Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 2070/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2070/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2070/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2070 R
Ședința publică de la 03.12.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant P. J., împotriva deciziei civile nr. 425A/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. E., C. D. I., C. D. G., I. A. G. și I. H. C., având ca obiect „acțiune în declararea simulației”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant P. J. personal și asistat de avocat R. V., cu împuternicire avocațială la dosar, intimata pârâtă V. E. reprezentată de avocat L. M., intimații pârâți C. D. I., C. D. G. și I. A. G. reprezentați de mandatar S. O. și intimatul pârât I. H. C. reprezentat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimatul pârât I. H. C. întâmpinare, copii de pe aceasta fiind comunicate părților din proces.
Instanța procedează la identificarea mandatarului intimaților, numitul S. O. G., care se legitimează cu B.I. . nr._, eliberat de Sector 1, la data de 07.05.1996.
Mandatarul intimaților pârâți C. D. I., C. D. G. și I. A. G., la solicitarea instanței, precizează că nu are studii juridice.
Curtea îi pune în vedere mandatarului intimaților pârâți C. D. I., C. D. G. și I. A. G. că nu poate pune concluzii în fața instanței, neasistat de un avocat, având în vedere dispozițiile art. 68 alin. 4 C.pr.civ.
Apărătorul recurentului reclamant P. J. face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 6094 lei, prin depunerea la dosar a chitanței nr._/08.11.2013 și timbru judiciar de 7,50 lei. Consideră că este incorect că întâmpinarea depusă de intimatul pârât I. H. C. este semnată de mandatar, având în vedere că acesta nu are studii juridice.
După deliberare, Curtea apreciază că întâmpinarea depusă de mandatar reprezintă un act juridic distinct de noțiunea de concluzii avută în vedere de dispozițiile art. 68 alin. 4 C.pr.civ., prin care sunt formulate apărări și se vor avea în vedere aceste apărări.
Mandatarul intimaților pârâți C. D. I., C. D. G. și I. A. G. arată că acest dosar se bazează pe informații mincinoase și nu există nici o probă care să le susțină.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant P. J. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Consideră că în speță ne aflăm în prezența unei acceptări tacite a moștenirii de către I. H. C. și C. D. G., care imediat după decesul defunctei I. A., au sustras sume de bani din contul acesteia. În hotărârile pronunțate în cauză este menționat că aceștia nu au sustras sumele de bani, ci le-au fost date aceste sume și atunci nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de Codul civil referitor la susceptibilul care ia anumite bunuri din masa succesorală. Să se aibă în vedere că la momentul la care s-a încheiat vechiul cod civil nu existau conturi bancare și la acel moment luarea unui bun din masa succesorală presupunea un act fizic de deplasare la locul respectiv și luarea bunului. În prezent se operează cu conturi bancare, iar transferul banilor nu se mai face la fel. Arată că ceea ce înainte era o operațiune fizică materială, la acest moment este o operațiune bancară.
Arată că în hotărârea instanței de apel este menționat că intimații I. H. C. și C. D. G. nu au luat banii din conturile respective, ci le-au fost transferate aceste sume de bani. Să se constate că banii au fost transferați din contul defunctei I. A., aspect care nu a fost contestat, iar persoana care a transferat banii este mandatarul acestora.
Să se constate că avem transferată o sumă de bani de la mandatar către partea pe care o reprezintă.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că în speță este un act simulat. Instanțele au constatat că nu s-a dovedit simulația și nici care este actul secret. Consideră că actul secret este o donație. Apreciază că banii care au fost plătiți, de fapt nu au fost niciodată plătiți, iar caracterul simulat al actului rezultă din mecanismul prin care s-a procedat, respectiv părțile care încheiaseră un antecontract de vânzare cumpărare cu ei nu au mai putut să încheie acel contract, având în vedere că terenul nu a mai intrat în patrimoniul lor.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte V. E. solicită a se avea în vedere înscrisurile aflate la filele 127, 128, 140, 158 și 159 din dosarul de fond. La aceste file este depusă o procură notarială dată de moștenitoarele defunctei I. A. prin care se atestă faptul că banii care au fost virați de mandatarul S. O., în calitate de mandatar al defunctei în contul părinților I. H. C. și C. D. G., au fost virați în numele acestora. Să se constate că moștenitoarele testamentare erau minore la decesul defunctei I. A.. Banii care au fost luați prin declarațiile notariale, care au fost cu mult întocmite de demararea acestui litigiu se afirmă faptul că acești bani au fost virați pentru moștenitoarele testamentare.
Să se constate faptul că nu există la dosar vreo dovadă prin care intimații I. H. C. și C. D. G. să fi solicitat mandatarului să vireze acești bani. Din punctul lor de vedere, așa cum în mod corect a apreciat Tribunalul București, nu sunt îndeplinite condițiile art. 689 C.civ., precum nu sunt îndeplinite condițiile art. 703 și 712 din vechiul Cod Civil., astfel că pentru a fi în prezența unei acceptări tacite a moștenirii trebuie să fim în prezența voinței susceptibilului de a accepta moștenirea, iar din conduita lui să rezulte că a acceptat această moștenire, însă asupra acestei intenții nu trebuie să planeze nici o urmă de îndoială. Câte vreme acestea sunt echivoce nu ne putem afla în ipoteza unei acceptări tacite a moștenirii.
Solicită să se constate că acest transfer nu a fost însoțit de un alt fapt material, care să susțină teza de acceptare tacită a moștenirii.
În ceea ce privește declarațiile notariale date în cauză de moștenitoarele testamentare ale defunctei I. A. se poate observa potrivit datei înscrise pe acestea, că au fost date cu mult timp înainte de demararea acestui litigiu. În mod corect a apreciat instanța că nu ne aflăm în prezența unei acceptări tacite a moștenirii.
Arată că minorele au dat instrucțiuni mandatarului pentru virarea sumelor de bani. Minorele nu aveau conturi în bancă la momentul respectiv și au solicitat transmiterea banilor în contul părinților. Consideră că nu ne aflăm în prezența tacită a moștenirii.
