Legea 10/2001. Decizia nr. 1536/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1536/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 1536/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.1536
Ședința publică de la 21.10.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - N. C. I.
*********
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții – reclamanți B. F., B. – D. M., P. L., împotriva sentinței civile nr.1210 din data de 03.06.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți A. P. ADMINSTRAREA ACTIVELOR STATULUI și MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Salathe M., în substituirea av.Furtunescu F., în calitate de reprezentant al recurenților – reclamanți B. F. (prezent și personal, legitimat cu CI . nr._), B. – D. M. (reprezentat și prin mandatar B. O. C.) și P. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 20.01.2014, emise de Baroul București, aflată la fila 35 dosar și consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât Municipiul București prin Primar General, lipsind reprezentantul intimatului – pârât A. pentru Adminstrarea Activelor Statului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul și stadiul dosarului, după care:
Reprezentantul recurențior-reclamanți depune răspunsul comunicat de Judecătoria Sectorului 2 București ca urmare a petiției adresate cu privire la existența notificării nr.956/2001, comunicând câte un exemplar părților prezente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții-reclamanți B. F., B. – D. M., P. L., prin avocat, solicită admiterea recursului, apreciind că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este netemeinică și nelegală pe capătul 1 al cererii formulate în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurenților solicită amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea avocatului titular al contractului de asistență juridică încheiat cu reclamanții să formuleze și să depună concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului-pârât Municipiul București prin Primar General solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul respingerii capătului 1 de cerere, urmând a fi avute în vedere toate înscrisurile administrate în această fază procesuală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 23.11.2010 și precizata ulterior, reclamanții B. F., B. D. M., P. L. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primarul General și A. pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând să se reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul situat în București, ..137, sector 2 în suprafața totala de 1737 mp, din care 889 mp construcții și acordarea de despăgubiri pentru utilajele, instalațiile și inventarul fabricii de tâmplărie I. Bazga.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în anul 2001, au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natura a unei Fabrici de Tâmplărie, naționalizata pe numele autorului lor I. Bazga la 13.09.1948.
În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 10/2001.
La data de 21.03.2011 reclamanții au precizat ca mențin primul capăt de cerere, respectiv plângere împotriva Dispoziției emise de A..
Prin sentința civilă nr. 5178/18.04.2011, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 24.05.2011.
În urma interpelării tribunalului în ce privește precizarea obiectului cererii și capetelor de cerere cu care a investit tribunalul, reclamanții, după ce și-au angajat avocat au menționat ca pe primul capăt de cerere prin care se solicita soluționarea pe fond a notificării nr. 956/2001, respectiv restituirea imobilului - se judeca în contradictoriu cu paratul Municipiul București prin Primarul General -, iar pe al doilea capăt de cerere reprezintă o contestație împotriva Deciziei nr. 69/29.07.2010, prin care s-a respins notificarea nr. 957/2001, se judeca în contradictoriu cu paratul A..
Tribunalul a solicitat, în baza rolului activ, dosarul administrativ format la A. în urma înaintării notificării nr. 957/2001, și a întreprins demersuri în vederea comunicării notificării nr. 956/2001 și a situației juridice cu privire la imobilul din București, .. 135, actual nr. 137, sector 2.
Prin sentința civilă nr.1210/03.06.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins capătul unu de cerere, astfel cum a fost precizat, în ce privește soluționarea pe fond a notificării nr. 956/2001, ca neîntemeiat; a admis exceptia tardivitatii capatului doi de cerere, astfel cum a fost precizat, formulat de reclamanți, referitor la contestatia indreptata impotriva Dispozitiei nr. 69/2000 emisa de A. pentru Valorificarea Activelor Statului; a respins contestatia indreptata impotriva Dispozitiei nr.69/2000 emisa de A., în contradictoriu cu A., ca tardiv formulată.
