Legea 10/2001. Decizia nr. 435/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 435/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 435 A
Ședința publică de la 12.12.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă P. MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 721/22.05.2009 pronunțată în dosar nr._/3/2009 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. R. A. domiciliat în București, ., ., sector 1 și T. I. domiciliată în București, ., nr. 5, sector 1, având ca obiect, Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți G. R. A. și T. I. prin apărător, avocat I. M., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 4 dosar, lipsă fiind apelanta-pârâtă P. Municipiului București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul intimaților-reclamanți G. R. A. și T. I. depune la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză topografică, cu precizarea că domnul expert nu argumentează în nici un fel concluzia referitoare la obiectivul nr. 3 stabilit de instanță, obiecțiuni pe care le depune în scris la dosar. Invocă dispozițiile art. 1 alin.10 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la cablurile electrice, apărătorul intimaților-reclamanți G. R. A. și T. I. depune dovada că acestea pot fi mutate, iar firma care a făcut acest proiect este agreată de Electrica.
Totodată, consideră că argumentele arătate în obiecțiunile la raportul de expertiză pot fi înlăturate de instanță dar, cu privire la spațiul verde, menționează că nu se știe dacă este parc sau altceva, motiv pentru care solicită emiterea unei adrese către P. sector 1 București, pentru a comunica dacă pentru amenajarea spațiului verde ce cuprinde terenul de 371 mp situat în București, ., nr. 5, sector 1, s-a eliberat autorizație de construcție și în caz afirmativ, când a fost eliberată această autorizație.
Deliberând, instanța respinge obiecțiunile la raportul de expertiză topografică formulate de apărătorul intimaților-reclamanți G. R. A. și T. I., motivat de faptul că expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, urmând a analiza cauza în funcție de celelalte probe în ceea ce privește restituirea în natură.
Apărătorul intimaților-reclamanți G. R. A. și T. I. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Intimații-reclamanți G. R. A. și T. I. prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că, suprafața de 371 mp identificată de expert poate fi restituită în natură, cablurile electrice pot fi mutate pe cheltuiala reclamanților, iar în ceea ce privește spațiul verde, arată că nu s-a făcut dovada că acesta ar fi parc sau altceva.
Depune practică judiciară.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.721 din 22.05.2009 pronunțată în dosarul nr._/2/2008 al Tribunalului București Secția a V a Civilă s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G. P. și T. I. în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului București; a obligat pârâta să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 394,64 mp teren, situată în București, . nr.5, sector 2 identificată între punctele 1,2,9 și 10 din raportul de expertiză întocmit de expertul B. S., raport care face parte integrantă din prezenta sentință; a obligat pârâta să acorde reclamanților, pentru suprafața de 297,41 mp, identificată prin același raport de expertiză și imposibil de restituit, măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond, analizând probele administrate a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1931 de Tribunalul I., numiții B. P. (P.) și B. P. au cumpărat, de la vânzătorul D. M., imobilul format din construcție și suprafața de 490 mp teren, situat la adresa din .,nr.3 devenit nr.5, conform istoricului adresei poștale ce rezultă din adresa primăriei Municipiului București de la fila 54 a dosarului.
Ulterior, conform procesului verbal al Comisiunii pentru Înființarea Cărților Funciare în București nr. 2154/3 iunie 1940, a fost înscris dreptul de proprietate al soților B. în cartea funciară, asupra imobilului situat în . nr.5, format din construcții și 690 mp.
Cum, potrivit Decretului Lege nr. 115/1938, în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, dreptul de proprietate se constituia prin înscrierea în cartea funciară, este de subliniat că această suprafață de teren – 690 mp – va fi analizată în cuprinsul prezentei acțiuni, și nu cea de 490 mp, menționată în contractul încheiat în anul 1931. În aceste context, este necesar a se menționa că, potrivit adresei DITL Sector 1 ( fila 10), imobilul naționalizat, de la adresa menționată, era format din construcție și teren în suprafață de 637 mp, așa încât nici în evidențele acestei autorități nu a fost înscrisă doar suprafața de 490 mp.
În continuare, instanța reține că, în temeiul Decretului nr. 92/1950, imobilul format din 5 apartamente de la adresa menționată a trecut în proprietatea statului, fiind naționalizat de la B. P., potrivit adreselor pârâtei și anexei Decretului – poziția 1009.
Conform actelor de stare civilă și certificatelor de moștenitor depuse la dosar, B. P., decedată la 20.06.1976, i-a avut ca moștenitori pe B. P., decedat la 5.02.1980, B. N. și Rigu C..
