Pretenţii. Decizia nr. 1453/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1453/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1453/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1453
Ședința publică de la 30 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul-reclamant C. M. I., împotriva deciziei civile nr.155 A din 10.12.2012, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. D., F. D. și cu intimata chemată în garanție P. C..
Cauza are ca obiect – pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 septembrie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 31.12.2010 reclamantul C. M.-I. în contradictoriu cu pârâții F. D. și F. D. și chemata în garanție P. C., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 26.000 euro, adică dublul sumei achitate promitenților vânzători în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 848/10.06.2009 încheiat la BNP S. T., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 848/10.06.2009 încheiat la BNP S. T. promitenții vânzători s-au obligat să-i vândă până la data de 20.08.2009 terenul arabil extravilan în suprafață de 1000 mp din suprafața de 5212 mp situat în satul Vidra, ., P 597/7, județul I..
La data fixată vânzarea nu s-a putut realiza întrucât promitenții vânzători nu au obținut actele necesare perfectării vânzării cumpărării în formă autentică, motiv pentru care a prelungit termenul pentru perfectarea vânzării-cumpărării.
La termenele prelungite succesiv pentru perfectarea vânzării-cumpărării, promitenții vânzători s-au prezentat tot fără actele necesare vânzării, motiv pentru care promitentul cumpărător a solicitat dublul sumei achitate cu titlu de avans.
Cererea se întemeiază în drept pe disp. art. 969 cod civil și antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 848/10.06.2009 încheiat la BNP S. T..
Pârâții au formulat întâmpinare conform art. 115-118 Codul de procedură civilă, solicitând respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Arată pârâții că terenul în cauză a fost vândut numitei P. C. și că aceasta la rândul său a încheiat cu reclamantul promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 848/10.06.2009.
S-a întocmit încheierea de certificare de fapte nr. 848/10.06.2009, în care s-a consemnat poziția pârâților în sensul că doresc încheierea contractului de vânzare-cumpărare, însă nu au îndeplinit formalitățile prevăzute de lege, întrucât au mandatat-o în acest sens pe numita P. C., care nu și-a îndeplinit obligația și din vina căreia nu s-a perfectat vânzarea-cumpărarea.
Arată pârâții că nu se poate reține refuzul lor, întrucât ei doresc să vândă terenul reclamantului, însă au fost înșelați de mandatara lor P. C. iar ulterior nu s-a putut întocmi documentația cadastrală.
În probațiune au solicitat înscrisuri, interogatoriu, martori.
La data de 28.02.2011 pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a numitei P. C., solicitând obligarea acesteia să suporte toate sumele de bani la care ar urma să fie obligați pârâții.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1532 și urm. Cod civil și art. 60 și urm. Codul de procedură civilă.
Au depus la dosar certificatul de moștenitor legal nr. 49/2008, antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 966/04.03.2008 și axctul adițional la acesta, procură, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 848/10.06.2009, notificare, încheierea de certificare de fapte nr. 468/2010, declarație, procura de vânzare, încheierea de certificare de fapte nr. 7019/21.12.2010, B.I. chitanță, adrese, titlul de proprietate nr._/23.11.1999.
Părțile au răspuns la interogatoriile formulate reciproc. Chemata în garanție, P. C. neprezentându-se la administrarea acestei probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond admite cererea, așa cum a fost formulată, întrucât din probele administrate reiese ca reclamantul a achitat paraților promitenți vânzători suma de 13.000 euro, cu titlu de avans, acest fapt fiind confirmat de înscrisurile si probele administrate in cauza.
Astfel s-a constatat ca antecontractul cu reclamantul a fost incheiat de parati in 2009, iar antecontractul cu chemata in garantie P. a fost incheiat in 2008; iar actul aditional in 2010(prin acesta P. a achitat paratilor pretul integral)
Faptul ca paratii au incheiat cu reclaamntul in 2009 iar anterior in 2008 si 2010 cu P. acte pentru aceeasi suprafata de teren arata reaua credinta a acestora pentru ca stiau ca incheiase-ra promisiunea de vanzare cu reclamantul intre intervalul de timp dintre cele doua acte incheiate cu ghemata in garantie P..
