Legea 10/2001. Decizia nr. 590/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 590/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 590
Ședința publică de la 2 aprilie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - L. M. B.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1597 din 28.09.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M..
Cauza are ca obiect – Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă D. M., personal și asistată de avocatul H. G., în baza împuternicirii avocațiale ._/11.02.2012 eliberată de Baroul București, atașată la dosar la fila nr. 8, lipsind reprezentantul recurentului pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă de către grefierul de ședință faptul că recursul declarat în cauză a fost motivat și s-au comunicat intimatei reclamante motivele de recurs invocate.
Se mai referă lipsa reprezentantului recurentului pârât, precum și faptul că această parte a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care,
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Astfel, în privința primului motiv de recurs privind nedepunerea de către reclamantă a actelor de proprietate în termenul legal, arată că acesta nu este întemeiat și nu poate fi reținut ca atare, întrucât partea a depus aceste acte în anul 2001, aspect care rezultă din probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, motivul de recurs invocat este neîntemeiat și prin prisma faptului că în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate, prin care s-a identificat terenul și în cauză reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, respectiv a persoanei îndreptățite la restituire.
Și în privința motivului de recurs referitor la cheltuielile de judecată solicită a se constata că acesta nu este întemeiat și nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, susținerile recurentului pârât nefiind justificate.
Fără cheltuieli de judecată în această fază a recursului.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1597 din 28.09.2011 Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin COMISIA MUNICIPALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001 prin PRIMAR GENERAL, a obligat pârâtul să emită Dispoziție de restituire în natură către reclamantă a imobilului teren în suprafață 371,50mp, situat în București, .. 44, sector 1 și a propus despăgubiri pentru suprafața de teren de 48,50 mp, imposibil de restituit în natură, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1) și în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru despăgubiri. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, reclamanta D. M., în calitate de unică moștenitoare a părinților mei, D. M. și D. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. București - Comisia Municipală de Aplicare a Legii Nr.10/2001, reprezentată prin Primarul General al Municipiului București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții conform procedurii instituite de Legea nr.10/2001 privind notificarea nr. 896 din 13.02.2002, depusă de reclamanta prin care solicită restituirea în natură a terenului intravilan in suprafață de 420 mp, situat în București, .. 44, sectorul 1, iar în cazul în care pârâta nu va emite dispoziția arătată, a solicitat analizarea cererii pe fondul ei și să se dispună conform solicitării din notificare; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 15.05.2009, tribunalul a dispus în temeiul dispozițiilor art. 1551 C.pr.civ., suspendarea judecării cererii, având în vedere că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior în sensul de a prezenta originalul actelor de proprietate.
La data de 19.03.2010, cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantei D. M., motivat de faptul că și-a îndeplinit obligațiile impuse de instanță prin încheierea de suspendare a cauzei pronunțată la data de 15 mai 2009, în temeiul art.1551 C.pr.civ., depunând copia de pe titlul de proprietate solicitat de către instanță, învederând că originalul să-l depună la termenul ce va fi acordat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.245 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din 23.01.2009 tribunalul a suspendat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 1 pct.2 C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol la solicitarea reclamantei din data de 03.02.2009.
Prin încheierea de ședință din 15.05.2009 tribunalul a suspendat judecarea cauzei în baza art.1551 C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol la solicitarea reclamantei din data de 18.05.2010.
Analizând probatoriul aflat la dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 896/13.02.2002, reclamanta D. M. a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 420mp, situat în București, .. 44, sector 1 (filele 13, 14).
Din adresa nr._ emisă de Primăria Municipiului București, a rezultat că notificarea nu a fost soluționată până la data sesizării instanței.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
In situația în care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată conduitei culpabile a acesteia, nu pot fi afectate interesele persoanelor îndreptățite, care nici nu pot fi lipsite în fapt de posibilitatea a-și apăra drepturile recunoscute de lege.
Ca urmare, deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă dispozițiile art. 25 alin. 1 din lege, totuși, cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente.
A considera că depășirea termenului de 60 de zile ar putea fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri, ar reprezenta o dovadă a unui formalism nejustificat, prin care s-ar nesocoti însuși caracterul reparatoriu al legii menționate, prin împiedicarea persoanelor îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-li-se să aștepte în mod nelimitat un răspuns și să fie la discreția persoanei juridice sesizate.
În acest sens, prin decizia nr. XX (20) pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curate de Justiție și casație se stabilea că „instanța de fond este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva dispoziției/deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”, decizia având caracter obligatoriu pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civ.
Procedând la analizarea cererii de restituire pe fond, tribunalul a reținut:
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, contestatoarea trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: - imobilul să facă parte dintre „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite” (art. 1 alin. (1) din lege); - persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora ( art. 3 alin. 1 lit. (a) din lege) sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
În ceea ce privește imobilul, tribunalul a reținut:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/24.03.1939 la Tribunalul I. – Secția notariat, M. P. G. și P. G., în calitate de vânzători, le-au vândut soților E. și marin D. un loc de casă, fără construcții, denumit lot, parcelă cu o suprafață de 390 mp, identificat potrivit mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare nr._/1936 (fila 16).