Arată că celelalte capete de cerere, respectiv 4,5 și 6 au fost respinse ca fiind accesorii capătului 3 de cerere. În ceea ce privește capetele 1 și 2 de cerere consideră că există acceptare tacită a moștenirii. În ceea ce privește anularea contractului de vânzare cumpărare al părții pe care o reprezintă și constarea simulației solicită a se observa că s-a admis în primă instanță reclamantului toate probele. S-au depus la dosar probe, respectiv înscrisuri care emană de la înscrisurile bancare. Se consideră că s-a transferat în contul intimatei de către mandatar suma de 360.000 dolari. La dosar sunt înscrisuri care atestă faptul că nu a fost virată nici o sumă de bani.
Arată că la momentul la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între V. E. și I. A., acesta a fost încheiat în fața unui notar public. Să se constate că extrasul de carte funciară atestă faptul că promisiunea de vânzare a reclamantului încheiată cu copii lui I. A., în timp ce aceasta trăia nu era înscrisă nici o promisiune de vânzare la cartea funciară.
Arată că nu s-a făcut dovada operațiunii simulației și a actului secret. Pe de altă parte sancțiunea care operează în cadrul constatării unei simulații nu este nulitatea contractului de vânzare cumpărare, ci inopozabilitatea acestuia față de terți. Să se constate că nu s-a făcut dovada existenței vreunei relații între V. E. și orice altă parte din dosar. Depune la dosar concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului pârât I. H. C. arată că motivele de recurs nu sunt clare. În opinia recurentului instanța de apel ar fi greșit în momentul în care a apreciat acea acceptare tacită a moștenirii. Din punctul lor de vedere această situație nu există și instanța a pronunțat o hotărâre corectă. Să se constate că nu a existat o intenție a celor doi de a primi acele sume de bani. Consideră că acestea sunt numai simple susțineri. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 23.05.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 18._, reclamanții J. P. și P. R. au chemat în judecată pe pârâții I. H. C., C. D. G., V. E., C. D. I. si I. A. G., pe calea acțiunii oblice, în calitate de creditori ai moștenitorilor rezervatari, I. H. și C. D. G., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta:
I. Să se constate simulația contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între I. A. (autoarea pârâților I. H. și C. D. G.) și V. E., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 729/18.03.2005, prin care I. A. a vandut pârâtei V. E. terenul în suprafață de 53.700 mp. situat în ., . 801, înscris în prezent în cartea funciară nr. 1333 a comunei P., județul I.;
II. Să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între I. A. și V. E., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 729/18.03.2005 înscris în prezent în cartea funciară nr. 1333 a comunei P., județul I.;
III. Să se constate nulitatea absolută a declarațiilor de renunțare la succesiunea defunctei I. A. a moștenitorilor I. H. (declarația autentificată sub nr. 949/11.04.2005 de BNP P. P.) și C. D. G. (declarația autentificată sub nr. 950/11.04.2005 de BNP P. P.);
IV. Să se constate calitatea de moștenitori acceptanți a lui I. H. și C. D. G. a moștenirii mamei lor I. A.;
V. Să se dispună reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 766/22.03.2005 al defunctei I. A. prin care aceasta lasă întreaga moștenire legatarilor universali C. D. I. și I. A. G., testament prin care se încalcă rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari, I. H. și C. D. G.;
VI. Să se constate nulitatea parțială a certificatului de moștenitor testamentar nr. 51/8.06.2005 prin care C. D. I. și I. A. G. în calitate de legatari universali au preluat câte o cotă de ½ din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. A.;
VII. Să se constate că terenul înscris în prezent în cartea funciară nr. 1333 a comunei P. se află în patrimoniul defunctei I. A. și face parte din masa succesorală;
VIII. Să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață totală de 53.000 mp. a terenului aparținând defunctei I. A., teren situat în ., . 801, județul I. înscris în prezent în cartea funciară nr. 1333 a comunei P.;
IX. Să se constate intervenit acordul de voință pentru vânzarea-cumpărarea imobilului teren aparținând pârâților I. H. și C. D. G., ca moștenitori ai doamnei I. A., situat în ., . 801, înscris în prezent în cartea funciară nr. 1333 a comunei P., județul I.;
X. În subsidiar, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul situat în ., . 801; înscris în prezent în cartea funciară nr. 1333 a comunei P., județul I., cu suprafața cu care a fost redus testamentul autentificat sub nr. 766/22.03.2005 și care a intrat în patrimoniul pârâților I. H. și C. D. G.;
XI. Să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin sentința civilă nr. 1271/08.10.2007 pronuntata de Tribunalul București - secția a IV-a civilă s-a declinat competența soluționarii cauzei în favoarea Judecatoriei Sector 6 Bucuresti.
Pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti cauza a fost înregistrata la data de 25.10.2007 sub nr._/3/2007.
Prin sentinta civila nr. 1079/19.02.2008 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosarul nr. 18._, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului J. P. ca neintemeiata, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei P. R., respingand cererea formulata de aceasta ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa si a disjuns cererea formulata de reclamantul J. P., formand dosarul nr._ .
Prin sentinta civila nr. 2073/25.03.2008 pronuntata in dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratei V. E. pe capetele 1, 2 si 7 de cerere avand, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei V. E. pe capetele 3, 4, 5, 6, 8, 9 si 10 ; s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor I. A. G. si C. D. I. pe capetele 1, 2, 4, 5, 6, 7 si 8 de cerere, s-a admis exceptia calitatii procesuale pasive a paratelor I. A. G. si C. D. I. pe capetele 3, 9 si 10 de cerere ; s-a respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor I. H. C. si C. D. G. pe capetele 3, 4, 5, 6, 7 si 8 de cerere ; a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor I. H. C. si C. D. G. pe capetele 1 si 2 de cerer ; s-a respins si exceptia autoritatii de lucru judecat pe capetele 1 si 2 de cerere si s-a admis exceptia lipsei de interes a reclamantului pe capetele 1-8 de cerere ; in privinta capetelor 9 si 10 de cerere, instanta a dispus disjungerea acestora si formarea dosarului nr. 2541/303.2008.
Prin decizia civila nr. 154A/02.02.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, s-a admis apelul declarat impotriva acestei sentinte de catre reclamant, s-a desfiintat sentinta apelata si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante. Totodata, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs parata C. D. G., recurs ce a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 813/12.05.2009 de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie.
Pe rolul Judecatoriei sector 6 Bucuresti, cauza a fost reinregistrata la data de 23.07.2009, sub nr._ .
Prin sentinta civila nr. 5333/ 29.06.2010 pronuntata de JUdecatoria Sectorului 6 Bucuresti s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor I. H. C. si C. D. G., au fost respinse capetele 1 si 2 de cerere in contradictoriu cu acesti doi parati, in consecinta, a fost respinsa cererea formulată de reclamant impotriva paratilor I. H., C. D. G., I. A. G., C. D. I. și V. E., ca neîntemeiata si a fost obligat reclamantul să achite pârâtei V. E. suma de 12.660 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in esenta urmatoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/13.11.1995 eliberat de Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor a Municipiului Bucuresti si sectorului agricol I., pe numele paratului I. H. C. a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, teren in suprafata de 40.000 mp. situat in ., prin contractul de donatie autentificat sub nr. 1942/24.07.1996 de notar public Mandoiu R., acest parat a transmis dreptul de proprietate asupra aceluiasi imobil catre defuncta I. A..
Mai apoi, reclamantul J. P., in calitate de promitent cumparator a incheiat la data de 05.04.2003 cu paratii I. H. C. si C. D. G., in calitate de promitenti vanzatori inscrisul intitulat precontract de vanzare-cumparare avand ca obiect imobilul teren in suprafata de 40.000 mp. situat in . C., langa linia de centura Bucuresti-C..
La data de 18.03.2005, defuncta I. A., în calitate de proprietară a terenului in litigiu a vândut imobilul pârâtei V. E., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 729/18.03.2005, iar, la data de 04.04.2005 a intervenit decesul vânzătoarei, conform certificatului de deces . nr._/4.04.2005.
Prin certificatul de moștenitor testamentar nr. 51/8.06.2005, paratii C. D. I. și I. A. G. în calitate de legatari universali au preluat câte o cotă de ½ din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. A.. În același certificat de moștenitor s-a precizat că numiții I. H. și C. D. G. au renunțat la moștenirea defunctei I. A., mama acestora, renunțare făcută înauntrul termenului de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
In privinta capatului 3 de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a declaratiilor paratilor I. H. C. si C. D. G. de renuntare la succesiunea defunctei I. A., astfel cum a fost precizat in sensul ca motivul de nulitate absoluta consta in nesocotirea regulii caracterului irevocabil al acceptarii pure si simple a mostenirii defunctei I. A., ca urmare a ridicarii de sume de bani din contul acesteia incepand cu data de 08.04.2005 de catre paratii I. H. C. si C. D. G., in conditiile in care I. A. a decedat la data de 04.04.2005, instanta retine urmatoarele:
Prin declaratiile autentificate sub nr. 949/11.04.2005 si nr. 950/11.04.2005 de notar public P. P. (filele 53 si 54), paratii C. D. G. si I. H. C. au renuntat in mod expres la succesiunea defunctei lor mame I. A..
Instanta analizeaza probele administrate in cauza pentru a stabili daca in intervalul 04.04.2005 (data decesului defunctei) - 11.04.2005 (data renuntarii paratilor C. D. G. si I. H. C. la sucecsiunea defunctei) a fost savarsit vreun act de acceptare pura si simpla voluntara sau fortata a mostenirii de catre cei doi parati.
In aceasta analiza, instanta retine ca, potrivit adresei nr. 1580/19.01.201 emisa de RBS Bank Romania S.A. (filele 127-128), astfel cum a fost precizata prin adresa nr. 9244/25.03.2010 (filele 150-151), la data de 08.04.2005, numitul O. G. S., in calitate de imputernicit cu drepturi depline pe contul defunctei I. A. a transferat prin ordin de plata suma de 80.000 USD in contul paratului I. H. C., contul paratului fiind procesat in aceeasi zi, iar, la data de 07.04.2005 a transferat suma de 40.000 USD. De asemenea, s-a mai aratat ca, la data de 07.04.2005 si 11.04.2005, numitul O. G. S., in calitate de imputernicit cu drepturi depline pe contul defunctei I. A. a transferat prin ordin de plata suma de 75.000 USD, respectiv 24.000 USD in contul paratei C. D. G.. In plus, din declaratiile date de paratele C. D. I. si I. A. G. (filele 158-159), rezulta ca toate sumele de bani au transferate cu acordul si in conformitate cu instructiunile acestora, in calitate de mostenitoare testamentare ale defunctei I. A..
Astfel, instanta apreciaza ca paratii C. D. G. si I. H. C. nu și-au manifestat în mod expres voința în sensul acceptării succesiunii defunctei I. A., după cum nu au făcut-o nici în mod tacit.
În speță, din coroborarea probelor administrate, instanța nu poate deduce intenția paratilor C. D. G. si I. H. C. de a accepta succesiunea defunctei I. A.. Chiar dacă transferul bancar al sumelor de bani mentionate ar fi fost considerate ca făcând parte din patrimoniul succesoral, iar remiterea lor s-a făcut avându-se în vedere această proveniență specială a lor, nu poate avea valoarea juridică de acceptare tacită a succesiunii legale, simplul fapt al creditarii conturilor bancare ale acestora cu anumite sume de bani, operatiuni bancare pe care nu le-au solicitat, nu pot să angajeze într-un mod definitiv și durabil viitorul.
Așadar, devoluțiunea succesorală legală pentru a-și produce efectele juridice trebuie să fie însoțită de o manifestare de voință expresă în sensul acceptării succesiunii defunctei, fie de o manifestare de voință care să poată fi dedusă din faptul tăcerii succesibilului, unit însă cu un alt fapt material sau juridic, fără ca acestea să cadă sub umbra vreunei îndoieli rezonabile.
Din aceste considerente, instanța reține că faptul creditarii conturilor celor doi parati de catre numitul S. Ocatvian G., la instructiunea paratelor C. D. I. si I. A. G. nu are valoare de acceptare tacită a succesiunii defunctei.