Desi i-au dat procura lui P. Constanta sa intocmeasca actele necesare incheierii contractului cu reclamantul, era obligatia lor fata de reclamant sa urmareasca intocmirea acestora in timp util.
Mai mult decat atat au revocat procura data lui P. Constanta, in aceeasi zi, 04.02.10 cand s-a consemnat prin incheierea de certificare fapte, de catre BNP., iar la 12.04.10, i-au dat din nou procura acesteia pentru cvanzarea imobilului.
Si la a doua certificare de fapte in fata notarului s-au prezentat fara acte si au sustinut ca P. Constanta este cea care nu le-a intocmit.
Practit reclamantii au incasat pretul terenului integral de la P. aceasta fiind la momentul de fata adevaratul proprietar al terenului, si intentionau sa vanda si reclamantului terenul (achitat integral de P.), acesta platind doar avansul.
F. de toate aceste considerente Judecătorie Cornetu a apreciat ca este evidenta reaua credinta a paratilor și a admis actiunea ca fiind intemeiata reclamantul fiind cel care si-a indeplinit obligatiile stabilite prin antecontract.
Instanța de fond a obligat paratii la plata sumei de_ euro reprezentand dublul avansului sumei achitate promitentilor vanzatori, paratii din cauza.
Pentru aceleasi considerente respinge cererea de chemare in garantie ca neantemeiata.
Vazand si dispozitiile art. 274cpc.
Împotriva sentinței civile nr. 875/12.03.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, pârâții F. D. și F. D. au formulat apel.
În motivarea apelului au arătat că instanța de fond este într-o gravă eroare de fapt, ceea ce denotă faptul că nu a luat la cunoștință de înscrisurile aflate în dosar, în sensul că la pagina 2, paragrafele 9 și 10, aceasta reține reaua credință a apelanților având în vedere că „ antecontractul cu reclamantul a fost încheiat de pârâți în 2009, iar antecontractul cu chemata în garanție P. a fost încheiat în 2008; iar actul adițional în 2010 (prin aceasta P. a achitat pârâților prețul integral „ și de asemenea „ arată reaua credință a acestora pentru că știau că încheiaseră promisiunea de vânzare cu reclamantul între intervalul de timp dintre cele două acte încheiate cu chemata în garanție P.”.
Apelanții susțin că această gravă eroare este singurul motiv care a stat la baza soluției pronunțate în cauză.
Apelanții susțin că la data de 04.03.2008 au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.966 din 04.03.2008, prin care s-au angajat să vândă terenul doamnei P. C. la prețul de 10.424 euro, primind în avans suma de 3.000 euro. Au mai susținut că la data de 11.03.2008 au încheiat cu P. C. un act adițional autentificat sub nr. 1105 din 11.03.2008, la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.966 din 04.03.2008, prin care li s-au achitat restul de preț, respectiv 7.424 euro.
Prin cele două acte adiționale apelanții au vândut practic terenul lui P. C., încasând prețul integral, procedând astfel deoarece la acea dată nu se putea încheia un contract de vânzare-cumpărare în forma autentică, întocmirea documentației cadastrale și a intabulării nefiind posibilă.
Apelanții precizează că în anul 2008 prețul pe metru pătrat a terenurilor în zonă era între 4-6 euro, iar ei l-au vândut cu doar 2 euro deoarece doamna P. C. i-a asigurat că se va ocupa ea de obținerea documentației cadastrale și a intabulării, apelanții neștiind nici carte și neavând nici posibilități financiare.
Deoarece achitase prețul întreg ți pentru a se putea ocupa așa cum promisese de obținerea documentației cadastrale și a intabulării, la data de 06.03.2008 apelanții au împuternicit-o pe doamna P. C. prin procură autentificată sub nr. 1107, să vândă terenul cui dorește dânsa, chiar și sie însăși, și să obțină documentația cadastrală și intabularea.
Apelanții au mai susținut faptul că doamna P. C. îi asigurase că se va ocupa de tot și îi va anunța când va trebui să vină și să semneze cu dânsa actul de vânzare-cumpărare în forma autentică, dar în luna ianuarie au primit o notificare din partea lui C. M.-ionuț prin care li se solicita să se prezinte la data de 04.02.2010, orele 12 la sediul BNP S. Tabarana pentru a încheia în forma autentică contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 1.000 mp din suprafața totală de 5.212 mp, teren extravilan arabil situat în ., sola 32, . vecini: la N-De. 546; la S-De.598/1; la E-A597/7; la V- M. G., exact terenul pe care îl vânduseră lui P. C..
S-au deplasat la sediul BNP S. Tabarana unde au aflat că P. C. încheiase cu C. M.-I. promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr.848 din 10.06.2009, prin care acesta se obligă să îi vândă acestuia 1.000 de mp din totalul de 5.212 mp pe care îl cumpărase de la apelanți.
În urma acestei întâlniri s-a încheiat încheierea de certificare de fapte nr.468 din 04.02.2010 în care s-a consemnat poziția apelanților în sensul că doresc încheierea actului de vânzare-cumpărare, însă nu au îndeplinit formalitățile prevăzute de lege, întrucât au mandatat-o în acest sens pe P. C., iar aceasta nu și-a îndeplinit obligația. La această întâlnire a participat și P. C., care nu a fost în stare să justifice în mod pertinent această întârziere, motiv pentru care la sediul biroului notarial i-au revocat mandatul acordat prin declarația autentificată sub nr.97 din 04.02.2010 și de comun acord cu reclamantul C. M.- I. au prelungit termenul până la data de 12.04.2010.
Au încercat ulterior să găsească pe altcineva care să se ocupe de obținerea documentației cadastrale și intabulării însă fără succes. Apelanții au fost contactați din nou de P. C., care le-a spus că este vecină cu C. M.-I. și că se va înțelege ea cu el, rugându-i să îi dea altă procură de vânzare și obținere a documentației cadastrale și intabulării.
Astfel la data de12.04.2010, când expira termenul limită de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare cu C. M.-I., i-au dat acesteia o nouă procură autentificată sub nr. 784 din 12.04.2010.
La data de 21.10.2010, P. C. a încheiat un act adițional autentificat sub nr. 2954 cu C. M.-I. prin care a prelungit termenul pentru încheierea în forma autentică a contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 1.000 mp din suprafața totală de 5.212 mp, teren extravilan arabil situat în . până la data de 21.12.2010.
În luna decembrie 2010 apelanții au primit o notificare prin care erau somați să se prezinte la data de 21.12.2010 ora 14,00 la sediul BNP M. V., în vederea încheierii în forma autentică a contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafața de 1.000 mp din suprafața totală de 5.212 mp, teren extravilan arabil situat în ..
La sediul notarului apelanții s-au întâlnit cu reclamantul C. M.-I., care era însoțit de un avocat, mandatara P. C. fiind lipsă. L-au întrebat pe reclamant dacă știe ceva de dânsa, deoarece ei au sunat-o iar aceasta nu le-a răspuns. Acesta le-a comunicat că nici lui nu îi răspunde și că s-a săturat să îl tot amâne motiv pentru care nu mai dorește să cumpere terenul.
În urma întâlnirii s-a încheiat încheierea de certificare nr.7019 din 21.12.2010.
Apelanții mai susțin faptul că, după sărbători, la începutul anului 2011, au plătit un inginer geodez cu suma de 1.800 ron pentru a întocmi documentația cadastrală și intabularea la urgență însă așa cum rezultă din referatul din 25.02.2011 emis de către Oficiul de cadastru și publicitatea Imobiliară I. – Biroul de Cadastru și Publicitatea Imobiliară B. și adresa nr.2710 din 02.05.2011, emisă de Primăria comunei Vidra acest lucru nu este posibil întrucât există un litigiu între județele I. și G., care afectează și terenul lor.