După apariția Legii nr. 10/2001, au formulat notificări ( filele 39-42) numiții B. N. și Rigu C., solicitând pârâtei restituirea acelei părți din terenul de 690 mp, rămase liberă, precum și măsuri reperatorii pentru suprafața imposibil de restituit și pe care a fost ridicat blocul „Perla”.
Ulterior formulării notificărilor, ambii petenți au decedat, moștenitorii acestora fiind cei doi reclamanți, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 47/2004, emis de BNP M. și M., precum și nr. 48/2007, emis de BNP D. și B..
Din analiza adreselor pârâtei, depuse la filele 51 și 52 din dosar, rezultă că aceasta justifică refuzul de a emite o dispoziție de soluționare a notificărilor prin aceea că dosarul administrativ ar fi fost incomplet, pârâta enumerând înscrisurile care ar fi necesare pentru completarea dosarului.
În primul rând, instanța reține că, deși pârâta avea obligația de a se pronunța, prin dispoziție, în termenul reglementat de art. 25 din lege, această autoritate nu a făcut dovada că a comunicat în scris notificatorilor împrejurarea că documentația depusă este incompletă, după cum o obligau disp. art. 25.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. În aceste condiții, nu poate fi apreciat ca justificat refuzul autorității pârâte de soluționare a notificărilor, după trecerea unui interval de 8 ani de la formularea acestora.
În al doilea rând, analizând înscrisurile depuse la dosar, se constată că imobilul teren, preluat de stat în baza decretului nr. 92/2950, face obiectul Legii nr.10/2001, astfel cum rezultă din art. 2 al. 1 lit. a din lege. De asemenea, față de conținutul certificatelor de moștenitor, mai sus enunțate, reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituire, potrivit art. 4 din aceeași lege, autorii acestora formulând notificările în termenul prevăzut. de art. 22 din lege și prelungit ulterior, prin OUG nr. 109/2001 și 145/2001.
Conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul S. B., terenul revendicat de reclamanți se compune dintr-o suprafață liberă de 394,64 mp, o suprafață de 297,41 mp – ocupată de blocul Perla și de . acestui . Capitolului 1 pct. 1 lit. a și art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 republicată, în soluționarea cererilor formulate în temeiul acestei legi, este necesar a se aplica principiul prevalenței restituirii în natură, în măsura în care o atare măsură este posibilă, față de aceleași dispoziții, pentru partea de imobil imposibil de restituit, acordându-se măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, instanța reține că suprafața de 394,64 mp este liberă, așa încât aceasta urmează a fi restituită reclamanților, iar, pentru suprafața ocupată de blocul Perla și . de restituit, instanța urmează a obliga pârâta să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești, aceste despăgubiri fiind de natură să repare prejudiciul suportat ca urmare a preluării abuzive a terenului de către stat.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, ținând cont și de art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenție, de jurisprudența CEDO în cauzele împotriva României, va admite acțiunea, va obliga pârâta să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 394,64 mp teren, situată în București, ., nr.5, sector 2 identificată între punctele 1,2,9 și 10 din raportul de expertiză întocmit de expertul B. S., raport care face parte integrantă din prezenta sentință.
Împotriva sentinței a declarat apel Municipiul București prin Primarul General.
Prin decizia civilă nr.25 A din 13.01.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București Secția a IV a Civilă s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința civilă nr.721 din 22.05.2009 în sensul că s-a înlăturat obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 394,64 mp situat în București, . nr.5, sector 2 și a fost obligată pârâta să acorde măsuri reparatori prin despăgubiri bănești pentru suprafața de 394,64 mp teren, așa cum a fost identificat prin expertiză, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Împotriva deciziei au formulat recurs contestatorii – reclamanți G. R. și T. I..
Prin decizia civilă nr.3458 din 14.04.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Civilă și de proprietate intelectuală s-a admis recursul s-a casat decizia civilă nr.25 A din 13.01.2010 a Curții de Apel București Secția a IV a Civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut, în sinteză, următoarele:
În cauza, starea de fapt a terenului de 394,64 mp nu a fost precis determinată de vreme ce prin raportul de expertiză suprafața de teren de 394,64 mp, cuprinsă între punctele 1,2,9 și 10 se menționează că este teren liber și nu este afectat de elemente de sistematizări. Concluziile raportului de expertiză sunt contrare înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care nu pot fi ignorate, respectiv adresa nr.6974/01.11.2006 emisă de pârâta prin care se atestă că imobilul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare, iar în acest sens este și schița, respectiv planul de situație aflat la fila 79 din dosarul de fond.