Pe de alta parte, instanta nu poate retine nici incidenta prevederilor art. 703 si 712 Cod civil, nefiind dovedita vointa paratilor C. D. G. si I. H. C. de a sustrage sau ascunde bunuri apartinand defunctei, cu intentia frauduloasa de a si le insusi in exclusivitate. Elementul obiectiv indispendabil pentru a deveni aplicabile prevederile art. 703 si 712 Cod civil consta in darea la o parte sau ascunderea unor bunuri din mostenire cu scopul diminuarii activului succesoral in dauna comostenitorilor si/sau a creditorilor mostenirii si in folosul succesibilului de rea-credinta. Iar elementul subiectiv consta in intentia frauduloasa a mostenitoului de natura a inlatura aplicarea intre mostenitori a regulilor devolutiunii succesorale legale sau testamentare. Or, in cauza, reclamantul nu a reusit sa faca proba acestor elemente, din niciuna din dovezile administrate la dosar nerezultand ca operatiunile bancare mentionate ar fi fost procesate la solicitarea paratilor sau cu complicitatea altor persoane, astfel incat buna-credinta a paratilor C. D. G. si I. H. C. se prezuma.
Astfel, instanța constată că paratii C. D. G. si I. H. C. nu au acceptat succesiunea defunctei I. A. nici expres, nici tacit si nici fortat, motiv pentru care actele acestora de renuntare la succesiunea defunctei sunt valabile, in afara motivelor deja analizate, reclamantul nemainvocand nicio alta cauza de nevalabilitate a celor doua declaratii de renuntare.
Prin urmare, instanta respinge capetele de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a declaratiilor paratilor I. H. C. si C. D. G. de renuntare la succesiunea defunctei I. A., astfel cum a fost precizat si constatarea calitatii de mostenitori a paratilor I. H. C. si C. D. G. ca neintemeiate, iar pe cale de consecinta si capatul 5 si 6 de cerere.
Tot pe cale de consecinta, fata de faptul ca acesti doi parati nu au nu au calitatea de succesori in drepturi ai defunctei I. A., instanta apreciaza intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor I. H. C. si C. D. G. pe capetele 1 si 2 de cerere.
Pe fondul celor doua capete de cerere, instanta retine urmatoarele:
Din probele administrate la dosar, inclusiv interogatoriul administrat paratei V. E. si declaratia martorului A. N., instanta retine ca reclamantul nu a reusit sa faca dovada pozitiva a sustinerilor sale, neadministrand niciun fel de probe in sensul disimularii realitatii de catre partile contractante, creand aparenta unui contract care in realitate sa nu existe. Simplele afirmatii ale reclamantului neinsotite de dovezi pertinente si concludente nu sunt de natura sa faca prin ele insele proba acestor alegatii, in conditiile in care sarcina probei ii revenea, potrivit art. 1169 Cod civil. Afirmatii legate de existenta unor relatii de rudenie cu partile ale numitului S. O. G. nu au fost dovedite in cauza, nici relatiile solicitate institutiilor statului in acest si nici actele de stare civila administrate la dosar neconfirmand aceste alegatii.
Prin urmare, inscrisul intitulat „raport de investigatii” intocmit de agentia de investigatii Croma nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba administrat la dosar, motiv pentru care instanta apreciaza ca nu are forta probanta in cauza, urmand a-l inlatura.
In privinta capatului 2 de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 729/18.03.2005, instanta il respinge retinand ca nu au fost administrate dovezi in acest sens, in conditiile in care, potrivit regulii “onus probandi incumbit actori”, reglementata de dispozitiile art. 1169 Cod civil, reclamantului ii revenea aceasta sarcina.
Din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 729/18.03.2005 de notar public P. P., rezulta ca pretul vanzarii imobilului in litigiu a fost de 370.000 USD, suma din care 10.000 USD au fost achitati la data autentificarii actului, iar diferenta de 360.000 lei urma sa fie achitata cu ordin de plata, prin transfer bancar in contul cumparatorului pana la data de 22.03.2005. Conform extrasului de cont al paratei V. E. aflat la fila 137 din dosar, rezulta ca, la data de 21.03.2005, aceasta a transferat suma de 360.000 USD catre defuncta I. A., cu titlu de contravaloare a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 729/18.03.2005.
Din raspunsurile la interogatoriu ale paratei V. E., rezulta ca jumatate din pret a fost achitat din rezervele proprii, iar pentru restul sumei a primit un imprumut de la fiul sau.
Aceste sustineri ale paratei V. E. se coroboreaza si cu situatia tranzactiilor efectuate de aceasta in perioada martie - iunie 2005 aflata la fila 137 din dosar.
Pretul, ca si obiect al prestatiei cumparatorului, trebuie sa fie fixat in bani, determinat sau determinabil, sincer si serios, prin “pret sincer”, intelegandu-se un pret real, pe care partile sa-l fi stabilit in scopul de a fi cerut si platit in realitate. Din probele administrate, nu rezulta, însă, un caracter fictiv, simulat al pretului.
Pentru aceste considerente, instanta respinge si acest capat de cerere ca neintemeiat.
Capetele 7 si 8 de cerere sunt respinse drept consecinta a respingerii celorlalte capete de cerere.
Prin decizia civila nr. 425A/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a fost respins apelul declarat impotriva acestei sentinte de reclamant, ca nefondat, si a fost obligat reclamantul la 12.390 lei cheltuieli de judecata catre intimata parata V. E..
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut in esenta, urmatoarele:
Tribunalul a apreciat că pârâții C. D. G. și I. H. C. nu și-au manifestat în mod expres voința în sensul acceptării succesiunii defunctei I. A., după cum nu au făcut-o nici în mod tacit.
În sistemul de drept românesc, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită, iar conform art. 689 Cod Civil acceptarea este tacită când moștenitorul îndeplinește un act pe care nu ar fi putut să-l facă decât în calitate de moștenitor și care lasă se supună neapărat intenția de acceptare.
Întrucât textul nu enumeră actele care pot fi considerate ca expresia unei acceptări tacite, rămâne la aprecierea instanțelor să decidă care dintre actele efectuate de moștenitor constituie sau nu o acceptare tacită a succesiunii.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă în nici un fel preluarea unor bunuri din masa succesorală și deci, intenția de acceptare tacită.
Pentru a se considera că au acceptat tacit moștenirea pârâții C. D. G. și I. H. C. trebuiau să facă dovada actelor juridice în sensul celor la care se referă art. 691 Cod Civil și care sunt în genere acte de dispoziție, cum ar fi vânzarea, cesionarea sau donarea bunurilor succesorale, dovadă care nu s-a făcut în speța dedusă judecății.
În speță, din coroborarea probelor administrate, instanța nu poate deduce intenția pârâților C. D. G. și I. H. C. de a accepta succesiunea defunctei I. A.. Chiar dacă transferul bancar al sumelor de bani menționate ar fi fost considerate ca făcând parte din patrimoniul succesoral, iar remiterea lor s-a făcut avându-se în vedere această proveniență specială a lor, nu poate avea valoarea juridică de acceptare tacită a succesiunii legale, simplul fapt al creditării conturilor bancare ale acestora cu anumite sume de bani, operațiuni bancare pe care nu le-au solicitat, nu pot să angajeze într-un mod definitiv și durabil viitorul.
Tribunalul reține că faptul creditării conturilor celor doi pârâți de către numitul S. O. G., la instrucțiunea pârâtelor C. D. I. și I. A. G. nu are valoare de acceptare tacită a succesiunii defunctei.
Pe de altă parte, tribunalul nu reține nici incidența prevederilor art. 703 și 712 Cod civil, nefiind dovedită voința pârâților C. D. G. și I. H. C. de a sustrage sau ascunde bunuri aparținând defunctei, cu intenția frauduloasă de a și le însuși în exclusivitate. Or, în cauză, reclamantul nu a reușit să facă proba acestor elemente, din niciuna din dovezile administrate la dosar nerezultând că operațiunile bancare menționate ar fi fost procesate la solicitarea pârâților sau cu complicitatea altor persoane, astfel încât buna-credință a pârâților C. D. G. și I. H. C. se prezumă.
Instanța a constatat că pârâții C. D. G. și I. H. C. nu au acceptat succesiunea defunctei I. A. nici expres, nici tacit și nici forțat, motiv pentru care actele acestora de renunțare la succesiunea defunctei sunt valabile, în afara motivelor deja analizate, reclamantul nemaiinvocând nicio altă cauză de nevalabilitate a celor două declarații de renunțare.
In ce priveste capatul de cerere privind simulatia, tribunalul a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței simulației în sensul de negotium (manifestare de voință), respectiv că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare intenția părților nu a fost aceea de a vinde și cumpăra, ci de a crea aparența că I. A. nu mai este proprietarul bunului.
Pentru aceasta, apelantul trebuia să dovedească faptul că mai înainte sau concomitent cu actul aparent a fost încheiat și un act secret care a consemnat adevărata natură a operațiunii juridice încheiate, probă care nu s-a făcut în speța dedusă judecății, instanța neputând constata caracterul simulat al unui act juridic pe baza unor simple afirmații sau speculații.
Așadar, în lipsa unui contra-înscris care să facă dovada simulației, înscris care trebuie să fie încheiat obligatoriu între toate părțile (vânzător, cumpărător aparent), contractul de vânzare-cumpărare nu poate face decât dovada unei vânzări-cumpărări, însă în nici un caz înscrisul nu poate face dovada simulației, iar contractul de vânzare-cumpărare autentificat ar fi fictiv.
De altfel, reclamantul nu precizează care ar fi actul real și care ar fi natura juridică a acestuia.
Totodată, motivele invocate de către apelant în sensul că reclamantul a întreprins o . demersuri în baza antecontractului, că scoaterea terenului din patrimoniul pârâților s-a făcut prin intermediul lui S. O. G., că între părți există relații de rudenie directe sau îndepărtate, etc., sunt neîntemeiate și irelevante în speța dedusă judecății, întrucât instanța nu poate constata simularea unui contract de vânzare-cumpărare pe baza unor simple prezumții sau speculații în lipsa unui contra-înscris care să ateste simulația sau în lipsa unor probe certe care să dovedească intenția părților de a simula contractul de vânzare-cumpărare.
Înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator făcute în limitele atribuțiilor sale (consimțământ, prezență, semnarea înscrisului) iar celelalte mențiuni fac dovada până la proba contrară (de exemplu valabilitatea consimțământului, plata prețului) iar aceste mențiuni au o opozabilitate erga omnes conform art. 1173, art. 1174 Cod civil, în sensul că actul autentic are deplină credință față de orice persoană cu privire la dispozițiile și convențiile pe care le constată.
Totodată, din probele administrate rezultă că prețul a fost fixat în bani, este determinat, sincer și serios, și în nici un caz nu rezultă, însă, un caracter fictiv, simulat al prețului.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat, in termen legal, prezentul recurs reclamantul P. J., invocand dispozitiile 304 pct. 8 si 9 Cod Proc. Civ., si dezvoltand in esenta urmatoarele critici:
Se face o prezentare a situatiei de fapt si se sustine ca I. A., mama lui I. H. si a lui C. D. G., a participat la incheierea antecontractului din 05.04.2003 si un sfert din suma platita ca avans, si anume 10.000 USD, au fost virati catre aceasta, ceea ce releva in mod neindoielnic vointa lui I. A. de a vinde terenul catre reclamant. Reclamantul a aflat ulterior ca I. A. a transmis cel putin aparent dreptul de proprietate asupra terenului in discutie, desi isi manifestase dorinta de a ii vinde lui terenul prin incasarea in parte a avansului. Reiese in mod evident caracterul deghizat al acestei instrainari, in scopul prejudicierii reclamantului.
Asa cum rezulta din probele administrate, "vanzarea" terenului a fost facuta prin intermediul mandatarului S. O. G., reprezentand interesele paratilor, fratii I. H. si C. D. G., mandatar care este ruda atat cu cei doi frati (var primar), cat si cu parata V. E.. La data de 19.03.2005, S. O. G. a depus, dintr-o banca americana, in contul paratei V. E. de la ABN AMRO BANK Romania S.A, suma de 360.000 USD. Ulterior a avut loc incheierea contractului, operatiune pentru care parata V. E. i-a platit lui I. A. suma de 10.000 USD, urmand ca diferenta pana la 360.000 USD sa fie transferata ulterior din contul paratei sus mentionat, in contul lui I. A. deschis la aceeasi banca, fiind vorba despre aceeasi suma de bani primita de V. E. de la S. O. G..