Apelanții susțin că nu se poate reține reaua lor credință, nici măcar culpa, întrucât așa cum au arătat și în fața instanței ei doresc să vândă terenul reclamantului însă momentan din cauza situației arătate nu se pot perfecta actele de vânzare-cumpărare. Culpa este a reclamantului care s-a răzgândit și nu mai dorește să cumpere terenul.
Apelanții solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În susținerea apelului au încuviințat susținerea probei cu înscrisuri.
Cererea de apel a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 282 și urm. Cod Procedură Civilă.
Deși legal citat cu copia motivelor de apel, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.155/A/10.12.2012, Tribunalul I. a admis apelul formulat de apelanții pârâți; a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect și a obligat intimatul să plătească apelanților suma de 1919 lei reprezentând cheltuieli de judecată făcute în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelanții – pârâți critică sentința primei instanțe pentru motivul că aceasta a reținut în mod greșit situația de fapt și a pronunțat în acest fel o soluție nelegală și netemeinică.
Tribunalul a reținut că prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 26.000 de euro reprezentând dublul sumei achitate de către cel din urmă în baza antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 848/10.06.2009 la BNP S. T.. Prima instanță a admis cererea, reținând reaua – credință a pârâților și stabilind că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract.
Tribunalul a constatat că sentința primei instanțe este netemeinică, aceasta apreciind în mod eronat materialul probator administrat în cauză.
În fapt, tribunalul a reținut că la data de 4 martie 2008, între promitenții – vânzători F. D. și F. D., pe de o parte, și promitenta – cumpărătoare, P. C., pe de altă parte, a fost încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 966 la BNP O. T., având ca obiect imobilul – teren extravilan în suprafață de 5.212 m.p. situat în ., sola 32, ., la data de 6 martie 2008, promitenții – vânzători au întocmit procura specială autentificată cu nr. 1107, prin care au împuternicit-o pe P. C. să vândă oricui va crede de cuviință, chiar și sie însăși, terenul arabil extravilan menționat mai sus. În baza acestei procuri, mandatarul P. C. a încheiat la data de 10 iunie 2009 cu intimatul – reclamant C. M. I. promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată cu nr. 848/10.06.2009 la BNP S. T., privind terenul arabil extravilan în suprafață de 1.000 m.p. din suprafața totală de 5.212 m.p., în schimbul sumei de 13.000 de euro, achitată integral la momentul încheierii antecontractului. Prin același act, s-a convenit ca perfectarea în formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare să aibă loc cel mai târziu la data de 20 august 2009. Conform încheierii de certificare de fapte autentificată cu nr. 468/04.02.2010 la BNP S. T., la această dată la sediul biroului notarial s-au prezentat atât promitenții vânzători F. D. și F. D., cât și promitentul – cumpărător C. M. I., iar cei dintâi au declarat că sunt de acord cu semnarea contractului de vânzare – cumpărare, dar nu au îndeplinit formalitățile prevăzute de lege în vederea perfectării acestuia, motiv pentru care s-a convenit prelungirea termenului de perfectare până la data de 12 aprilie 2010. La data de 21.10.2010 părțile au prelungit din nou data limită de încheiere a contractului până la data de 21.12.2010, dată când s-a încheiat certificarea de fapte autentificată cu nr. 7019 (f. 30), în cuprinsul căreia s-a menționat că promitenții – vânzători declară că au împuternicit-o pe numita P. C. să efectueze demersurile necesare pentru obținerea documentației cadastrale.