Pentru imobilul situat în București, .. 44, sector 1 nu a fost deschisă până în prezent carte funciară, potrivit adresei emise de OCPI (fila 163).
Din relațiile comunicate de Direcția Generală de Impozite și taxe Locale sector 1 a rezultat că la nivelul anului 1958 era înregistrat ca plătitor de impozit D. M. (fila 167), la nivelul anului 1970 figurau E. și M. D. (fila 168), în anul 1971 figura reclamanta la cererea acesteia în baza certificatului de moștenitor (fila 170).
Terenul a fost expropriat prin decretul prezidențial nr. 341/30.11.1976 (fila 171).
Din adresa nr._/04.01.2011 emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul Cadastru, a rezultat că artera de circulație . denumirea . .. I., iar . anterior anului 1929 a purtat denumirea .. La nivelul anului 1948 imobilul înscris pe .. 44 figurează și cu nr. poștal 1 pe . (fila 173).
Din adresa nr._/4556/06.01.2011 emisă de P.M.B. – Direcția Patrimoniu, a rezultat că în evidențele acesteia imobilul situat pe .. 44 figurează ca trecut în proprietatea statului în baza Decretului C.S. nr. 341/30.11.1976, aplicat prin Decizia nr. 1734/15.12.1976 emisă de Consiliul popular al Municipiului București, în tabelul 1 anexă la decret, la poziția 2, fiind înscriși D. M. și D. E. cu teren în suprafață de 420 mp. În adresă s-a făcut mențiunea că o parte din teren este inclusă în imobilul de la nr. 46, fiind în prezent Creșa nr. 45 (fila 175).
Această situație a fost însă contrazisă de raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de dna expert L. U., care precizează că terenul este liber, mai puțin o suprafață de 0,50 mp (filele 205-209).
Pentru imobil nu s-au încasat despăgubiri, astfel încât preluarea s-a făcut abuziv, cu încălcarea legislației în vigoare la data preluării, respectiv a dispozițiilor art. 481 C.civ. care prevede că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa fără o dreaptă și o prealabilă despăgubire, precum și dispozițiile art. 8 din Constituția din 1948 care prevede că: „Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege”, precum și art. 17 din declarația Universală a Drepturilor Omului la care România era parte.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, tribunalul a reținut:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 244/11.03.1971 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 5 București, de pe urma defunctului D. M., decedata la 17.05.1969, a rămas ca bun cota de ½ din terenul în suprafață de 390mp dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1939, iar ca moștenitori P. M., fiică, care culege întreaga moștenire, renunțător fiind D. E., soție (filele 17,18).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1647/12.10.1994 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 5 București, de pe urma D. E., decedată la 16.01.1994, a rămas ca unic moștenitor D. M., fiică, care culege întreaga moștenire (fila 19).
În urma divorțului, astfel cum a rezultat din sentința civilă nr. 2127/17.07.1975 pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosarul nr. 2932/1972, P. M. a revenit la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de D. M. (filele 20, 21).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că este îndeplinită și cea a doua condiție, contestatoarea a făcut dovada că este moștenitor al persoanelor fizice îndreptățite, potrivit art. 4 alin. 2 din lege.
Din raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de dna expert L. U., a rezultat că terenul este liber și poate fi restituit în natură, mai puțin o suprafață de 0,50 mp ocupat de un post de distribuție și o suprafață de 48 mp care este ocupată de imobilul de la nr. 6 din . (filele 205 - 209).
Din situația de fapt reținută, a rezultat fără putință de tăgadă că imobilul (teren și construcție) a cărui restituire s-a solicitat prin notificare face parte din categoria imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului, conform art. 1 alin. 1 din lege, iar contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, având calitatea de moștenitor al foștilor proprietari, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Pentru aceste considerente, tribunalul, a admis cererea și a obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură, în favoarea reclamantei a imobilului teren în suprafață de 371,50 mp și să acorde despăgubiri pentru suprafața de 48,50 mp imposibil de restituit în natură (48 mp situați în incinta imobilului de la nr. 6 și 0,50 mp ocupat de postul de distribuție).
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. a obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs M. București prin Primarul General.
În esență a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 9 C.pr.civ., termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, este un termen de recomandare și greșit a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată (motive recurs, filele 2 - 3, dosar curte).
Recursul este nefondat.
Referitor la termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind depunerea actelor la notificare nu este în nici un caz termen de recomandare, ci nerespectarea lui este un „formalism” cum bine a reținut instanța de apel, natura termenului imperativă fiind dat de însăși conținutul Legii nr. 10/2001 o lege reparatorie și motivul n poate fi primit.
Referitor la cheltuielile de judecată, conform art. 274 C.pr.civ. se bazează pe culpa procesuală, pe cine cade în pretenții și însăși încălcarea acelui termen mai sus menționat conduce la culpă procesuală și ca atare nici acest motiv de recurs, nu poate fi primit.
Cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 al.1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu se cer cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 316 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1597 din 28.09.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M., ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
L. M. B.
Red. TCM
Tehored. GIA
2 ex./17.07.2012
TB – S. a IV-a civ. - E. R.
| ← Partide politice. Decizia nr. 854/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1990/2012. Curtea... → |
|---|
