Obligaţie de a face. Decizia nr. 1798/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1798/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 1798/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1798R
Ședința publică de la data de 25.10.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - A. M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 145/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant G. E. și cu intervenienta L. L., cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de amânări fără discuții.
În cauză s-au efectuat două strigări.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au intimatul-reclamant G. E. reprezentat de avocat P. J. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, depusă la dosar(fila 6) și intervenienta L. L. reprezentată de avocat C. I. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, depusă la dosar(fila 24), lipsind recurentul-pârât M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în cauză s-a solicitat în scris judecarea în lipsă de către recurentul-pârât.
S-a mai învederat că la data de 17.10.2013, la registratura secției s-a înregistrat adresa Primăriei Municipiului București nr._/14.10.2013.
Reprezentanta intimatului-reclamant învederează instanței că nu a văzut adresa.
Curtea pune dosarul la dispoziția reprezentantei intimatului-reclamant și dispune reluarea dosarului la ordine pentru a i se oferi posibilitatea luării la cunoștință de conținutul adresei emise de Primăria Municipiului București.
Dosarul a fost reluat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul-reclamant G. E. reprezentat de avocat P. J. și intervenienta L. L. reprezentată de avocat C. I., lipsind recurentul-pârât M. București prin Primarul General.
Reprezentanții părților prezenți în sala de ședință arată că nu au de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intervenienta L. L., prin avocat, solicită admiterea recursului declarat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General. Apreciază că cererea de intervenție este admisibilă, în condițiile în care a făcut dovada prin această cerere că intimatul-reclamant a solicitat și i s-a admis în parte, un imobil care nu-i aparținea, nu mai avea dreptul asupra acestuia, respectiv apartamentul nr.1.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare pentru clarificarea situației bunurilor pentru care intimatul-reclamant pretinde să i se acorde despăgubiri.
A mai arătat că prin cererea de intervenție a făcut dovada calității sale de proprietar asupra apartamentului nr.1 și că acesta a fost preluat în baza Decretului nr. 101/1951, prin decizia nr. 936/1963, astfel cum rezultă din adresa S.C. Titan Al S.A., depusă la dosar(fila 30). Intervenienta a plecat în Brazilia în anul l962, unde locuiește și în prezent, dată până la care a locuit în imobil, după care acesta a fost preluat de autoritățile Statului Român.
De asemenea, consideră că nu poare rămâne în vigoare o sentință câtă vreme se solicită să se acorde despăgubiri pentru apartamentul pentru care nu avea nici un drept.
Curtea pune în discuție dacă există contestație pe rol cu privire la soluționarea notificării formulate pentru apartamentul nr.1.
Reprezentantul intervenientei învederează instanței că nu există acțiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001, ci un dosar pe rolul Judecătoriei sector 3 București, având ca obiect acțiunea în revendicare.
Solicită admiterea recursului, casarea parțială a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se stabili cine are calitate de persoană îndreptățită asupra apartamentului nr.1.
Intimatul-reclamant G. Erwin, prin avocat, în combaterea recursului, arată că cererea de intervenție vizează numai un apartamentul nr.1 de la parterul imobilului din ., sector 3.
Consideră că recursul ar putea fi admis parțial doar în situația în care M. București ar invoca în recurs argumentele aduse de intervenientă, în sensul că intimatul-reclamant nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru apartamentul nr.1, întrucât este intervenienta L. L..
Consideră că recurentul nu face astfel de susțineri, pentru că singura posibilitate prin care M. București ar fi stabilit că intervenienta L. L. este îndreptățită la despăgubiri pentru acest apartament, ar fi fost urmare soluționării notificării formulate de intervenientă în temeiul Legii 10/2001.
Însă, solicită să se constate că această notificare nu a fost soluționată, deoarece intervenienta L. L. nu a formulat nici o cerere pe rolul instanțelor de judecată pentru a i se stabili dreptul pe care îl invocă, ci aceasta a formulat doar o cerere de revendicare în contradictoriu cu cumpărătorii chiriași.
Pe de altă parte, arată că, recurentul-pârât nu solicită casarea sentinței recurate, ci doar modificarea acestei sentințe pentru faptul că a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 și nici măcar după primirea cererii de intervenție nu a adus modificări cu privire la cererea de recurs.
