . ex. / ………………..

Tribunalul I. – Secția Civilă

Judecător: L. C. C., E. M. O.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 430/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Pretenţii. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 485/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 434/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 107/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 430/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act. Decizia nr. 504/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partide politice. Decizia nr. 646/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 340/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI