Grăniţuire. Decizia nr. 2015/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2015/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 2015/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2015 R
Ședința publică de la 26.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți P. I. și P. M., împotriva deciziei civile nr. 46/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C., având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant P. C. reprezentat de avocat M. T., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenții pârâți P. I. și P. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către apărătorul recurenților pârâți P. I. și P. M., avocat Stanculescu S. A. o cerere prin care se solicită acordarea unui termen de judecată pentru pregătirea apărării, având în vedere că la data de 25.11.2013 a fost perfectat contractul de asistență juridică.
Apărătorul intimatului reclamant P. C. arată că se opune amânării cauzei, având în vedere că la termenul anterior s-a pus în vedere recurenților că este singurul termen acordat pentru lipsă de apărare.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurenților pârâți P. I. și P. M. pentru pregătirea apărării, având în vedere că li s-a acordat acestora în baza art. 156 C.pr.civ. dreptul la apărare și li s-a pus în vedere că este singurul termen acordat în acest sens.
Curtea pune în discuția părților excepția nulități recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate.
Apărătorul intimatului reclamant P. C. solicită admiterea excepției, având în vedere că nu se aduc critici concrete a hotărârii atacate. Pe fond solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Pe parcursul judecării acestui dosar nu s-a făcut decât șicanarea intimatului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 29.09.2009 sub nr._, reclamantul P. C. (domiciliat în Călărași, .. 14, județul Călărași) a chemat în judecată pe pârâții P. I. și P. M. (domiciliați în Călărași, .. 12, jud. Călărași) solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților acestora, limitrofe pe laturile N – E, ridicarea construcțiilor edificate de pârâți cu încălcarea distanței reglementate de lege, obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 10 mp, ocupată abuziv pe laturile limitrofe, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a devenit proprietarul imobilului compus din imobil – casă de locuit și suprafața de 240 mp, în baza actului de donație autentificat sub nr. 5947/22.05.1995; imobilul său se învecinează pe laturile de N-E cu proprietatea pârâților, cu mențiunea că aceștia, fără acordul său, în mod abuziv, au demolat gardurile și au intrat pe proprietatea sa și, mai mult, au edificat și construcții, respectiv un garaj din tablă și o magazie, pe care le-au lipit de peretele casei sale, au montat stâlpi din metal pe care au ridicat o boltă de viță-de-vie ce se întinde pe acoperișul casei sale, distrugându-i burlanele.
În drept, invocă art. 480 și urm. C.civ., art. 584 C.civ. și art. 274 C.proc.civ.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 3665/26 Octombrie 2010, Judecătoria Călărași a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții P. I. ȘI P. M..
A dispus trasarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți conform planșei A2 anexă la suplimentul la raportul de expertiză, ce face parte integrantă din prezenta sentință, întocmit de exp. E. A..
A obligat pârâții să lase în deplină posesie și proprietate suprafața de 5 mp ocupată de aceștia prin ridicarea unei construcții cu destinația garaj.
A dispus ca pârâții să ridice construcția edificată pe linia de hotar, respectiv un garaj amplasat pe suprafața de 5 mp.
A obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 1846 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții P. I. și P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Soluționând cauza, prin decizia civilă nr.1199/10.10.2011, Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă a admis recursul formulat de către pârâții P. I. și P. M. împotriva deciziei civile nr. 47/6.04.2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C.; a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal.
Trimis spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ *.
Prin decizia civilă nr. 27/23.03.2012, Tribunalul Călărași - Secția civilă a respins apelul formulat de către apelanții pârâți P. I. și M. împotriva sentinței civile nr. 3665 din 26 octombrie 2010 a Judecătoriei Călărași și în contradictoriu reclamantul intimat P. C. și, în baza art. 274 C.proc.civ., a obligat apelanții, în solidar, către intimat la 30 lei, onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții P. I. și P. M., solicitând, în principal, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul CăIărași și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză topo; în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 3665/2010 pronunțată de Judecătoria CăIărași în dosarul nr._, desființarea în totalitate și, rejudecând, respingerea acțiunii reclamantului P. C., ca nefondată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate fazele procesuale conform chitanțelor existente la dosarul cauzei (fond, apel, recurs, apel după casare și recurs).