Solicită respingerea recursului; fără cheltuieli de judecată, rezervându-și dreptul să le solicite pe cale separată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a civilă sub nr._, reclamantul G. E. a chemat în judecată pârâtul M. București prin Primarul General solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să-l oblige să emită o dispoziție motivată cu privire la acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat in București, . sector 3, compus din 2 apartamente (. parter și . . garajul imobilului situat in București, ., fost 61-A-61 și 51, la subsolul imobilului spre . camera de șofer anexă.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ce face obiectul dosarului nr._/20.08.2001 pe rolul Primăriei Municipiului București, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului menționat în petitul acțiunii.
Reclamantul a mai arătat că, prin decizia civilă nr. 622A/07.05.2008 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât M. București prin Primar General în contradictoriu cu intimații reclamanți G. Erwin si Hertzan Sarina împotriva sentinței civile nr. 343/01.04.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 1720/2000, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și a constatat că imobilul situat în București, ., sector 3 a trecut în mod abuziv în proprietatea statului; a respins capătul de cerere privind revendicarea apartamentului nr. 1 de la parter și nr. 2 de la etajul 1 al imobilului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiv.
Reclamantul a mai arătat că are calitatea de proprietar al imobilului situat in București, ., sector 3, compus din cele 2 apartamente în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/1936 încheiat între S. Lilienfeid, în calitate de vânzător, și Tony A. G., în calitate de cumpărător, având ca obiect o fâșie de teren din imobilul situat în București, ., în suprafața de 20,80 mp, a contractului de vânzare cumpărare nr._/1936 încheiat între T. Lilienfeid, în calitate de vânzător, și Tony A. G., în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul situat în București, . fost 64 fost 44 și anume: locul viran teren fără construcții în suprafață de 173 mp și autorizația de construire nr. 6574/13 iunie 1945 pe numele Tony A. G..
Cu privire la situația apartamentelor aflate în imobilul situat în București, ., sector 3, reclamantul a arătat că apartamentul nr. 1 de la parter a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1073/11.04.2000, iar apartamentul nr. 2 de la etaj 1, al contractului de vânzare-cumpărare nr. 3366/14.11.1996; iar apartamentul nr. 3 de la . de vânzare-cumpărare nr. 3238/02.04.1997.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 145/29.01.2013 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul G. E. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General; a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită în favoarea reclamantului G. E. dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la imobilele situate în București, ., sector 3, constând în apartament nr. 1, parter (suprafață utilă – 93,78 mp, cotă indiviză 33%, teren sub construcție 30,9 mp) și apartament nr. 2, etaj 1 (suprafață utilă 93,48 mp, cotă indiviză 33,11%, teren sub construcție 44,76 mp), respectiv în București, ., sector 3, constând în garaj aferent apartamentului situat la parter (suprafața utilă de 19,06 mp, cotă indiviză și teren sub construcție aferente garajului); a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru camera șoferului – anexă a garajului, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prezenta cerere constituie o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. XX//2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, soluționare pe fond a notificării nr. 3442/14.08.2001.
În ce privește calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, Tribunalul a reținut că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în copie la dosar, de pe urma defunctului G. Adolf, decedat la 4.11.1949, conform extrasului din registrul de deces, emis de Primăria Sectorului 3 sub nr._ din 5.12.2000 și a certificatului de deces . nr._, precum și de pe urma defunctei G. Tony, decedată la data de 11.11.1973, conform certificatului de deces emis la data de 21.09.2001 și a certificatului de moarte eliberat de Hopital General Juif la data de 16.07.2001 (pe numele Yancovitch-G. Tony), a rămas ca unic moștenitor reclamantul, G. Adolf, în calitate de fiu, conform extrasului din registrul de nașteri nr._/5.12.2000 al Primăriei Sectorului 3 București și a certificatului de calitate de moștenitor de pe urma lui G. Adolf, autentificat sub nr. 55/21.08.2001 de BNP E. C.. S. acestuia, Hertzan Sarina a dat declarația autentificată sub nr. 1909 din 27.05.1999 de către Consulatul General al României din Montreal, prin care precizează că nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii părinților săi, înțelegând să rămână străină de această succesiune.
Tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a) și art. 4 alin. 2 din lege.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul prezentei cereri, Tribunalul a reținut că imobilul-teren în suprafață de 20,80 mp, situat în București, . (în prezent .) a fost dobândit de mama reclamantului Tony A. G., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/8.05.1936 de Tribunalul I. Secția notariat; că imobilul-teren în suprafață de 173 mp, situat în București, . fost 64 fost 44 (în prezent .) a fost dobândit de mama reclamantului Tony A. G., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/8.05.1936 de Tribunalul I. Secția Notariat; și că imobilul situat în . fost 61-A-61 și 51 (în prezent .), compus din garajul situat la subsolul imobilului spre . camera de șofer anexă, a fost dobândit de tatăl reclamantului Adolf G., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/23.03.1946 de Tribunalul I. Secția Notariat.
Dreptul de proprietate al mamei reclamantului, G. A. Tony născută Iancovici asupra imobilului situat în . (fost 66, fost 64, fost 44), compus din 210 mp teren și 1 corp casă cu parter – 4 camere, holl și dependințe și etaj – idem, a fost înscris în cartea funciară, potrivit Procesului-verbal din data de 28.02.1941, întocmit de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare în București.
Conform Autorizației nr. 6174/13.06.1945, mama reclamantului, Tony A. G., a obținut dreptul de a mai suprapune un etaj peste construcția existentă, compusă din parter și etaj.
În ceea ce privește caracterul preluării de către stat a imobilelor menționate mai sus, Tribunalul a reținut că decizia nr. 622A/7.05.2008 a Tribunalului București și faptul că ambele imobile în litigiu au fost preluate în mod abuziv, conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a) și e) din Legea nr. 10/2001, acestea fiind naționalizate prin Decretul nr. 92/1950, respectiv prin Decretul nr. 111/1951.
În ceea ce privește situația juridică actuală a imobilelor, Tribunalul a reținut că, astfel cum s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit de expertul C. F., 3 apartamente din imobilul din . au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1073/11.04.2000 - pentru imobilul situat în București ., parter, .; prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3366/14.11.1996 – pentru imobilul situat în București, ., etaj 1, apartament 2, sector 3; prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3238/2.04.1997 - pentru imobilul situat în București, ., etaj 2, apartament 3, sector 3; și prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9352/20.03.1997 - pentru imobilul situat în București, ., parter, sector 3, compus din apartament cu 3 camere, împreună cu un garaj în suprafață de 19,06 mp.
Cu privire la cele 2 apartamente și suprafețele de teren aferente acestora, și cu privire la garaj, care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, tribunalul a reținut că nu pot fi restituite în natură reclamantului, potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței civile nr. 145/29.01.2013 a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, în motivarea căruia a învederat următoarele critici:
În mod greșit instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat că are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 3, compus din . suprafață de 93,78 m. p., cota indiviză 33% teren sub construcție 30,9 m.p. și . în suprafață de 93,48 m.p., cotă indiviză 33,11% teren sub construcție 44,76 m.p., respectiv imobilul din ., sector 3 constând în garaj aferent apartamentului situat la parter în suprafață utilă de 19,06 m.p. cotă indiviză și teren sub construcție aferentă garajului, și a obligat M. București să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Recurentul a mai arătat că, potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legii; iar conform art.1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, art. 16 și art. 50 din Legea nr. 165/2013 dispoziția se emite în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
La data de 22.08.2013 a fost depusă la dosar cerere de intervenție în favoarea recurentului-pârât de către numita L. L., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul înlăturării obligației recurentului-pârât de a emite dispoziție privind acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 1 din imobilul situat în București, ., parter; cerere de intervenție ce a fost admisă în principiu la termenul din data de 20.09.2013.
În motivarea cererii de intervenție accesorie, intervenienta L. L. a arătat că a cumpărat în anul 1948 de la numita Tony A. G., autoarea intimatului-reclamant, apartamentul nr. 1 din imobilul proprietatea vânzătoarei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/1948, apartament ce a fost preluat de stat; și că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 care nu a fost soluționată până în prezent.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 3442/2001 la B. E. și P. și sub nr._ la Primăria Municipiului București, intimatul-reclamant G. E. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, ., sector 3, compus din 2 apartamente situate la parter și la etaj, precum și a garajului situat la subsol, împreună cu camera de șofer anexă.