În drept, potrivit prevederilor art. 969 C. civ., în vigoare la data nașterii raportului de drept, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Pentru angajarea răspunderii civile a părții în temeiul textului de lege enunțat este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția. În cauză, tribunalul a constatat îndeplinite primele trei condiții: fapta ilicită constă în aceea că apelanții – pârâți nu și-au îndeplinit obligația de a obține documentația cadastrală în vederea perfectării contractului de vânzare – cumpărare, prejudiciul suferit de către intimatul – reclamant constă în aceea că nu a obținut proprietatea terenului pe care a dorit să îl achiziționeze precum și în aceea că a achitat deja apelanților – pârâți contravaloarea acestui imobil, iar între fapta ilicită și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate evidentă. Pe de altă parte, în cauză nu este îndeplinită condiția vinovăției apelanților–pârâți pentru neobținerea documentației cadastrale. Astfel, din cuprinsul adresei nr. 2710/03.05.2011 emisă de Primăria comunei Vidra, județul I. (f. 78), reiese faptul că documentația cadastrală pentru terenul în cauză nu se poate aviza până la clarificarea limitelor administrative dintre ., și județul G.. De asemenea, conform referatului nr. CO/25.02.2011 întocmit de OCPI I., planul parcelar aferent tarlalei 32, . fost transmis de primăria comunei Vidra pentru a fi luat în evidențele OCPI I.. Prin urmare, tribunalul a apreciat că nerespectarea obligației asumate de apelanții – pârâți nu se datorează culpei acestora, ci unui caz fortuit, astfel încât este neîntemeiată soluția primei instanțe de obligare a acestora la restituirea dublului avansului încasat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul declarat și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de apelanții – pârâți, având în vedere soluția dată cu privire la cererea principală, a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
În temeiul prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., a fost obligat intimatul la plata către apelanți a sumei de 1.919 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel, constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs C. M. I., invocând faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât a reținut ca împrejurare exoneratoare de răspundere forța majoră.
Nerespectarea obligației asumate de intimați nu se datorează unui caz fortuit și nici forței majore, aspect care rezultă din apărările formulate prin întâmpinare și prin motivele de apel, unde au susținut că prin cele două acte notariale au vândut practic terenul lui P. C., încasând prețul integral, procedând astfel întrucât la acea dată nu se putea încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, întocmirea documentației cadastrale și a întabulării nefiind posibilă.
Așadar, intimații cunoșteau încă din luna martie 2008 (data încheierii antecontractului cu P. C.) că pentru terenul de 5212 m.p. din extravilanul arabil al comunei Vidra, sola 32, . I., promis spre vânzare, nu se putea realiza înscrierea în cartea funciară și de aceea au procedat la încheierea unui antecontract cu P. C. și i-au dat acesteia o procură prin care o împuterniceau să vândă oricui va crede de cuviință chiar și sieși, mandatând-o totodată să se ocupe și de perfectarea operațiunilor premergătoare vânzării.
Recurentul apreciază că există posibilitatea unei conivențe frauduloase pentru escrocarea unor persoane ca și el.
Dacă în luna martie 2008 intimații știau că terenul nu putea fi înscris în cartea funciară, această împrejurare nu mai poate fi considerată ca imprevizibilă relativ, în ceea ce-i privește pe intimați, și în raport cu iunie 2009 când s-a încheiat antecontractul cu recurentul, astfel încât intimații nu se mai află într-un caz fortuit care i-ar exonera de răspundere, deoarece au acționat cu rea-credință, astfel cum a reținut instanța de fond.
Reaua-credință a intimaților este amplificată și de împrejurarea că de câte ori s-au întâlnit, nu i-au comunicat recurentului imposibilitatea înscrierii în cartea funciară.
Un al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispoz.art.304 pct.7 C.proc.civ., întrucât tribunalul, deși a reținut cazul fortuit, nu a și motivat de ce împrejurarea reținută s-ar încadra în această categorie și fără a dovedi că aceștia s-ar fi aflat într-o împrejurare externă relativ invincibilă și relativ imprevizibilă în ceea ce-i privește.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite recursul având în vedere următoarele considerente:
La 10.06.2009, între intimați, în calitate de promitenți vânzători, prin mandatar P. C., s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu recurentul, convenție autentificată sub nr.848/10.06.2009 la B.N.P. S. T.. Obiectul antecontractului îl reprezintă suprafața de 1000 m.p. teren arabil extravilan, din suprafața totală de 5212 m.p. pentru care s-a achitat integral suma de 13.000 euro.