P. a hotărî astfel, instanța a reținut că B. F., B. D. M. și P. L. au formulat doua notificări: 956/05.03.2001 prin care s-a solicitat restituirea imobilului din București, .. 135, actual nr. 137, sector 2, și 957/05.03.2001 prin care s-a solicitat despăgubiri bănești pentru utilajele și instalațiile preluate de stat la naționalizarea întreprinderii I.Bazga.
Din adresa nr.OZ/1936/2005/SG/14.02.2005 a Prefecturii M. București rezulta ca notificarea nr. 957/2001 a fost transmisa spre competenta soluționare la Primăria M. București, iar notificarea nr. 956/2001 a fost depusa la . 15 dosar JS 2.
Primăria M. București a comunicat notificarea nr. 957/2001 către A. care a soluționat-o prin Decizia nr.69/29.07.2010.
Prin Decizia nr. 69/29.07.2010, s-a respins notificarea nr. 957/2001 întrucât petenții nu au făcut dovada existentei utilajelor și instalațiilor revendicate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
Aceasta Decizie a fost comunicata reclamanților la data de 05.08.2010.
Deși tribunalul a acordat reclamanților mai multe termene de judecate, și a emis mai multe adrese, nu s-a depus la dosar notificarea nr. 956/2001 prin care s-a solicitat restituirea imobilului.
În aceste condiții, nefăcându-se dovada existentei acestei notificări, a apreciat instanța că nu poate admite capătul unu de cerere, întrucât ar eluda dispozițiile obligatorii ale Legii nr. 10/2001. Numai daca exista notificarea nr. 956/2001 sub forma de înscris se putea analiza pe fond solicitările cuprinse în notificare.
În Legea nr. 10/2001 se prevede obligația pentru persoana îndreptățită la restituire ca notificarea sa fie adresata unității deținătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de aceasta lege. Cererea de restituire a imobilelor de soluționează de către unitatea deținătoare care poate sa dispună fie restituirea în natura sau, în cazul în care aceasta nu este posibila acordarea măsurilor reparatorii în echivalent ce pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri stabilite în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.
Tribunalul a arătat că nu este posibil să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 alin 1 C.proc.civ. și mentionate în Decizia XX/19 martie 2007 pronuntata de ÎCCJ- Secțiile Unite și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri și sa pronunțe o hotărâre care să țină loc de dispoziție, intrucat nu exista dovada ca reclamantii au formulat o notificare în acest sens, în condițiile în care la dosar nu s-a depus respectiva notificare pentru a se observa în concret care au fost solicitarile.
Din actele dosarului a rezultat că unitatea deținătoare a imobilului în sensul dispozițiilor art. 21 din Legea nr.10/2001 este Municipiul București, acesta fiind obligat la soluționare în cazul în care exista o notificare. Or, din înscrisurile depuse la dosar nu reiese faptul ca M. București i s-a transmis o astfel de notificare, astfel ca acesta nu poate fi obligat la soluționarea pe fond a unei notificări ce nu exista, și nici instanța nu poate proceda la această soluționare, în lipsa notificării și a dosarului administrativ, întrucât nu exista temei de drept în acest sens.
În consecință, s-a respins capătul unu de cerere ca neîntemeiat.
Asupra excepției tardivității formulării contestației împotriva Deciziei nr. 69/2000, tribunalul a reținut că prin cererea de față reclamanții au precizat capătul doi de cerere în sensul că acesta este o contestație împotriva dispoziției nr. 69/29.07.2010 emisă de A..
Potrivit dispozițiilor art.26 alin.3 din acest act normativ, decizia sau, după caz, dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit acestei reglementari, se putea ataca Dispoziția în termen de 30 de zile de la comunicare. Având în vedere ca Decizia atacată s-a comunicat la data de 05.08.2010, iar contestația împotriva acesteia s-a formulat mult mai târziu, la termenul de judecata din 21.03.2011, reclamanții arătând ca înțeleg să formuleze plângere împotriva deciziei emise de A., s-a constatat că este tardiv formulată față de data comunicării și primirii Dispoziției nr. 69/2010. În consecință, s-a admis excepția tardivității introduceri contestației și s-a dispus respingerea ca tardivă a contestației.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții.
