Obligaţie de a face. Decizia nr. 434/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2012 în dosarul nr. 434/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.434
Ședința publică de la 12 martie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta-reclamantă I. Ș., împotriva deciziei civile nr. 637 A din 01.07.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. N. I. F., I. G. A., I. L., B. R. și B. I..
Cauza are ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate recurentei-reclamante să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 martie 2012 și apoi la 12 martie 2012, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.04.2009, sub nr._, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, reclamanta I. Ș. a chemat în judecată pe pârâții I. N., I. F., I. G. A., I. L., B. R. și B. I., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care pârâții să fie obligați să lase liberă reclamantei . constituie cale de acces, în suprafață de 186,65 m.p., cu care se află în indiviziune cu I. G. M., să se dispună evacuarea pârâtului I. L., din corpul de construcție descris în extrasul de carte funciară ca fiind C4, compus din 2 camere și de pe . evacuarea pârâților B. R. și B. I. din . garaj.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că în baza deciziei civile nr.759/2.03.2002 pronunțată de Curtea de Apel București a devenit, împreună cu soțul său, I. P., proprietarii imobilului din .-31, sector 5, astfel cum a fost individualizat prin actele de partaj voluntar autentificate prin încheierile de autentificare din 10.09.2001 și din 27.11.2001 de Biroul Notarial I. C., în lotul numitei N. P..
Imobilul pe care N. P. îl dobândise în urma partajării voluntare, cu care reclamanta și soțul acesteia au făcut schimb (schimb validat de instanță prin decizia civilă menționată mai sus) se compunea din . curte liberă de construcție în suprafață de 48,71 m.p., identificată cu număr cadastral 2205/2; . unei locuințe cu o suprafață utilă de 54,13 m.p., în suprafață totală de 67,04 m.p., identificată cu număr cadastral 2205/6; . locuințe cu o suprafață utilă de 24,61 m.p., în suprafață totală de 32,08 m.p., identificată cu număr cadastral 2205/10 și . garaj cu o suprafață utilă de 15,18 m.p. în suprafață totală de 19,10 m.p. identificată cu număr cadastral 2205/3, precum și 91,07 m.p. din lotul III ce i se cuvenea numitei I. M..
S-a susținut de reclamantă că, deși dreptul său de proprietate asupra imobilelor menționate mai sus nu poate fi contestat, acestea sunt ocupate abuziv de către pârâți, respectiv I. N., F., G. și O. – L. au ocupat abuziv . reprezintă calea de acces, pârâții I. N. și I. O.-L. au ocupat abuziv și . suprafață de 48,71 m.p. începând să edifice pe aceasta o construcție, pârâtul I. L. ocupă în mod abuziv . B. R. și B. I. ocupă abuziv . garaj și teren aferent.
În ceea ce privește . din 2 camere, baie, bucătărie și cămară, reclamanta a susținut că nu i se permite accesul în aceasta de către pârâții I. N., F., L. și G..
La termenul de judecată din data de 6.11.2009, pârâții I. N., I. F., I. G. A. și I. L. au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, având în vedere că aceasta este exercitată doar de unul dintre coproprietarii bunului aflat în indiviziune.
S-a susținut de pârâți că reclamanta deține dreptul de coproprietate asupra imobilelor menționate în acțiune în codevălmășie cu soțul său, I. P. și în indiviziune cu I. G. M., iar potrivit practicii și literaturii de specialitate, o acțiune în revendicarea imobilelor nu poate fi făcută decât de către toți coindivizarii.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând că locuiesc în imobil de 62 de ani, imobil care este moștenit de la părinți. Decizia civilă invocată de reclamantă în acțiune privește doar o parte din imobil, curtea acestuia aflându-se în indiviziune.