In consecinta, suma de 360.000 USD a circulat in cadrul familiei, in scopul iesirii terenului in discutie din patrimoniul lui I. A. in mod legal, astfel incat fiii ei sa nu isi poata executa obligatia asumata in antecontractul incheiat cu reclamantul, operatiune la care I. A. a participat si a incasat si o parte din avans.
In realitate, I. A. nu a incasat cu adevarat bani in urma operatiunii de vanzare-cumparare, in speta fiind vorba de o donatie deghizata. Deghizand transferul . titlu oneros, I. A. a incercat sa scoata rapid terenul in discutie din patrimoniul ei, cunoscandu-si desigur situatia medicala critica, astfel incat sa nu il mosteneasca fiii sai, terenul ramanand totodata in cadrul familiei.
Totodata, probabil pentru mai multa siguranta, I. A. dispune prin testamentul autentificat sub nr. 766/22.03.2005 asupra intregii mase succesorale, aceasta lasand intreaga mostenire legatarilor universali C. D. I. si I. A. G., incalcand rezerva succesorala a fiilor ei C. D. G. si I. H. C.. Prin acest demers, I. A., cunoscand faptul ca fiii sai I. H. si C. D. G. nu isi vor putea executa obligatia contractuala asumata in antecontractul incheiat cu subsemnatul, a incercat sa le creeze o imposibilitate obiectiva de a perfecta contractul de vanzare-cumparare.
Totusi, imediat dupa decesul lui I. A., la data de 04.04.2005, fiii sai, paratii I. H. si C. D. G., incep sa scoata din contul acesteia diverse sume, acceptand astfel tacit succesiunea acesteia, care le-ar fi revenit in mod legal in urma reductiunii testamentului, in temeiul art. 689, teza II Cod Civil.
Avand in vedere incheierea antecontractului de catre cei doi fii, precontract cu care nu numai ca a fost de acord proprietara I. A., ci a si incasat avans, reiese in mod clar ca I. A. dorea, la data incheierii antecontractului cu subsemnatul, ca fiii ei I. H. si C. D. G. sa obtina terenul in discutie dupa moartea sa.
In ceea ce priveste iesirea din patrimoniul lui I. A. a terenului, reclamantul a aratat deja intentia reala din aceasta operatiune.
II. In decizia sa, tribunalul a apreciat in mod nelegal si cu aplicarea gresita a legii faptul ca in perioada dintre data decesului defunctei si data renuntarii paratilor C. D. G. si I. H. la succesiune, "paratii nu si-au manifestat in mod expres vointa in sensul acceptarii succesiunii, dupa cum nu au facut-o nici in mod tacit”.
Am aratat ca in perioada 04.04.2005 (decesul lui I. A.) - 11.04.2005 (data declaratiilor de renuntare la mostenire) paratii I. H. si C. D. G. au extras din contul defunctei sume de bani pana la epuizarea acestuia.
Conform art. 689, teza a II a Cod Civil "acceptarea este tacita cand eredele face un act, pe care nu ar putea sa il faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare". Astfel, cum altfel decat in calitatea lor de mostenitori, ar fi putut paratii C. D. G. si I. H. sa extraga acele sume din contul mamei lor, decedate anterior?
In ceea ce priveste sustinerile paratelor C. D. I. si I. A. G. prin care acestea arata ca sumele au fost transferate cu acordul si in conformitate cu instructiunile lor, in calitate de mostenitoare testamentare, apreciem ca acestea nu pot fi luate in considerare, avand in vedere relatiile dintre acestea si paratii C. D. G. si I. H. si interesul comun al celor patru in acest litigiu.
Astfel, consideram ca tribunalul in mod gresit a apreciat ca retragerile celor doi parati din contul lui I. A. nu reprezinta acte de acceptare tacita a mostenirii, schimband in mod evident natura juridica a acestor manifestari de vointa, in acceptiunea art. 304 pct. 8 Cod procedura civila..
Pornind de la aceasta situatie, declaratiile de renuntare la mostenire nu nu produc efecte juridice, urmeaza sa fie inlaturate de catre instanta, paratii I. H. si C. D. G. pastrandu-si calitatea de mostenitori rezervatari prin efectul acceptarii tacite.
Or, in conditiile acceptarii succesiunii, orice declaratie ulterioara, chiar autentica nu mai este susceptibila de a produce efecte juridice conform principiului "semei heres sem per heres".
Tinand cont de declaratiile fabricate pro causa ale paratelor I. A. G. si C. D. I., tribunalul in mod gresit a respins capetele 3 si 4 de cerere, ceea ce a dus la respingerea automata si a capetelor 5 si 6 ale cererii.
In ceea ce priveste capatul 1 de cerere, instanta a apreciat fara temei legal ca nu s-a facut dovada existentei operatiunii juridice a simulatiei de catre reclamant, "respectiv ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare intentia partilor nu a fost aceea de a vinde si cumpara ci de a crea aparenta ca I. A. nu mai este proprietarul bunului."
Apreciez ca instanta nu a avut in vedere toata situatia in ansamblul ei, relatiile dintre parti si circulatia sumelor de bani in interiorul familiei. S-a aratat mai sus cum rulajul banilor in ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare incheiat intre I. A., in calitate de vanzatoare si V. E. in calitate de cumparatoare este putin spus suspect.
Legat de adevarata intentie a partilor, invedereaza ca I. A. a participat la incheierea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat intre reclamant si paratii I. H. si C. D. G., incasand o parte din avans.
Astfel, I. A. a acceptat in mod evident actul incheiat de catre fiii sai cu reclamantul. Mai mult, cunoscandu-si situatia medicala, din moment ce a agreat antecontractul de vanzare-cumparare, reiese fara putinta de tagada faptul ca intentia ei era ca fiii sai, paratii I. H. si C. D. G., sa moștenească terenul in litigiu.