În motivare, recurenții reclamanți arată în esență că:
Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanții au formulat două notificări, respectiv: notificarea 956/05.03.2001, prin care s-a solicitat restituirea imobilului din București, ..135, actual 137, sector 2, și notificarea nr.956/05.03.2001 prin care s-au solicitat despăgubiri bănești pentru utilajele și instalațiile preluate de stat la naționalizarea întreprinderii I.B..
În mod eronat a fost respins căpătui 1 al acțiunii, apreciindu-se că, nefăcându-se dovada existenței notificării nr.956, Tribunalul nu poate admite acest capăt de cerere. Existența notificării nr.956/2001 nu a fost pusa la îndoială, ci mai mult, aceasta reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Recurenții au făcut demersurile necesare pentru a depune la dosar notificarea nr.956/2001, însă aceste demersuri nu au avut nici un rezultat. Prevederile Legii nr.10/2001 nu se referă la depunerea notificării efectuate în baza legii, ci dovedirea existenței acesteia, întrucât un exemplar de pe notificare nu se mai găsește, dar existența acesteia este dovedită cu alte înscrisuri, instanța de fond putea sa evoce fondul.
Prin Legea nr.10/2001/R este prevăzut un anumit termen pentru ca persoana îndreptățită la restituire să trimită o notificare către unitatea deținătoare a imobilului, termenul fiind unul de decădere. Conform art. 22 alin.5 din Legea 10/2001, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimitea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Potrivit art.129 alin.4 și alin.5 C.pr.civ., judecătorul este în drept să le ceară părților explicații, oral sau în scris, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În cauză, instanța de fond s-a mulțumit să constate faptul că notificarea nr.956/2001 nu a fost depusă la dosar, faptul că reclamanții nu au făcut dovada existenței acestei notificări, respingând, cu această motivare sumară acțiunea acestora.
Potrivit rolului său activ, instanța avea nu numai posibilitatea, dar și obligația de a administra orice alte probe pe care le-ar fi considerat necesare pentru lămurirea adevăratei situații de fapt, cu atât mai mult cu cât instanța nu trebuie să se limiteze doar la administrarea de înscrisuri acceptate de părți. Instanța de fond, în baza rolului activ, avea posibilitatea de a solicita ea însăși această notificare.
Se mai susține că prima instanță în mod eronat nu a cercetat fondul, respingând acțiunea doar din pricina lipsei notificării nr.956/2001, deși existența acesteia reiese din înscrisurile depuse la dosar. Mai mult, conform art.21 alin.4 din Legea nr.10/2001 notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin.(1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Prin urmare, recurenții consideră că sentința nr.1210/03.06.2013 este netemeinică și nelegală în ce privește soluția pronunțată asupra capătului 1 al cererii, în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General, astfel că solicită admiterea recurentului și pronunțarea unei decizii temeinice și legale.
În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ.
Recurs scutit de taxa de timbru.
Intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata susține că în mod temeinic și legal instanța de fond a admis excepția tardivității contestației împotriva Deciziei nr. 69/2010 și, în consecința menținerea ca legală a deciziei emise de AAAS.
De asemenea, intimata învederează instanței de recurs că nici prin recursul declarat nu se critica soluția instanței, care s-a pronunțat în prezenta cauză, sub aspectul admiterii excepției tardivității introducerii contestației împotriva Deciziei motivate a AAAS nr. 69/2010.
P. acest motiv, intimata apreciază că soluția instanței de fond, în ceea ce privește admiterea excepției tardivității introducerii contestației împotriva Deciziei motivate nr. 69/29.07,2010 emisa de AAAS, a intrat în puterea lucrului judecat.
În recurs, recurenții au precizat că nu solicită administrarea de probe noi.
Din oficiu, instanța de recurs a dispus suplimentarea probatoriului dispunând în sensul solicitării de relații și documente referitoare la: comunicarea de către AAAS a dovezilor de primire a Deciziei nr. 69/2008 de către recurenții reclamanți; comunicarea de către intimată, și de către . notificării nr. 936/2001; comunicarea de către Ministerul Finanțelor Publice de informații referitoare la Intreprinderea de tâmplărie I. B. (acțiunile, bilanțurile, ș.a.) și a fișei CAFIN; comunicarea de relații de către Arhivele Naționale referitor la actele pe care le dețin cu privire la același imobil; comunicarea de relații, de către secția 8 Poliție sector 2 București, cu privire la situația juridică a imobilului situat în .. 137; relații de la Comisia de aplicare a Legii 112/1995 referitoare la existența de cereri întemeiate pe acest act normativ pentru imobilul în litigiu; comunicarea de relații de către Primăria M. București cu privire la informațiile deținute privind cererea de revendicare formulată de numitul P. A..
Urmare a solicitărilor astfel făcute de instanță, Primăria mun. București a răspuns în sensul că, pentru imobilul situat în .. 137, sector 3, a fost formulată cererea cu nr. 1099/1996 (de către S. V., P. G. și S. F.), care nu a fost soluționată până în prezent. De asemenea, a înaintat instanței dosarul administrativ cu nr._ ce a fost constituit în baza notificări nr. 957/05.03.2011.
Intimata AAAS a comunicat instanței că nu deține confirmările poștale de comunicare/primire a deciziei contestate de recurenții reclamanți.
Ministerul Finanțelor publice a răspuns solicitării adresate în sensul că nu deține documentele la care instanța a făcut referire.
Din relațiile și actele comunicate Direcția Generală de Poliție a mun. București reiese că imobilul situat în .. 137 (compus din corpul A tronson 1, corpul B și teren în suprafață de 284 m.p.) au fost predate numiților S. M., P. C., S. A. R. și C. Căprioara, în baza sentinței civile nr. 1578(11.12.2006 pronunțată de Tribunalul București.
Arhivele naționale au comunicat un set de documente referitoare la organizarea și funcționarea firmei individuale I. B..
Din relațiile comunicate de . că nu dețin o notificare trimisă de recurenții reclamanți în condițiile Legii 10/2001, și că această societate a purtat corespondență cu recurenții referitor la utilajele naționalizate de la autorul lor. Mai menționeată societatea emitentă că a comunicat recurenților faptul că nu deține teren sau alte proprietăți situat în .. 135.
Recurenții au depus adresa nr. 400/BIRP/23.07.2014 emisă de Judecătoria sector 2, din care reiese că, în urma verificării arhivei fostului executor judecătoresc A. P., din perioada anterioară lunii mai 2001, a fost identificată în Registrul de Notificări al Executorilor Judecătorești, notificarea nr. 956/05.03.2001 privind pe numiții B. F. și B. D. M. și persoana notificată . respectiva notificare nu se mai află în arhivă pentru că a fost trimisă la topit conform Nomenclatorului Arhivelor Naționale.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile art. 304 ind. 1 coroborat cu art. 129 alin. ultim din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurenți în susținerea căii de atac pendinte nu se referă la soluția de respingere, ca tardivă, a contestației îndreptate împotriva Deciziei nr. 69/2010, astfel că, față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, soluția adoptată de prima instanță sub aceast aspect nu poate face obiect al controlului instanței de recurs.
În ce privește soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect obligarea M. Bucureși de a acorda recurenților reclamanți măsuri reparatorii, în condițiile Legii 10/2001, pentru imobilul situat în București, .. 137 (fost nr. 135), Curtea apreciază că este corectă pentru considerentele care succed:
Acțiunea în justiție prin care s-a solicitat obligarea M. București la restituirea, în condițiile Legii 10/2001, a imobilului situat în București, .. 137 (fost nr. 135) are – în lumina dezlegărilor date de instanța supremă prin decizia nr. 20/2007, articolului 26 din Legea 10/2001 – natura unei contestații împotriva refuzului entității notificate de a soluționa o notificare care i-a fost fost adresată în condițiile speciale impuse de acest act normativ.