Întrucât din anul 2002 și până în prezent, reclamanta nu i-a deranjat niciodată, iar aceasta are dreptul doar la o parte din casă, pârâții au susținut și faptul că acțiunea ar fi îndreptată parțial împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din data de 22.01.2010, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.3011/23.04.2010, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâții I. N., F., G. și I. să lase reclamantei liberă calea de acces, . în București, .-31, sector 5, a dispus evacuarea pârâtului I. L. din corpul C4, evacuarea pârâților B. R. și I. din construcția C1A (garaj), a respins cererea reclamantei privind evacuarea pârâtului I. L. de pe ., a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1528,90 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.759/7.03.2002, pronunțată în dosarul nr.427/2002 de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă, irevocabilă, s-a constatat intervenit între părți un schimb în urma căruia numiții N. P. și N. S. au devenit proprietarii apartamentului nr.91 situat în București, ..2, ., ., iar reclamanta I. Ș. și I. P. au devenit proprietarii imobilului situat în București, ., sector 5, așa cum a fost individualizat prin actele de partaj voluntar autentificate din data de 10.09.2001 și din data de 27.11.2001 de B.N.P. I. C., în loturile lui N. P..
Conform celor două acte de partaj voluntar, în lotul numitei N. P., dobândit prin schimb de reclamantă și de I. P., instanța a reținut că au căzut următoarele imobile: . curte liberă de construcție în suprafață de 48,71 m.p., identificată cu număr cadastral 2205/2; . unei locuințe cu o suprafață utilă de 54,13 m.p., în suprafață totală de 67,04 m.p., identificată cu număr cadastral 2205/6; . locuințe cu o suprafață utilă de 24,61 m.p., în suprafață totală de 32,08 m.p., identificată cu număr cadastral 2205/10 și . garaj cu o suprafață utilă de 15,18 m.p. în suprafață totală de 19,10 m.p. identificată cu număr cadastral 2205/3, precum și 91,07 m.p. din lotul III ce i se cuvenea numitei I. M..
Din răspunsurile pârâților la interogatorii și din depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că pârâtul I. L. ocupă fără titlu clădirea C4, care este proprietatea reclamantei, pârâții B. ocupă în același mod construcția C1A tip garaj, iar pârâții I. ocupă calea de acces reprezentând .>
Din aceleași probe s-a reținut că . liberă, situație în care instanța de fond a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a capătului de cerere din acțiune privind evacuarea pârâților din acest corp de construcție.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel pârâții I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel au fost reluate susținerile din întâmpinare, privind inadmisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară formulată de unul din coindivizari cu privire la întregul bun indiviz, iar pe fond s-a susținut că prima instanță a interpretat eronat probatoriile existente la dosar, din care rezulta cu evidență faptul că niciunul dintre apelanții pârâți nu ocupă vreun imobil proprietatea intimatei reclamante.
S-a susținut că martorii audiați de instanța de fond la propunerea reclamantei au declarat că au fost o singură dată pe stradă în dreptul imobilului în litigiu, în anul 2008, situație în care instanța nu ar fi trebuit să țină seama de depozițiile acestora.
Cu privire la decizia civilă nr.759/7.03.2002, reținută de instanța de fond ca titlu de proprietate al reclamantei, apelanții pârâți au învederat că aceasta privește doar o parte din imobil, curtea fiind în continuare în indiviziune.
De asemenea, apelanții au susținut că instanța de fond a greșit și pentru faptul că le-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea cererii de partaj ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 5, care privește imobilele moștenite de aceștia de la părinți, situate la adresa în litigiu.
Prin decizia civilă nr.637/A/1.07.2011, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul respingerii capătului de cerere privind evacuarea pârâtului I. O. L. din corpul C4 al imobilului, ca neîntemeiat, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că primul capăt de cerere din acțiune are ca obiect o obligație de a face, respectiv de a obliga pârâții să lase liberă calea de acces reprezentată de . nu revendicare sau evacuare, situație în care excepția de inadmisibilitate invocată de apelanții pârâți a fost în mod corect respinsă de instanța de fond.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cererea privind evacuarea, tribunalul a constatat că, într-adevăr, legea locuinței nu are cum să reprezinte temei de drept, dar este de reținut faptul că reclamanta își întemeiază pretențiile pe subrogarea în drepturile coschimbașului cu care a încheiat un contract de partaj voluntar.