I. A. a efectuat aparent transferul proprietatii asupra terenului in litigiu cu V. E. in scopul de a nu se putea perfecta contractul de vanzare-cumparare cu reclamantul si de a il prejudicia.
In realitate, partile nu au urmarit niciodata ca imobilul sa paraseasca patrimoniul autoarei paratilor, I. A., ci numai crerea aparentei acestui fapt.
F. de caracterul evident simulat act actului de vanzare-cumparare, rezulta ca acesta ii este inopozabil reclamantului, iar fata de acceptarea evidenta a succesiunii de catre paratii I. H. si C. D. G., rezulta faptul ca acestia pot fi obligati sa isi indeplineasca obligatiile asumate fata de reclamant.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a paratilor I. H. si C. D. G., acestia impreuna cu paratii C. D. I. si I. A. G. au calitate procesuala pasiva in ceea ce priveste capetele 1 si 2 de cerere, in calitate de mostenitori ai lui I. A..
Referitor la ultimele capetelor 5 si 6 de cerere, respinse ca urmare a respingerii celorlalte capete de cerere, in masura in care instanta va considera ca se impune administrarea de probe suplimentare, se impune casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel in vederea administrarii acestora.
Solutionand recursul formulat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea il constata nefondat si, in baza art. 312 C.pr.civ. il va respinge ca atare, pentru urmatoarele considerente:
S-au invocat de catre recurentul reclamant dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ., insa Curtea constata ca singura critica de nelegalitate care poate fi identificata in cadrul motivelor concrete dezvoltate este aceea ca instanta ar fi interpretat gresit actul dedus judecatii – anume actul de renuntare/ acceptare a succesiunii defunctei din partea paratilor C. D. G. si I. H..
Recurentul reclamant sustine aceasta critica invocand si o aplicare gresita a legii, insa Curtea constata ca nu poate fi incident acest caz de recurs, atata timp cat nu se face raportarea la o dispozitie legala sau principiu de drept care sa fi fost interpretat sau aplicat gresit. De altfel, nici chiar recurentul reclamant nu poate invoca in cadrul acestei critici o dispozitie legala care sa fi fost interpretata sau aplicata gresit sau incalcata de instanta de apel.
Se citeaza de catre recurent dispozitiile art. 689, teza a II a Cod Civil, insa acestea nu reprezinta decat definitia acceptarii tacite, in concret in cauza nepunandu-se in discutie ca instanta de judecata nu ar fi plecat de la aceasta definitie sau ar fi aplicat gresit acest text legal, ci se pune de fapt in discutie prin criticile concrete dezvoltate de recurent ca ar fi gresita interpretarea data de instanta de apel situatiei de fapt si probelor administrate in sensul de a retine ca actele savarsite de parati nu sunt materializarea unei acceptari tacite de mostenire .
Asadar, recurentul nu sustine ca instanta de apel ar fi plecat de la ideea inexistentei posibilitatii acceptarii tacite sau de la o teorie a acceptarii tacite diferita decat cea data de textul legal, ci recurentul sustine in mod direct ca gresit a interpretat instanta de apel probele in sensul in care a facut-o, cand in realitate aceste probe dovedeau ca de fapt cei doi parati au facut acte de acceptare a succesiunii, respectiv au facut retrageri de sume de bani din conturile defunctei.
Aceste critici pot fi calificate drept critici subsumate cazului de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., in sensul ca gresit ar fi interpretat instanta actul juridic dedus judecatii. Aceasta pentru ca de fapt cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. este singurul caz care poate fi analizat partial ca unul de netemeinicie, insa in acest caz numai in situatia unei netemeinicii evidenta, raportata la un act juridic vadit lamurit si neindoielnic, tocmai acest caracter vadit lamurit si neindoielnic apropiind acest motiv de recurs de caracterul acestei cai de atac de a fi una pentru motive de nelegalitate. Aceasta pentru ca in acest caz de flagranta interpretare gresita a unui act juridic deja se iese din sfera unei simple aprecieri a probatoriului si a situatiei de fapt, care intra in continutul analizei facute de o instanta care judeca devolutiv, ci se intra . „nelegalitate”, prin aceea ca instanta a produs deja o incalcare a principiului de drept fundamental al respectarii manifestarii de vointa a partii la incheierea unui act juridic (principiu exprimat, pentru actele bilaterale, in art. 969 C.civ – „conventiile legal facute au putere de lege intre parti”, dar valabil in egala masura in privinta actelor juridice unilaterale). Este diferenta dintre cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. si cazul de recurs care a existat reglementat in art. 304 pct. 11 C.pr.civ. – „când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”. Acest text reglementa, pana la abrogarea prin OUG nr. 138/ 2000, cazul de netemeinicie constand in aprecierea eronata a probelor si a situatiei de fapt, chiar si in acest caz era necesara existenta unei erori „”grave”, insa dupa aceasta abrogare textul art. 304 pct. 8 C.pr.civ. vizeaza doar situatiile unor acte juridice vadit lamurite si neindoielnice al caror inteles si natura sa fi fost schimbat de catre instanta.
Or, analizand aceste critici ale recurentului in acest context al art. 304 pct. 8 C.pr.civ. Curtea constata ca sunt nefondate, intrucat in cauza nu ne regasim in situatia reglementata de acest text, al unui act juridic cu un „inteles lamurit si vadit neindoielnic”, ci ne aflam in fata unui act juridic susceptibil de apreciere si interpretare – aceasta interpretare si apreciere fiind chiar esenta cauzei.
Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. poate fi retinut in cazul schimbarii intelesului sau naturii unui act juridic „lamurit si vadit neindoielnic”, adica atunci cand natura si continutul actului juridic sunt evidente, nesusceptibile de interpretare. In cauza insa nu se pune problema unui asemenea act juridic „lamurit si vadit neindoielnic”, ci se pune problema interpretarii unor probe si a unui situatii de fapt . altul pentru a ajunge la concluzia existentei sau nu a unei acceptari tacite a mostenirii. Se pune in ultima instanta tot o problema de interpretare a probelor si de apreciere a situatiei de fapt, pe baza acestora, deci critica conduce in ultima instanta la o chestiune de apreciere a temeiniciei solutiei pronuntate.