În speță, deși recurenții reclamanți au susținut că au formulat o notificare având ca obiect restituirea imobilului menționat, nu au probat susținerea astfel făcută, deși o atare obligație le revenea în puterea prinicpiului general de drept onus probandi icumbit actori, dar și a dispozițiilor art. 129 alin. 1 din C.pr.civ., conform căruia “părțile au îndatoriea (...), să-și probeze pretențiile și apărările”.
Curtea notează că, deși probatoriul administrat (adresa nr. 4825/_/04.04.2006 emisă de Primăria sector 2 București, adresa nr. 400/BIRP/23.07.2014 emisă de Judecătoria sector 2 București) atestă împrejurarea că reclamanții recurenți au formulat o notificare ce a avut nr. 956/2001, în afara susținerilor recurenților nu există vreo dovadă referitoare la conținutul acestei notificări, spre a se putea reține că prin ea s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilului la care se referă demersul procesual de față.
Mai mult, probele menționate atestă că notificarea având nr. 956/2001 a fost trimisă . care nu deține respectivul imobil.
Potrivit actelor nou administrate în recurs – decizia nr. 243/25.07.1983 a Consiliului Popular G. și Decizia nr. 1843/12.09.1989 emisă de Consiliul Popular al M. București, și procesul verbal de punere în posesie nr._/27.06.2012 -, deținător al unei părți a imobilului solicitat este Direcția Generală de Poliție a M. București, iar deținători ai celeilalte părți a acestuia sunt numiții P. C., S. M., S. A. R. și C. Căprioara.
Astfel, în condițiile în care nicuna dintre probele administrate nu are aptitudinea de a releva conținutul notificării cu nr. 956/2001, ca fiind una care să fi ajuns la intimat, și prin care Municipiul București să fi fost investit în - acord cu exigențele Legii 10/2001 - să analizeze pretențiile recurenților reclamanți de a li se stabili dreptul la măsuri reparatorii conform acestui act normativ special, nu se putea reține nici existența unui refuz nejustificat al intimatei de a soluționa notificarea, și nici dreptul acestora de a primi reparațiile pretinse prin acțiunea în justiție.
Împrejurarea – reținută prin sentința recurată - că recurenții au trimis, prin executor judecătoresc, și o notificare având nr. 956/2001, nu este suficientă spre a fundamenta o constatare în sensul că această notificare conținea o solicitare pentru restituirea în natură a imobilului solicitat.
În ce privește crirtica referitoare la lipsa rolului activ al instanței de fond, Curtea notează că ea nu poate face obiectul unei analize de legalitate și temeinicie a sentinței recurate, fiind formulată cu neobservarea prevederilor art. 129 alin. 5 ind. 1 din C.pr.civ. normă potrivit căreia “părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus sau administrat în conițiile legii”.
Pe de altă parte, Curtea notează că recurenții, deși au avut posibilitatea completării probatoriului în recurs, nu au propus și administrat probe concludente sub aspectul conținutului pe care au înțeles să îl atribuie notificării în baza căreia au pretins, în litigiul pendinte, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, .. 137.
În condițiile în care, în lumina prevederilor art. 21 și următoarele din Legea 10/2001, notificarea formulată cu respectarea cerințelor formale impuse de acest act normativ constituie singurul act juridic ce are aptitudinea de a declanșa procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile imobile preluate de stat în perioada martie 1945 – decembrie 1989, iar în speță s-a reținut inexistența unui astfel de demers procedural în legătură cu imobilul solicitat de reclamanții recurenți, nu exista temeiul analizării – de către instanța de fond – a altor aspecte care ar fi privit legitimitatea dreptului material (la restituirea bunului) invocat prin cererea de chemare în judecată.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracaterul nefondat al criticlor aduse de recurenți sentinței atacate, urmând a dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea recursului astfel susținut.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți B. F., B. D. M. și P. L., împotriva sentinței civile nr.1210/03.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N.-C. I.
Red.G.S.
Tehnored.B.I.
2 ex/
-------------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – L.I.F.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1510/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 240/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