Faptul că se invocă un astfel de titlu, s-a considerat de tribunal că nu înseamnă și că cererea de evacuare este întemeiată, având în vedere faptul că pârâții sunt terți față de acest act de partaj, iar actul nu reprezintă un titlu constitutiv, ci doar declarativ de drepturi.
În condițiile în care, pe rolul instanțelor judecătorești există un proces de ieșire din indiviziune, fiind contestată totodată includerea în obiectul partajului voluntar a corpului C4, tribunalul a apreciat că acțiunea în evacuare întemeiată pe actul de schimb și partajul voluntar devine astfel neîntemeiată, clarificarea situației litigioase putându-se face fie în procesul de ieșire din indiviziune, fie prin intermediul acțiunii în revendicare bazată pe un titlu constitutiv. În nici un caz, acțiunea în evacuare nu este calea procesuală ce trebuie urmată atât timp cât nu se poate reține că pârâtul ocupă imobilul în mod absolut abuziv.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând în final o hotărâre lipsită de temei legal.
Instanța de apel nu a observat că pârâții nu au nici un act de proprietate asupra corpului C4 sau asupra altei părți din imobilul în litigiu, construcție sau teren; imobilul din .-31 a fost dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani de către N. P., I. M. și I. G. M., prin sentința civilă nr.1680/1.03.2001 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București; după obținerea sentinței de uzucapiune s-au întocmit actele de partaj voluntar nr.146/10.09.2001 și nr.524/27.11.2001 din care rezultă fără nici un dubiu compunerea lotului atribuit numitei N. P., persoana cu care reclamanta a efectuat schimbul; la parcelele menționate în act s-a adăugat suprafața de teren de 91,07 m.p. și calea de acces ICC/1 în suprafață de 186,65 m.p. aflată în indiviziune cu I. G. M.; în ceea ce privește moștenirea invocată de pârâți, s-a eliberat la data de 24.03.2000 certificatul de moștenitor nr.12 de pe urma defuncților I. S. și I. R., în care la rubrica „masă succesorală” s-au declarat numai bunuri mobile.
Față de aceste înscrisuri, instanța de apel ar fi trebuit să rețină, în opinia recurentei reclamante, faptul că aceasta este singura proprietară a imobilelor în litigiu, iar pârâții ocupă parte din aceste imobile fără acordul său și fără nici un titlu, situație în care se impune admiterea acțiunii în totalitate.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod Procedură Civilă, indicate de recurenta reclamantă ca temei juridic al cererii sale de recurs și de criticile dezvoltate în scris de aceasta în susținerea acestor motive de recurs, Curtea va reține că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâților I. N., I. F., I. G. și I. O. L. să-i lase liberă reclamantei . constituie cale de acces, în suprafață de 186,65 m.p., pe care o deține în indiviziune cu I. G. M.; evacuarea pârâtului I. L., din corpul de construcție descris în extrasul de carte funciară ca fiind C4, compus din 2 camere și de pe . pârâților B. R. și B. I. din . garaj.
Prin sentința instanței de fond, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, au fost obligați pârâții I. N., F., G. și I. să lase reclamantei liberă calea de acces, . în București, .-31, sector 5 ; s-a dispus evacuarea pârâtului I. L. din corpul C4; evacuarea pârâților B. R. și I. din construcția C1A (garaj); s-a respins cererea reclamantei privind evacuarea pârâtului I. L. de pe .; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1528,90 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel doar pârâții I. N., I. F., I. G. și I. O. L., situație în care dispozițiile instanței de fond privind respingerea cererii de evacuare a pârâtului I. O. L. de pe . evacuarea pârâților B. R. și B. I. din . garaj au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi criticate în recurs .