Mai exact, instantele de fond au apreciat ca retragerea sumelor de bani s-a facut din conturile defunctei pentru fiii paratilor C. D. G. si I. H., minori la acel moment, deci ca acesti doi parati ar fi actionat in calitate de reprezentanti legali ai minorilor care aveau ulterior sa culeaga mostenirea, in vreme ce recurentul reclamant propune interpretarea situatiei de fapt in sensul ca aceasta retragere de sume de bani s-a facut de catre cei doi parati in numele lor personal, pentru ei, in acest fel asumandu-si calitatea de acceptanti ai mostenirii. Se releva in acest fel ca de fapt totul este o chestiune de apreciere de catre judecator a situatiei de fapt pentru a extrage o concluzie sau alta, deci o chestiune care tine de temeinicia solutiei, iar nu o chestiune care sa tina de modalitatea de interpretare a unui act juridic vadit lamurit si neindoielnic.
Recurentul lanseaza intrebarea „ cum altfel decat in calitatea lor de mostenitori, ar fi putut paratii C. D. G. si I. H. sa extraga acele sume din contul mamei lor, decedate anterior?”, insa circumstantele cauzei sunt de asa natura incat acest act al paratilor este susceptibil si de o a doua interpretare, in contextul in care mostenirea avea sa fie acceptata de catre fiii acestor doi parati si in conditiile in care acesti fiii erau minori la data retragerii de bani, ceea ce face posibila interpretarea ca paratii au actionat in numele si pe seama minorilor ai caror reprezentanti legali erau. Asadar, in raport de circumstantele concrete ale cauzei nu ne aflam in fata unui act juridic vadit lamurit si neindoielnic, nu ne aflam in fata unei manifestari de vointa cu o semnificatie unilaterala, unica, si care semnificatie sa fi fost schimbata de instanta de apel, ci ne aflam in fata unei manifestari de vointa expusa la cel putin 2 interpretari, echivoca, dintre care instanta de apel a ales una dintre ele. Iar chestiunea aceastei interpretari propriu-zisa a retragerilor de bani . altul, in sensul asumat de instantele de fond sau cel propus de reclamant, ambele posibile, tine de temeinicia solutiei, care nu poate fi repusa in discutie de catre instanta de recurs.
De aceea, Curtea constata nefondat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ..
Toate celelate dezvoltari facute de recurentul reclamant in cuprinsul cererii de recurs sunt chestiuni care vizeaza modul de apreciere a probatoriului si situatia de fapt, aspecte care vizeaza asadar temeinicia solutiei recurate, iar nu aspecte de nelegalitate. Facandu-se de catre recurent aceste dezvoltari referitor la situatia de fapt si probele administrate, nu se invoca nici un aspect care sa tina de legalitatea solutiei, de modul de aplicare sau interpretare a legii, care sa poata fi incadrata in dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. sau alt motiv de recurs.
Or, recursul este reglementat ca o cale de atac pentru motive de nelegalitate ( cu exceptia situatiei reglementate de art. 304 indice 1 C.pr.civ. desigur ), in care nu mai pot fi repuse in discutie aspecte de fapt sau modul de apreciere a probatoriului, care tin de temeinicia unei solutii.
De aceea, toate aceste critici nu pot primi relevanta in recurs.
In ce priveste apararea formulata de recurentul reclamant in sedinta publica, referitoare la faptul ca retragerile de bani ar avea semnificatia pe care o dau dispozitiile art. 703 si 712 Codul civil, referitoare la succesibilul care ia anumite bunuri din masa succesorală, Curtea constata ca aceasta sustinere nu se regaseste in motivele de recurs dezvoltate inauntrul termenului de recurs si ca atare nu a investit legal instanta cu cercetarea ei. Acceptarea fortata a mostenirii este o alta forma de acceptare decat cea tacita, reprezinta o institutie distincta, cu conditii diferite, iar din cercetarea motivelor de recurs se constata ca acestea vizeaza exclusiv acceptarea tacita, fara sa se faca nicio referire la conditiile acceptarii fortate. Faptul preluarii de bani din conturile defunctei este analizat de recurent ca o manifestare de vointa- act voluntar al paratilor de acceptare a mostenirii, iar nu ca o dosire sau ascundere de bunuri.
Pentru aceste motive, in baza art. 312 C.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
Curtea va obliga pe recurent la 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata V. E., reduse conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, apreciind ca aceasta suma este suficienta si reprezinta onorariul corect in raport de munca depusa de avocat in recurs si de complexitatea recursului. Astfel, Curtea constata ca parata a fost reprezentata in recurs de acelasi avocat care a reprezentat-o si in fazele anterioare, care deci cunostea dosarului, in recurs nemaifiind necesar un studiu complex al cauzei, cu atat mai mult in raport de motivele invocate prin cererea de recurs si oricum in raport de faptul ca in recurs nu s-au mai administrat probe si nu s-au pus in discutie aspecte noi fata de apel. P. s-a judecat in recurs la un singur termen de judecata, iar nu in ultimul rand Curtea constata ca avocatul intimatei parate a incasat in fazele anterioare onorarii substantiale, la plata carora a fost obligat recurentul reclamant. Curtea oricum are in vedere ca argument esential faptul ca avocatul intimatei parate nu a fost in situatia de a depune o munca semnificativa, fata de faptul ca a reprezentat partea si in etapele anterioare si cunostea dosarul, iar recursul a avut o complexitate redusa ( complexitatea redusa fiind probabil si motivul pentru care avocatul intimatei parate V. nu a simtit nevoia sa depuna intampinare la cererea de recurs ).
F. de toate acestea, Curtea apreciaza ca onorariul perceput de avocat in recurs este excesiv in raport de munca depusa si complexitatea recursului, nefiind asadar justificata obligarea recurentului reclamant la suportarea acestuia, suma de 1.500 lei fiind considerata de Curte pe deplin acoperitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant P. J., împotriva deciziei civile nr. 425A/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. E., C. D. I., C. D. G., I. A. G. și I. H. C..
Obligă pe recurent la 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata V. E., reduse conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. F. C. D. L. M.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
05.12.2013
Jud. apel: I. Târțău
L.E. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1910/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1970/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