Prin decizia civilă nr. 1691/ 11.10.2012, Curtea de Apel București a admis recursul declarat de recurenții-pârâți P. I. și P. M. împotriva deciziei civile nr. 27/23.03.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în prealabil, că în actuala sa reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, astfel că, în situația în care litigiul este supus și căii de atac devolutive a apelului – cum este și cazul în speță, recursul a fost pus la dispoziția părților numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.proc.civ., motive care vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita deci doar asupra problemelor de drept discutate în speță.
În consecință, în calea de atac a recursului nu mai este posibilă repunerea în discuție a situației de fapt și nici rediscutarea probatoriului administrat.
În acest context, Curtea, verificând cuprinsul cererii de recurs, constată că recurenții își expun în cuprinsul cererii de recurs, în mare parte, propria viziune asupra situației de fapt și propria apreciere asupra probelor administrate în cauză, situație care nu răspunde exigențelor dispozițiilor procedurale care reglementează recursul, conform celor anterior arătate.
Curtea constată în același timp că recurenții au formulat și critici prin care au invocat nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel din perspectiva nemotivării corespunzătoare a soluției adoptate și, respectiv, aceea a refuzului tribunalului de a completa probatoriul administrat deja în cauză cu o nouă expertiză tehnică.
Curtea a constatat că prin încheierea de ședință din data de 21.03.2012 tribunalul a respins solicitarea apelanților pârâți privind efectuarea unei noi probe cu expertiză, având în vedere „probatoriul administrat în primul apel, precum și motivarea deciziei Curții de Apel București prin care s-a dispus rejudecarea, întrucât nu a fost administrată proba testimonială” (fila 49 dosar apel).
Neconformarea față de îndrumările obligatorii ale instanței de recurs, care sunt de esența atribuțiilor ce revin instanței de control judiciar, fiind menite să asigure o corectă soluționare a litigiului, și încălcarea în acest mod a drepturilor procesuale ale recurenților atrage casarea hotărârii pronunțate, potrivit art. 304 pct.5 rap. la art. 315 C. proc. civ. .
In consecință, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea a admis recursul și a casat în tot decizia recurată, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe de apel pentru rejudecarea pricinii, cu respectarea întocmai a îndrumărilor date anterior de instanța de recurs.
Prin decizia civilă nr.46/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în baza art. 296 Cod procedură civilă anterior, s-a admis apelul declarat de pârâții P. I. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 3665/26.10.2010 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care a schimbat-o în tot și, rejudecând s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C. împotriva pârâților P. I. și P. M.; s-a dispus trasarea liniei de hotar între proprietățile părților pornind de la ., în linie dreaptă pe toată lungimea terenului din spatele casei reclamantului, astfel încât pârâții să aibă la . (frontul stradal) o lungime a laturii proprietății lor de 4 m; a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de teren ce rezultă din trasarea liniei de hotar conform dispoziției anterioare; a obligat pârâții să-și ridice construcția cu destinație de garaj amplasată în spatele casei reclamantului:s-a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți (fond, apel, recurs) și obligă pârâții, în solidar, către reclamant la 2.345 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Pariscu I. si Pariscu M. prin Pariscu pe care a considerat-o nelegala si netemeinica.
S-a solicitat în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 5 rap la art. 315, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecarea în vederea administrării tuturor probatoriilor, inclusiv efectuarea unei expertize topo si o expertiza specialitatea constructii civile.
S-a mai solicitat în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 5, desființarea deci ziei pronuntată de Tribunalul Calărași si rejudecand sa se dispună trasarea liniei de hotar între cele doua proprietati pe aliniamentul V2-X2 .
In fapt, reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecata, stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietati si ridicarea constructiei, cu destintatia garaj.
Prin decizia 46/2013 Tribunalul Calarasi a respins apelul formulat de recurenți, fara a dispune efectuarea unei noi expertize in cauza, motivat de faptul ca nu s-a înteles să se achite onorariul de expert, desi s-a solicitat aceasta proba.