Prin același act s-a convenit că perfectarea în formă autentică a contractului se va realiza cel mai târziu la data de 20.08.2009. Ulterior acestei date, promitenții vânzători au fost notificați să se prezinte la notariat în vederea perfectării actului în formă autentică, declarând însă că nu au îndeplinit formalitățile prevăzute de lege pentru perfectarea actului în formă autentică, termenul fiind prelungit până la 12.04.2010. Promitenții vânzători au fost din nou notificați să se prezinte pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare, prelungind din nou termenul de încheierii a actului autentic până la 21.12.2010.
Prin urmare, răspunderea promitenților vânzători derivă din antecontractul de vânzare-cumpărare, instanțele urmând a analiza dacă în persoana acestora se poate reține neîndeplinirea în mod culpabil a obligațiilor asumate prin intermediul convenției autentificate la 10.06.2009.
Deși tribunalul a reținut existența cazului fortuit, nu a și motivat în ce constă acest caz fortuit, întrucât anterior, prin considerente, a apreciat că nu este îndeplinită condiția vinovăției apelanților pârâți pentru neobținerea documentației cadastrale, concluzie întemeiată pe cuprinsul a două adrese emise de Primăria Comunei Vidra și de O.C.P.I. I., adrese emise în 3.05.2011 și respectiv, 25.02.2011.
În acest context, din adresele O.C.P.I. I. și Primăria Comunei Vidra (filele 77, 78 doar fond) nu se putea reține cu certitudine situația unui caz fortuit în ceea ce-i privește pe promitenții vânzători, întrucât din cuprinsul acestora nu rezultă data de la care existau divergențe privind limitele administrative ale comunei Vidra, aspect accentuat și de cele două adrese depuse în recurs, ambele emise de Primăria Comunei Vidra la data de 12.06.2013 sub nr.5037 și la data de 24.05.2013 sub nr.4461.
Din cuprinsul acestora rezultă, pe de o parte, că în ceea ce privește tarlaua 32 situată în . există un litigiu de grănițuire între județele G. și I., motiv pentru care nu pot fi intabulate documentațiile cadastrale din acea zonă, cu mențiunea că nu se poate estima data apariției problemelor legate de imposibilitatea întocmirii documentației cadastrale, iar, pe de altă parte, că litigiul cu privire la grănițuirea comunei Vidra, județul I. și . a fost clarificat în anul 2012, în ceea ce privește amplasamentele situate în tarlaua 32.
Din această perspectivă, pentru a se putea realiza o analiză corectă atât a situației de fapt, dar și a neîndeplinirii culpabile ori neculpabile a obligațiilor stipulate prin antecontractul de vânzare-cumpărare dintre părți, era necesar administrarea unor probe din care să rezulte intenția reală a părților.
Astfel, instanța trebuie să stabilească data de la care există litigiu între cele două unități administrative în ceea ce privește amplasamentele situate în . această situație și imposibilitatea întocmirii documentației cadastrale era cunoscută încă de la început, respectiv 10.06.2009, data perfectării antecontractului promitenților vânzători, precum și intenția reală a acestora în perfectarea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, în situația în care se va proba că litigiul dintre . și . a fost clarificat în anul 2012, astfel cum rezultă din adresa nr.5037/12.06.2013.
În acest sens, se impune completarea probatoriului, prin înscrisuri referitoare la data debutului și data sfârșitului litigiului dintre cele două unități administrative și prin proba testimonială referitor la cunoașterea acestor împrejurări ce nu permiteau obținerea documentației cadastrale și intenția reală a părților contractante.
Astfel fiind, în temeiul art.312 cu referire la art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul și va casa decizia, având în vedere necesitatea administrării unor probe suplimentare și pentru stabilirea corectă a situației de fapt, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant C. M. I. împotriva deciziei civile nr.155/A din 10.12.2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți F. D., F. D. și intimata chemată în garanție P. C..
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/9.10.2013
----------------------------------------
T.I. – M.E.
- A.D.
Jud.Cornetu – A.L.F.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 249/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 271/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