Instanța de apel a admis apelul pârâților mai sus menționați, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul respingerii, față de pârâtul I. L. și a cererii privind evacuarea sa din corpul de construcție descris în extrasul de CF ca fiind C4 și compensării cheltuielilor de judecată. Cererea intimatei reclamante de obligare a apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în apel a fost respinsă ca nefondată.
Criticând această decizie, recurenta reclamantă invocă în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod Procedură Civilă, susținând că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Acest motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârii, dar nu orice netemeinicie, ci numai situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecății, ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut.
Partea care invocă un astfel de motiv de recurs trebuie să indice expres actul a cărui natură juridică sau conținut au fost greșit stabilite de instanța de apel, care este natura juridică reală a actului, precum și cea stabilită eronat de instanța de apel.
Invocând dispozițiile art.304 pct.8 Cod Procedură Civilă, recurenta reclamantă nu face în cuprinsul motivelor de recurs astfel de mențiuni, dar indirect, susținând că este singura parte din proces care are titlu de proprietate asupra imobilului, critică considerentele deciziei instanței de apel,
în care s-a reținut contrariul, respectiv faptul că actul de partaj voluntar reținut de instanța de fond ca titlu al reclamantei are caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi .
Natura juridică a actului de partaj a fost în mod corect reținută de tribunal, dar acesta nu era singurul înscris depus de reclamantă la dosar în dovedirea dreptului său de proprietate asupra imobilului, inclusiv asupra corpului de construcție C4 .
Actul de partaj voluntar s-a încheiat însă în baza sentinței civile nr. 1680/01.03.2001 prin care Judecătoria sectorului 5 București constatase dreptul de proprietate al copartajanților asupra imobilului, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, care are potrivit legii efect constitutiv și nu declarativ de drepturi .
Prin decizia civilă nr. 759/07.03.2002 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă s-a constatat că între recurenta reclamantă, pe de o parte și N. P. și N. S., pe de altă parte a intervenit o convenție de schimb în urma căreia recurenta reclamantă a primit, în schimbul dreptului său de proprietate asupra apartamentului nr. 91 situat în București, ..2, ., etaj 4, sector 5, dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite de coschimbași prin sentința de uzucapiune menționată anterior și prin actele de partaj voluntar autentificat la datele de 10.09.2001 și 27.11.2011 .
Toate aceste înscrisuri, dovedeau pe deplin titlul de proprietate al recurentei reclamante asupra imobilului, situație în care, tribunalul ar fi trebuit să respingă apelul pârâților ca nefondat, iar în baza dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, să oblige apelanții pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Faptul că între părți exista separat un alt proces ce avea ca obiect ieșirea din indiviziune asupra imobilului și în care pârâții contestau includerea în actele de partaj voluntar a corpului de construcție C4 (care făcea obiect al apelului) nu reprezenta un motiv pentru respingerea cererii de evacuare formulată de reclamantă împotriva pârâtului I. L., atâta timp cât, în prezenta cauză nu a fost depus nici un înscris care să dovedească dreptul de proprietate sau alt drept real al acestui pârât asupra imobilului.
A considera altfel și a respinge acțiunea reclamantei doar pentru că exista între părți un alt litigiu în care dreptul de proprietate al acesteia asupra construcției C4 era contestat de pârâți, ar reprezenta o ingerință gravă în dreptul de proprietate al acesteia, dovedit cu înscrisurile prezentate anterior, sancționată constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului .
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel este nelegală, Curtea va dispune în baza dispozițiilor art.312 Cod Procedură Civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei instanței de apel, în sensul respingerii apelului declarat de apelanții pârâți împotriva sentinței instanței de fond, ca nefondat și obligării apelanților pârâți la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă I. Ș., împotriva deciziei civile nr. 637 A din 01.07.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. N. I. F., I. G. A., I. L., B. R. și B. I..
Modifică decizia, în sensul că respinge ca nefondat apelul și obligă apelanții la 1.200 cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I.
2 ex./04.04.2012
--------------------------------------
T.B-Secția a IV-a – L.E.F.
- C.A.
Jud.Sector 5 – I.U.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 485/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 107/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