S-a precizat ca, recurenții sunt cei care au solicitat aceasta noua . expertiza, ci Curtea de Apel Bucuresti, a dispus efectuarea unui nou raport de expertiza, si cum recurenții sunr pârâti in cauza, sarcina probei revine reclamantului care trebuie să își dovedească pretențiile, astfel obligația de a i plăti onorariu de expert revine acestuia si nu lor.
Mai mult decât atat, Tribunalul Calarasi, a ignorat in totalitate probele administrate in cauza, pronuntand astfel o hotărâre netemeinica facand o gresita aplicare a legii.
Astfel din depozitiile martorilor audiati in cauza rezulta ca, intre cele doua proprietati nu a existat gard despartitor pe acea latura, de nord, linia de hotar fiind reprezentata de zidul constructiei reclamantului si nu de trotuarul edificat pe terenul subsemnatilor, astfel distanta prevazuta în art. 613 C.civ. desi se refera la alte constructii si nu la cea edificata de subsemnatii, este respectata, distanta de la peretele locuintei, perete care a reprezentat din totdeauna linia de hotar dintre proprietati si pilonii ce sustin foile de tabla fiind de 63 cm.
In nici un moment sau faza procesuala reclamantul nu au dovedit ca trotuarul din spatele locuintei sale se afla pe terenul proprietatea sa iar din raportul de expertiza conform caruia si cu acea suprafata de teren subsemnatii at detine o suprafata mai mica decat cea din acte, este lesne de a concluziona ca acel trotuar se afla pe proprietatea lor și nu pe cea a reclamantului.
Prin decizia pronunțată de Tribunalul Călărași respectiv prin dispozitia conform careia linia de hotar trebuie sa respecte aliniamentul dat de punctele VI si Xl, sunt deposedati, fara temei legal si prin incalcarea dreptului de proprietate, de suprafata de 1,25 m.p., astfel desi dreptul său de proprietate este pentru 294 m.p. si in prezent detine 292,25 m.p., prin trasarea liniei de hotar pe aliniamentul dispus, suprafata de teren detinuta de ei va fi de 291 m.p.
Aceasta deposedare facandu-se fara ca reclamantul sa faca dovada ca
subsemnatii au ocupat în mod abuziv aceasta suprafata de teren si cu ignorarea schitelor care sunt anexate actelor de proprietate ale reclamantului
În drept: art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea reține următoarele :
În ceea ce privește excepția nulității recursului Curtea constată că majoritatea criticilor privesc probele administrate în cauză.
A motiva recursul înseamnă formularea de critici privind modul de judecată al instanței raportate la motivele de recurs invocate, prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă
Or, recurentul prin criticile vizând netemeinicia hotărârii cu referire la probele administrate face imposibilă încadrarea în aceste motive de recurs.
Cu toate acestea dat fiind singurul motiv de nelegalitate reținut de Curte ,care face posibilă încadrarea lui în dispozițiile art 304 pct 9 c pr civ ,respectiv sarcina legală de plată a onorariului expertului, recursul nu va fi declarat nul.
Analizând acest singur motiv de nelegalitate reținut,Curtea constată că este nefondat, fiind respins pentru considerentele ce urmează.:
Prin încheierea de ședință din data de 21 martie 2012 Tribunalul Călărași a respins proba cu expertiză motivat de faptul că din decizia Curții de Apel București prin care s- a dispus rejudecarea cauzei nu s- a menționat necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică și prin urmare tribunalul nu a pus în discuția vreo obligație legală privind polata onorariului de expertiză.
Critica recurenților pârâți nu privește obligativitatea efectuării expertizei prin prisma art 315 alin 1 c pr civ, situație ce ar putea fi analizată din această perspectivă ci doar onorariul de expert și raportat la acest aspect așa cum am arătat critica este nefondată.
Pentru considerentele arătate în baza art 312 c pr civ., recursul a fost respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art 274 c pr civ obligă pe recurenți la 400 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții pârâți P. I. și P. M., împotriva deciziei civile nr. 46/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C..
Obligă pe recurenți la 400 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. D. L. M. D. F. G.
GREFIER
S. V.
RED.FC
Tehnored.MȘ/ 2 ex/. 2.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 77/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Fond funciar. Decizia nr. 1904/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