La efectuarea raportului de expertiză nu s-a ținut cont de aceste înscrisuri și astfel, este cert că situația juridică a terenului nu a fost corect determinată. Se impune, pentru aplicarea principiului prevalenței restituirii în natură să se stabilească precis dacă terenul este liber motive pentru care trebuie să se facă o nouă expertiză cu luarea în calcul și a înscrisurilor aflate la dosar.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel București.
În ce privește motivele de apel formulate de Municipiul București prin Primarul General, din examinarea cererii de apel rezultă că s-au formulat următoarele critici:
Sentința este netemeinică și nelegală prin aceea că s-a dispus obligarea de a emite dispoziție de restituire în natură pentru o porțiune de teren din litigiu. În speță instanța de judecată se putea pronunța numai în condițiile art.21 – 23 din Legea nr.10/2001 în sensul de a obliga pârâtul la a emite o dispoziție și nu a soluționa notificarea în sensul voit de părți.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.247/2005, titlul VII iar pe de altă parte trebuia să aibă în vedere actele aflate la dosarul administrativ, nota de reconstituire a Direcției de Evidența Imobiliară și Cadastrală, expertiza extrajudiciară.
În rejudecarea apelului s-a efectuat o nouă expertiză de către expert I. S. un contract de prestări servicii între reclamanții G. R. A. și T. I., pe de-o parte, și . pe de altă parte și decizia de practică judiciară nr.6014/12.10.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, un răspuns întocmit de . (fila 68 dosar) din care rezultă că pe terenul solicitat există: 1.cablu de 110 Km, 26 cabluri MT (10 -20 – Km) și 11 cabluri JT(0,4 Km).
În acest răspuns se menționează posibilitatea repoziționării cablurilor, în special a celui de 110 Km indicându-se un traseu de circa 130 m pe drumul public .
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Din conținutul expertizei efectuat în faza apelului după rejudecare rezultă că imobilul pretins de contestatori este situat în . fost și nr.3, lotul A. Toată suprafața de teren menționată în actul de vânzare cumpărare din anul 1931, respectiv 490,40 mp sau menționate în Procesul – verbal nr.2154/1940 emis de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare, respectiv 690 mp nu mai este în totalitate liberă.
Din expertiză a rezultat că există o suprafață de teren neconstruită de 371 mp, iar pe diferența de teren există construite blocuri de locuințe și trotuare pietonale.
În ce privește suprafața de teren neconstruită de 371 mp în prezent este spațiu verde îngrijit de Primărie. Conform evidențelor din planul de rețele edilitare (anexa 3) terenul este traversat de rețele electrice de 110 Kv, de 10 Kv și 1 Kv.
Se mai arată că terenul are o deschidere de 9,73 mp și o lungime de 38,09 mp (conform anexei 1 la raportul de expertiză) fiind delimitat la N de alee acces . – de . iar la E și V de spațiu verde.
În speță sunt incidente dispozițiile art.10.3 din HG nr.250/2007 privind Normele de aplicare a Legii nr.10/2001.
Potrivit acestor dispoziții nu se restituie în natură terenurile pe subfața căreia se afla amenajări subterane, în speță existând amenajări de cabluri electrice și terenurile amenajate cu spații verzi din jurul blocurilor de locuit, cum este cazul în prezenta speță, terenul solicitat a fi restituit este o zonă verde dintre blocuri.
Susținerea intimaților în sensul că amenajările subterane de electricitate ar putea fi repoziționate motiv pentru care ar trebui să se dispună restituirea în natură nu poate fi primită pentru două argumente și anume lipsa unui temei legal iar pe de altă parte exista și cazul zonei verzi dintre blocuri din care nu permite restituirea în natură.
În ce privește motivele de apel astfel cum a fost dezvoltate și acestea sunt întemeiate deoarece potrivit art.16 titlul VII din Legea nr.247/2005 sancțiunea care poate fi aplicată este aceea de obligare la emiterea unei decizii sau dispoziții cu propunere de măsuri reparatorii de către apelantă și la înaintarea dispoziției, împreună cu dosarul notificării Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor și nu sancționarea de a preda în deplină proprietate și posesie terenul de 394.64 mp sau apelanta intimată să acorde despăgubiri bănești pentru terenul de 297,41 mp .
Pentru aceste considerente în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi admis cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă P. MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 721/22.05.2009 pronunțată în dosar nr._/3/2009 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. R. A. domiciliat în București, ., ., sector 1 și T. I. domiciliată în București, ., nr. 5, sector 1.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta să emită dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 690 mp situat în București, . nr.5, sector 2 conform titlului VII din Legea nr.247/2001și să înainteze dispoziția și dosarul la Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored. MȘ/ 5 ex.
8.01.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1090/2013. Curtea de Apel... | Validare poprire. Decizia nr. 494/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