Notificarea nefiind soluționată, în mod corect tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. XX/2007 pronunțată de ICCJ Secții Unite, prin care s-a statuat că, în cazul când unitatea deținătoare sau investită cu soluționarea notificării nu se pronunță cu privire la notificare în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia, „se impune /.../ ca instanța investită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. (l) C.pr.civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură".
Prin urmare, fiind investit cu o contestație împotriva absenței răspunsului la notificare, în mod corect tribunalul a procedat la soluționarea pe fond a notificării, prin verificarea îndeplinirii de către intimatul-reclamant a condițiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege, respectiv calitatea reclamantului de persoană îndreptățită sau de moștenitor al acesteia; stabilirea calității de entitate notificată sau de unitate deținătoare a pârâtului; stabilirea caracterului abuziv al preluării; și identificarea tipului de măsuri reparatorii prevăzute de lege, la situația de fapt reținută.
Curtea va analiza sentința recurată în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, astfel că va analiza cauza sub toate aspectele, atât de legalitate, cât și de temeinicie.
Din această perspectivă, Curtea constată că, în ceea ce privește condiția calității de persoană îndreptățită, tribunalul a reținut că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei reclamantului, numita Tony A. G., asupra imobilelor notificate, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/8.05.1936 de Tribunalul I. Secția Notariat (pentru imobilul-teren în suprafață de 20,80 mp, situat în București, ., în prezent .), prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/8.05.1936 de Tribunalul I. Secția Notariat (pentru imobilul-teren în suprafață de 173 mp situat în București, . fost 64 fost 44, în prezent .) și prin autorizația de construire (asupra construcțiilor edificate pe acest teren).
Curtea constată că recursul formulat de recurentul-pârât, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului-pârât, sunt întemeiate, întrucât în faza de recurs au fost administrate înscrisuri noi din care rezultă faptul că asupra apartamentului nr. 1 din imobilul situat în ., parter, sector 3, mai pretinde dreptul de proprietate și intervenienta accesorie L. L., fiind depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/30.09.1948 de Tribunalul I., Secția Notariat, din care reiese că vânzătoarea Tony A. G., autoarea intimatului-reclamant, a vândut către L. S. apartamentul de la parterul imobilului, cu privire la care a făcut precizarea că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr._/1936 și nr._/1936.
De asemenea, la solicitarea instanței, prin adresa nr._/14.10.2013 Primăria Municipiului București Direcția Juridic a comunicat faptul că pentru imobilul situat în București ., sector 3, figurează înregistrată notificare formulată de intervenienta L. L., dosar administrativ nr. 5033 care nu a fost soluționat până în prezent.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., constatând că aplicarea normelor de drept substanțial s-a făcut la o situație de fapt ce nu a fost în mod complet stabilită, raportat la art. 51-54 C.pr.civ. și art. 312 alin. 5 C.pr.civ., potrivit cărora casarea hotărârii se dispune în cazul în care instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului pentru apartamentul nr. 1 de la parter și din perspectiva contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/30.09.1948 de Tribunalul I., Secția Notariat, Curtea va admite recursul și cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului-pârât de intervenienta L. L., va casa în parte sentința civilă recurată și va trimite spre rejudecare la Tribunalul București contestația referitoare la apartamentul nr. 1, parter, situat în București, ., sector 3.
Au intrat sub puterea lucrului judecat, prin nerecurare, acele dispoziții prin care instanța de fond a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru camera șoferului – anexă a garajului.
A intrat sub puterea lucrului judecat dispoziția prin care instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită în favoarea reclamantului G. E. dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale, cu privire la imobilul situat în București, ., sector 3, constând în apartament nr. 2, etaj 1 (suprafață utilă 93,48 mp, cotă indiviză 33,11%, teren sub construcție 44,76 mp), respectiv în București, ., sector 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 145/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. E. și cu intervenienta în interesul recurentului-pârât L. L..
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul recurentul-pârât M. București prin Primarul General formulată de intervenienta L. L..
Casează în parte sentința civilă recurată și trimite spre rejudecare la Tribunalul București contestația referitoare la apartamentul nr. 1, parter, situat în București, ., sector 3.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.10.2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. S. Z. D. A. M.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ
2 ex./24.11.2013
Jud. fond – R. E. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1659/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1487/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
